Sergiu SIMION - Jurnalul unui psiholog

ACTA sau cenzura globala a Internetului ( II )

2012-01-31T00:16:00.000-08:00

Pozitia oficiala a Ministrului Comunicatiilor :

MediaFax Foto : Bogdan Iordache

“Se sperie prea mulţi şi ştiţi de ce se sperie: unu - este acest mediu virtual care este destul de activ şi doi - legea noastră a drepturilor de autor are prevederi care sunt mai restrictive decât ceea ce recomandă ACTA (s.n.). ACTA nu are articole care sa ne impună ca obligaţie să facem anumite lucruri, ci sunt recomandări”

Valerian Vreme
Ministrul Comunicatiilor

Sursa : http://www.gandul.info/news/ministrul-comunicatiilor-despre-acta-se-sperie-prea-multi-legea-noastra-a-drepturilor-de-autor-are-prevederi-mai-restrictive-9189594

( Va urma )

ACTA sau cenzura globala a Internetului ( I )

2012-01-28T00:29:00.000-08:00

Tendintele totalitare se manifesta si la nivel global , cel mai bun exemplu fiind intentia secreta pana acum , de a distruge libertatea si deschiderea Internetului care fac posibile schimbul de idei si promovarea democratiei . Cine considera aceste lucruri vitale pentru lumea in care traim , poate semna petitia care este prezentata in link-urile de mai jos .

ACTA: The new threat to the net

Foto : http://www.avaaz.org

ACTA - http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/11/st12/st12196.ro11.pdf

To all Members of the EU Parliament:

" As concerned global citizens, we call on you to stand for a free and open Internet and reject the ratification of the Anti-Counterfeiting Trade Agreement (ACTA), which would destroy it. The Internet is a crucial tool for people around the world to exchange ideas and promote democracy. We urge you to show true global leadership and protect our rights."

Source : http://www.avaaz.org/en/eu_save_the_internet_spread/?copy

SIGN THE PETITION

http://www.avaaz.org/en/eu_save_the_internet_spread/?copy

Comentariu - http://www.adevarul.ro/life/acta_internet_cenzura_0_635336765.html

Profesoara care a uimit America

2012-01-24T05:01:00.000-08:00

Atmosfera din societatea romaneasca devine aproape irespirabila iar nevoia de normalitate sociala devine aproape biologica. Un articol luminos ca cel citat mai jos este in acelasi timp o bucurie si o pledoarie pentru normalitate :

Profesoara care a uimit America

Foto : Cristina Popescu : Alina Popescu, studenta la Harvad si-a nominalizat profesoara din liceu Manuela Prajea ( dreapta ) la prestigiosul premiu

Manuela Prajea (44 de ani) predă matematica şi este singurul dascăl român care a primit distincţia Claes Nobel chiar de la strănepotul inventatorului dinamitei.

O profesoară de matematică de la Colegiul Naţional „Traian" din Drobeta-Turnu Severin a primit o distincţie internaţională care este acordată anual unui număr de zece cadre didactice din toată lumea de către o fundaţie prezidată de un strănepot al lui Alfred Nobel.

Manuela Prajea a iniţiat numeroase generaţii în tainele ştiinţelor exacte în cei 20 de ani de carieră. Mulţi dintre elevii ei au ajuns la prestigioase universităţi din lume. Printre ei se numără şi Alina Popescu, studentă în anul III la Economie la Harvard, care nu şi-a uitat profesoara şi a nominalizat-o pentru această distincţie.

„În clasa a X-a, când am fost studentă la un liceu american, am reuşit să devin membră a Asociaţiei celor mai buni elevi de liceu din întreaga lume, o asociaţie fondată de familia Nobel, cu reprezentanţă în 120 de ţări. Fiecare student membru are dreptul de a nominaliza un profesor care îi este cel mai drag pentru că i-a influenţat traiectoria academică în cel mai semnificativ mod. Eu am ales-o, din toată inima, pe doamna profesoară Manuela Prajea, pentru că m-a învăţat cât de frumoasă poate fi ştiinţa matematică", a spus tânăra pentru „Adevărul".

Premiu acordat de laureaţi Nobel

Distincţia este decernată chiar de către Claes Nobel, strănepotul lui Alfred Nobel, la propunerea studenţilor admişi la cele mai cunoscute universităţi din lume. Acestora li se dă posibilitatea să mulţumească, în acest fel, foştilor dascăli.

„Consiliul Director al asociaţiei «The National Society of High School Scholars», instituţia care stabileşte acordarea distincţiilor, îl are ca preşedinte pe Claes Nobel, iar membrii ei sunt laureaţi ai Premiului Nobel în perioada 1995- 2003 în domenii ştiinţifice diferite. Sunt încă foarte emoţionată de această nobilă recunoaştere internaţională", a povestit Manuela Prajea.

Premiul a fost acordat în prezenţa unor mari personalităţi ale lumii, la reşedinţa fostului preşedinte american Jimmy Carter. Au fost prezenţi şi laureaţi ai Premiului Nobel pentru Economie, Fizică sau Medicină, precum şi numeroase oficialităţi şi personalităţi, printre care şi guvernatorul statului Georgia, reprezentanţi ai Departamentului de Stat al SUA, dar şi ai mediului academic internaţional.

Absolventă a Facultăţii de Matematică la Universitatea de Vest din Timişoara, promoţia 1990, cu nota la licenţă 10,00, Manuela Prajea s-a remarcat de-a lungul anilor prin numeroasele rezultate obţinute, prin elevii săi, la olimpiadele naţionale şi internaţionale. În fiecare an, cel puţin trei elevi formaţi la clasele sale au fost acceptaţi la marile universităţi din America.

Elevii pe care îi pregăteşte astăzi Manuela Prajea spun că dascălul lor este unul de nota 20. „Sincer nu m-aş fi aşteptat ca cineva din România să primească această distincţie, pentru că doar 10 oameni din toata lumea o primesc. Este ceva excepţional, iar doamna Prajea chiar o merită", a spus Daniel Boboiceanu, elev al dascălului premiat.

Salariu de 2.000 de lei

Manuela Prajea spune că, în ultimii ani, s-a simţit demoralizată de tot ce s-a întâmplat în România, de faptul că munca nu i-a fost apreciată şi de faptul că cei care reuşesc să facă ceva sunt daţi la o parte. „Mă durea sufletul că la noi, în ţară, se întâmplă aşa. În 2010, am fost propusă de comunitate pentru Gala premiilor de excelenţă şi ştiu că m-au tăiat de pe listă pentru că nu corespund politic, că nu sunt simpatizanta partidului de vârf probabil. În comunitatea în care trăiesc şi-mi desfăşor activitatea mi se întâmplă lucruri care au menirea să mă descurajeze, să mă termine şi iată că, peste Ocean, undeva, cineva îmi analizează activitatea", a spus Manuela Prajea. Profesoara are un salariu de 2.000 de lei pe lună.

"Sunt încă foarte emoţionată de această nobilă recunoaştere internaţională."

Manuela Prajea

profesoară de matematică

Importanţa Premiului Claes Nobel

Claes Nobel este preşedinte al United Earth şi strănepot al lui Alfred Nobel, creatorul Fundaţiei şi al Premiilor Nobel. Continuând tradiţia familiei, Claes Nobel sprijină mai multe asociaţii menite să încurajeze pacea, mediul, dar mai ales tinerii.

„Pentru că un impact asupra tinerilor îl au mentorii lor, cei care au contribuit la valoarea lor, în această idee am fost selecţionată şi invitată de Claes Nobel în Atlanta- Georgia la reşedinţa fostului preşedinte american Jimmy Carter. Am fost premiată pentru excelenţă în educaţie şi pentru încurajarea şi promovarea succesului academic prin munca mea", a spus profesoara. Anul acesta 10 profesori au primit distincţia. Ceilalţi nouă predau în şcoli private şi de stat din America. Premiul se acordă, din 2002, în fiecare an.

Sursa :

http://www.adevarul.ro/actualitate/social/Profesoara_care_a_uimit_America_0_629937536.html ;

http://www.adevarul.ro/locale/turnu-severin/Manuela-Prajea-Romania-Liceul-Traian_0_631137130.html

Lumea vazuta de jos ( 1 )

2012-01-13T01:08:00.000-08:00

Barsana, Maramures

Aceasta postare este cumva o replica la o postare anterioara ( Lumea vazuta de sus )prin care se poate vedea diferenta culturala majora dintre cele doua perspective .

N.B. Ceea ce veti vedea mai jos reprezinta materializarea unei singure viziuni si a fost construit in 20 de ani numai de 8 lemnari si 8 bolovanari ( pietrari ) coordonati de un singur arhitect, si fara nici un ban de la stat.

Teoria semidocta a conspiratiei

2012-01-12T09:39:00.000-08:00

Un tanar absolvent al SciencePo ( Stiinte Politice ) şi Ecole des Mines de Paris, care activează în prezent în cadrul unui cabinet de consultanţă în management şi strategie industrială din capitala Frantei , are in Timisoara o intalnire de gradul III cu un taximetrist . Rezultatul dialogului SF este prezentat mai jos :

„Domnule, vă spun eu cum stă treaba. Tot ceea ce vedeţi la televizor e o manipulare grosolană a străinilor. Ăia de la FMI şi hoţii din Occident s-au pus să acapareze ce a mai rămas în ţara asta. Ne prostesc că nu avem destui bani, că nu ştim să ne gospodărim, ne obligă să luăm credite de la ei şi apoi să ne vindem tot din casă. Politicienii noştri dau ţara pe bucăţi. Taie şi spânzură ca să facă pe plac acestor interese străine. Ce-am ajuns: ţară bogată, cu oameni muncitori şi gospodari transformaţi în sclavi!”

Taximetrist din Timisoara

Cristian Muresan - Paris-Timisoara si retur sau poanta tapului ispasitor

Sursa : http://www.contributors.ro/economie/paris-timisoara-si-retur-sau-poanta-tapului-ispasitor/

Lumea vazuta de sus

2012-01-12T03:27:00.002-08:00

" Cel care merge pe cal nu crede celui care merge pe jos ca-l dor dintii "

Proverb chinez

Sursa:The HD HERO2: 2x as Powerful in Every Way from GoPro on Vimeo.

Spirala tacerii si banalizarea crimei

2012-01-08T13:08:00.000-08:00

Olavo de Carvalho

Diario do comercio , 20 sep 2010

Lenin spunea că, atunci când i-ai luat adversarului voința de a lupta, ai câștigat deja lupta. Dar în condiţiile moderne ale “războiului asimetric”, controlul opiniei publice a devenit mai decisiv decât obținerea victoriei pe teren militar. Regula leninistă se transformă astfel automat în tehnica “spiralei tăcerii”: acum este vorba de a stinge din sufletul inamicului nu numai dispoziţia sa războinică, dar până şi dorinţa lui de a argumenta în propria apărare, simplul lui impuls de a spune câteva cuvințele timide împotriva agresorului.

Modalitatea de realizare a acestui obiectiv este laborioasă şi costisitoare, dar simplă în esenţă: este vorba de ataca onoarea nefericitului din atâtea părți, prin atât de multe mijloace de comunicare diferite şi cu o astfel de varietate de acuzații contradictorii, de multe ori intenţionat absurde şi ridicole, încât el, simţind lipsa de viabilitate a unei dezbateri curate, să ajungă să prefere retragerea în tăcere. În acel moment, el este defunct din punct de vedere politic. Răul a mai câştigat o bătălie.

Tehnica a fost încercată mai întâi în secolul al XVII-lea. A fost atât de grea încărcătura de scorneli, batjocuri, legende urbane şi simulacre de cercetare istorico-filologică ce a fost aruncată asupra Bisericii Catolice, încât preoţii şi teologii au ajuns a se gândi că nu merită să apere o instituţie venerabilă de acuzaţii atât de josnice şi răuvoitoare. Rezultatul: au pierdut bătălia. Contrastul dintre virulenţa, josnicia, omniprezenţa propagandei anti-catolice şi dimensiunea redusă, timiditatea discursurilor de apărare sau de contra-atac a marcat imaginea epocii până astăzi cu fizionomia triumfătoare a iluminiștilor şi revoluţionarilor. Mai rău, el i-a acoperit cu o aură de superioritate intelectuală pe care, la urma urmei, nu o dețineau absolut deloc. Biserica a continuat să dea învățătură, să se îngrijească de suflete, să-i ocrotească pe cei săraci, să-i ajute pe bolnavi, să producă sfinţi şi martiri, dar a fost ca şi cum nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Ca să vă faceți doar o idee asupra puterii de amorțire a “spiralei tăcerii”, este suficient să se constate că în această perioadă, doar o singură organizaţie catolică, Societatea lui Isus, a adus mai multe contribuţii în ştiinţă decât toţi detractorii materialiști (ai Bisericii) la un loc, dar aceștia din urmă sunt cei care au intrat în istorie – şi sunt acolo până astăzi – în calitate de campioni ai rațiunii ştiinţifice în lupta împotriva obscurantismului. (Dacă această afirmaţie a mea vi se pare ciudată şi – aşa cum se spune în Brazilia – “controversată”, este fiindcă mai credeți în profesori semi-analfabeţi şi jurnalişti semi-alfabetizați. În schimb, ați face bine să ieșiți din îndoială citind John W. O’Malley, org., The Jesuits: Cultures, Sciences, and The Arts, 1540-1773, 2 vols., University of Toronto Press, 1999, și Mordecai Feingold, org., Jesuit Science and the Republic of Letters, (MIT Press, 2003).

Doar la aproape un secol după aceste evenimente, Alexis de Tocqueville a descoperit de ce Biserica a pierdut un război pe care avea toate șansele să-l câştige. Lui i se datorează prima formularea a teoriei “spiralei tăcerii”, pe care, în cercetări ample asupra comportamentului opiniei publice din Germania, Elizabeth Noëlle -Neumann a venit să o confirme pe deplin The Spiral of Silence: Public Opinion, Our Social Skin (2ª. ed., The University of Chicago Press, 1993). A tăcea în fața unui atacator necinstit este o atitudine la fel de sinucigașă ca și încercarea de a-i respinge acuzaţiile în termeni “elevați”, dându-i o demnitate pe care el nu o are. Amândouă aceste lucruri te aruncă direct în vârtejul “spiralei tăcerii.” Biserica din secolul al XVIII-lea a comis aceste două erori, așa cum Biserica de astăzi le comite din nou.

Însăși murdăria, răutatea anumitor atacuri, sunt planificate astfel încât să constrângă victima, insuflând în ea repulsia de a se angaja în discuţii care îi suna degradant şi forţându-o astfel fie la tăcere, fie la o etalare de politeţe rece superioară care nu are cum să nu pară un simplu camuflaj improvizat al unei dureri insuportabile şi prin urmare, o recunoaştere a înfrângerii. Nu poţi opri un atac refuzând să atingi cu un deget persoana agresorului sau demonstrându-i politicos că ceea ce face el este interzis de Codul Penal.

Lecţiile lui Tocqueville şi Noëlle-Newman sunt utile nu numai pentru Biserica Catolică. Împreună cu ea, comunităţile cele mai defăimate din lume sunt americanii și evreii. Primii ar fi în stare mai degrabă să plătească pentru crime pe care nu le-au făcut decât să recurgă la o lipsă de bună-creștere faţă de detractorii lor cei mai perverși. Cei din urmă se apără un pic mai bine, dar se simt inhibați atunci când atacatorii provin din rândurile lor – ceea ce se întâmplă cu o frecvenţă alarmantă. Nici o entitate din lume nu are mai mulți dușmani interni decât Biserica Catolică, Statele Unite şi naţiuniea evreiască. Pentru că au trăit în “spirala tăcerii” atât de mult timp încât nu mai ştiu cum să iasă din ea – şi chiar o cultivă din proprie iniţiativă, venind în întâmpinarea inamicilor.

Singura reacție eficientă la spirala tăcerii este aceea de a o sparge – şi nu poţi face acest lucru fără să spargi, împreună cu ea, imaginea de respectabilitate a celor care au fabricat-o. Dar cum să demaști o falsă respectabilitate într-o manieră respectuoasă? Cum să denunți răutatea, înşelăciunea, minciuna, crima, fără a depăşi limitele de simplei “dezbateri de idei”? Cei care comit crime nu sunt ideile, sunt oamenii. Nimic nu ajută mai mult imperiul răului decât teama de a trece la “atacul la persoană” atunci când acesta este absolut necesar. Aristotel învăţa că nu se poate discuta cu cineva care nu recunoaşte – sau nu respectă – regulile căutării adevărului. Cei care doresc să menţină un “dialog elevat” cu criminalii contribuie la banalizarea crimei. Aceștia sunt primii care, în imposibilitatea unei dezbateri oneste, şi temându-se să cadă în păcatul “atacului la persoană”, se retrag în ceea ce ei își imagineaza a fi o tăcere onorabilă, predând terenul inamicului. Tehnica “spiralei tăcerii” constă în a-i induce să facă exact asta.

Traducere : Anca Cernea

Sursa : http://inliniedreapta.net/dereferinta/spirala-tacerii-si-banalizarea-crimei-olavo-de-carvalho/

Cultura imposturii

2012-01-06T00:28:00.000-08:00

In Romania nu există o instanţă academică capabilă să îi spună unui cretin că este cretin. Şi atunci scapi de el avansandu’l. Vorba lui Murphy: un om avansează până în acea poziţie în care el devine incompedent. În Romania toţi au avansat. A fost o veselie până acum şi… acum… se uită toţi în jur şi nu mai ştiu cine care cum să le spună că sunt deştepţi nevoie mare mai ales că rezultatele sunt fabulos de elocvente în sprijinul ipotezei opuse.

By the way, anul viitor pe vremea asta şi Arici Pogonici o sa fie ISI. Toti lucreaza la asta pentru că este valută forte să controlezi o revistă ISI… deocamdată (D-zeule de sforarii si presiuni, ce mancatorii!). Dar se va devaloriza şi asta. Pentru că… respun încă o dată: nu există nici o instanţă care să poată refuza un articol, de pilda. Chiar şi când e un plagiat…. Există o cultură a imposturii, a politeţii neruşinate, a tupeului agresiv… o cultură îmbrăţişată de toate lichelele care s’au ajuns… şi au ajuns şi lectori, şi conferenţiari şi profesori.

Ati vazut vre’odata privirea unei prostituate prinsa in flagrant de trecatori. Acea aruncatura de privire plină de ţâfnă ba chiar ură… dar poate vă puteţi imagina. Ei bine, asta este viaţa univeristară.

Termini scoala, mergi la cunostinţa de familie sau vecinul care te recomandă… faci ceva studii doctorale (care nu au nici în clin nici în mânecă cu programele doctorale de afara… şi asta se pare că nu observă nimeni deocamdată) îţi publici teza la S.C. GIGI S.R.L. de la colţul universităţii… Până mai anii trecuţi erau afişe cu astfel de reclame chiar în holurile universităţilor, să nu îmi spuneţi că nu le’aţi văzut. Daaaa ! … edituri recunoscute de CNCSIS sau ARACIS sau stiu si care adunatura de “experti”.

Ce este nevoie pentru a publica acolo ? Eventual doua “referate” de la doi profesori (doua pile mai exact) şi banii pentru tipărire. Volumele le iei acasă. E bine sa nu fie prea multe pentru altfel stai cu ele în baie. Nu le poti vinde pentru ca nu poţi face facturi &c. Le dai pe la prieteni şi atât. Dupa ce ai facut vre’o 2-3 astfel de “investiţii” vorbeşti cu seful tău să îţi facă dosarul pentru profesor sau măcar conferenţiar. Carţile !? Nu contează. Cine să le citeasca ? Ele sunt pentru “specialişti”… adică stau câte ‘or mai fi în baie. Restul sunt la prieteni. Nimeni nu comentează critic pentru că naibii suntem între prieteni. Nu se face!

Postul este scos la concurs cu dedicaţie apoi. uneori se mai isca un scandal cand află şi altii şi se prezinta la consurs… precizez ca e un scandal. Toata lumea şoşoteşte cum de X-ulescu a avut aşa tupeu… cine se crede… &c. Dar până la urmă sistemul îşi revine. Privilegiile sunt redistribuite. Unii poate ca mai pot aştepta puţin. Ştim cu toţii cât de umilitoare este aşteptarea asta. Ore neplătite, cărat geanta profesurului… pupat în fund la orice oră din zi şi din noapte…. e greu. Dar sacrificiile nu sunt uitate. Nici de cei care beneficiaza de aceste servicii clientelare nici de aspiranţi care la rândul lor îşi vor însuşi fudulia patronilor lor.

Tot ce misca în universităţile noastre nu este decat o impostură. Şi atunci cand nu este o impostură respectivii se găsesc mai degrabă în offside. Este un joc impotriva sau mai bine spus in ciuda sistemului nu datorita acestuia. Sistemul… asa cum il stim noi nu a apucat sa se reformeze dupa ’89. Doar presiunea partidului a dispărut, a partidului-stat evident. Au aparut alte partide şi bisericuţe care să salveze privilegiile acestora … la urma urmei nu au fost decat “baieti de comitet” şi fete şi fete de comitet ca să nu disciminăm.

CV-urile lor sunt adesea confidenţiale. Articolele lor sunt de negăsit. De ce ? E lesne de înţeles. Orice comunicare implică o comparaţie şi orice comparaţie implică o competitie. Şi oamenii ăstia sunt eminamente necompetitivi. Numai uitativă cu ce proiecte câştigă ei frumuşaţă de granturi. Si cum cei mari, în mod majestuos, îl lasă pe pifani să le folosească numele. În acest caz numele implică cărţile de care spuneam mai sus şi deci punctaj. S’au cam zgalţâit acum cu ultimele reforme dar staţi linistiti că există soluţii. Atâta vreme cât autoritatea academică lipseşte orice e posibil.

Mai nou editurile straine s’au prins si ele ca e o paine de mancat aici şi de cand lumea (si la noi si aiurea) nu mai are obiceiul burghez al cititului… editarea a devenit o activitate lucrativă. Oricum nu cumpara nimeni cărţile respective. La naiba, un bestseller academic abia de trece de 500 de exemplare. Aşa că plăteşti. Ce mai conteaza ce este în carte!? Asa că unii au umplut sute de pagini şi documente, au scris 30 de pagini introducere şi şi’au pus în mod destul de lipstit de modestie numele pe coperta ca autori. Câtă maculatură… !! nici nu va imaginati. Dar expertii ministerului nu au compentenţa să citească respectivele producţii şi să spună asta este buna sau asta este o mizerie.

Pur si simplu nimeni nu poate sa spuna cuiva “Domnule, esti un cretin”

professor Higgins

03/01/2012 la 0:36

Sursa : http://www.contributors.ro/cultura/cum-au-fost-evaluate-academic-editurile-din-romania-rezultate-stranii/

Infrastructura spatiului informational

2012-01-05T02:15:00.000-08:00

Oceanul informational in care plutim cu totii tinde incet-incet sa contrabalanseze spatiul real in care ne miscam si traim si ar putea deveni inclusiv si " puterea celor fara de putere " ( Havel ). In acelasi timp , are o fascinatie si o frumusete stranie care acapareaza din ce in ce mai mult constiintele noastre . Reprezentarea de mai jos a evolutiei sale este deja opera de arta :

Evolution of the Web

Sursa : http://flowingdata.com/2011/09/06/evolution-of-the-web/

Fractura sociala

2012-01-05T01:41:00.000-08:00

Prapastia dintre generatii si , in general, alienarea din societatea romaneasca actuala, au atins cote ametitoare . Un exemplu poate fi edificator.

Puteti urmari mai jos :

I ) maniera pedagogica ridicola si "demonstratiunea" cum ar spune conu` Iancu , in care factorii de decizie si liderii de opinie , respectiv modelele sociale actuale , prezinta ceea ce cred ca sunt si fac tinerii de astazi , respectiv valorile in care ar trebui sa creada acestia.

II ) modul concret in care se manifesta si in care actioneaza generatia actuala ( respectiv varfurile ei ) care practic nu mai are nici un punct comun de convergenta cu antecesorii ei .

I )

II )

Intrebari pentru " idola fori "

2012-01-04T05:40:00.000-08:00

De curand am avut o discutie foarte interesanta cu o tanara absolventa a SNSPA . Intrebarile care mi-au fost adresate m-au lasat pe ganduri deoarece cred ca framanta o intreaga generatie . Le public aici integral deoarece consider ca unele din ele sunt ( sau mai exact ar trebui sa fie ) o tema de reflectie pentru responsabilii si decidentii din spatiul social :

1. Băncile ne fură ajutând sau ne ajută furând?

2. Media/Statul/Hoțul Suprem/Salvatorul , nu încearcă decât să arunce în arenă lucruri “grave” pentru a ne atrage atenția de la realitate. Ce facem în acest caz? Ne detașăm de tot, ținând cont că într-o oarecare măsură suntem produse ale societății?

3. Politica. La ce folosește și cum o folosim corect? Politică vs. Psihologie

4. Omnipotență politică vs. Omnipotență psihologică

5. Dacă actualul merge pe principiul ‘ No chance. No solution. No future’ de ce mai așteptăm ca oamenii să încerce să schimbe ceva?

6. Schimbarea suntem/putem fi noi , dar oare se mai dorește o schimbare? (Un cerc vicios omniprezent)

7. Ce facem cu onestitatea?! Calitățile ,în ziua de azi , sunt bile negre!

8. Psihologic vorbind, puterea pentru om înseamnă libertate, constrângere sau normalitate? Deoarece indiferent de semnificația obținerii puterii , abuzul ei duce la nebunie! ( Nebunia de putere )

9. Cum îi ajutăm pe cei care ne refuză ajutorul, aceia care nu își recunosc boala?

10. Îndrăznim să îndrăznim? Daca da, în ce măsură?

11. Compasiune vs. Milă

12. Aparențele. Sunt acestea un promotor al integrării noastre în societate și nu numai?

Reconstructia morala a societatii romanesti

2011-12-30T02:09:00.000-08:00

„ …orice revolutie existentiala trebuie sa redea speranta unei reconstructii morale a societatii, ceea ce reprezinta o innoire radicala a relatiilor dintre indivizi si ceea ce numesc ‘ordine umana’, care nu poate fi substituita de nicio ordine politica. O noua experienta a existentei, o noua ancorare in univers, un sentiment al unei ‘responsabilitati crescute’, cu noi valente, o relatie interioara redefinita in raport cu ceilalti indivizi si cu comunitatea–toti acesti factori precizeaza clar directia in care trebuie sa ne indreptam ”.

Vaclav Havel

Acest fragment profetic citat recent pe Contributors.ro *) poate fi considerat cel mai bun diagnostic al societatii romanesti contemporane deoarece toate conceptele descrise , fundamentale pentru o societate , respectiv pentru o constiinta morala si normala , la noi sunt pur si simplu forme fara fond . Mai exact, reconstructia morala a societatii romanesti este deocamdata cel putin, o utopie si din acest punct de vedere Romania nu are viitor . Daca ne raportam la sperantele romanilor din decembrie 1989 , ucise cu gloanţe , si la cele distruse definitiv cu rangile si bâtele din iunie 1990 care au gonit peste granite tot ceea ce a avut mai normal si mai bun Romania de atunci , in realitate avem de-a face cu o involutie absolut dramatica a societatii romanesti , o societate din care a disparut speranta. Cauzele principale sunt degradarea constanta a spatiului public romanesc , confuzia valorilor si confuzia morala intretinute sau chiar stimulate prin mass-media si liderii de opinie deoarece „ nu sunt suficienţi oameni competenţi care să-şi dorească să apară public ca să comenteze evenimentele ” (http://www.gandul.info/news/taranul-cu-maserati-purtator-de-cuvant-al-partidului-vedetelor-anului-2011-romanii-sunt-usor-de-manipulat-9113329 ).

( Comentariul este postat la articolul citat mai jos )

*) Vladimir Tismaneanu - Lectia lui Havel : Despre sentimentul oceanic si revolutia existentiala

http://www.contributors.ro/cultura/lectia-lui-havel-despre-sentimentul-oceanic-si-revolutia-existentiala/

Despre claritatea morala

2011-12-26T13:34:00.000-08:00

Un articol al domnului Vladimir Tismaneanu despre Securitate si claritatea morala aparut pe Contributors.ro *) mi-a oferit prilejul comentariului de mai jos :

Domnul Tismaneanu reuseste performanta rara de a scrie despre problemele fundamentale ale societatii romanesti intotdeauna captivant , cu o surprinzatoare prolificitate si usurinta , dar cu o inerenta ambiguitate contextuala .
Este foarte adevarat ca pentru o analiza obiectiva a sistemului comunist :

„ A disocia rolul Securitatii de cel al partidului, inclusiv in viata de apoi a regimului, ar fi o eroare. Cele doua institutii au fost mereu intrepatrunse, ingemanate, s-au sustinut si au colaborat cu perversa dragoste mutuala. Ca si NSDAP si Gestapoul. ”, pentru ca ambele institutii jucau un rol de maxima importanta in angrenajul sistemului .

Pe de alta parte, urmeaza o afirmatie care trezeste imediat rezerve :
„Nu voi obosi sa o spun: Securitatea a fost o institutie subordonata total (s.n.) partidului.”.

Despre ce fel de subordonare este vorba ? Daca discutam despre subordonarea politica si ideologica este foarte adevarat, dar pe de alta parte, membrii de partid tremurau categoric de frica securistior pentru ca Securitatea urmarea Partidul Comunist si nu invers . Nimeni nu a auzit vreodata de exemplu de membri de partid care ar fi plantat microfoane prin sediile Securitatii, si nici de securisti omorati sau batuti prin sediile Partidului Comunist ( bineinteles, ambele institutii raman la fel de criminale pentru ca nu exista nici o diferenta morala intre gura care da ordinul si mana care apasa tragaciul ).

In alta ordine de idei , este absolut salutar apelul la claritate morala si la distinctia, fundamentala pentru o societate normala , intre victime si calai :

„ Fara claritate morala ne ratacim in abulia mlastinoasa care pune semnul egalitatii intre victima si calau. ”

Din pacate, aceasta afirmatie postulata drept concluzie finala, nu decurge si din premise. In mod surprinzator pentru un analist al sistemelor politice ( post) comuniste de o asemenea anvergura, domnul Tismaneanu amesteca in aceeasi oala tortionarii calificati ai sistemului ( ofiterii de Securitate ) cu uneltele lor ( informatorii ) obtinute prin santaj criminal sau prin voluntariat la fel de criminal blamand in primul rand uneltele si mai putin manevrantii lor.

In sistemul criminal despre care discutam, informatorii de ambele tipuri puteau fi in orice moment sacrificati total si distrusi social si psihologic cum s-a intamplat recent cu Constantin Balaceanu-Stolnici, etc. spre deosebire de ofiterii de Securitate la care cruzimea era o sarcina de serviciu si care dispuneau intotdeauna de un statut special ( impunitate , omnipotenta financiara si psihologica ) care le permite sa tina si acum „conferinte” despre eterna lor lupta cu dusmanii mereu invizibili , de aici si de aiurea, ai romanilor . De altfel , sintagma „special(e)” este una cheie pentru intelegerea sistemelor totalitare.

Acelasi sistem criminal avea drept practica normala recrutarea de informatori-copii !! ( http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1167402-cazimir-ionescu-securitatea-recruta-copii-chiar-12-ani.htm ) despre care se vorbeste foarte putin . Din acest punct de vedere , nu informatorii ( respectiv unelte ale sistemului obtinute prin santaj , dar si prin voluntariat criminal … ) au fost de fapt baza sistemului, ci ofiterii de Securitate care , ca sarcina de serviciu prin fisa postului, ii recrutau pe primii.

Si daca tot am ajuns aici, ar fi bine sa aducem in discutie si problema la fel de grava a intelectualilor de mare calibru si a ofiterilor acoperiti , pe deplin conspirati, folositi de Securitate, in tara si in strainatate , inainte si dupa 1989 .

Cazul mitropolitului Bartolomeu Anania (http://www.evz.ro/detalii/stiri/mitropolitul-bartolomeu-anania-nume-de-cod-apostol-882223.html) devenit din … detinut politic la Pitesti … „misionar ortodox in America” ( ? ) si care in 1971 s-a retras o jumatate de an in …Hawaii dar cu simtul umorului : „ pentru a-si definitiva proiecte literare” ( ?!) este cel mai cunoscut. Recent am mai citit o surprinzatoare marturie sub anonimat care indica folosirea si in prezent a ofiterilor acoperiti ( oficial s-a recunoscut deja ca acestia exista in presa ) nu numai in domeniile foarte sensibile , ci la scara intregii societati :

„Una dintre misiunile serviciilor secrete este aceea de a avea un control permanent asupra societatii, in general si a institutiilor sau organizatiilor ,in special iar , modalitatea cea mai eficienta este aceea prin care, un (fost) lucrator se infiltreaza ,sub diverse forme si in diferite functii ,in institutia sau organizatia respectiva. In general, se prefera ca acesta sa acceada la o functie de conducere. In aparenta, structura de informatii pare sa fi renuntat la propriul angajat dar, ea il foloseste atat timp cat randamentul sau nu este influentat in mod negativ de vreo boala,de vreo incalcare flagranta a legii sau deconspirare iar, trecerea in rezerva nu inseamna ca structura de informatii a renuntat la acesta . Sa nu uitam ca , psihologia este o arma si ca orice arma ,trebuie controlata . Cum? Prin …ofiterii care conduc COPSI ” ( http://sergiusimion.blogspot.com/2010/06/ce-vraji-mai-fac-psihologii-romani.html?showComment=1321718007959#c3395928666639859197 )

Daca tot am vorbit despre scutul si sabia sistemului criminal de atunci , poate este momentul sa vorbim deschis si despre claritatea morala ( sau, dupa caz , lipsa ei ) a intelectualilor de calibru de acum dar care au trait in acel sistem in care afirmarea plenara in interiorul lui sau plecarea in exterior se puteau face numai cu anumite garantii sau cu aprobare „ de sus”. Aici statura morala a lui Paul Goma si a Hertei Muller trezesc in mod constant ostilitatea unora, remuscarile altora , dar in mod cert admiratia marturisita sau nu a tuturor, pentru ca nu mai lasa drept la replica decat onestitatii si sinceritatii autentice.

*) Vladimir Tismaneanu - Scutul si sabia sistemului comunist ; Despre Securitate si claritatea morala

( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/scutul-si-sabia-sistemului-criminal-despre-securitate-si-despre-claritatea-morala/ )

Securitatea de ieri fata in fata cu tinerii de azi ( 2 )

2011-12-19T08:11:00.000-08:00

Un articol al domnului Cristian Ghinea aparut pe Contributors.ro *) pune in discutie cea mai grava problema a societatii romanesti ramasa nerezolvata pana in prezent respectiv impunitatea tortionarilor ei . Comentariile de mai jos ( continuare la postarea precedenta ) se refera la aceasta problema :

Sergiu Simion spune:

17/12/2011 la 10:52

@ Cristian GHINEA

Domnule GHINEA, va multumesc pentru raspunsul dvs sincer care efectiv m-a lasat pe ganduri si mi-a cerut un timp de reflectie, deoarece am convingerea ca problema in discutie , prin importanta ei sociala, depaseste cu mult cadrul unui schimb de opinii pe un forum :

„Raspunsul se gaseste in cea mai grava boala a romanilor – LASITATEA -. LASITATEA explica, mai bine decat orice, imposibila coagulare a oamenilor de “calitate”. … Sunt RARISIMI insa romanii care AU DEMNITATE, CARE NU SUNT LASI. Moralitatea (in general) si DEMNITATEA (in special) sunt, dupa parerea mea, pe cale de disparitie in Romania…”

Acest raspuns exprima concis un curent de opinie despre care stiam de mult ca exista , credeam ca este majoritar la generatiile mai vechi , dar nu mi-am imaginat ( mai exact, speram ) ca acesta a aparut deja si la generatiile tinere .
Dincolo de generalizarile care intotdeauna pot fi riscante, nu cred totudi ca este vorba de lasitate . Aceasta ar presupune lipsa curajului , deci frica de „ceva” . Ori acest „ ceva” nu a fost inca definit oficial si seamana cu versurile unui poet englez folosite drept motto in celebrul film „ Calauza ”al lui Tarkowski : „ A venit ceva in lume / Fara chip si fara nume ”. Cred mai degraba ca aici este vorba de pasivitate, resemnare si depresie sociala ( iar acestea, la randul lor, au cauze cat se poate de obiective ) . Daca exista totusi o „ lasitate a romanilor ” ( desi nu cred ca exista undeva in aceasta lume vreun popor format numai din eroi sau numai din lasi ) si aceasta la randul ei trebuie sa aiba o cauza care trebuie determinata , deci dintr-un anumit punct de vedere este o rezultanta sau un efect . In acest punct , opinia mea este diferita de cliseele in uz . Mai exact, cred ca , dimpotriva, romanii onesti si normali ( numarul lor real nu-l cunoste nimeni la fel cum nimeni nu poate proclama disparitia lor ) ar fi trebuit sa primeasca , in masa , medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca la cate au suportat si trait pana acum , in propria lor tara. Stress-ul social ( folosesc acest termen in lipsa unuia mai bun ) trait de romanii de aici , poate fi inteles cu adevarat numai de romanii care au ajuns sa traiasca si in Occident , deci pot face comparatia in cunostinta de cauza. Ori pentru tot ceea ce au trait si traiesc romanii in aceasta tara, nu sunt vinovati „ toti romanii” ci numai „ unii romani ”. Se poate replica imediat : „ Fiecare tara are conducatorii pe care ii merita ” ; „ Clasa politica este de fapt expresia cetatenilor ”deci „ Romanii isi merita soarta ”,etc. Fals. Toate acestea sunt generalizari dogmatice , se bazeaza pe „ metoda pedagojica inductiva” cum ar fi zis Marius Chicos Rostogan al lui conu` Iancu , si sunt de fapt paralogisme care extind in mod nepermis o judecata de existenta si/sau de valoare de la „ unul” , la „ toti”.
Revenind la subiect, la noi exista o constatare de domeniul evidentei . In Romania exista in mod cert o solidaritate si o coagulare „ admirabila” , dar nu a oamenilor onesti si normali , ci a infractorilor si criminalilor , si acest lucru ar trebui sa dea de gandit si pe termen lung, tuturor.
Ramane totusi intrebarea de fond . Aceasta pasivitate, resemnare si depresie sociala echivalenta cu pierderea sperantei si care blocheaza orice initiativa , este una una care vine din interior sau este una indusa din exterior ? Personal , inclin sa cred ca este vorba de ambele variante. In conditii sociale normale , ca si in alte tari, cetatenii obisnuiti de la noi nu devin in mod automat membrii cotizanti ai vestitei cooperative sociale „ Munca in zadar ”, ei urmaresc in primul rand indeplinirea propriilor lor interese sau scopuri prin respectul normelor si cutumelor in uz ( e vorba de cei onesti , bineinteles ) . Daca pot, si la noi nu prea pot , pentru ca „ sunt mereu unii care pun talpi” ( sic ! ) spunea odata , si cu un umor involuntar, un personaj politic ce si-a dat odata singur , si din capul locului , aprobarea sa-i conduca pe restul . Ori in aceste conditii, nu le poti cere cetatenilor sa fie patrioti pana la moarte , daca lor le merge cam intotdeauna rau , dar tarii ( sau mai exact unora din cadrul ei ) trebuie musai sa le mearga , si intotdeauna , bine . Pentru ca , la urma urmei, e totusi si tara cetatenilor care traiesc in ea si au dreptul sa poate fi fericiti aici , si nu pe unde si-a intarcat necuratu` copiii.
De aceea, un roman lucid care s-a fript deja cu toate ciorbele servite pana acum in plan politic , economic si social , va sufla in mod logic si in orice iaurt individual spre disperarea celor care , in nostalgia lor dupa „ stabilitatea ” si unanimitatea de alta data , invoca mereu „ disolutia autoritatii ” in general ( de fapt este vorba numai despre o disolutie morala a acesteia ) si spre disperarea autoritatii de referinta care vrea mereu sa fie creditata politic, social si moral ( eventual numai in virtutea functiei si gradului cum se spunea odata ) dar numai pe cuvant de onoare si in lipsa aderentei vorbelor la fapte sau invers. In societatea noastra , si dupa atatia ani , in loc sa existe un respect social pentru individ si spatiul lui personal , respect care este baza oricarei democratii autentice, exista si acum un cult social al functiei ( care bate gradul, cum se spunea odata ) si un cult exacerbat pentru n servicii secrete (http://www.luju.ro/institutii/servicii-secrete/paranoia-sefii-inaltei-curti-monitorizati-de-sts-cu-cate-trei-camere-video-deasupra-usii?pdf ) , de neinteles in alte spatii culturale .
In sfarsit , o alta explicatie a imposibilei coagulari a oamenilor de calitate este starea de parabioza generalizata in care se afla societatea romaneasca ( situatiile de imposibilitate in care sunt adusi mereu cetatenii ei, lipsa semnalelor sociale pozitive, selectia sociala negativa , lipsa feed-back –ului social , si ceea ce este cel mai grav , validarea sociala directa sau indirecta a atitudinilor si comportamentelor anormale ! ) stare pentru care , din nou, sub nici o forma nu sunt vinovati „ toti romanii ”.
In alta ordine de idei , nu cred ca moralitatea si demnitatea sunt pe cale de disparitie in Romania pentru ca nimeni nu poate trai numai „ cu capul in televizor ”, si ca atare nu poate confunda total spatiul mediatic romanesc si realitatea virtuala paralela ( amandoua servite cinic romanilor pe post de „ realitate” ) cu viata sociala reala in care fiecare isi misca singur picioarele si este obligat sa-si poarte singur capul pe umeri.
In sfarsit, multumirea publica adusa acum , si la lumina zilei, informatorilor Securitatii de catre un ( fost ) general de Securitate , echivaleaza practic cu o legitimare a crimelor politice de alta data .Acest fapt ar trebui sa revolte orice constiinta morala si normala , dar care , in egala masura, ar trebui sa revolte si institutiile ale statului roman .
Aici avem o foarte mare problema. Tolerarea si incurajarea mentalitatii si comportamentelor de tip securist in spatiul public romanesc are poate explicatii oculte , dar consecintele sunt sigur devastatoare pentru societatea romaneasca . Mitologia despre „ combatantii pe frontul nevazut” si obsesiile conspirationiste ale Securitatii de alta data ( pentru statul roman Securitatea nu mai exista, nu ? ) nu le gasim numai la simbolurile trecutului ai carui reprezentati ar trebuie bifati la categoria zombi ( „ Traiesc, dar sunt morti de mult ! ” ) ci si …in germenii viitorului !
Din acest punct de vedere , toti romanii deci si generatia generatia dvs cu atatea atu-uri , ar trebui sa aiba o atitudine fata de ce ceea ce le rezerva vremurile care vor veni si in care isi vor creste copiii ( mai exact cei care vor mai avea curajul sa ii faca aici, pentru ca nu mai este deloc clar cu ce parte a ei a intrat Romania in Europa… )
Cum arata acestea ? Nu stim inca , dar putem avea mari surprize daca citim impreuna si receptam separat ( respectiv unii jubileaza , altii au frisoane, sau invers ) cum trebuie instruiti si formati in mijlocul Europei democrate cei care ii conduc pe romani la cel mai inalt nivel. Este vorba de un text sibilinic in care se vorbeste despre…” maturizarea societatii civile romanesti ( sic ! )”, intr-un text sibilinic care a trecut neobservat ( la noi in mod evident exista si o „ arta” a deturnarii atentiei publicului de la adevaratele probleme si a focalizarea ei catre pseudoprobleme, false probleme si razboaie minoare ) dar care ar trebui sa puna pe ganduri orice constiinta democrata :
Ion Duvac – Cultura de intelligence ( alt sic ! ) a decidentilor politici ( http://193.231.1.3/mod/resource/view.php?id=484 ).
Printre multe altele, unde putem citi un exemplu de cinism social care arata ca lada de gunoi a istoriei de care vorbim este de fapt reciclata periodic pretextul fiind acceptarea securistilor de catre occidentali dar nu si de catre romani :

” La noi, culpabilizarea generalizată (şi de cele mai multe ori fără un temei justificat) a rezerviştilor structurilor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale în perioada de după Revoluţie a determinat o anumită discreţie în ceea ce priveşte angajarea acestora în domeniul afacerilor în posturi care ar viza realizarea intelligence-ul privat. Chiar dacă această reticenţă în a utiliza expertiza rezerviştilor amintiţi s-a manifestat mai ales în mediul privat românesc, firmele străine sau cu capital majoritar străin nu s-au sfiit să caute cu prioritate angajarea unor astfel de specialişti. Posibil ca tonul pentru firmele româneşti să fi fost dat şi de către patronul unei companii străine care în cadrul unei conferinţe de presă de prin anul 1997 fiind atenţionat de către ziarişti că l-a angajat pe postul de consilier pe domnul X, persoană cu o anumită notorietate publică, care ar fi fost ofiţer de Securitate a declarat că „nu-l deranjează acest fapt şi îi pare rău că nu a ştiut acest lucru, dar cu siguranţă acesta poate fi un motiv serios pentru a analiza posibilitatea creşterii salariului”. Nu este cazul să menţionăm aici despre ce persoane este vorba, dar cert este că după această dată, probabil şi ca semn al unei anumite maturizări a societăţii civile care s-a produs mai rapid în domeniul privat, percepţia publică a patronatului românesc faţă de rezervişti ca potenţiali angajaţi în posturi de mare responsabilitate s-a schimbat în bine relativ rapid. ”

In acest caz , este evident ca termenii problemei se schimba cu totul . Nu mai vorbim de fapt despre conduitele individuale si despre „ lasitatea romanilor ”, ci despre o politica de sistem , si aici exista o diferenta enorma intre cetateni si sistem . Cetatenii plecati individual au fost acceptati si asimilati de mult de Europa , dar sistemul ramas pe loc , nu , pentru ca in acest caz e ca si cum cetatenii ar fi acceptat voit sau nu „ sa ramana in pat cu violatorii lor ” , cum s-a exprimat atat de plastic pe Internet, o constiinta anonima.

In esenta, delimitarea morala a cetatenilor onesti de ceilalti este necesara , dar nu si suficienta. Motivul principal este acela ca adevaratul razboi nu se mai poarta de mult in spatiul social concret ( unde , formal , dar si prin lipsa de legitimare morala , inamicul de alta data a disparut de mult in ceaţă ) , ci in spatiul virtual unde se poate incerca castigarea unui aceluiasi razboi, dar cu alte masti. In acest din urma caz, din fericire, regulile jocului politic, social si moral sunt facute , sau pot fi facute, de catre constiintele oneste si cu o identitate sociala certa , si nu de fantomele virtuale sau ideologice care populeaza in exces viata sociala de la noi.
Din nefericire, nu se intampla asa, iar in unele cazuri asistam la o degradare stupefianta a discursului din spatiul public romanesc din ratiuni care scapa rationalitatii sociale de la noi privita in context european . Exista atitudini individuale ( sau chiar de grup) ale intelectualilor , oamenilor de cultura , liderilor de opinie sau ale jurnalistilor momentului, care debusoleaza complet societatea noastra deorece sunt in totala contradictie cu competentele acumulate , intentiile declarate formal si intrarea noastra in Europa ( exemple exista suficiente ) . Pana acum cel putin , nimeni ( cu atat mai mult cei in cauza ) nu a oferit nici o explicatie a acestei surprinzatoare piruete axiologice , sau mai exact a acestei „ schimbari la fata ” si de aceea exista o delegitimare morala si a acestei esalon social pe langa multe altele.
Ajungem in sfarsit la esenta problemei in discutie. Opinia mea personala este ca atu-ul formidabil al generatiei dvs este legitimarea morala ( si generatiile anterioare au avut competente, unele chiar exceptionale , dar inteligenta fara o validare morala este de fapt antisociala – oameni foarte inteligenti exista si in puscarii ) . Generatia dvs este prima pentru care onestitatea , sinceritatea si transparenta pot deveni cu adevarat valori sociale si exact acest lucru il asteapta de fapt majoritatea tacuta a romanilor onesti , cea care nu se vede niciodata pe ecranul televizorului unde in mod evident pentru toata lumea au acces cu totul alte gen de personaje . Din acest punct de vedere, criteriul majoritatii , atat de important in politica si pentru politicieni, este total irelevant pentru adevar sau pentru spatiul moral . Nu conteaza cati sunteti ca generatie ( sau cati romani onesti mai sunt inca ) ci cum sunteti ( si cum sunt) , si acest lucru nu mai poate fi schimbat de nimeni si de nimic . Desi spatiul politic si decizional romanesc este inca ocupat de zombi ca cei despre care discutam care „ traiesc inca , dar sunt morti demult ” , spatiul moral al unui popor sau al unei societati nu poate fi niciodata distrus in totalitate . De aceea batalia este de fapt castigata , totul nu este decat o problema de timp si de auto-organizare sociala intr-o societate inca duplicitara si intr-o lume inca a diversiunii. E drept, este vorba de timpul istoric care din pacate este cu totul altceva decat timpul psihologic individual .
Intr-o societate normala si intr-o lume normala de exemplu ar fi primit Ordinul Naţional ” Pentru Merit” în grad de Cavaler, ” în semn de apreciere pentru eforturile depuse în vederea dezvoltării infrastructurii urbane” domnul Nicusor Dan ( care a neglijat o strălucită carieră internaţională de matematician, ca sa se implice in problemele orasului si îşi reproşează că nu a putut face destul ) presedintele organizatiei „ Asociatia Salvati Bucurestiul ” , si nu domnul Vanghelie care nu a neglijat nimic , dar noi nu traim intr-o societate si intr-o lume normala , si acest lucru este evident prin inversarea oficiala si constanta a scalei valorilor . Traim inca in societatea in care sub „ceva” s-a ascuns de regula „altceva” si totul s-a facut de fapt numai cu aprobare sau la ordin ( „ Sa fim seriosi ! A vazut cineva vreodata ceva spontan in Romania ?!” – este replica instantanee si glumeata a unui internaut ) . Ori acest tip de societate poate fi schimbat numai cu atu-urile generatiei dvs .
Cu stima,

Răspunde

No comment spune:

17/12/2011 la 19:01

Stima si respect d-nului Vlad Iulian…in rest No Comment.

….prea multe aberatii redate printr-un limbaj elevat demn de un absolvent al SNSPA.

Sursa :

*) Cristian Ghinea - Mars inapoi/la lada de gunoi

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/mars-inapoi-la-lada-de-gunoi/

Nota

Articolul citat mai sus are in prezent 50 comentarii si 4,279 vizualizari . Era recomandat recent de catre 224 de persoane, dar acum acest criteriu de apreciere nu mai este prezentat pentru acest articol. Liderul rubricii " Top articole " are 3789 vizualizari si este recomandat de catre 300 de persoane.

Securitatea de ieri faţă în faţă cu tinerii de azi ( 1 )

2011-12-17T04:18:00.000-08:00

Un articol al domnului Cristian Ghinea aparut pe Contributors.ro *) pune in discutie cea mai grava problema a societatii romanesti ramasa nerezolvata pana in prezent respectiv impunitatea tortionarilor ei . Comentariile de mai jos se refera la aceasta problema :

Sergiu Simion spune:

09/12/2011 la 14:04

„ Imi pare rau ca folosesc astfel de cuvinte in spatiul public, dar sunt si cazuri in care cuvintele dure sunt bune la ceva ”.

Imi pare rau , dar in acest caz nu pot fi de acord cu Dvs , desi in ultima vreme in spatiul public romanesc aceasta maniera de abordare a disputelor politice recente ( inaugurata de Ion Iliescu care l-a facut pe Mircea Geoana prostanac ) ia amploare , din pacate, si printre intelectualii romani care ar trebui sa lupte pentru normalizarea spatiului public romanesc si nu pentru deteriorarea lui . Faptul ca adresati aici sapte epitete negative lui Plesita, cinci lui Iulian Vlad ,etc. nu rezolva absolut nimic si nu face decat sa ridice mingea la fileu adversarului care oricand va poate face cu ou si cu otet mult mai bine ( la noi insulta , injuratura, si atacul la persoana au fost si sunt inca „meserii” bine platite ! ) si , mai rau, oricand va puteti trezi actionat in justitie „ pentru calomnie ” pentru ca tot la noi , se stie, dreptatea umbla cam dintotdeauna cu capul spart iar justitia este cam tot timpul legata la ochi . Altfel spus, a avea dreptate si a avea reactii emotionale normale in fata abuzului si nedreptatii ( e adevarat, in acest caz indignarea este cel mai omenesc sentiment !) nu cred ca sunt arme suficiente pentru o disputa in spatiul public . In tara formelor fara fond, din pacate , cultura si civilizatia inseamna nevroza ( ar fi spus Freud ) dar , e adevarat, nu toti suntem dispusi sa facem aceasta „ nevroza ” pe care criminalii , tortionarii ,etc. nu o fac niciodata. Ei dintotdeauna mananca bine si dorm bine conform impunitatii si omnipotentei politice, psihologice si financiare de care dispun ( inca ! ) in mod inexplicabil pentru orice constiinta morala si normala , cu atat mai mult cu cat sistemul criminal pe care il reprezinta avea drept practica normala recrutarea de informatori-copii ! ( http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1167402-cazimir-ionescu-securitatea-recruta-copii-chiar-12-ani.htm ) . Din acest punct de vedere nu informatorii ( respectiv unelte ale sistemului obtinute prin santaj , dar si prin voluntariat criminal … ) au fost de fapt baza sistemului, ci ofiterii de Securitate ( adevaratii securisti nu se dadeau ofiteri, erau chiar ofiteri ) care ii recrutau pe primii ca sarcina de serviciu prin fisa postului. Acestea constituie adevaratele probleme si nu cred ca ele pot fi rezolvate prin antrenarea in dispute individuale de acest tip cu reprezentantii lui , pentru ca o societate care nu-si pedepseste legal nici criminalii si nici tortionarii , legalizeaza indirect si crima si tortura.
Dupa mai mult de 20 de ani care au fost irositi zadarnic, cred ca marele regret al romanilor si implicit al Romaniei , este acela ca personalitatile ei democrate, competente , oneste, tinere si nesantajabile , nu s-au coalizat nici pana acum intr-o miscare sociala autentica care sa initieze cu adevarat schimbarea intr-o tara care afirma mereu ca merge inainte , dar priveste mereu inapoi . Intrebarea fara raspuns este cine sau ce ( si de ce ) a impiedicat aceste personalitati care au atatea atu-uri , sa-si apere propriile interese pe termen lung si implicit interesele romanilor … . E ca si cum ab initio ar fi parasit ringul si ar fi aprobat in mod tacit ca Romania , prin absurd, sa „intre” in Europa condusa nu de democratii ei, ci de securistii ei .

@Sergiu SIMION spune:
10/12/2011 la 16:59

Domnule SIMION, spuneti in finalul comentariului dvs. asa:

” Intrebarea fara raspuns este cine sau ce ( si de ce ) a impiedicat aceste personalitati care au atatea atu-uri , sa-si apere propriile interese pe termen lung si implicit interesele romanilor … . E ca si cum ab initio ar fi parasit ringul si ar fi aprobat in mod tacit ca Romania , prin absurd, sa „intre” in Europa condusa nu de democratii ei, ci de securistii ei .”

O sa incerc sa va dau un raspuns la aceasta “intrebare fara raspuns”. Raspunsul se gaseste in cea mai grava boala a romanilor – LASITATEA -.
LASITATEA explica, mai bine decat orice, imposibila coagulare a oamenilor de “calitate”.
Poate ca sunt multi romani de o calitate profesionala remarcabila (medici, profesori de matematica, mecanici auto, strungari, informaticieni, etc…)

Sunt RARISIMI insa romanii care AU DEMNITATE, CARE NU SUNT LASI. Moralitatea (in general) si DEMNITATEA (in special) sunt, dupa parerea mea, pe cale de disparitie in Romania…..

Vorba unui prieten:”Suntem putini, dar lasi”.

Sad, but true!

Sursa :

*) Cristian Ghinea - Mars inapoi/la lada de gunoi

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/mars-inapoi-la-lada-de-gunoi/

MTP5

2011-11-11T06:03:00.000-08:00

V-aţi întrebat vreodată de ce nu va ajung banii, de ce copiii dumneavoastră par de necontrolat, de ce plătiţi rate insuportabile la bancă, de ce nu vă mai place nimic din ce aveţi în casă, de ce vă vine mereu să vă certaţi cu toată lumea, de ce vă simţiţi neglijat, ignorat, umilit, strivit de cei care ar trebui să vă servească, de ce nu sunteţi fericit şi nici măcar mulţumit, sau pur şi simplu de ce fetele poartă de aproape 2 ani cisme în miezul verii ? Sunt convins că v-aţi întrebat. Dar v-aţi întrebat de ce nu faceţi nimic pentru ca aceste nemernicii să nu mai continue? În cele ce urmează, voi încerca să vă ofer 5 motive pentru care raspunsul la această ultimă întrebare este, de obicei, "Nu pot".
Le-am numit Metode pentru Tâmpirea Populaţiei pe scurt MTP-uri. Precizez că, în cele ce urmează, cuvintele"cititor", "telespectator" şi "cetăţean român" vor fi înlocuite cu "bizon" şi/sau "fraier"

MTP-1

În fiecare zi pe toate canalele media, oferă-i fraierului un exemplu de personaj realizat d.p.d.v. financiar şi insistă pe cât de mulţi bani are respectivul, câte chestii misto îşi cumpără în fiecare zi, cu ce femei sau bărbaţi bine umblă, în ce casă luxoasă trăieşte şi cât de simpatic e în discuţiile cu presa. În acest fel, puţin câte puţin, fraierul ajunge să fie, în mod real, interesat de viaţa acestui personaj. Apoi, oferă-i informaţii despre situaţii conflictuale din viaţa acestui personaj realizat, de genul: divorţ cu scântei sau despărţire violentă, dispute pe moşteniri, corupţie, exprimări colorate. Nu la fel de bune, dar destul de eficiente, sunt şi informaţiile despre aspecte pozitive: căsătorie, o nouă cucerire, un act caritabil. Toate aceste situaţii au menirea de a fi comentate de către fraier împreună cu ceilalţi fraieri din lumea lui. Astfel, bizonul se regăseşte în acele situaţii, iar distanţa dintre el şi acel personaj i se pare insignifiantă, deşi duhoarea de la ghenă îi ia nasul, rahaţii de câini din faţa blocului i se lipesc de tălpi, se sufocă în autobus, şeful urlă la el ca la un animal, iar la cumpărături face calcule mai abitir decât Gheba.

MTP-2

În fiecare zi pe toate canalele media, explică-i bizonului de unde să îşi ia cel mai avantajos credit, care sunt bancile care au comisioane ascunse şi, prin excludere, care sunt cele mai sigure şi unde trebuie să dea fuga să ia bani. Apoi, spune-i ce lucruri rele i se pot întâmpla dacă nu îşi plăteşte ratele. După ce te-ai asigurat că a înţeles toate astea, combină totul cu MTP -1 astfel: Dan Bitman, personaj de succes, consilier al Ministerului de Finanţe este garanţia pentru creditul tau imobiliar (deşi în reclama TV, el cântă şi se scălămbăie împreună cu o babă sclerozată şi cu nişte spălaţi pe creier), doctoriţa lu' peşte este cea care te sfătuieşte să cumperi medicamentul de cap chiar dacă nu te doare atât de tare încât să te îndopi cu antinevralgice, Anna Lesko, cântăreaţa de succes (deşi o parvenită, complet lipsită de talent artistic) sau marele baschetbalist Gică Mureşan (un semianalfabet care abia zice două vorbe) îţi arată de ce trebuie să vorbeşti aiurea de sute de euro pe lună la mobil. Apoi, nu uita să mănânci margarină de care Nadia Comăneci nu s-ar atinge în veci, dar pe care ţi-o recomandă cu căldură. După asta, ia-ţi haine ca piţipoanca cu fruntea îngustă şi ţăţe mari la preţuri de trei ori mai mari decât în orice ţară din occident, dar produse sub franciză la noi.

MTP-3

În fiecare zi pe toate canalele media, dezvăluie-i bizonului prin ştiri repetitive sau talk-show-uri interminabile ce răutăţi fac autorităţile, cât de mult şi prin ce metode ingenioase fură banul public. După ce îi întipăreşti asta în minte uimeşte-l: fă un spectacol din orice realizare a ministrului sau primarului prezentat drept hoţ în zeci de rânduri. Arată-i de o sută de mii de ori ce bine se circulă pe podul sau şoseaua abia inaugurate, ce sisteme de siguranţă super-performante pentru siguranţa bizonului a cumpărat, ce evenimente artistice de înaltă ţinută şi popularitate va organiza. În acest mod, fraierul, deşi îndrăcit de zecile de nereguli prezentate în legătură cu acel politician, nu va simţi că e totul pierdut, ci dimpotrivă, că acolo sus, cineva lucrează şi pentru el. Totul se poate rezuma prin fraza cretinoidă: "A furat el dar şi face!" Prin această metodă, se legitimează deturnarea sistematică a banilor publici în buzunarele unora, prezentă în toate structurile de stat de la noi. Apoi, ca toate lucrurile să aibă un pic de sare şi piper, arată-i fraierului câţiva barosani încătuşaţi, dar uită subiectul sau tratează-l cu superficialitate când aceştia sunt achitaţi de justiţie sau primesc pedepse cu suspendare.

MTP-4

În fiecare zi pe toate canalele media, arată-i fraierului informaţii ultra-detaliate despre clanuri de cămătari, tâlhari, bătăuşi, spărgători de banci, elevi bătuţi de alţi elevi sau de profesori, pietoni omorâţi de şoferi recalcitranţi. Arată-i bizonului că nu mai este în siguranţă nicăieri şi că nu mai trebuie să îşi lase copilul în faţa blocului. După aceea combină această metodă cu MTP-2 şi MTP-3. Vei obţine un mesaj beton prin care fraierul va întreprinde treptat următoarele acţiuni : îşi va cumpăra o uşă metalică, va face contract de monitorizare cu o firmă de pază, îşi va lua pistol cu bile, îşi va asigura casa, maşina, partenerul de viaţă, copilul şi pe sine. Apoi, acesta aparent liniştit se va uita cu aviditate la cum îi explică Ciocan despre eficienţa oamenilor legii atunci când au descins în casa traficanţilor din Ferentari şi au confiscat "uriaşa" cantitate de 200 de grame de cocaină (deşi anual la noi se trafichează tone)

MTP-5

În fiecare zi pe toate canalele media, convinge fraierul că toată lumea este îngrijorată de soarta educaţiei. Apoi arată-i prin mii de alte exemple de ce în România nu are rost să faci şcoală. Combină cu MTP-1 şi prezintă-i "vedeta" (o femeie independentă care ţine la principii) care are de toate pentru că a fost sponsorizată de "iubi" cel potent financiar, bătrân dar generos. Arată-i profesoare de română care dansează la bairamuri organizate de Vanghelie, sau care fac striptease la webcam. Apoi, îndrumă fraierul să se culturalizeze cu un roman imbecil de-al divei Mihaela Rădulescu şi să citească cărţi despre: cum să ajungi bogat, vedetă sau fotomodel când el e de fapt un sărăntoc, un nimeni şi un urât.
Aceste lucruri consider că descriu cel mai bine parteneriatul "stat + privat + media" care acţionează , de ani buni, pentru indobitocirea indivizilor din această ţară. Lista de MTP-uri poate continua aproape la nesfârşit dar sper că prin acestea am surprins o parte din esenţial. Aş dori să precizez că nu aş avea aroganţa să pretind că eu nu mă încadrez în această categorie a "fraierilor". Ce îmi place să cred este însă că aceste metode nu m-au prins în totalitate. Mulţumesc "pe această cale" propriei mele conştiinţe care m-a ajutat să fiu măcar un "fraier conştient". Dacă nu v-am plictisit deja, voi reveni pe viitor şi cu alte Metode pentru Tâmpirea Populaţiei şi vă invit şi pe dumneavoastră să povestiţi în ce mod v-aţi simţit fraieriţi. Unii vor spune că nu ajută la nimic să ne dăm seama. Eu zic că ajută, şi ajută chiar unde doare mai mult: la cap şi la buzunar.
Succesuri!

( Text anonim primit pe mail )

N.B. Printr-o interesanta coincidenta , am primit acest text exact dupa ce domnul Mircea Dinescu a recunoscut prin Romania Libera cred, ca a primit de la domnul Sorin Ovidiu Vantu ...100.OOO de euro cu titlu de imprumut, desigur . Pentru lucrarile agricole de toamna se pare , sau pentru " Munci si zile "cum ar fi spus Hesiod ( tot poet, nu ?! ) acum 2000 de ani . Nimic nou sub soare...

Toamna

2011-11-11T00:25:00.000-08:00

Sursa : http://www.gandul.info/interviurile-gandul/probabil-cel-mai-frumos-film-despre-romania-wild-carpathia-sau-cum-a-facut-printul-charles-din-tara-noastra-bijuteria-coroanei-8890126

Wild Carpathia

2011-11-02T01:56:00.000-07:00

Sursa : http://www.gandul.info/reportaj/de-ce-iubim-romania-charles-de-romania-hraneste-sufletul-si-inima-asta-iti-face-pana-la-urma-tara-aceasta-8925933

ANTONIO VIVALDI ~AUTUMN

2011-10-28T03:59:00.000-07:00

Discurs integral

2011-10-26T04:35:00.000-07:00

Confiscarea spatiului societatii civile

2011-10-23T10:00:00.000-07:00

Un articol al domnului Ciprian Ciucu publicat pe Contributors.ro *) aduce in discutie problema confiscarii spatiului societatii civile de catre puterea politica in acest caz prin compromiterea totala a ideii de reforma morala a societatii. Comentariul de mai jos trimis revistei se refera la aceasta problema.

Problema GONG-urilor *) nu se in intalneste numai in Rusia . Confiscarea ( mascata sau nu ) a spatiului societatii civile de catre structurile puterii direct sau prin interpusi , este o strategie de inginerie sociala deja consacrata in spatiul est-european . La noi de exemplu inca din `90 , si cam peste tot, au aparut „ sindicatele galbene ” infiintate de oamenii puterii dupa acel perfid principiu rusesc conform caruia de exemplu „ trebuie sa infiintam „noi” ( statul,etc.) partidul liberal sa zicem, inainte sa apara el singur ( adica cel autentic ! ). Pe de alta parte, nu cred ca este nevoie ca GONG-urile sa fie infiintate de institutii guvernamentale pentru a fi controlate sau utilizate de catre stat. Tactica „infiltrarii” este mult mai discreta si mult mai eficienta. Pentru cine isi mai aduce aminte , multi dintre fostii lideri ai puterii ( Miron Mitrea- la sindicate impreuna cu Victor Ciorbea , Rodica Stanoiu – vicepresedinta la Liga Pentru Apararea Drepturilor Omului,etc. ) si-au facut stagiul si „ucenicia” exact in sanul societatii civile , aceasta fiind cea mai buna strategie pentru a sti cum sa contracareze actiunile acesteia.

In sfarsit, initiativa perversa a domnului Lazaroiu ( „Ar fi o noutate să apară asociaţii care să aibă obiective politice şi economice, nu doar obiective referitoare la reforma morală a societăţii ”), prin toxicitatea ei , seamana poate cel mai bine cu acea initiativa prin care serviciile secrete capatau dreptul de a desfasura activitati economice , sau cu alta initiativa recenta prin care ofiterii acestora capata dreptul „civil” de a desfasura anchete penale ca si cum justitia oficiala ar fi considerata de facto impotenta . Cu exceptia justitiei care de ochii lumii se doreste „ neinfiltrata”, presa si alte domenii profesionale sensibile, au recunoscut in mod tacit ca sunt „penetrate” . De aceea, intiativa gestata parca in laboratoare de inginerie sociala , ascunde un adevarat efect de domino, mai exact o lovitura de gratie data societatii civile . Nu au fost suficiente probabil absenta moralitatii publice, comportamentul suburban si/sau infractional al unor politicieni, promiscuitatea politica , compromiterea deliberata a ideii de partide politice si in final a democratiei. Era neaparat nevoie si de compromiterea totala a ideii de societate civila si de sector „ neguvernamental” pentru ca nici o zona sociala sa nu ramana nealterata si sa nu se mai poata face nici o distinctie intre cei „ curati ” si cei ” manjiti,” iar „ manjitii” de ieri sa devina din nou „ curatii” de maine.

*) Ciprian Ciucu - Sa (nu) le dam ONG-urilor liber la obiective politice (http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/sa-nu-le-dam-ong-urilor-liber-la-obiective-politice/)

**) GONG-uri sunt ONG-uri politice . Li se spune GONG-uri în română şi GONGO în engleză . “G”-ul vine de la englezescul „Governmental”. Sunt şi acele organizaţii înfiinţate de instituţii guvernamentale şi le întâlnim cu precădere în statele autoritare (cum ar fi Rusia). Ele sunt înfiinţate pentru a simula democraţia reală şi pentru a contrabalansa influenţa şi estompa vocea organizaţiilor veritabile, independente. Elevizează puterea politică, sunt instrumente de luptă politică extra-partidice şi intra-partidice, obţin de multe ori resurse în mod netransparent şi nu răspund decât in faţa acelora care le-au înfiinţat ( sursa : http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/sa-nu-le-dam-ong-urilor-liber-la-obiective-politice/ ).

Farsele domnului Ioan Mircea Pascu

2011-10-14T05:09:00.001-07:00

Un articol aparut pe Contributors.ro *) despre moartea handbalistului american Chauncey Hardy ( numele nici macar nu ii este amintit in articol ) mi-a inspirat urmatorul comentariu pe care l-am trimis revistei :

Admir de multa vreme la domnul Pascu rafinamentul textelor , arta de a jongla cu sfera si continutul termenilor, utilizarea ambiguitatii contextuale si a jocului de cuvinte . In cazul de fata, domnul Pascu are o viziune cu totul personala asupra unor probleme care tin de interesul public.

Mai intai, domnia-sa se considera in acest caz un simplu contribuabil ca si noi ( uitand ca este in primul rand parlamentar european si in consecinta, are drepturi si obligatii mult mai mari decat un contribuabil ) iar din aceasta postura critica autoritatile platite „ de noi, contribuabilii ” , autoritati care nu-si fac datoria. Cu aceasta ocazie, reproseaza corect evidenta , respectiv faptul ca sistemul vede numai medicii in culpa . Probabil ca nu a vazut totusi o scena difuzata ( in bucla ) pe aproape toate posturile TV in care un senator roman ( nu european ) se saruta cu seful clanului „Butoane” la petrecerea data de acesta , si probabil nu avut acces nici la presa si nici la Internet pentru a vedea si documentele prezentate public ( http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/8864329/1/combobutoane.jpg?width=960 ; http://www.gandul.info/news/senatorul-mafiei-documentul-incendiar-din-cauza-caruia-parlamentarul-prieten-cu-butoane-ar-trebui-sa-si-dea-demisia-8864329,
) prin care politicianul roman isi lua oficial un credit de 300.000 de euro pentru fiica sa girand cu vilele interlopului.

Devenit simplu contribuabil , domnul Pascu mai are o revelatie observand acum atent exact ceea ce mai inainte a reprosat autoritatilor :

„ Al doilea punct de vedere pentru care socotesc ca este vorba de o farsa este ca moartea bashetbalistului american a pus in lumina starea actuala a intregului sistem medical romanesc, “reformat” cu surle si trambite de actualul guvern (in realitate, reforma se reduce la privatizarea sistemului si inlaturarea concurentei pentru noile unitati private).
Tarele sistemului, provenite din lipsa de fonduri, dezinteres si calitate din ce in ce mai slaba a actului medical au iesit la suprafata in toata goliciunea lor! ”

Pe cale de consecinta , concluzia finala a articolului nu are nici o legatura cu moartea baschetbalistului american :

„ Cat despre masurile luate impotriva medicilor – care, sa ne intelegem, au partea lor de vina – pentru slaba lor prestatie pune in lumina “performanta” intregului sistem.
Ori aceasta trebuia sa provoace reactia autoritatilor, care trebuie sa vizeze nu atat un caz izolat, ci sistemul in ansamblul sau! ”

In primul rand, sistemul medical romanesc este asa de peste 20 de ani ( si nici o autoritate nu s-a sinchisit de fapt ) dar aici este vorba in primul rand de o crima care pune in lumina relatiile tenebroase dintre politicieni si interlopi, ori domnul Pascu este preocupat in acest moment nu de crima si de relatiile interlopilor cu politicienii , ci de starea sistemului medical romanesc. Pe cale de consecinta, atunci cand va porni analiza de la starea sistemului medical romanesc va ajunge probabil de la politicieni la interlopi , si in final la crime. Cum asa ceva nu s-a intamplat inca, asteptam.

Pana atunci, ca simplu contribuabil, as fi dorit ca interesele noastre sa fie exprimate la un alt nivel , exact de catre cei care sunt platiti sa ne reprezinte. As fi dorit de exemplu ca politicienii romani cinstiti , din tara si din Parlamentul European , sa ia imediat atitudine fata de senatorul citat mai sus, pentru ca un om cinstit nu poate fi coleg cu „senatorul Mafiei” ( cum il numeste ziarul „ Gandul ”) , si sa intre in greva politica ( documentul prezentat mai sus este suficient pentru a recurge la acest gest ) pana cand acesta paraseste definitiv scena politica si ajunge unde ii este locul. In caz caz contrar inseamna ca in mod tacit sunt de acord cu actiunile lui.

Din pacate, exact atunci cand societatea discuta despre o crima salbatica recenta si relatiile dintre crima organizata si mediul politic , politicienii descopera in sfarsit ca apa este lichida si ne vorbesc despre starea de 20 de ani a sistemului medical romanesc .

Sursa * ) : Ioan Mircea Pascu - Mircea, fa-te ca lucrezi ! Sau despre de ce tot ce se intampla legat de moartea baschetbalistului american poate fi socotit o farsa ( http://www.contributors.ro/dezbatere/mircea-fa-te-ca-lucrezi-sau-de-ce-tot-ce-se-intampla-legat-de-moartea-baschetbalistului-american-poate-fi-socotit-o-farsa/ )

O opinie si dreptul la opinie

2011-10-12T06:32:00.000-07:00

Un articol aparut pe Contributors.ro *) resuseste performanta de a atrage imediat atentia cititorilor deoarece se detaseaza net de celelalte prin maniera de abordare a problemelor discutate . Un exemplu :

” Hmmm, mai mult decât libertatea de a călători şi de a munci în vest, cu cârca pe şantiere, cu mâinile pe câmpuri sau spălând bătrâni la fund, nu am putut să identific alte beneficii ale integrării României în Uniunea Europeană. ”

Ramona Bratu

Pentru a asemenea abordare a integrarii Romaniei in Europa am facut urmatorul comentariu pe care l-am trimis revistei :

Cu sinceritate , cred ca aparitia unui asemenea tip de articol , cu o asemenea abordare si cu un astfel de limbaj care poate oripila anumite sensibilitati sau pe cei obisnuiti cu un limbaj mai elevat, este un accident pentru ” Contributors.ro” , pentru dvs si pentru cititorii care nu sunt poate incantati sa va citeasca impresiile dvs de calatorie redate intr-o nota atat de personala.

Poate ar fi mult mai indicat sa insistati in domeniul in care excelati de fapt. Teza dvs de doctorat la Academia de Stiinte Economice : PERFORMANTELE SISTEMULUI DE PLATI DIN ROMANIA IN PERSPECTIVA INTEGRARII IN UNIUNEA EUROPEANA respectiv discutia atat de elevata ( in peste 200 de pagini ), despre :

Analiza evolutiei istorice a sistemului de plati din Romania 1945-1989, 1990- prezent, sistemul actual de plati din Romania, respectiv despre aplicatiile :

REGIS, SENT, SAFIR, TARGET, TARGET 2, SEPA, EURO 1, STEP 1

reprezinta o incantare pentru specialisti , si nu numai . Cred ca o prezentare a lor pe intelesul cititorilor obisnuiti ar fi foarte bine primita pentru ca numai rezumatul lor nu poate arata adevarata dimensiune si importanta a subiectului :

http://www.google.ro/url?sa=t&source=web&cd=4&ved=0CDMQFjAD&url=http%3A%2F%2Fwww.biblioteca.ase.ro%2Fdownres.php%3Ftr%3D1563&rct=j&q=ramona%20vali%20bratu%2C%20doctorat%20&ei=SpCVTq6wJ4jz-gbI3NX3Bw&usg=AFQjCNE_tOmujO9H1wtz4R3SHu6fgN5TqQ&sig2=htEMh3qr947OsbDO3J5BKg&amp

* ) Ramona Vali Bratu - impresiile unui simplu cetatean european ( http://www.contributors.ro/global-europa/simfo-%e2%80%93-impresiile-unui-simplu-cetatean-european/)

Crime salbatice in Romania

2011-10-10T22:35:00.000-07:00

In urma asasinarii gratuite la Giurgiu a unui tanar baschetbalist american , un coleg de echipa de-al acestuia pune un diagnostic crunt societatii romanesti :

„ Sunt şocat, mintea mea o ia razna, nici nu ştiu dacă gândesc sau nu. Acum mergem la spital, echipa. Nu-mi doresc decât să mă aşez undeva şi să nu mai existe ce s-a întâmplat. Nu ştiu ce să cred despre România, pare a fi cel mai dur loc din lume ( s.n.) . Era un băiat care a venit aici, la doar 23 de ani, să joace baschet, cu drag. Şi acum nu mai e! Nu e în regulă să se întâmple asta. Ce e cu oamenii de aici?

Nici nu ştiu ce să spun despre mine. Am avut şi eu o experienţă de acest fel acum câţiva ani, dar acum sunt şocat. Nu ştiu dacă voi mai continua sau nu la echipă, dacă voi rămâne în România, acum nu pot gândi sau lua decizii. Sunt prea şocat!”

Levar Seals
coleg de echipa

Ce spune presa straina :

"Un baschetbalist american a fost omorât în Romania, în urma unei bătăi sălbatice într-un club"
Daily Mail

" Chauncey Hardy, în vârsta de 23 de ani, şi-a găsit sfârşitul în sudul României, la Giurgiu"
AFP

"poliţia din Giurgiu nu oferă prea multe detalii despre moartea jucătorului Chauncey Hardy. Avea doar 23 de ani şi sosise la CSS în luna august"
Marca ( cotidian spaniol )

Ce spune un anumit tip de presa romaneasca :

”Ce fel de țară este România unde se moare?”, întreaba un prieten al defunctului în fața camerelor de filmat, creând țării imaginea unui stat de lumea a treia. Iar presa, îi ținea isonul.

PS-Nu suntem de acord nici cu versiunea presei că atacatorul americanului, Ionuț Tănăsoaia, este interlop. Tânărul de 1,65 cu freză de Woody este un niet cocalar fără vreo ocupație și care trăiește din ”combinații”, rodul societății nepăsătoare care permit ca aceste scursuri să stea prin cluburi și să producă tragedii.

Vertical News
http://verticalnews.ro/un-american-a-fost-batut-de-un-cocalar-si-ucis-de-ce-sa-punem-romania-la-zid/

Ce spun localnicii

Localnicii din Giurgiu, care au mai frecventat barul în care a avut loc incidentul, spun că sistemul de supraveghere a funcţionat de fiecare dată şi este suspect faptul că tocmai în seara respectivă camerele nu au înregistrat conflictul. Pe de altă parte, un alt martor ocular a spus că sportivul avea faţa plină de lovituri.
Se spune că, în noaptea în care a avut loc scandalul, principalul suspect a stat la masă, în club, alături de băieţii lui "Butoane", cel mai cunoscut infractor din Giurgiu. Interlopul "Butoane" este un apropiat al primarului, mai spun surse anonime, şi a fost la un pas de a primi distincţia de "Cetăţean de onoare" al oraşului Giurgiu.

Ce spun autoritatile :

Șeful Poliției Române a dispus, în urmă cu puțin timp, verificarea modului în care polițiștii din Giurgiu au derulat ancheta în acest caz.

„Știm că a fost luat dintr-un local, dar nu ne putem pronunța dacă el a fost lovit sau nu în urma unei altercații. În acest moment, au loc audieri”
comisarul șef Mirela Gheța
purtătorul de cuvânt al IPJ Giurgiu

Anchetatorii au identificat un suspect și susțin că el nu face parte dintr-un clan sau dintr-o grupare interlopă. Cătălin Georgescu, șeful IPJ Giurgiu, a declarat că suspectul a acționat singur, neavând niciun complice.

"Întrucât victima nu cunoştea limba română, nu a înţeles reproşurile martorului, motiv pentru care a intervenit şi inculpatul Ionuţ Tănăsoaia. Acesta l-a lovit cu pumnul pe Hardy Chauncey D, care a fost proiectat cu capul de pardoseala asfaltică a discotecii. Baschetbalistul a suferit leziuni traumatice corporale grave, care au condus la deces"
"Întrucât victima nu cunoştea limba română, nu a înţeles reproşurile martorului (aflat în stare de ebrietate-n.r.), motiv pentru care a intervenit şi inculpatul (Ionuţ Tănăsoaia-n.r.). Victima, prin gesturi, i-a dat de înţeles inculpatului că nu cunoaşte limba română, însă acesta i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în bărbie. Victima a fost proiectată şi s-a izbit cu capul de pardoseala sălii de dans, situată la o diferenţă de nivel de 40 de centimetri de locul unde se afla victima în momentul lovirii. Urmare a evenimentului respectiv, s-a tulburat grav ordinea şi liniştea publică, participanţii la discotecă părăsind clubul"

Aurel Soare

procuror de caz

„În club, victima l-a șicanat pe clientul meu. S-a dus de câteva ori la masa lui George Ionuț Tănăsoaia să intre în vorbă cu o fată. Iar pe ringul de das, americanul l-ar fi împins pe clientul meu și nu l-a lăsat în pace. Apoi acesta a dat cu pumnul... Sportivul consumase mult alcool, ca dovadă că medicii au crezut inițial că acesta ar fi fost în comă alcoolică. Nu stiu ce ocupatie are Tanasoaia. "

Emil Vucă
avocat

Medicii care l-au primit la Urgenţe au sesizat imediat poliţia, asta pentru că Hardy avea semnele unei bătăi zdravene. Martorii au relatat faptul că sportivul se afla pe ringul de dans când ar fi fost atacat de un individ, care l-ar fi pus la pământ şi l-ar fi lovit cu pumnii şi picioarele.

Ce spune suspectul :

Suspectul acuzat de uciderea baschetbalistului american a declarat în această dimineaţă poliţiştilor că incidentul a pornit după ce sportivul a vrut să danseze cu mai multe tinere, printre care şi prietena agresorului. Bărbatul a declarat că l-a lovit pe sportiv, i-a dat un pumn, iar baschetbalistul a căzut la pământ şi s-a lovit cu capul de ciment.

Ce spun cititorii pe forum... :

10 octombrie, 20:00. m s

a vazut cineva tzighan sicanat?
avocatu' lu' peste cu legaturi mafiote minte de rupe...

10 octombrie, 20:00. PROCURORUL E UN TAMPIT

Cum poate zice ca totul a pornit de la o sapca si o fata? De ce in alte locuri o sapca si o fata nu sunt o combinatie letala? Pentru ca in acele locuri nu exista mafie tiganeasca, interlopi tzigani protejati sau tolerati de autoritati.
Aplicati legea si veti face ordine.
La noi televiziunile se inghesuie sa transmita nunti si chermeze de evazionisti, shuti, cutzitari, pistolari cu pirande si puradei cu tot, cu mertzane si gipane, cu lanturi si cruci de aur cat mana de groase. Suntem ademeniti sa admiram si sa ravnim conditia incultului descurcaret si iute la manie. Manelistii, evazionisti si tainuitori, sunt toti inruditi cu interlopii de aceeasi etnie cu ei.

10 octombrie, 21:38. maracine

tiganul american trebuia sa stie ca tiganii romani si chiar romanii in general sint foarte bolnavi de gelozie, mai ales la tineri. Latinii nu sint ca celelalte rase care sint indiferente daca le iei nevasta de fata cu ei.
Pacat ca sa terminat tragic, ca si romancuta aia de la Roma care a cazut ca o lumanare dintr-n pumn in barba.

10 octombrie, 23:35. lune

Eu daca as fi legiuitor din acest moment as lua 7 decizii. Asa au facut si fac americanii. Pun in practica ceva dupa ce constata altceva.
1.toate barurile sa aibe camere de vedere in functiune .Daca se gaseste ca au fost oprite sa li se opreasaca si lor dreptul la desfasurarea activitatii....UPS nici nu am inceput si trebuie sa inchei ...pai cine sa-l inchida?.cine nu primeste spaga in tara asta?...cine are interes sa mearga ceva normal?...restul punctelor nu-si mai au rostul.

Sa pui in aplicare legea (in general) aduce automat cresterea civilizatiei dar si a economiei. Te obliga sa investesti in bussines ..deci cumperi ...altul deschide o fabrica-aduce muncitori... apare vanzarea etc...ce se face in romanica e SUBMINARE NATIONALA> prin acest mod de functionare legislativ....in rest muzica si fiecare cu ale lui.

11 octombrie, 06:17. Tor

Cine l-a pus pe ttiganu' asta venit din ghetoul din america sa se dea la fetele noastre albe ? El nu se vede ca fata era alba si nu era de nasul lui ? E si nesimtit americanul din ghetou, isi pune sapca lui plina de paduchi pe capul prietenei romanului. A fost ghinionist ca s-a lovit cu capul de pardoseala, ca nu crapa dintr-un singur pumn, dar il aranjau baietii sa-i puna maxilarul la loc. Invatatura de minte pentru toti astia colorati , veniti din ghetouri care cred ca romancele nu trebuie respectate.

11 octombrie, 01:40. Jean din NJ

Imi pare rau de copilul asta, Hardy.
A extrapolat insa metehnele din SUA la o societate latina patimasa si artagoasa.
In RO nu e ca-n SUA unde vin femeile la discoteca insotite de tantalai americani care nu au nici o problema daca le ia lumea la pipait / penetrat.
Tiganul si-a protejat ASSetul. Piranda e proprietatea tiganului asa cum nevestele de romani sunt proprietatea lor.... doar unul din elementele culturii bastinase pe care americanii libertini vor trebui sa-l invete.

11 octombrie, 11:17. informatorul de giurgiu

Butoane juca poker si barbut cu seful politiei giurgiu si cu primaru ,butoane a lasAt fara bani catIva oameni de afaceri din giurgiu le a luat bani cica la poker sanchi:)))) victime iau cazut ,GICA MOCANU ,BEALCU SI ALTI.

11 octombrie, 11:04. Cornel Costin

Din ceea ce am cititi pareri pro si contra, un lucru este clar, a fost batut americanul cu bestialitate iar cei vinovati sa fie judecati si condamnati ,atentie nu in Romania, cu puscarii cu TV color, pachete peste pachete.
Sa execute acesti interlopi ,pedeapsa in SUA sa vada cum este in inchisorile amerciane, doar au vazut filme si stim cum se comporta detinutii acolo.
S-a vazut cu ochiul liber ca Politia Romana este total depasita de acest grav eveniment, iar politicul intersectat cu interlopii vazut de toata lumea, ne arata de fapt starea infractionala a orasului Giurgiu.
Romanii sunt foarte toleranti, dar cred ca s-a depasit pragul critic si nu mai putem fi toleranti cu acesti interlopi.
Seful Politiei Romane si Ministrul M.A.I.trebuie sa-si de-a demisia acum,sunt totali pe dinafara in acest grav eveniment.
S-a vazut de asemenea ca autoritatile statului sunt slabite de acesti interopi care fac legea in Giurgiu.Asemenea lucruri trebuie sa se termine odata pentru totdeauna, iar oamenii din Giurgiu ,acum sunt total debusolati stau cu frica in casa, ca nu mai pot iesi de acesti nenorociti si POLITIA ROMANA STA CU MIINILE IN SAN, PENTRU CE VA PLATIM POLITISTILOR DIN TAXELE SI IMPOZITELE NAOSTRE. SA VA FACETI DATORIA ASTA-I JOBUL VOSTRU !

11 octombrie, 10:27. Vasilica

De ce nu sint interlopii la puscarie unde le este locul si bintuie prin localuri si se dedau la batai si crime. De ce li se pemite sa terorizeze un oras si sa ceara taxe de protectie? Cred ca motivele ar putea fi acestea:
-Politia este slaba si politistii se tem sa intervina .Acest lucru se datoreaza faptului ca un politist care a omorit un interlop in legitima aparare a fost suspendat si apoi amenintat de interlopi ca-i va ucide familia. Politistul s-a sinucis. Acest exemplu a bagat frica in politisti ,care au si ei familie.
-Politia este mina-n mina cu interlopii si au si ei parte de niste avantaje.
-Justitia este corupta si ii protejeaza. Vezi condamnarea unui interlop ,,cu suspendare,,
-Politicienii si functionari de stat sint mina in mina cu ei.
-alte cauze.
Tot ce am scris sint doar ipoteze. Va rugam pe voi sa decideti care varianta e posibila si ce ar trebui sa facem ca scapam tara de acesti inerlopi. Vedem ca interlop a ajuns un cuvint de mindrie.

11 octombrie, 08:52. scooby

Vad ca foarte multi scapa esentialul si incep comparatii cu roman mort in USA vs. american mort aici.
Din punctul meu de vedere problema este alta: noi oamenii normali incepem sa nu mai avem curaj sa iesim undeva. Putea fi oricine in locul americanului.
Spun asta dupa ce am vazut reactia autoritatilor vis a vis de clanurile mafiote. Am vazut un sef de politie semitampit care spunea linistit ca e doar o familie mai numeroasa care se ocupa de camata si jocuri de noroc. Am vazut un avocat al agresorului semidoct, cu vocabular de 500 de cuvinte care spunea ca "el este mai putin puternic" sau ceva de genul asta...si punem pariu ca va castiga procesul? Il va castiga, deoarece totul se aranjeaza in spatele cortinei.
Daca nu ne trezim, va fi vai si amar de noi peste 10-20 de ani. O sa dea buzna interlopii peste noi in casa cand vor avea chef.
In rest, Dumnezeu sa-l odihneasca.

11 octombrie, 05:32. Geo

Prin Giurgiu se vorbeste ca baiatul lui Butoane Floricel l-a lovit pe american. Oricum politia Giurgiu il protejeaza pe Butoane si clanul lui asa ca ancheta trebuie condusa de la Bucuresti si multi politisti din Giurgiu trebuiesc dati afara din serviciu.

11 octombrie, 04:44. anonim !!din gr

sa va spun ceva.. locuiesc in giurgiu... este un oras intradevar si cu perosane primitive.. nu e mare diferenta de oamenii din buc ;) statzi linistiti.... si in legatura cu oribilul accident.... gipsy asta... a cazut pe nedrept...adevaratii criminali stau acum in casa si comanda politia procurorii si au grija sa nu se dea declaratii impotriva lor... arestat.il pe butoane.. si orasul asta isi revine... !!!

11 octombrie, 04:26. nicu

sint mindru ca am avut curajul in urma cu 30 de ani , sa parasesc acest oras giurgiu , unde m-am nascut si am petrecut copilaria . un oras plin de gropi , de noroi , si cu oameni vesnic frustati si needucati . erau 3 cartiere care tot timpul se bateau ca in epoca de piatra....... smirda.....verde.unde erau bivolarii, ......spoitorii linga obor..... de fiecare simbata si duminica erau crime facute cu cutitul......daca aveai o prietana , nu puteai sa treci bariera , pentru ca la giurgiu sint multe bariere , te asteptau gastile la bariera si te batea in stil barbar era o traditie in giurgiu. clanuri erau si acum 50 de ani , cine isi aminteste de baietii lui vasilescu ..... de cely si baltazar , care in anii ..1965, faceau legea in giurgiu , viola pe cine vroia, si politia nu le facea nimic, etc..etc.. dar cu regret dupa atitea ani nu sa schimbat nimic, merci doamne ca am decis sa parasesc acest oras, iar de cind am plecat nu l-am mai vizitat niciodata , si iata ca de la mii de km. aud aceleasi crime ca altadata .

11 octombrie, 08:42. sarkozy

Ai facut un gest nobil sa parasesti romania si sa stai cu babuinii tai afrikani masoni drogati amerloci pina vei crapa
Sa nu te mai intorci tot restul vietii tale in romania nicu sa ramai in state ca nu ma intereseaza numai drogati mafioti teroristi criminali pedofili zoofili nenorociti amerloci sunt in state nu mai tenteaza sa ma duc in state numi place miam facut o parere foarte proasta de amerloci au mintile intepenite sa fie de capetele lor,praful si pulberea sa se aleaga de usa uraganele,trasnetele so distruga de tot pina nor mai fi niciun amerloc imbecil primitiv prost...!!!!!!!!!

Sursa :

http://www.evz.ro/detalii/stiri/a-fost-arestat-suspectul-in-cazul-mortii-baschetbalistului-american-ucis-la-giurgiu-948997.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/chauncey-hardy-a-fugit-de-droguri-din-sua-dar-si-a-gasit-moartea-in-romania-949152.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/bine-ati-venit-in-giurgiu-orasul-infricosat-de-mafia-tiganeasca-949348.html

http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/10/12/o-zi-obisnuita-12-octombrie-%e2%80%93-%e2%80%9cluati-in-pumni-de-clanurile-interlope%e2%80%9d/

http://www.gandul.info/news/cum-a-murit-baschetbalistul-hardy-gypsy-gypsanu-a-vrut-sa-arate-ca-stie-arte-martiale-avocatul-apararii-martorii-nu-s-au-declarat-oripilati-8856728

http://www.ziuaconstanta.ro/stiri-calde/stiri-calde/generalul-catalin-voicu-si-vanghelie-in-carcatitia-cu-butoane-la-giurgiu-73923.html

http://www.adevarul.ro/locale/giurgiu/giurgiu-marturii-clan-interlopi-butoane-chauncey_hardy_0_570543391.html

http://www.adevarul.ro/actualitate/clanurile_interlope_romania_top_0_570543238.html

http://www.prosport.ro/alte-sporturi/baschet/martorii-rup-tacerea-s-a-aflat-motivul-pentru-care-interlopii-din-giurgiu-l-au-calcat-in-picioare-pe-americanul-hardy-8860835

http://www.adevarul.ro/locale/giurgiu/Fata_pentru_care_Hardy_a_luat_bataie_ar_fi_fost_amanta_de_interlop_dar_indragostita_lulea_de_american_0_571743129.htm

***********

Ionut Adrian Tanasoaia are “avocat de avocat”: Aparat de un “greu” al filialei PSD Giurgiu

Ionut Tanasoaia nu are niciun fel de emotii si isi pune toate sperantele in avocatul Emil Vuca

Principalul suspect al crimei din clubul “Emotionne” este un apropiat al interlopilor locali, in dese randuri fiind vazut in compania membrilor clanului “Butoane”.

Ionut Adrian Tanasoaia nu are niciun fel de emotii si este sigur ca faima avocatului sau ii va aduce libertatea, dupa ce, ieri, judecatorii au decis retinerea sa pentru urmatoarele 29 de zile. Emil Vuca trece drept seful PSD-istilor din Giurgiu si se declara un rival al primarului Lucian Iliescu. Membru al “Rotary Club” si presedinte al “Asociatiei Centrul de Mediere Giurgiu”, consilierul local Vuca deruleaza afaceri in Zona Libera Giurgiu.

Sursa :
http://www.enational.ro/sport/afla-amanunte-incendiare-despre-baschetbalistul-ucis-la-giurgiu-94258.html/

Radiografia mentalitatii de buncar

2011-10-08T12:31:00.001-07:00

Un articol aparut pe Contributors.ro *) face o prezentare rece, fara fard , mentalitatii cazone care bantuie inca prin toate cotloanele unei societati care se doreste a fi una europeana si democrata, dar care in permanenta criza de dusmani imaginari nu se poate dezbara inca de reflexul armei la picior si al vanatoarii de vrajitoare . Comentariul pe care l-am trimis trimis revistei se refera la aceasta situatie :

Felicitari pentru excelenta radiografie facuta unei mentalitati revolute ( inca prezente ) care , desigur, nu poate multumi niciodata pe toti , ba chiar pe unii ii scoate din sarite de-a binelea ( pe vremuri ar fi dus imediat mana la sold… ) :

„Ei se comportă acolo aşa cum au fost formați la școlile diplomației comuniste, în epoca de glorie a realismului în relațiile internaționale. Acolo jocul e mereu de sumă nulă, mereu trebuie să îți ferești spatele, să fi în gardă, să discreditezi și să nu te lași discreditat. Trebuie să demaști diversiuni, dintre care, cele mai multe, imaginate.

Profilul celor la care mă refer este asemănător lui Adrian Severin: puțin grandomani, gata oricând de a obține avantaje nemeritate, etică doar afișată nu și asumată, români ce par bine intenţionaţi dar care sunt anacronici. Nu suportă nici cea mai mică critică, iar vina aparține totdeauna altora, unora care ne vor răul. Nu știu de ce, nu au argumente sau dovezi dar ei știu că sunt unii care ne vor răul şi că noi avem dreptate. Noi suntem buni, frumoși și deștepți. Merituoşi.

Dacă tot sunteți la Bruxelles, citiți tratatul de la Lisabona și aflați că UE este o uniune de state și de cetățeni. Nu este doar o organizație cu jocuri de sumă nulă în care se împart sfere de influență şi funcţii. Dacă ar fi fost așa ceva noi nu am fi fost aici. Și când spun noi nu mă refer doar la noi românii ci mă refer la noi cetățenii Uniunii Europene

În relaţiile europene nu avem nevoie de intermedierea Ministerului de Externe (sau a ministerelor de externe care probabil că în aproximativ 5 ani îşi vor pierde multe din raţiunile de a fi), nu avem o aşa mare nevoie de ei să “negocieze” şi să “câştige” sau să “piardă” pentru ţările pe care le “reprezintă”. Nu de reprezentare avem nevoie în interiorul Uniunii, în instituţiile în care suntem între noi europenii.

Avem nevoie de ministere ale afacerilor europene care să nu se calce pe bombeuri cu ministerele de externe cum o fac astăzi cele două ministere de la noi.

Şi aşa suntem o ţară la mâna baronilor, a cârdăşiilor şi a diletanţilor ajunşi prea uşor pe funcţii prea înalte. ”

Pe de alta parte, ma tem ca mentalitatea democrata , atitudinea deschisa si fair- play-ul pe care le-ati intalnit in alte spatii culturale, nu sunt inca suficient de consolidate pe meleagurile noastre. De aceea, cred ca in acest caz alegerea publicului tinta nu a fost la fel de inspirata. Pe scurt, vorbiti exact la urechile care nu vor sa auda , pentru ca „diplomatii de moda veche” le stiu deja pe toate , conform principiului tautologic dupa care patratele raman intotdeauna patrate si ura nu poate fi decat viscerala . Experimentul este totusi foarte interesant la nivel de comportament observabil : aruncand o grenada drept la tinta, ati reusit sa treziti tot viesparul si ca atare atacurile directe sau indirecte ( la persoana… ) vin „ din toate pozitiile ” ( ideile nici nu mai conteaza, virgulele devin mult mai importante ) ceea ce lasa un gust foarte amar, dar acesta este pretul platit in societatea noastra de catre toti cei care ( mai ) spera sa schimbe ceva.

*) Ciprian Ciucu - Cum sa ne raportam la Europa. Instructiuni pentru diplomatii de scoala veche ( http://www.contributors.ro/fara-categorie/cum-sa-ne-raportam-la-europa-instructiuni-pentru-diplomatii-de-scoala-veche/)

Nimic nou sub soare

2011-10-06T01:25:00.000-07:00

Un text primit azi pe e-mail :

De necrezut :

" Bugetul trebuie echilibrat, Tezaurul trebuie reaprovizionat, Datoria publica trebuie micsorata, Aroganta functionarilor publici trebuie moderata si controlata, Ajutorul dat altor tari trebuie eliminat pentru ca Roma sa nu dea faliment. Oamenii trebuie sa invete din nou sa munceasca in loc sa traiasca pe spinarea statului."

Cicero , anul 55 inainte de Hristos

In concluzie nu s-a modificat nimic de 2066 de ani !!!

Ferma animalelor - 2011

2011-10-05T00:42:00.000-07:00

Priviti ( cat de detasat puteti …) imaginile de mai jos*) :.

Daca ati reusit sa nu aveti nici o grimasa , pentru toata lumea raman cateva intrebari fara raspuns :

Ce fel de educatie, valori si sentimente are o persoana care isi permite sa compare, intr-o campanie oficiala, fetele cu vacile, si tinerii cu boii ?
Daca numim consumatorii de etnobotanice „ boi" si "vaci ” , oare ce denumiri pitoresti pot primi dealerii, furnizorii legali acestora,etc. care nu patesc niciodata nimic, dar care primesc intotdeauna bani prin hranirea legala a "vitelor "?
Ce fel de voluntari sunt cei care au acceptat sa „ joace ” in asemenea posturi stupide si umilitoare care vor sa transforme o tragedie sociala intr-o comedie de mahala ?
Ce fel de institutii sunt acelea care permit si aproba un astfel de tratament al cetatenilor din ai caror bani sunt finantate ?
Cat a costat aceasta campanie si cine a incasat banii ?
Daca aceasta viziune (... zootehnica ) asupra cetatenilor este una oficiala, oare cum ar arata oare cea ... neoficiala ?

Cine stie, sa raspunda… Pana atunci, o concluzie este de domeniul evidentei . Acesti decidenti si aceste institutii actioneaza in prezent, dar traiesc in cu totul alt timp istoric.

*) Sursa : http://www.jurnalul.ro/stiri/observator/ministerul-de-interne-ne-face-vaci-prefectura-ne-pune-iarba-in-gura-vezi-cum-arata-afisele-campaniei-impotriva-etnobotanicelor-592519.html

N.B. Dupa aparitia articolului din Jurnalul National care a semnalat imaginile, acestea au fost retrase.

Domnul Tismaneanu si libertatea morala

2011-09-29T00:21:00.000-07:00

Un articol al domnului Vladimir Tismaneanu – Merita sa risti pentru libertatea morala aparut pe Contributors.ro , mi-a oferit posibilitatea comentariului de mai jos pe care l-am trimis revistei :

„ …libertatea e mai puternică decât orice formă de constrângere prin necesitate ”.

Un asemenea enunt al domnului Tismaneanu *) este captivant acum pentru magulirea orgoliului democratic al tuturor , dar sa ne aducem aminte ca in urma cu ( numai ) 20 de ani, in facultatile de stiinte sociale de la noi se invata fix in aceeasi termeni , dar exact pe dos : „libertatea este necesitatea inteleasa ” ( Marx ).

Ca de fiecare data, domnul Tismaneanu reuseste sa scrie incitant in special atunci cand este vorba de probleme foarte sensibile :

„ Cred că eram, de fapt, pe drumul despărţirii definitive de comunism. Mental, acest lucru se întâmplase încă din 1978-‘79, când ajunsesem la o înţelegere destul de adâncă, cred, a mecanismelor sistemului dincolo de patologiile individuale. Citisem foarte mult despre Stalin şi stalinism, Lenin şi leninism, Marx şi marxism, ca să înţeleg că fenomenul Ceauşescu era mult mai mult decât o simplă excrescenţă a unei psihologii deranjate. Sigur că exista şi acest element, mai cu seamă la nivelul burlescului, al farsei în care eram constrânşi să trăim, în jurul dramaturgiei penibile a spectacolelor oficiale în care, vroiai-nu vroiai, erai prins.”

Respectand un asemenea punct de vedere , cred totusi ca despartirea romanilor de comunism s-a produs in realitate mult mai devreme si nu prin citirea adanca a lui Stalin , Lenin si Marx dar la cei care au avut si sansa, si nesansa, unui contact mult mai brutal cu realitatea care se afla dincolo de amfiteatrele , bibliotecile si universitatile care ofereau o viziune „ soft ” asupra societatii romanesti si iluzia unor dezbateri intelectuale detasate de „realitatea empirica” si de „simtul comun”.

In cazul meu, a fost o experienta teribila din adolescenta . In toamna anului 1969, la Liceul Teoretic Nr.2 din Tr. Severin ( eram in clasa a IX-a), o veste a cazut ca un trasnet. Ion Hurduc , coleg de clasa si de internat ( onest, inteligent, sclipitor la matematica ) – a fost impuscat pe granita cu Iugoslavia pentru ca voia sa ajunga ( adica in termenii de atunci „ sa fuga” ) in Occident . Avea numai 17 ani … Tot atunci am aflat ca in aceeasi perioada a mai fost prins la granita un grup de studenti romani ( fete si baieti ) care voiau sa fuga in Occident . Pentru ca s-au supus somatiei, soarta lor a fost diferita : baietii au fost crunt batuti de graniceri , iar fetele au fost violate in grup de catre cei din urma cu acordul , tacit sau nu, al „organelor”. In final toti studentii au ajuns in inchisoare. Peste ani, am aflat ca un elev banuit atunci ca l-ar fi turnat pe Hurduc , a intrat dupa liceu la o scoala de ofiteri de Securitate si acum este tot „ ofiter de informatii ”.

Din aceste aceste considerente existentiale si personale ( nu mai amintesc alte marturii din epoca ) cred ca , desi nostalgia anilor de studentie este universal valabila, viziunea asupra comunismului nu poate fi una exclusiv livresca si intelectuala. Intamplarea face ca atunci cand domnul Tismaneanu pleca , eu terminam aceeasi facultate dar , e adevarat, cu pretentii mult mai modeste . Am terminat sectia de psihologie ( sau mai exact ceea ce a mai ramas din ea dupa masacrarea stiintelor sociale din anul 1978 , masacrare de care domnul Tismaneanu nu aminteste ) . Ca atare, cunosc foarte bine atmosfera de atunci evocata acum in articol, dar perceptia mea asupra ei este una diferita.

In calitate de autor , domnul Tismaneanu este contrariat pe buna dreptate , ca lucrarea de de doctorat a domniei-sale „ desi o teză unică în epocă despre radicalismul de stânga al anilor ’60- ’70, despre contracultura din Occident ca parte a resurecţiei marxismului occidental ”, nu a mai fost publicata dupa ce a plecat in SUA. In logica sistemului de atunci , ar fi trebuit mai degraba sa fie contrariat daca ar fi fost publicata , si nu invers, deoarece cu sau fara Hegel, comunismul isi continua neabatut marsul triumfal. In aceeasi logica perversa a sistemului se afirma de exemplu ca studentii au dreptul sa publice articole in presa „ numai dupa terminarea facultatii ” dar unii publicau lejer inca de pe atunci prin „ Informatia Bucurestiului ” condusa de Eugen Barbu si poate tocmai de aceea au continuat sa faca acest lucru si dupa Revolutie .

Exact in anul 1981 cand domnul Tismaneanu pleca dupa ce publicase deja cele mai importante studii ale domniei-sale in „ Revista de Filozofie ”care era citita si in afara facultatii , in interiorul Facultatii de Filozofie un oarecare Mujescu sustinea o lucrare de diploma intitulata sec : „ Conceptia revolutionara despre lumea si viata a tovarasului Nicolae Ceausescu ” pentru care unii profesori chiar il compatimeau pentru „ ca are mult de citit” ( sic ! ) dar cei mai multi ii prognozau corect ca nu poate obtine o nota mai mica de 10.

Pentru o corecta intelegere a acelei perioade trebuie amintit ca dupa socul suportat de stiintele sociale in anul universitar 1977-1978 cand a avut loc desfiintarea sectiilor de filozofie , sociologie, psihologie si pedagogie , prin restructurarea facultatii devenita acum Facultatea de Filozofie- Istorie, a mai urmat inca un soc social pentru absolventii Universitatii si in acest caz avem unele intrebari la care nu s-a gasit inca un raspuns.

Prin anii 1980-1981 ( este exact perioada in care se declansa vanatoarea de vrajitoare in cazul Meditatiei Transcendentale ) , orasele mari au fost inchise, posturile au fost blocate , concursurile de titularizare in invatamant si transferurile au fost interzise , iar absolventii de stiinte sociale au fost repartizati in corpore pentru stagiul obligatoriu de 2 ani in invatamant, prin satele patriei si pe post de „ luminatori ai maselor ”. Cu toate acestea, si in mod inexplicabil chiar dupa logica sociala de atunci, dar in acord perfect cu logica lui Orwell , unii dintre absolventii repartizati prin satele de langa Bucuresti au revenit in capitala , dupa stagiu sau chiar inainte de terminarea lui , altii au primit chiar si aprobarea de a emigra in Occident. Prin aceste oportunitati , unii dintre absolventii care au scapat atunci de stagiu , au avut sansa de a ajunge ulterior , si prin merite proprii , scriitori prin Occident, directori prin Ministerul de Externe ,consilieri prin Uniunea Europeana sau politologi prin Romania dupa 1990, exact cum unii dintre participantii la Meditatia Transcendentala din anii `80 au ajuns dupa Revolutie ministri, politicieni, sau generali SRI . Bineinteles, acestea sunt numai simple coincidente , dar este evident ca fiecare din cazurile mentionate a meritat sa riste pentru libertatea morala, pentru ca daca nu este evident ce a riscat , cel putin este evident ce a castigat.

La limita , timpul a aratat ca , dincolo de iluziile studentilor , de pacla ideologica din Facultatea de Filozofie si de pasla din peretii ei, revolta mentala si ideologica impotriva comunismului , mai exact critica sistemului in cazul sistemului , a fost in mod cert si ineficienta, si insuficienta . Pentru judecata istoriei conteaza de fapt ceea ce s-a spus si facut inainte de 1989 , ori aici , si cu exceptiile infime cunoscute, dezertarea universitarilor romani din domeniul stiintelor sociale de la misiunea lor sociala si pedagogica a avut proportii de masa .

Ca atare, libertatea morala in sine nu poate fi o valoare sociala daca este total desprinsa de responsabilitatea morala , exact cum se intampla in societatea noastra in care , dincolo de demagogia politicienilor sau intelectualilor , „ libertatea morala ” a atins de fapt dimensiuni patologice prin vulgaritatea promovata in mass-media, desfiintarea reperelor morale ale unei societati normale si inversarea scalei valorilor . Ori aici, si in dulcele stil clasic de la noi, o mana spala pe alta si amandoua faţa. Exista totusi o speranta.

Dupa cucerirea redutei politice si redutei economice dintr-o tara , orice putere in uz mai are de dus inca un razboi , poate cel mai greu. Ea trebuie sa treaca in fata propriilor cetateni , dar in special in fata strainatatii , cel mai dificil test : testul legitimarii morale. Pentru cucerirea acestei redute morale in care victoria nu mai depinde de „marimea” adversarului, razboiul se duce in spatiul virtual , informational si formal , si cere cu totul altfel de resurse decat armele sau banii din spatiul real.

In acest spatiu virtual care seamana mai degraba cu lumea ideilor lui Platon ( poate ca aici are loc de fapt adevaratul Armaghedon ! ) si care incepe pentru prima data sa se rasfranga asupra lumii reale , sistemele de referinta sunt total diferite, regulile sunt noi pentru toata lumea , startul este cu adevarat democratic si poate pentru prima data sansele sunt egale pentru toti, nu numai pentru unii .

*)Vladimir Tismaneanu – Merita sa risti pentru libertatea morala
( http://www.contributors.ro/cultura/merita-sa-risti-pentru-libertatea-morala/ )

Publicat in :

Asymetria : http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1133

Universul Romanesc : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1550

Indicatori ai starii de sanatate

2011-09-28T08:10:00.000-07:00

In anii `80 , definitia generala a starii de sanatate era in linii mari cea de mai jos :

INDICATORI AI STARII DE SANATATE ...
(extras din Becker & Minsel, 1986, Psychologie der seelischen Gesundheit, vol2)

STAREA DE SANATATE Semne	STAREA DE BOALA Semne
Satisfactie privind starea actuala	Acuze privind starea actuala

Perseverenta	Perseverenta diminuata
Capacitate intacta de a-si juca rolul si de a-si indeplini sarcinile, productivitate crescuta	Afectarea capacitatii de a-si juca rolul si de a-si indeplini sarcinile; afectarea capacitatii de munca
Interes crescut pentru anturaj, angajare in "proiecte", capacitate de iubire, generativitate	Interes redus pentru anturaj; capacitate redusa de iubire
Certitudine privind controlul intern. Autonomie.	Traire cu control diminuat. Neputinta.
Stima de sine crescuta; incredere in sine	Stima de sine diminuata; autocritica crescuta ; lipsa de incredere in sine

Pentru anii 2000 nu am gasit o definitie diferita , dar am citit de curand in presa noastra o relatare maximala despre starea de sanatate a europenilor conform careia 2/3 dintre europeni au probleme psihice ( ?) *) . Asa o fi , dar exista si opinii punctuale care afirma exact contrariul :

Daca intrebi un roman care munceste sau se plimba prin Europa occidentala ce il impresionează cel mai mult , va raspunde prompt : normalitatea (s.n.).

Oliver **)

Pe de alta parte , pornind de la starea de normalitate remarcata de romani in Europa occidentala , si dupa cei 20 de ani de tranzitie de la noi , se poate face usor o extrapolare intuitiva a indicatorilor amintiti anterior, respectiv a modului in care se pot manifesta acesti indicatori in prezent , si de ce ***) .

*) http://www.romedic.ro/o-treime-dintre-europeni-sufera-de-probleme-psihice-0N28828

**) Acest foarte interesant comentariu a fost facut de catre un anonim la un articol tipic pentru generalizarile nedrepte facute asupra romanilor : http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html#commentsPage-4

***) http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/majoritatea-romanilor-sunt-resemnati-sau-asteapta-de-la-autoritati-solutii-pentru-o-viata-mai-buna-239175.html

Scala prestigiului ocupational

2011-09-14T19:45:00.000-07:00

Cu ani in urma am citit cu foarte mult interes scala prestigiului ocupational de mai jos care arata respectul social din Occident pentru intelectualii adevarati. M-am intrebat inca de atunci cum ar fi aratat aceasta scala la noi daca s-ar fi facut o asemenea cercetare ( nu s-a facut niciodata ).

SCALA PRESTIGIULUI OCUPATIONAL
( 0 -100 ) S.U.A.-1981

78-Profesori universitari
72-Arhitecti,avocati
70-Stomatologi
69 -Chimisti
67 -Functionari bancari, managaeri financiari
66 -Psihologi, piloti, ingineri mecanici
63 -Controlori, casieri
62-Contabili
60-Preoti, economisti
57 -Invatatori, profesori
56-Vanzatori de obligatiuni / actiuni, pictori, sculptori
55-Sefi de birou, meseriasi
54-Bibliotecari, surori medicale
52-Manageri de vanzari, actori
51-Programatori de computere
50 -Prezentatori radio si TV, stewardese
49 -Agenti imobiliari, brokeri
48-Functionari bancari de ghiseu
45-Muzicieni
44-Agenti/emitatori de asigurari
43-Mecanici auto
40 -Fermieri, politisti, detectivi
39-Maistri
38-Receptioneri
37-Controlori de trafic aerian
34-Directori de pompe funebre
33-Postasi, soferi de camion
31-Functionari pentru evidente
23-Barmani,chelneri
22-Muncitori de garaj, operatoare statie benzina
14-Vanzatori de ziare
13- Gunoieri.

Cu atat mai mult ma intreb cum ar arata aceasta scala pentru societatea romaneasca de acum .

Un test cotidian

2011-09-13T23:58:00.000-07:00

In presa de ieri gasim in doua ziare diferite un articol despre tendintele fortei de munca care citeaza aceeasi sursa dar intr-un mod diferit. Rezultatul este unul extrem de interesant. Avem doua stiri contradictorii care se refera la o aceeasi cercetare facuta de Manpower :

a) Scad angajarile :

Încetinirea economiei începe să se simtă şi în România: Scad angajările, arată un studiu Manpower*)

Foto : EVZ

b) Cresc angajarile :

Semne bune pe piaţa forţei de muncă: 21% dintre patroni susţin că vor face angajări în ultimele trei luni ale acestui an. În ce domenii se caută noi angajaţi **)

Foto : Gandul

Mai clar de atat nici ca se poate. Daca atat de obiectiv sunt prezentate stirile din domeniul economic , prin extrapolare ne putem imagina usor cum ar putea fi prezentate stirile din alte domenii foarte sensibile .

Ultimul exemplu este dat de pasiunea sociala brusca aparuta simultan la unele posturi TV pentru " interviuri video-document " si in presa pentru " interviuri scrise " cu acelasi personaj - Nicu Ceausescu - care trezeste brusc interesul umanist al tuturor, desi nu se stie clar de ce . Debutul pasiunii l-a constituit un serial in mai multe episoade despre Nicu Ceausescu publicat de catre domnul Vladimir Tismaneanu in Contributors.ro si reluat , cu totul intamplator , de catre EVZ.
Aici se vede cel mai bine cat de libere , independente, si privatizate , sunt si televiziunile noastre , si presa tiparita.
Au agende si interese particulare atat de independente si de divergente , preocupari pentru obiectivitate si pentru non-manipularea publicului atat de puternice , incat se comporta ca si cum aceasta aparenta campanie ar avea inca o comanda unica. Dar este numai o aparenta, bineinteles.

* ) http://www.evz.ro/detalii/stiri/incetinirea-economiei-incepe-sa-se-simta-si-in-romania-scad-angajarile-arata-un-studiu-m.html

* ) http://www.gandul.info/financiar/semne-bune-pe-piata-fortei-de-munca-21-dintre-patroni-sustin-ca-vor-face-angajari-in-ultimele-trei-luni-ale-acestui-an-in-ce-domenii-se-cauta-noi-angajati-8736750

Despre cultura ( ? ) libertatii

2011-09-12T02:46:00.000-07:00

O recenzie a unei carti despre „ Dreapta intelectuala ” facuta de catre domnul Vladimir Tismaneanu pe Contributors.ro *) , mi-a inspirat un comentariu pe care l-am trimis revistei. Il reproduc si aici :

Dupa 20 de ani scursi deja , clarificarile doctrinare au ramas pentru societatea noastra la fel de importante pentru climatul politic, cum a ramas si cultura libertatii pentru climatul nostru social. Cauza principala nu o constituie numai palierul imposturilor histrionice izolate ( sa zicem ) , ci lipsa adecvarii formelor la fond , lipsa acordului social intre vorbe si fapte, decalajul intre declaratiile afisate ale actorilor sociali si intentiile lor reale , cu alte cuvinte , impostura sociala de ansamblu intr-o societate duplicitara de gradul doi sau mai exact una a diversiunii . Cateva intrebari foarte simple , si raspunsul care poate fi dat la acestea, ne arata cam unde ne aflam de fapt , ca societate, pe aceasta grila :

Un om , in realitate „ de stanga ”, poate sustine , la suprafata si de ochii lumii , o ideologie „ de dreapta ” , si invers ?
Un partid , in realitate „ de stanga ” , poate sustine, la suprafata si de ochii lumii, o ideologie „ de dreapta ”, si invers ?
Pe cale de consecinta , un individ poate adera initial la un partid „ de stanga ” dar ulterior sa migreze la un partid „ de dreapta”, si invers ?

Presupunand ca am fi rezolvat cumva complicata problema a clarificarilor doctrinare ( „ dreapta ” / „ stanga ” ) care este obiectul amintitei carti , observam mai intai ca realitatea politica de la noi evolueaza absolut independent si chiar printr-o contradictie in termeni cu acestea - ex : „ uniunea social-liberala ” ( sic ! ) . Chiar daca am pastra intacte sfera si notiunile celor doua mari concepte , comportamentele din spatiul politic ( acestea sunt problema, nu doctrinele ) discrediteaza si dinamiteaza pur si simplu ideea de partid(e) politic(e) . Dupa cum stim cu totii, avem de ani de zile si in mod constant , social-democrati deveniti peste noapte liberali ( si invers ) , liberali deveniti social-democrati ( si invers ) , taranisti deveniti liberali ( sau invers ) , si fosti securisti deveniti de toate la un loc : taranisti , liberali, sau social-democrati ( ... ) si nimeni nu se mai scandalizeaza de loc, dar aceste probleme nu fac obiectul cartii recenzate .

In sfarsit, cartea recenzata de dvs despre „ Dreapta intelectuala” ( ce frumos suna ! ) este coordonata , deloc intamplator , de catre domnul Valeriu Stoica si domnul Dragos Paul Aligica. Daca aplicam aceeasi procedura de mai sus ne-am putea pune intrebarea ( retoric, bineinteles ! ) daca cei doi domni care sustin in carte idei de dreapta, le au pe acestea si in realitate asa cum, bineinteles, presupunem si noi . Un simplu „ Search” pe Google ne releva despre cei doi domni cateva note de presa mai importante cum sunt cele de mai jos de exemplu :

Dreapta contra Stanga in dezbaterea publica, fara menajamente. Si ...

http://www.hotnews.ro/stiri-media_in_campanie-6608979-realitatea-lui-emil-hurezeanuco.htm

Dragos Paul Aligica despre experimentul comunist.wmv - YouTube

..................

http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-3685624-evz-mapa-profesionala-lui-valeriu-stoica-negasit.htm

http://www.adevarul.ro/locale/bacau/Onorariu_de_130-000_EUR_pentru_Valeriu_Stoica_tinut_la_secret_0_535146651.html

http://www.luju.ro/culise/vorbe-de-fumoar/vorbe-de-fumoar-29-06-2011-avocatul-valerica-stoica-are-o-problema-de-conflict-de-interese-inainte-era-impotriva-lui-costanda-acum-il-apara

Cu alte cuvinte , avem doi coordonatori ai unui volum despre „ Dreapta intelectuala ” , dar traseul " profesional" al unuia dintre ei inainte de 1989, este de ... negasit ( inca ) dupa afirmatiile presei , dar nu este nici un fel de problema . Cand va fi gasit, acesta sigur va fi " de dreapta" , pentru ca in democratie vorbele trebuie sa fie in acord cu faptele si teoria trebuie sa fie musai in acord cu practica, nu ?

N.B. Si cum umorul si ironia fina sunt comportamente specifice libertatii , cu totul intamplator , bineinteles, pe coperta cartii amintite (http://www.contributors.ro/wp-content/uploads/2011/09/cultura.jpg ) apar trei simboluri dintre care doua sunt foarte sugestive intr-o lectura " interpretativa" valabila pana nu demult ( " Ochiul" si " Timpanul" ...) .

*) Vladimir Tismaneanu - Cultura libertatii si sansele dreptei intelectuale
( http://www.contributors.ro/cultura/cultura-libertatii-si-sansele-dreptei-intelectuale/ )

Despre ura fata de intelectuali

2011-09-12T01:46:00.000-07:00

"Unde e carte multă există şi orgoliu nemăsurat, perfidie şi multe probleme la cap.'' *)

Aurora Liiceanu, psiholog

Inainte de 1990 , ani de zile am urmarit oripilat cum erau cultivate , cum se manifestau si cum cresteau in mod constant dispretul si ura proletara fata de intelectualii "neproductivi " , fata de cultura , fata de scoala , si fata de carte in general . Acum am descoperit intamplator un text care ne arata ca dupa 20 de ani de la prima mineriada , si dupa intrarea in Europa, aceste atitudini nu au disparut :

Oamenii sunt polimorfici, iar cei care ajung conducatori cu atat mai mult…

Intelectualul de cafenea este intotdeauna contra sistemului, el cauta sa mascheze lipsa reusitei personale, are intotdeauna solutii ingenioase, elaborate in tihna in capul sau frustrat!

Mai grava este categoria celor care, desi intelectuali autentici de cafenea, privesc in palma puterii si clevetesc “echilibrat”, poate-poate se va intampla minunea asteptata de o viata, basculand convenabil apoi…

Mai exista si categoria intelectualului care nu bea cafea, care isi vede de ale lui in particular, refuza expunerea publica intrucat adevarurile de tot felul sunt prea evidente!

In sfarsit, mai exista si cei auto-suspendati din realitatea imediata, sclavi ai unor teorii avantgardiste mult prea elevate ori de interes restrans.

Asta-i toata gama, dar la ce folosesc ei? In afara de munca la catedra, rolul lor in societate este minim! Are vreun sens sa-i analizam?

Cred ca pierderea alegerilor din 2004 se datoreaza unei importante exagerate acordata acestora, in dauna unui pragmatism electoral simplu, pur politic si pur ticalos, la are actualul s-a dedat in mod natural. Nu-i bine nici asa, nici asa.

Intelectualul este mereu in rolul de a-si cauta motivul existentei, ca si cum ar fi un chelner intr-o tara in care se cauta numai tinichigii, ori invers. De ce oare nu intelege ca puterea, oricare ar fi ea, nu are nevoie de el? Nu are nevoie de persoane anume, ci de scopuri implinite, nu importa cine, ce si cum, detaliile se pot acoperi, gura intelectualului mai greu!

Raman la parerea mea, intelectualii au pretentii exagerate pt un rol minim, in general.

Doru Coarna

10 august

Sursa : http://nastase.wordpress.com/2011/08/10/un-moment-de-istorie-uitata-sau-despre-anticomunismul-de-cafenea/

*) http://www.adevarul.ro/life/Aurora_Liiceanu-psiholog-_-La_Suveica_imi_luam_leafa_pe_un_butoi_de_motorina_0_551345153.html

Un roman contemporan cu noi

2011-09-08T02:58:00.000-07:00

Textul de mai jos ( prin episodul lui central ) imi aminteste de o nuvela SF pe care am citit-o in urma cu foarte multi ani. Undeva in America , un cetatean onest dintr-un oras de provincie, intra involuntar in conflict mai intai cu sefii lui de la servici, apoi cu colegii de munca , cu vecinii , cu administratia locala , cu Politia, si in final cu toata suflarea urbei care il va urmari pe acesta alergand in afara orasului pana cand soseaua se va termina si atunci vede ... In cazul de fata avem o relatare din lumea reala care apartine unui om obligat sa traiasca intr-un timp foarte scurt ceea ce altii au trait poate intr-o viata. Motivul pentru care autorul textului a plecat din tara, este unul extrem de simplu . A vrut sa munceasca cinstit in tara lui , si pentru ca o facea chiar bine, nu a mai avut voie sa o faca . A fost obligat sa plece din bransa , direct sau indirect , chiar de catre institutiile statului ( mai exact de catre unii din functionarii lor ...) care ar fi trebuit sa faca totul ca sa-l sprijine, dar care in mod intentionat l-au adus intentionat in situatii de imposibilitate *) si au facut totul ca sa-l distruga. De unde si concluzia ca tot raul este bine si pentru pentru cel in cauza ( in Italia nu a mai avut asemenea probleme ...) si pentru Romania ( care se integreaza in Europa , dar prin plecarea unor astfel de romani din ea... ) .

Parintii mei s-au nascut si au crescut la tara, deci ar trebuit sa fie tarani. Dar parintii mei au lucrat toata viata la oras. Deci ar trebui sa fie oraseni. La pensie s-au reintors la tara, deci nici ei nu prea stiu ce sunt!

Eu m-am nascut la oras, deci ar trebui sa fiu orasean. Dar m-am nascut din parinti de la tara si cum acestia aveau serviciu, m-au facut pachet si m-au trimis la bunici, care m-au crescut de la varsta de 6 luni, la tara!

Scoala am facut-o la oras, dar toate week-end-urile si vacantele mi le-am petrecut la tara, deci nici eu nu prea stiu ce sunt!

Rudele de la tara ne spun ca suntem de la oras. Rudele de la oras ne spun ca suntem de la tara. Dar n-au incotro si ne accepta asa cum suntem si unii si altii.

Am facut liceul si am vrut sa merg la facultate. Voiam sa devin profesor de geografie si limba engleza. Era un profil frumos. Dar nu s-a putut. Tatal meu a fost detinut politic si cum tot refuza sa colaboreze i-au spus verde in fata ca noi, cei doi fii ai sai, nu vom „pupa” facultate pana nu-si baga mintile in cap! Nu si le-a bagat: am dat de cinci ori la facultate si am picat mereu intre primii. Concurenta cea mai mica pe care am infruntat-o a fost de 14/loc. Si de fiecare data mi-au lipsit doar cateva sutimi. Exact atat cat sa nu pot sa intru, asa ca m-am angajat „in campul muncii”. Imi sta bine in salopeta. Deci sunt „muncitor”. Am muncit bine si m-au avansat. M-au facut magaziner apoi sef de depozit. Imi sta bine in halat. Deci sunt functionar.

Am lucrat doi ani in invatamant, la tara, ca suplinitor. Eram intelectual suplinitor!

La facultate am mers dupa 1990. Si eu si fratele. Deja lucram, aveam deja un copil si nu mi-a fost deloc usor, dar imi placea, studiam economia si eram printre cei mai buni. Deci ma pregateam sa devin intelectual cu acte in regula. Nu s-a putut. N-am avut de lucru si in 1992 mi-am facut o firma impreuna cu fratele meu. Devenise o viata aproape imposibila. Dimineata – serviciu, dupa amiaza – afacerist (aveam taraba in piata, deci sunt „tarabagiu”!) si noaptea invatam. Nevasta si copilul… Dumnezeu cu mila!...

Nu se mai putea… Si la sfarsitul anului trei am renuntat la facultate. Imi pare rau pana si-n ziua de azi. Am preferat sa fiu „capitalist”! M-am gandit: la ce bun o facultate daca nu ai un loc de munca pe masura? Mai bine imi pastrez afacerea si invat singur, doar ceea ce stiu ca imi trebuie pentru afacerea mea. Ce-mi trebuie diploma? Ia acolo, „un petec de hartie”! Nu-i nevoie sa-mi confirm eu mie daca stiu sau nu, ceva. Oricum nu ma pot da singur afara! Deci am pierdut sansa de a mai deveni intelectual!

Ce-i drept, afacerea incepuse sa mearga bine. Aplicam tot ceea ce am invatat „la scoala” si in plus ceea ce studiam de unul singur. Asa am reusit sa parasim taraba unde oricum i-am inspaimantat pe toti cu succesul! Pe bune! Ati mai auzit dumneavoastra pe cineva sa-si faca reclama in halul asta:

„E pe buneee! E pe bunee! Cel mai prost detergent din lumeee! Nu curata, nici nu albeste si mai tare murdaresteee! Ia detergentu’ neamuleee!...” La mine era mereu coada, in timp ce la ceilalti se duceau numai cei care se plictiseau sa mai astepte la „coada mea”! Gaseam mereu ceva nostim de strigat si venea lumea „ca la urs”!

Consideram insa, ca a sosit momentul sa facem marele salt. Sa intram in „lumea buna”!

Mai intai ne-am deschis un magazin. Ne-am luat o remorcuta, pentru Dacie ca sa nu mai platim aprovizionarea. Apoi am mai deschis un magazin si inca unul, aveam vreo patru in total si un ARO camioneta. Eram buticari. Am luat un depozit in chirie. Eram „angrosisti”. Apoi am cumparat un camion, doua furgoane si am inceput sa facem si servicii de transport. Eram „autotransportatori”. Contabilitatea primara o tineam eu. Eram contabil. Apoi lucrurile au evoluat. Nu mai mergea sa vinzi marfa din depozit. Se deschisesera prea multe depozite. Am inteles ca trebuie sa mergem noi direct la clienti si am devenit „distribuitori”. Planificarea si strategia o faceam tot eu. Imi sta bine la costum si cravata, deci eram director de vanzari. Fratele meu era student la Iasi, la mecanica; nu prea avea el treaba cu economia si cu comertul. Am mai fost la firma mea si barman si „femeie” de serviciu si manipulant si agent si casier si jurist si tot ce-am avut nevoie sa mearga treaba.

Pana-ntr-o zi. Pana-ntr-o blestemata zi cand, CINEVA a decis c-am crescut destul de unii singuri si ca „avem nevoie” de „ajutor”. Am facut la viata mea lupte greco-romane, am facut sase ani karate si un pic de judo. Deci am fost si luptator. Numai ca aici nu era vorba de asa ceva. Cu „Garda de Finante” nu te poti lua la tranta. Discutiile au fost lungi si dure. Pe scurt mi-au spus: „Nu ma intereseaza ca lucrezi corect. Avem legi atat de imbarligate si de interpretabile ca libertatea ta e la discretia noastra. Ori „ne dai”, ori eliberezi locul la altii care vor sa dea. C-asa-i la noi!” Am refuzat din principiu. Eram corect si n-aveau ce sa-mi faca! Am zis ca e mai bine sa fii „sarac si curat”! Au avut! In doua luni mi-au contactat „la santaj” toti furnizorii si nu mai gaseam marfa nici cu diplomatul plin pe masa. Ca sa facem fata la cheltuieli ne-am mai murdarit si noi, discret, dar am facut-o! Degeaba! In sase luni ne-au eliminat complet de pe piata. Eram si „saraci si murdari”!...De rusine si de ciuda am inchis sandramaua. N-am dormit doua saptamani, pana nu le-am gasit la toti cei sapte angajati pe care-i mai aveam, alte locuri de munca. Trei dintre ei mai lucreaza si azi acolo unde i-am dus eu, cu recomandari si garantii! De lucru as fi gasit si in tara cu experienta si vointa mea, dar nu mai suportam privirile arogante ale spaguitorilor si cele inciudate ale spaguitilor, ramasi cu buza umflata din partea mea, prin inchiderea pravaliei. Asa ca am emigrat in Italia.

Sunt roman intrucat sunt nascut si crescut in Romania. Peste doi ani am dreptul sa cer cetatenia italiana. As putea sa fiu italian. N-am s-o fac. N-am de ce! Suntem in Comunitatea Europeana si am exact aceleasi drepturi ca si italienii. Roman, m-am nascut; roman am sa mor (asta daca nu m-or rapi extraterestrii intre timp)!

A fost greu sa imbrac din nou salopeta. Dar am facut-o. In Italia am fost: „operator la masina de insacuit seminte” = hamal (la fiecare 30 de secunde pica de pe banda rulanta cate un sac de 25 kg si trebuiau stivuiti pe europaleti pe zece randuri in inaltime, pentru 6,50 euro/ora. Si suna atat de frumos meseria asta cand am semnat contractul de angajare!). Am fost si spalator de vase, taietor de iarba, ospatar, barman, faianter, zugrav, receptioner si in sfarsit sofer pe TIR. M-a trimis italianul in Romania sa fac cursurile pentru „coordonator activitate de transport international” si am si aceasta calificare. Eram printre cei mai in tema de la cursuri, intrucat eu deja lucram in domeniu!

Ce mai… am facut o multime de chestii; ma pricep la o multime de chestii, dar nu excelez in nimic! Concluzia e trista: SUNT O STRUTO-CAMILA !...

Remus Costantin Raclau
http://miscareapentrubunsimt.blogspot.com/

( text publicat cu acordul autorului )

Nota

*) Situatiile de imposibilitate trebuie privite in stransa corelatie cu dependentele sociale , si cu presiunile politice , economice ,sociale si psihologice . Aceste situatii sunt inca foarte frecvente in spatiul nostru social si ar merita o analiza speciala. Am scris succint despre acest subiect intr-un articol ( " Consecintele lipsei de feed-back la nivel individual si social " ) publicat in 2003 in ziarul Ziua ( http://sergiusimion.blogspot.com/2008/01/situatiile-de-imposibilitate.html ) dar nu am avut inca ragazul sa revin asupra lui.

De ce se intampla aceste lucruri in patria noastra ?

2011-09-07T22:21:00.000-07:00

Revoltător: Nici o zi de închisoare pentru recidivistul care a ucis un om şi a fugit. La 22 de ani, Andrei Zaharia a fost prins de mai multe ori fără permis, cu maşină furată sau conducând beat. A călcat un om şi a fugit de la locul accidentului. Pedeapsa? 1 an şi 8 luni cu suspendare.

Foto : EVZ

Pentru ca Romania este prost condusa: niciun guvern din ultimii 20 de ani nu a abordat infractionalitatea la un mod serios, din care sa rezulte o dinamica a cadrului legal, si a mijloacelor asigurate institutiilor statului ce lupta cu infractionalitatea, pe masura dimensiunilor reale a fenomenului infractional. In neputinta si mediocritatea lor, politicienii de obicei au comandat inainte de alegeri cate o operatiune de proportii, indreptata impotriva unor capi ai lumii interlope, ce dupa trecerea alegerilor, de cele mai multe ori isi regaseau linistea, binenteles in libertate fie conditionata, fie prin achitare..

Un circ ieftin menit a potoli nevoia romanilor de justitie…Grav si foarte periculos pentru natia romana !

In schimb ne-au ascuns foarte bine cifre ingrijoratoare si mai ales au redus incet, incet numarul de detinuti din inchisorile romanesti la un numar de 26.000 de oameni in 2007 de la 51.000 prin 1995 ! Se simte cineva mai in siguranta in tara noastra ? Nu !

Pur si simplu clasa politica nealocand suficienti bani pentru noi infrastructuri penitenciare, a trebuit sa elibereze din puscariasi, pentru a indeplini conditiile puse de comunitatea europeana, si pentru a ajunge in consecinta la un numar rezonabil de puscariasi, raportat la capacitatile de cazare !

Este de notorietate printre politistii romani ca procurori la un moment dat le spuneau pentru anumite fapte penale, pentru care erau prinsi infractori, sa o lase mai moale…

Ca sa nu abuzez de rabdarea celor ce citesc aceasta postare mentionez ce cred ca ar trebui sa fie facut in tara noastra pentru a trai cu totii intro tara civilizata: judecarea cu jurati precum in dreptul saxon, cumulul aritmetic al pedepselor incepand cu prima recidiva, reintroducerea pedepsei cu munca silnica de la prima recidiva, obligativitatea detinutului de a muncii pentru a-si plati detentia (nu o sa plateasca oamenii cinstiti pentru ca o jigodie intra la inchisoare) stabilirea unui supliment de pedeapsa de la prima recidiva pentru faptele comise cu intentie ( furt, talharie, vatamare corporala, atac asupra unei persoane, frauda, inselatorie, spalare de bani) de 10 ani, respectiv 15 ani peste pedeapsa efectiva, punerea in miscare a actiuni in justitie sa se faca in cazul infractiunilor cu violenta din oficiu, fara ca plangerea persoanei vatamate sa mai fie necesara, iar impacarea cu victima sa nu mai poata indeparta raspunderea penala
( este de rasul curcilor, in Romania daca nu depui plangere impotriva unui talhar nu ajunge in instanta, dar pentru ca parchezi masina neregulamentar poti ajunge in instanta ) dupa trei condamnari pentru infractiuni cu intentie din care cel putin una este cu violenta sa fie aplicata pedeapsa cu inchisoarea pe viata pentru neadaptabilitate sociala voita, eliberarea conditionata sa se aplice numai dupa ce victima isi da acordul pentru aceasta

Si ca infractiunile din culpa, sa fie descurajate, mai ales cele la regimul circulatiei ar trebui ca cei ce conduc masina si comit 3 infractiuni la codul rutier 12 luni (pentru: depasirea vitezei, neacordarea de prioritate, trecerea pe rosu, curse ilegale, depasirea coloanei stationate la trecerea de cale ferata, depasirea in curba) sa nu beneficieze de suspendarea pedepsei pentru urmatoarele 36 de luni.
La a treia incalcare, sa fie chemat la politie si sa fie notificat in scris, despre faptul ca trebuie sa-si revizuiasca modul in care conduce masina, sau sa se lase de condus, ca-i pune in pericol pe altii.

Caci un astfel de om, care nu are abilitati, sau vointa sa conduca, civilizat in limitele regulamentului de circulatie rutiera: VA OMORI PE CINEVA LA UN MOMENT DAT !!!

SI ATUNCI SA NU LAS CA NESTIINTA, SAU RAUVOINTA LUI SA NU AJUNGA SA OMOARE PE CINEVA !!

Noi incalcari ale codului rutier, daca comite intro perioada de 36 luni un accident de circulatie cu victime, va fi beneficiarul unor circumstante agravante.Puscarie si munca silnica sa scrie pe el.

johndoe
8 septembrie, 07:29

Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/revoltator-nicio-zi-de-inchisoare-pentru-recidivistul-care-a-ucis-un-om-si-a-fugit-944726.html

Lumea lui Vorel

2011-09-07T07:51:00.000-07:00

Unele din cele de mai sus le stiam de dinainte , altele le aflam atunci, pe loc, ca "garnitura" la cafea... Ca se pregatise, Viorel al meu! Luase si fursecuri si lichior si cuburi de ciocolata. Voia sa fie recunoscator. Eu, nu ca as fi avut nevoie de toate astea, dar mi-am dat seama ca s-ar fi simtit prost sa nu ma fi dus si nici n-am vrut sa-i stric bucuria de a-l avea pe "sefu' " drept oaspete...

Cred ca-si anuntase toti vecinii, ca prea erau cu totii pe la porti sau pe dupa garduri si prea au tinut sa-si faca simtita prezenta, salutandu-ma de parca cine stie ce personalitate le-ar fi facut placerea sa le viziteze mahalaua...

Cand am ajuns am vrut sa las masina pe ulita, dar el: "Nu, sefu', bagati-o aici in curte, ca am loc." Si-apoi, mai mult pentru vecini, a adaugat: "N-o lasati in strada, ca lumea e invidioasa pe aici si s-o gasi vreun prost sa v-o zgarie!..." Apoi mi-a aratat, plin de mandrie, dar cu bun simt, curtea cu iarba proaspat cosita, cu aleea betonata, pe langa care sadise si trandafiri, coserul cu porumb si chiar si cusca cainelui... Casa, simpla, din chirpici, acoperita cu internita. Un hol mic la intrare, cu bucatarioara inainte si doua camere, la stanga si la dreapta. M-a poftit in camera unde soba de teracota, proaspat terminata isi facea din plin datoria, mistuind lacoma un brat de cioate... Mobilier, strictul necesar: o masa, doua scaune, un pat si cateva scanduri lacuite agatate pe pereti pe post de rafturi...

Inca nu-si racordase casa la reteaua de curent, dar se descurcase. Isi adusese acasa o baterie de camion si legase la ea doua becuri si un televizor portabil, "Sport". Cand se consuma bateria, o aducea la camion sa o incarce in paralel cu cealalta, in timpul mersului si o schimba cu una gata incarcata. Ii mergea mintea, ce mai...

Facuse rost de "Lavazza" si acum o pregatea cu mare tact. Viorel bea cafea cu cana de un sfert. De obicei "nechezol", dar pentru el azi era sarbatoare: isi inaugura soba! Asa ca facuse un sacrificiu, ca sa-mi serveasca o cafea de calitate. Am apreciat: "Mai, Viorele, nu trebuia sa te deranjezi: Lavazza, ciocolata, lichior, fursecuri... prea vrei sa ma rasfeti!" Dar el: "Lasati, sefu', ca daca nu erati dumneavoastra, ma vedea Mos Craciun, inghetat! Acu', saru'mana! Poa' sa vina si frigu'. Am casa, am soba, am lemne. Poa' sa fie iarna cum o vrea. Eu is pregatit!..." Normal ca l-am laudat. Merita. Sa recunosc cinstit, nici eu nu ma asteptasem sa se fi aranjat asa de bine, pentru un barbat singur. Casa era curatica, curtea ordonata cat despre pregatire ce sa mai spun? Se vedea ca se straduise si i-a iesit!...

Si in timp ce ne sorbeam amandoi cafelele, corectate cu lichior si condimentate cu ciocolata amaruie, numai ce-l aud spunandu-mi:

- Sefu', ia spuneti-i sincer, de ce are nevoie un om in viata? Un acoperis deasupra capului, il am... Un loc unde sa-mi pun noaptea capul pe o perna, il am... Ceva toale pe mine, sa nu ma bata vantu' pe strada, am... O masa, pe care sa pot sa pun o strachina, o am... O sursa regulata de bani, un servici bun , il am... Basca, soba!... Sefu', mie-mi ajunge!... Am tot ce-mi trebuie!

Si a continuat:

- Eu nu-nteleg, ce se tot agita lumea asta asa, dom'le? Ii vezi, care mai de care, ca se dau peste cap sa-si faca vile, cu zeci de camere, de parca nu tot intr-una ar dormi; isi iau masini, peste masini, care mai de care mai scumpe si mai fitoase, de parca ar putea conduce mai mult de una deodata; haine, peste haine, care de care mai semnate, de parca s-ar imbraca cu eticheta, nu cu stofa; bani, bani si iar bani si tot nu le mai ajunge... Sefu' eu zic ca astia-s oameni bolnavi... Bolnavi de lacomie! Astia, sa fiu eu al dracului, daca isi dau seama ca traiesc... Trece viata pe langa ei si n-au timp sa o vada, ca-s prea ocupati sa produca, de parca ar lua ceva cu ei. Sefu', daca unu din astia cade maine la pat, bolnav de moarte, nu stie sa-ti spuna cum miroase o floare, cum se simte iarba cand mergi descult, nu stie cum face o pasare. Au copii si se trezesc cu ei mari si se intreaba cum or fi facut ca ei nu erau acasa sa-i vada crescand. Dom' Ramses, eu dupa ce-mi trag curent imi aduc fata acasa. Ea ar veni si maine, da' nu ma-ndur eu s-o aduc fara conditii. Vreau s-o tin pe langa mine s-o invat sa nu repete greselile pe care le-am facut eu ori ma-sa. S-o invat sa traiasca! Jumatatea de tigan din mine sa o invete sa se simta bine in natura, iar jumatatea de roman s-o invete sa fie gospodina si femeie de casa, sa aiba grija de sot si de copii, ca asta-i averea cea mai de pret a omului. La mormant te plang copiii si daca ai fost de treaba si nevasta; astia te plang si astia or sa-si aduca aminte de tine, nu masinile, vilele, sau conturile din banca...

Pedoarie pentru moderatie ( Viorel )
Ramses
Editor-publicist

Sursa : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1529

Despre energia schimbarii si a reformei

2011-09-07T02:51:00.000-07:00

Un articol pe Contributors.ro scris de un tanar cercetator instruit in Occident*) rasuceste inca o data cutitul in rana si deschide o noua cutie a Pandorei pe langa atatea altele deschise deja la noi. Reproduc aici comentariul pe care l-am trimis revistei :

Capacitatea de a vorbi aparent simplu despre lucruri complicate este inca destul de rara pe la noi . In acelasi timp, cred ca sunteti perfect constient si de faptul ca ati deschis deja cutia Pandorei. Ati scris : „ aici necesitatea reformelor pare ca abunda in toate domeniile: clasa politica, educatia, economia, agricultura, industria, institutiile… ” dar cred ca sunteti la fel de convins ca si noi ca necesitatea reformelor in toate domeniile este una vitala , deci complet diferita de o iluzie. De fapt la noi, nici un domeniu nu merge bine, iar pentru acest lucru care sfideaza orice logica, nici o instanta oficiala nu a putut oferi vreodata o explicatie credibila . Mai mult decat atat, nici un domeniu si nici un minister nu a fost complet reformat pentru ca nimeni nu a definit clar ce ar trebui reformat , si cum , pentru ca de fapt nu exista interesul ca ceva sa fie dus vreodata pana la capat .

Afirmati : „Raportarea la timp in respect fata de sine si fata de celalalt face ca relatiile moderne de tip contractual si interinstitutional sa functioneze corect si cat de cat previzibil. ”. Intrebarea in acest caz este una punctuala . De unde aveti certitudinea ca , in realitate si dincolo de declaratiile formale , se si doreste cu adevarat acest lucru ? Daca va intrebati numai in ce masura sunt respectate la noi relatiile contractuale ( ex: in cazul autostrazilor… ), relatiile inter- institutionale ( cazul pacientilor care mor plimbati intre spitale de exemplu ) sau legile incalcate chiar de functionarii care le aplica ( cazul vamesilor de pe granita si arestati teatral cu elicopterele , de exemplu ) aveti deja un raspuns . De mentionat, nu am luat de loc in calcul ambiguitatea si dezordinea legislativa care se mentin de 20 de ani in mod intamplator, bineinteles … Este foarte adevarat ca „institutiile sunt formate de oameni si din oameni ” dar la fel de adevarat este ca in acest caz „ intregul este ceva diferit de suma partilor” cum ar zice Aristotel , si ca atare ceva cu totul diferit de gramada de oameni care sta la baza functionarii lor.

Ne apropiem putin de esenta problemei cu acest enunt : „cei care necesita sa abordeze o planificare strategica pe termen mediu si lung stiu ca aceasta se face doar daca exista capacitatea de a gandi timpul in chip coerent, posibil predictibil, si comun acceptat. Iar acest lucru incepe la nivel individual. ”. Dar si acest enunt trebuie nuantat . Sa nu uitam ca pana in anii `90 la noi se faceau „ planuri cincinale” cu termene mobilizatoare si fantasmagorice dupa principiul patului lui Procust si conform celebrului dicton al lucrului de mantuiala : „ Cand trebuie sa fie gata ? Ieri ! ”. Cei care le faceau atunci prin guvern si ministere, etc. sunt cam tot pe acolo . ( Dovada recenta si amuzanta este gazonul deja celebru al recentului megastadion bucurestean despre care primarul Bucurestiului afirma textual ca nu poate ordona firului de iarba sa creasca , dar nu a putut sa explice totusi de ce gazonul arata dupa meci exact ca un camp de pe care s-au scos cartofii ) . Este exact aceeasi situatie din universitatile noastre unde acum predau capitalismul si democratia exact aceeasi oameni care ceva mai inainte predau cu totul altceva . Ca atare, la noi timpul ( inclusiv „planificarea strategica” ) este gandit social si incoerent, nu este predictibil, nu este comun acceptat si nu poate incepe la nivel individual ( variabila individ nu are nici o semnificatie sociala in acest caz ).

In sfarsit, ajungem la adevarata problema a societatii romanesti, asa cum o definiti dvs :

”Daca timpul este organizat haotic si fara a fi predictibil …. atunci ziua ni se pare scurta si nesatisfacatoare. Traim cu impresia ca nu avem timp. ”

Mai intai, nu este o impresie ci o certitudine, deoarece la noi activitatile si procesele evolueaza in cascada . Nu exista timp individual , deoarece exista haos temporal social . Haosul temporal social la randul lui, provine din superbul haos social si organizational autohton care , e adevarat, e mult mai greu de creat decat o stare de ordine , dar 50 de ani plus un bonus de inca 20 , au fost mai mult decat suficienti pentru a realiza acest lucru la cele mai inalte cote .

Va propun un experiment ideal . Sa ne imaginam de exemplu cum ar raspunde institutiile noastre la intrebarea : „ Ce este secret in activitatea unei institutii publice ?! ” , dar nici macar nu este necesar sa aflam raspunsul. O simpla trecere in revista a modului in care sunt formulate obiectivele unor institutii de stat ( nu mai vorbesc de obiectivele managerilor lor …) poate fi extrem de instructiva pentru o gandire independenta si o minte deschisa , specifice tinerilor instruiti in Occident . Mai departe, si in ideea reformarii lor, daca de exemplu incercati sa obtineti ( daca aveti dreptul , bineinteles ) listele de obiective ale unor institutii importante , regulamentele de ordine interna ( de fisele posturilor nici nu poate fi vorba ) , veti vedea cum se profileaza amenintator la orizont sintagmele : „ confidential ”, „ interzis persoanelor neautorizate” si ” secret de serviciu ” . Pentru o astfel de transparenta si „ deschidere sociala” , cam orice proiect se va termina practic inainte de a incepe.

In realitate, nu „ respectul de sine si respectul de celalalt ” face ca „ relatiile moderne de tip contractual si interinstitutional sa functioneze corect si cat de cat previzibil ”. Este exact invers . Relatiile sociale nu functioneaza de la sine si numai pe baza „respectului” ( functiei ...) , ci pe baza unor reglementari clare si a unor drepturi reciproc garantate care pot genera ulterior respect si pot constitui bazele comunicarii si colaborarii. Daca relatiile contractuale , relatiile interinstitutionale, relatiile intrainstitutionale si legile unei tari sunt functionale ( adica nu sunt numai „ pe hartie ” ) in sensul ca toti sunt egali in fata legii si reglementarilor , atunci institutiile ei devin functionale, cetatenii au drepturi care vor fi respectate , pot capata respect de sine deoarece sunt respectati de catre institutii, de catre ceilalti si atunci ii vor respecta la randul lor, si invers.

Pe de alta parte, sustineti de fapt ca o adevarata reforma ( a planificarii strategice si a timpului social,etc. ) poate incepe „ la nivel de individ ” adica daca se poate sa ne schimbam toti ( dar eventual sa nu se modifice nimic in rest...) , si cam atat. ( Ar fi foarte interesant de exemplu daca ati putea aplica aceasta teorie intr-un caz punctual in care un functionar de stat de la noi castiga mai mult decat preşedinţii SUA şi Comisiei Europene , dar continuă să îşi ascundă veniturile salariale şi faptul că, deşi e şef la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, este şi manager într-o firmă de asigurări. - http://www.adevarul.ro/actualitate/Regina-_asigurarilor-salariu_de_29-000_EUR-luna_0_548345507.html ) . E ca si cum pe tabla de sah a unei societati corupte de exemplu, schimbam vitejeste toti pionii , dar mentinem fix aceleasi reguli care mentin aceleasi piese importante. Si cu asta ce-am facut ? Cred ca mult mai simplu ar fi sa schimbam radical regulile jocului de sah social , si in loc sa periem intreaga societate de la stanga la dreapta sau invers, sa schimbam deocamdata numai piesele importante de pe tabla. Utopie, nu ?

Dupa opinia mea , trei generatii de romani au pierdut deja pariul cu istoria. In acest caz, intrebarea este ce va mai putea face , si cum , generatia dvs . Pana atunci , astept cu maxim interes articolul anuntat de dvs ( cel despre incredere ).

*) Alexandru Balasescu - Reforma Necesara – sau lucrurile mici care ii fac pe oameni Mari. Partea I ( http://www.contributors.ro/administratie/reforma-necesara-%E2%80%93-sau-lucrurile-mici-care-ii-fac-pe-oameni-mari-partea-i/ )

Bazarul doamnei Aurora Liiceanu

2011-09-02T05:09:00.000-07:00

O recenta recenzie a doamnei Aurora Liiceanu *) facuta cartii unui psiholog roman ( Adrian Neculau - Psihologia servitutii voluntare ) a reusit sa ma puna pe ganduri .

Am aflat mai intai ca "un psiholog este deasupra ideologiilor şi opţiunilor... el păstrează distanţa " ( de aici un hatru ar putea lesne deduce ca este si deasupra democratiei ... ) apoi ca acesta "este un participant la construcţia de sens colectivă" ( interesant, dar nu ni ne spune si pe unde ar putea fi aceasta constructie pentru ca pe la noi , de 20 de ani , nu prea a localizat-o nimeni ... ) . Aflam de asemenea ca el " reproduce, adesea, structurile sociale şi dimensiunile ideologice în care s-a format ca personalitate şi ca profesionist " ( atunci cum ramane cu distanta ? ) , " învăţînd ordinea socială şi tipul de putere, referinţele, negaţiile, vibraţiile imaginare " ( oare ce-or fi acestea din urma ?!) si , in sfarsit , ( aici chiar trezeste pe oricine din orice amorteala ! ) , " un psiholog este un participant la constructia colectiva a imaginarului " ( Wow ! ar spune adolescentii ...) . Dupa aceasta avalansa de sentinte impresionante , sa ne tragem oleaca sufletul ...

Ceea ce am citit deja , nu a fost totusi suficient . Mai era neaparat necesar sa aflam ca un psiholog este " un om si un cetatean angajat " ( prin conventia sociala a bunei credinte nu trebuie sa ne intrebam de ce se specifica faptul ca este un om chiar daca gandul pacatos transmis ne sugereaza faptul ca unii n-ar fi , si, mai ales , nu trebuie sa ne intrebam in ce este acesta angajat...) .

Mai aflam ca distinsa doamna " a fost impresionata teribil de faptul ca domnul Adrian Neculau a exploatat gandirea sociala a lui Cehov " ( nu am inteles de ce "teribil", dar ma rog, nu trebuie sa stim chiar totul ...) . Cu aceasta ocazie am putut aflat ca " populaţia din acele timpuri plutea în „dezordine, ignoranţă, nepăsare şi cruzime“ ( dar oare numai din acele timpuri ?! ) si ne marturiseste cu franchete : " Nu ştiam că marele scriitor a făcut un fel de investigaţii de psihologie socială aplicată...", desi nimeni nu a pus aceasta intrebare .

In traditia arhicunoscuta a generalizarilor sociale, putem afla de la doamna Liiceanu si de la domnul Neculau ( sau invers ) , lucruri extrem de interesante despre noi , ca neam , traditie si destin social , care ne conving inca o data ca popor ( daca mai era cazul ! ) ca facem umbra pamantului degeaba, si din vina noastra . Ca atare , pe scena realitatii romanesti putem canta cu totii superba " Arie a calomniei " impreuna cu acesti distinsi psihologi :

" sîntem un popor suburban, că lumea satului, şi nu numai ea, s-a întors cu susul în jos, că am ajuns un popor obosit, chiar „nesimţitor“, aş zice, foarte predispus la a accepta „nepăsarea întunecată, nu pe cea solară“, că sîntem „asistaţi“ pentru că nu vrem, nu ne dorim sau nu putem să stăm pe picioarele noastre. "

Asa o fi ?! Ca prea este spus cu foc ...

In sfarsit, doamna Aurora Liiceanu , cu eleganta si discretie , ne cere ajutorul intr-o dilema insurmontabila pentru orice constiinta ganditoare de factura constiintei morale a dumneai :

" Desigur, o întrebare rămîne: comunismul ne-a făcut să fim aşa – în fond, 50 de ani, pentru un popor este o nimica toată – sau istoria e lungă şi se tîrăşte în noi din timpi îndepărtaţi? ".

Sincer , la statutul social si la anvergura profesionala a distinsei doamne aflata la apogeul carierei, nu cred ca cineva va indrazni sa il ofere ( singularitatea se plateste totusi ) asa ca , din nefericire , va trebui sa se descurce pe cont propriu.
Mai aflam si alte lucruri la fel de interesante si de captivante despre psihologi si despre modul in care unii dintre ei vad lumea :

" Plasa socială, ideea de putere a situaţiei – şi ce minunat discutăm noi, psihologii ( s.n.) , despre relaţia dintre context (sau situaţie) şi individ, şi cît e ea de fascinantă, mai ales ca tip de cauzalitate " ( Aurora Liiceanu )

" Limbajul, ne aminteşte Adrian Neculau, contextul „îl prinde pe individ într-o plasă psihosocială, expresie a unei orientări sociocognitive, şi-i indică sensul schimbării“. ( Adrian Neculau ).

Fascinant, nu ?!

Sa aplicam ad-hoc aceasta metoda " a plasei psihosociale , a limbajului , a relatiei fascinante dintre context si individ , a orientarii sociocognitive , si a tipului de personalitate " pentru a vedea sensul schimbarii exact acolo unde doamna Liiceanu denunta viguros " superficialitatea sociala " . Rezultatul este unul pe masura :

" Pot spune că gîndurile care-l animă pe Adrian Neculau despre România – acest bazar –, despre „Unde sîntem? Încotro ne îndreptăm?“ sînt oneste, iar în spatele lor parcă ghicim însingurarea. Oare cîţi văd în tandemul Dinescu-Tănase superficialitatea „cozeriei“ de birt, bălăceala în derizoriul şarmant al românilor, buna dispoziţie de tipul unor taclale aiurea spuse, în care cei doi par că se „pişă“ ( cer scuze insistent cititorilor mei pentru acest incalificabil limbaj universitar de maidan sau invers , care apare pentru prima si ultima data pe blogul meu , dar in spiritul adevarului social si profesional sunt obligat sa redau integral acest limbaj al distinsei doamne psiholog pe care , culmea, in virtutea noilor paradigme aparute il considera probabil un act de mare curaj social , profesional si moral ! - Sergiu Simion ) pe ascultători – da, vreau să am curajul de a spune asta! –, doar ei doi să se simtă bine, „cotoindu-se“ ( idem ...) într-o curtoazie reciprocă, încălecîndu-se în vorbe (idem... ) şi coborînd apoi, pentru a-i invita pe cei naivi, la nepăsare simpatică şi la plăcerea de a admite că „aşa-i viaţa“?! "

Problema este ca , din nefericire, va trebui sa continuam exact acolo unde doamna Liiceanu se opreste , pentru ca nu numai doamna Liiceanu scrie elogios despre domnul Neculau , ci si domnul Neculau scrie cavalereste despre doamna Liiceanu care , cu modestie, nu indrazneste sa se recunoasca in portretul elogios facut deoarece " personajele nu sunt reale " :

" Mă opresc aici. Aş putea continua, dar bazarul în care a intrat Adrian Neculau este atît de plin, atît de vast! Iar eu, adaug, cu jenă, că tot ce am scris aici nu are nici o legătură cu ceea ce a scris el, elogios, despre mine în carte. Sincer, luaţi-o ca în filmele sau cărţile în care apare scris că „personajele nu sînt reale…“. Diferenţa este că eu nu-i cred pe cei care spun asta."

Pe scurt, doamna psiholog Liiceanu scrie elogios despre domnul psiholog Neculau , care la randul lui a scris elogios despre doamna psiholog Liiceanu si cercul de creta ( romanesc ) se inchide prin intervalidare perfecta in randul psihologilor , desi este dat spre lectura nepsihologilor ale caror pareri nici nu mai conteaza de fapt.

Dupa o zicere memorabila a unei vechi prietene din Constanta , existau odata " facultati" , dar ulterior au aparut si " facultatile de prostit oameni ". Problema este ca prietena mea a omis cu eleganta sa-i califice si pe unii dintre absolventii celor din urma care, inainte de a-i prosti pe altii , se prostesc mai intai singuri.

Note

*) Aurora Liiceanu - Lumea - un bazar, memoria - un continent.
Adrian Neculau - Psihologia servitutii voluntare

Sursa : http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=25791

Anomia generala versus deriva totala

2011-08-31T09:08:00.000-07:00

In numai cateva randuri o persoana lucida reuseste sa sintetizeze ceea ce toti liderii de opinie , ziaristii si titratii din atatea domenii nu reusesc sa spuna in mod oficial , de peste 20 de ani. Din pacate pentru noi , dar din fericire pentru ea , poate face acest lucru dar din strainatate acolo unde n-o pot atinge nici eventualele contestari ale " expertilor in toate " de aici , nici eventualele insulte ale oamenilor " de bine" sau "de stat " :

Este incredibil cum s-a decredibilizat presa in Romania, in special televiziunile. Si asta….datorita incompetentei, prostiei si unei schizofrenii sociale care s-a intins ca placinta peste societatea romaneasca.

Privind in urma cu aproape 22 de ani, adica la momentul Dec 1989, e de-a dreptul halucinant ce s-a intamplat. Atunci, in 1989, presa libera era pe buzele tuturor. Setea de ziare, de televiziuni, de stiri, de dezbateri era atat de mare….incat nimic nu parea sa o stinga.
Iata ca in doar 22 de ani….acest vis a devenit un cosmar. Presa s-a transformat, in buna parte, din a 4-a putere in stat….in a 4-a minciuna in stat!

Pana la urma…trebuie sa acceptam ca acest derapaj incredibil se datoreaza anomiei generale in care balteste Romania si care pare ca nu are leac.
Debusolarea totala a societatii romanesti e tratata, absolut inexplicabil, cu un cric care depaseste orice forma de grotesc…

Ma felicit ca am reusit sa emigrez…Efectiv ma felicit! Nu imi e deloc moale in tara de adoptie, insa nu se compara cu viata pe care am dus-o in Romania. Atmosfera este infinit mai respirabila…Desi si aici traiesc oameni, nu extraterestri, uneori am impresia ca cele 2 tari fac parte din 2 lumi care nu au nici cea mai mica legatura una cu cealalta…

Traiesc modest, dar NORMAL intr- o tara cat de cat functionala….venind dintr-una in deriva totala cum e Romania…
In limita timpului disponibil, urmaresc aproape terifiat involutiile presei si societatii romanesti in general….si nu-mi vine sa cred! Ma intreb….pana unde va merge acest delir?

Totusi, pana unde?

Pareristul
31/08/2011 la 2:06

Sursa : http://www.contributors.ro/media-tech/nimic-despre-nunta-lui-borcea/

Suprastimularea sexuala prin mass-media

2011-08-18T02:22:00.000-07:00

Cine seamana furtuna *)

Domnul Bejan era bun sa fie doctor. Nu pentru cunostinte de anatomie, ci pentru ca, la fel ca doctorul modern, dumnealui vrea sa trateze efectele bolii, nu cauza.
Ce a fost mai intai, domnule Bejan, oul sau gaina? Hai sa va spun eu, ca in cazul de fata e foarte clar. Aduceti-va aminte de prima noapte de revolutie. Proaspatul domn (fost tovaras) Sergiu Nicolaescu introduce pe post un film cu o gramada de fetite frumoase dansind aproape goale pe scena (cabaret). O multime de romani suna la televiziune sa opreasca magaria (Nimeni nu voia sa vada femei despuiate cind tara ardea). Regizorul isi cere scuze, dezgustat. Explicatia sa: A vrut sa mai descreteasca si el putin fruntile romanilor. Nu venise inca timpul femeilor frumoase, care sa se dezbrace lasciv in direct. Asa ca la inceput a fost oul (si nu boul, asta a aparut in ultimii 20 de ani). Mai intai au aparut emisiunile indobitocitoare si pe urma au aparut si dobitocii. Mai interesant e care sunt motivele pentru care televiziunile arunca pe net asemenea emisiuni. Majoritatea romanilor nu au banii necesari sa-si petreaca 4 nopti pe luna la teatru, 3 la opera si 6 la Ateneu. Vrand ne-vrand, romanul accepta mizeria de la TV, iar canalele stiu adevarul si lucreaza in consecinta. La ce serveste indobitocirea asta generala? E mai usor sa accepti mizeria din politica cu ochii la niste sini frumosi, chiar daca in capul de deasupra sanilor e bezna totala. Emisiunile de acest gen prostesc populatia. Parintii care cu douazeci de ani in urma au cerut oprirea filmului lui Nicolaescu se uita ingroziti cum copiii lor cad prada acestor trucuri ieftine dar eficiente. Copiii, viitorii oameni maturi ai societatii, viitorii votanti sunt destinatia acestor emisiuni, a toplessului de pe plaja. Un prost e mai usor de controlat decit un om destept. Un om fara familie e mai usor de manipulat, de mutat dintr-un loc in altul, unde e nevoie de forta de munca. Telul acestor televiziuni e omul fara creier si distrugerea familiei. Le vinzi mai usor un politician vandut, nimeni nu se va mai intreba in viitor daca Antonescu a chiulit ca parlamentar, sau daca a ramas repetent in scoala. Pentru ca si ei vor fi tot repetenti. Dovada? Bacalaureatul din acest an. Intrebati orice absolvent de liceu din acest an care nu a luat bacalaureatul ce crede despre semnificatia repetentiei lui Antonescu si va veti lamuri.
Se pare ca televiziunile reusesc sa construiasca ceea ce au dorit comunistii: omul de tip nou.
Multi se iau de taranii care sunt prostiti cu un mic si o bere? Care voteaza cum le spune primarul? Uitati-va la noua generatie care vine din urma.
Chestia cu cel care seamana vant si care va culege furtuna.

Gheorghe Popescu

Sursa : http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/topless-ul-si-bunul-gust-al-romanilor-intoxicati-de-televiziuni-234487.html

*) Acest excelent comentariu anonim ( nu se poate sti daca Gheorghe Popescu este numele real ) este o replica acida la articolul tendentios aparut in ziarul Romania Libera :

Gabriel Bejan - Topless-ul si bunul gust al romanilor "intoxicati" de televiziuni

Ciclul istoric si timpul individual

2011-08-09T03:30:00.001-07:00

„ Culturile libere obtin ceea ce celebreaza ”

Dean Kamen

Dupa lectia amara si toxica a celor 20 de ani care au trecut deja , oricine poate constata acum ca cel putin trei generatii de romani au pierdut „ pariul cu istoria ” ca sa parafrazam unul dintre cei mai cinici si longevivi politicieni romani . In lipsa unei utopice si imposibile solidaritati de grup , comunitare, si a solidaritatii sociale ( nu mai conteaza aici cauzele acestei situatii ), nici o initiativa individuala nu mai poate schimba cursul istoriei.

Sa analizam in graficul de mai jos raportul dintre timpul istoric si individual pentru o perioada de aproximativ 100 de ani luand ca punct de referinta anul 1989 , an crucial pentru Romania si pentru Europa de Est. Daca vom considera cei 20 de ani drept un interval standard, atunci o reprezentarea intuitiva a ciclului istoric ar putea fi cea de mai jos :

Prin conventie , consideram ciclul istoric format din patru perioade ( I-IV ) , fiecare cu costurile economice , sociale si psihologice asociate :

I - ( 1989 - 2009 ) - Deconstructia sociala ( "Sfarsitul iluziilor ").

II - ( 2009 - 2029 ) - Decontul social ( " Depresia sociala " )

III - ( 2029 - 2049 ) - Reconstructia sociala ( " Agregarea sociala " )

IV - ( 2049 - 2069 ) - Dezvoltarea sociala ( " Solidaritatea sociala " )

Primele doua ( "Sfarsitul iluziilor " si " Depresia sociala ") sunt un cost social platit pentru mentalitatile asociate epocii anterioare si mentinute in viata artificial prin controlul social indirect exercitat prin mass-media . Abia in ultimele doua perioade ( " Agregarea sociala " si " Solidaritatea sociala " ) se va putea vorbi cu adevarat de aparitia si invatarea sociala , si la scara larga , a unor noi comportamente si mentalitati individuale, de grup si sociale - comunicarea deschisa, colaborarea, spiritul de echipa, respectul spatiului personal, solidaritatea umana si sociala, etc. Sa caracterizam succint aceste etape :

I . Este cea mai traumatizanta perioada din istoria moderna a Romaniei definita de un fost presedinte drept „ terorism de stat ” . Prin reprimarea brutala a coeziunii sociale si a oricaror tendinte de agregare sociala , societatea a regresat dramatic intr-un stadiu primitiv fiind tranformata integral dintr-un „ acvariu ” intr-o „ ciorba de peste ”. Anihilarea memoriei sociale, stimularea si intretinerea suspiciunii si neincrederii, conflictul stat-cetateni , haosul social asociat, au atins cote patologice provocand prabusirea totala a sistemului de valori democratice si generand selectia sociala negativa .

II . Aceasta etapa este un recul social asociat perioadei de deconstructie sociala anterioara , fiind caracterizata prin tendinte sociale de tip cetrifug , confuzia valorilor si dezagregari sociale majore. Destructurarea sistemului de valori si cultivarea intensa a selectiei sociale negative din etapa anterioara au condus acum la o dezinhibitie sociala majora definita prin :

- eludarea responsabilitatii politice si sociale , disparitia granitelor si categoriilor sociale , inversarea scalei de valori si a polaritatii morale ( „ crime fara criminali ”, „ coruptie fara corupti ”,etc.)

- pierderea credibilitatii institutiilor statului, a partidelor politice si a reprezentantilor societatii civile ( „ falimentul moral ” , teza „ infiltrarii”, etc. )

- hiperinflatia si demonetizarea competentelor intelectuale, profesionale si sociale ( „ 30.000 de diplome universitare false ...” ; "25000 de doctorate în ultimii zece ani si secretizarea lor de catre Ministerul Invatmantului si secretizarea ordinelor de ministru prin care miile de candidaţi devin anual profesori şi doctori universitari " ; " 30.000 de angajati pe pile in Ministerul de Interne " etc. )

- cresterea majora a agresivitatii sociale in detrimentul drepturilor si sigurantei cetatenilor ( „ dominatia clanurilor interlope si mafiote ”, etc. )

- cultivarea sociala intensa a vulgaritatii, obscenitatii si pornografiei ( „revolutia sexuala” )

- pierderea sperantei sociale si destructurarea ultimelor redute ale coeziunii sociale prin aparitia abandonului social si a reactiilor sociale de tip catastrofic ( „ ultimul stinge lumina ” ; " scapa cine poate ", etc. ).

III. Aceasta este etapa de inceput a unui nou ciclu social consecutiv „ atingerii prapastiei ” din etapa anterioara si prima caracterizata prin manifestarea tendintelor de agregare sociala si de tip centripet. Societatea si membrii ei reinvata sa traiasca impreuna, apar primele initiative civice transparente si oneste cu real succes social care devin centre de referinta pentru memoria sociala .

IV . Etapa finala este cea a dezvoltarii si solidaritatii sociale . Desi acum exista in mod real in statele nordice ale Europei , pentru stadiul actual al societatii romanesti ea este una de tip SF.

Sa analizam acum predarea stafetei intre generatiile post-comuniste :

(1) Aceasta este generatia 0 , lipsita de memorie sociala, a celor cei nascuti in anul Revolutiei , respectiv cei care acum au 20 de ani. A crescut in cea mai traumatizanta perioada din istoriei Romaniei , plateste integral costurile asociate schimbarii sociale specifice urmatoarei perioade ( II ) si este cea mai vulnerabila la depresie sociala si pierderea sperantei .

(2) Este generatia celor care aveau 20 de ani in 1989 , isi traiesc maturitatea acum , dar parasesc incet ringul, si peste inca 20 de ani ( care au inceput deja...) vor predea complet stafeta. Este generatia sacrificata la Revolutie si viitorul ucis al Romaniei , fiind singura care ar fi putut aduce cu adevarat schimbarea , de aceea a fost vanata cumplit la mineriade si fortata sa se imprastiatie in cele patru zari ale lumii .

(3) Este generatia celor care aveau 40 de ani in 1989 , au 60 de ani acum si predau deja stafeta. Probabilitatea ca aceasta generatie sa produca o schimbare sociala este minima.

(4) Aceasta generatie nascuta in 2009 si cu riscul asociat formarii intr-o perioada de depresie sociala, isi va trai maturitatea intr-o epoca de efervescenta sociala , va prinde germenii schimbarii sociale reale si poate si primele semne ale dezvoltarii societatii romanesti.

(5) In sfarsit, daca romanii vor mai avea un viitor comun , generatia care se va naste peste inca 20 de ani de acum incolo , va beneficia cu adevarat in copilarie , adolescenta si la maturitate de sacrificiile generatiilor anterioare , le va implini sperantele si poate visul imposibil al lui Mihai Eminescu, daca si acesta va mai ramane pana atunci o valoare nationala si daca vom mai exista ca natiune.

Concluzii

Generatiile ( 1) , ( 2 ) , si ( 3) pot spune adio istoriei in sensul ca nu vor putea beneficia de schimbarea sociala . Exceptie poate face numai ( 1) care in cel mai bun caz ar putea sa prinda inceputul acesteia . Pozitionarea generatiilor pe aceasta grila demonstreaza ca solidaritatea umana ( sociala, comunitara, de grup ) este veriga lipsa a societatii romanesti care deocamdata face absolut imposibila realizarea unor proiecte sociale pe termen lung ( minimum 25 de ani de exemplu ) . De aceea, singura strategie valida pentru construirea viitor colectiv este implicarea individuala a cetatenilor in proiecte sociale dar pentru stadiul in care ne aflam acum ca societate , aceasta implicare constituie deocamdata o utopie si o contradictie in termeni ( " Nu ma intereseaza " ; " Nu este problema mea ", etc. ) . Pe de alta parte, pozitionarea individuala pe aceasta grila ne arata ca un scenariu de viata individual si realist nu poate fi desprins de scenariul social care , din nefericire, este unul pesimist si in care zarurile au fost deja aruncate . Ca atare, generatiile prezentului au pierdut pariul cu istoria si numai o minune sociala mai poate reseta aruncarea zarurilor . In sfarsit, fara o reactivare completa a memoriei sociale boicotata si distrusa sistematic , si fara o schimbare reala a institutiilor romanesti , orice schimbare sociala democratica in Romania va ramane numai in plan virtual si nu va deveni niciodata realitate. Poate de aceea, romanii adevarati refac mereu , si fara sa vrea, povestea Evreului ratacitor. Ei dau adevarata masura a valorii lor, si sunt recunoscuti si respectati ca atare pe alte meleaguri , dar extrem de rar sau deloc in propria lor tara. E si aici o mână a destinului, nu ?!

Publicat in :

Asymetria, Paris
Universul Romanesc.com

Clay Shirky: Cum surplusul cognitiv va schimba lumea

2011-08-09T02:28:00.000-07:00

Clay Shirky privește la surplusul cognitiv -- munca online, partajată pe care o facem cu cicli liberi ai creierului nostru. În timp ce suntem ocupați să edităm Wikipedia, să postăm pe Ushahidi (și da, să facem pisicuțe amuzante), construim o lume mai bună, mai cooperativă.

Sursa : http://www.ted.com/talks/lang/rum/clay_shirky_how_cognitive_surplus_will_change_the_world.html

Translated into Romanian by Laszlo Kereszturi
Reviewed by Antoniu Gugu

Sa pasim in Schengen cu acest domn

2011-08-05T07:00:00.000-07:00

Alexandru Noaptes
Un portret

Foto : Adevarul

Sursa : http://www.adevarul.ro/actualitate/Orgiile_financiare_ale_lui_Noaptes-fostul_sef_de_la_CFR_0_529747559.html

Si o excelenta caracterizare de tip Honore Daumier, din Romania Libera :

" Sa pasim in Schengen cu acest domn

El constituie quintesenta - daca nu a neamului nostru - cel putin a elitei noastre politice, manageriale, sociale, etc. Fizionomia tipica: tuciuriu, falcos, privire bovina... Dar dincolo de aparente, exista o minte agera, un spirit intreprinzator, capabil sa evalueze rapid mediul in care isi duce existenta si sa identifice metodele de properitate - pentru el bineinteles. In jurul lui vede o multime de blegi, care tanjesc si ei sa traga un tun, dar nu stiu cum. Si intelege perfect ca astia nu o sa-l ia la intrebari ce si cum. Sigur ca da, pe ici pe colo cate un amarat onest, scarbit de tot ce vede, multumit sa isi duca existenta de pe azi pe maine. Nici din partea astora nu poate fi nici o reactie. Asa ca minunatul exemplar se apuca cu spor de treaba si in 3 ani agoniseste cam cat in 20 - ca in basmele ascultate in copilarie : si crescu voinicel intr-un an cat in 10. Numai ca in basme asa ceva se intampla cu aia buni. E o lume intoarsa pe dos : intr-un colt sunt macelariti zeci de copii cu suflete curate, iar nitel mai departe sobolanii umanoizi sunt bine merci (s.n.). "

Jenica Labirint

Sursa : http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/ani-cere-confiscarea-a-3-milioane-de-euro-din-averea-fostului-director-cfr-calatori-233242.html

Clasa de mijloc

2011-08-05T01:16:00.000-07:00

Imi vine sa rad cand aud de clasa de mijloc. Incerc de 3 ani sa ma ridic cu firma mea si nu reusesc. Ma simt muls si hartuit de stat, incepand de la taxele si impozitele mari pana la amenzile pe motive inventate si spagile pe care sunt fortat sa le dau. Jumatate din ce reusesc sa incasez se duce la stat (tva, darile salarii, impozit profit, taxe locale, etc.). Cred ca voi renunta deoarece nu fac fata stresului. In Romania sa ai o afacere e mai rau ca pe front.

Mihai

1.7.2011, 12:31 pm

Sursa : http://cursdeguvernare.ro/criza-si-populismul-au-crescut-inegalitatea-sociala-prin-distrugerea-clasei-mijlocii-coeficientul-gini-plaseaza-romania-la-marginea-europei.html

Aventura ca istorie si istoria ca aventura

2011-08-03T02:45:00.000-07:00

Un articol despre Bartolomeu Anania aparut pe Contributors.ro *), ignora multe din datele publice existente despre acest personaj controversat. Am trimis un comentariu pe care il reproduc aici :

Articol ambiguu, foarte abil scris dar prin derogare evidenta de la normele deontologice ale obiectivitatii , impartialitatii sau neutralitatii. Ce inseamna pentru un articol obiectiv , sau pentru istorie, sociologie, psihologie ,etc. “a trai periculos “ ?! Pe de o parte , stim foarte bine ca spiritul de aventura al mercenarului , “romantismul” legionar sau securist ,etc. nu prea au legatura nici cu stiinta , nici cu “ chestiunile spirituale si teologice” invocate la inceputul articolului. Pe de alta parte, autorul isi aloca inca de la inceput o marja de protectie pentru orice afirmatie ulterioara :

“ Numai că – la acest moment – despre Bartolomeu Valeriu Anania nu se prea poate spune întregul „adevăr“. Nici perspectiva celor care îl preamăresc, nici cea a detractorilor nu poate fi împărtăşită.”

In aceeasi cheie sunt decodate unele fapte ( respectiv un fost detinut politic in Romania ajunge …misionar ortodox in America ! ) care devin brusc „ afirmatii neverosimile” :

“Anumite afirmaţii care privesc perioada de după 1965, referitoare la cariera în slujba Episcopiei Misionare din America, ca director al Cancelariei şi redactor la Credinţa, par să intre în zona neverosimilului, şi deocamdată nu pot fi verificate sau contrazise cu documente.“

Apogeul tehnicii eludarii este atins exact atunci cand sunt discutate cele mai sensibile teme si intra in scena “criticii si detractorii “ lui Barolomeu Anania dar tocmai aici si in mod cu totul intamplator, autorul paraseste ringul din motive de “ rigoare profesioanala “ :

“Valeriu Anania descrie şi trecerea sa prin reeducarea de la Aiud, căreia însă îi dă o cu totul altă semnificaţie decât cea oferită de criticii şi detractorii săi. Istoricul se află în acest punct în situaţia dificilă de a evalua credibilitatea fiecărei surse. “.

Punct ochit. Nici o evocare obiectiva si nici un portret credibil nu pot fi facute citand constant numai “jumatatea plina a paharului “ adica numai una din parti. O minima documentare pe Internet ar fi adus in discutie si alte puncte de vedere , respectiv argumentele lor care pot fi greu contestate. Un altfel de portret al aceluiasi Bartolomeu Anania este facut intr-o alta publicatie de catre Mirela Corlăţan , dar aceasta sursa bine documentata nu este citata in articol - http://www.evz.ro/detalii/stiri/mitropolitul-bartolomeu-anania-nume-de-cod-apostol-882223.html

In sfarsit, autorul articolului a avut la dispozitie ( si are inca ) cea mai comuna sursa de informare si anume jurnalele de actualitati. Pe unul din posturile noastre TV ar fi putut urmari cu cativa ani in urma o scena antologica , definitorie pentru blandetea crestina si portretul unui fost monah . Pasnicul traducator al Bibliei, ne arata in direct cum se stropseste urat de tot ( unii ar zice ca injura printre dinti …) la ziaristii care “ indraznisera” sa-l intrebe daca a colaborat sau nu cu Securitatea . Bineinteles ca apelativul “ bestia de la Aiud “ poate fi considerat doar o invectiva a detractorilor contra lui Bartolomeu Anania, dar comportamentul filmat al celui care “ s-a îngrijit poate cel mai mult să rămână într-o veşnicie demnă de respect ” , ramane pentru eternitate.

*) Cristian Vasile – Bartolomeu Anania sau a trai periculos

( http://www.contributors.ro/sinteze/bartolomeu-valeriu-anania-sau-a-trai-periculos/ )

http://www.contributors.ro/sinteze/bartolomeu-valeriu-anania-sau-a-trai-periculos/#comment-31499

Luni de fiere

2011-08-02T01:30:00.000-07:00

Pascal Bruckner , considerat " unul dintre cei mai activi si mai influenti intelectuali francezi din generatia sa " a discutat in redactia Contibutors.ro cu cititorii romani :

http://www.contributors.ro/cultura/pascal-bruckner-discuta-cu-cititorii-depre-cartile-sale-si-despre-soarta-unei-europe-la-rascruce/

Intr-o prima instanta, temele sale predilecte sunt : perspectiva unei Europe despre care spunea ca vrea „sa se retraga din istorie”, multiculturalismul, ideea de fericire, vina si tirania ei in societatea occidentala, noile relatii amoroase si iubirea. In realitate , si dupa propria declaratie , sub acest discurs se afla un altul al unui un om" timid si introvertit , fascinat de autodistrugere (!)" .

Dintre romanele sale cel mai cunoscut la noi este " Luni de fiere " care a provocat dezgust in Franta , a fost detestat de americani ( au cenzurat 20 de pagini ! ) si de catre musulmani ( interesant... ) , dar care , in mod surprinzator chiar si pentru Pascal Bruckner , a avut un mare succes de librarie la noi si a fost imbratisata cu bratele deschise de catre psihanalistii romani in uz . Vasile Dem Zamfirescu , psihanalist , promitea intr-un interviu ca " va preda ( aceasta carte - s.n. ) la curs studentilor de la psihologie " ( ! ) .

De fapt , nu este prima data cand ceea ce provoaca greata la altii este admirat slugarnic la noi. Acest roman oribil , dupa mine nerecomandabil celor sub 18 ani si celor cu tendinte suicidare, este unul despre care chiar autorul lui recunoaste ca are " un oarecare caracter nociv " . Si are perfecta dreptate.

Voluptatea cu care acest autor descrie sado-masochismul , scatofilia si urofilia, pentru o sensibilitate de tip crestin, distruge umanul din om . Nimeni nu se astepta, cred, ca un intelectual cu pretentii sa descrie de exemplu , cu lux de amanunte si pe post de sex, o scena de coprofagie din arsenalul specific specific dezumanizatilor, dezaxatilor si patologiei psihiatrice extreme.

Din aceste considerente , viziunea artistica a lui Pascal Bruckner este una de tip toxic in care morbidul si patologicul in mod normal nu pot provoca decat dezgust si greață pentru ca aici nu exista de fapt " explorarea pacatului " cum spune Bruckner , ci doar o fascinatie morbida pentru abjectia umana.

" Încă de când am citit Copilul Divin am rămas cu impresia că Pascal Bruckner are o minte bolnavă. Și, totuși, se pare că nu mă pot opri din a-l citi."

http://www.belva.ro/brukner/

In sfarsit, modul de formulare a intrebarilor de catre cititorii romani , modul de interpretare si selectia lor drastica de catre Pascal Bruckner , raspunsurile date de catre acesta , arata un dialog minat de "ciocnirea civilizatiilor" ( si culturilor ) si marcat uneori de confuzia intre problemele adevarate si pseudo-probleme. Alteori putem remarca o incapacitate de exprimare clara a ideilor si absenta unei comunicari autentice . Pe de alta parte, acest dialog intre un intelectual francez influent si cititorii sai romani din care am redat un fragment, este in realitate un diagnostic ad-hoc pentru cele doua culturi si merita citit integral ( sursa este precizata mai jos ) :

Michell spune:

26/07/2011 la 14:55

Este nebunia lui Anders Breivik – o parodie de responsabilitate, dar nu a fost asa si nazismul?- un raspuns la politica europeana din ultimele decenii?

Răspunde
- Pascal Bruckner spune:
  
  27/07/2011 la 12:34
  
  Cred ca este un gest de autoafirmare. Andy Warhol a zis ca fiecare dintre noi ar trebui sa aiba dreptul la cel putin 15 minute de celebritate in viata sa. Intr-un fel asta a vrut probabil sa arate iar pretextul invocat – lupta impotriva multiculturalismului si a islamului – nu sunt nimic altceva decat o masca care disimuleaza o rabufnire narcisiaca.
  
  Răspunde
Georgia spune:

26/07/2011 la 15:58

Care credeti ca este cea mai mare frica a societatii occidentale de astazi? Daca s-ar face o analiza a cosmarului dominant, care ar fi acela?

Răspunde
- Pascal Bruckner spune:
  
  27/07/2011 la 12:37
  
  Este subiectul urmatoarei mele carti. Cea mai mare frica a societatii occidentale este teama de disparitie pe care ecologistii de astazi o exprima prin numele de catastrofa climatica. Ce putem spune este ca Europa este paralizata de teama, in timp ce chinezii, brazilienii, indienii in China cinstesc in cinstea renasterii lor chiar daca aceasta renastere este una fragila de fapt.
  
  Răspunde
  - Amy Neagoe spune:
    
    27/07/2011 la 13:00
    
    D’accord avec vous, cher monsieur Bruckner. Merci beaucoup.
    
    Răspunde
diana spune:

26/07/2011 la 17:04

De la cartea Le Nouveau désordre amoureux pana azi cred ca mentalitatea despre sex si relatiile de concubinaj sau casatorie s-a schimbat destul de mult. Care este noua ideologie careia trebuie sa-i faca fata iubirea, astazi?

Răspunde
- Pascal Bruckner spune:
  
  27/07/2011 la 12:39
  
  Pericolul principal care pandeste astazi dragostea este teama de angajament. Dorinta noastra este aceea de a cunoaste pasiunea fara a ne pierde libertatea.
  
  Răspunde
Dan spune:

26/07/2011 la 17:06

Care ar trebui sa fie reactia intelectualilor intr-o tara “confiscata” prin mijloace “democratice” de o oligarhie securisto-p.c.r.-ista? (editat)

Răspunde
Dumitrache spune:

26/07/2011 la 17:25

Despre romanul “Parias”. Exista amanunte biografice care au condus la scrierea acestei carti?
Multumesc.

Răspunde
- Pascal Bruckner spune:
  
  27/07/2011 la 12:42
  
  Singurul element biografic este faptul ca dupa 1989 am calatorit foarte mult in India. Din acel moment, am fost cel putin o data la doi ani in India iar societatea respectiva ma fascineaza enorm. Pasiunea pentru India a fost reinnoita de lectura lui Mircea Eliade. Pe langa scrierile sale de Istorie a religiilor am citit cu mare placere Maiytrei, care relateaza povestea imposibila de dragoste intre un tanar student si o fata brahman. Este un roman excelent, care constituie una dintre lecturile care m-au inspirat cel mai mult.
  
  Răspunde
  - Amy Neagoe spune:
    
    27/07/2011 la 13:11
    
    Je vous demandes pardon pour que je ne peut pas ecrire et parler ci bien votre langue, mais j’ai l’impression que, contre comme je fais diplomatie sur mes sites d’internet, vous cherchez d’eviter les plus claires demandes de les monsieurs proffesseurs. Vous cherchez d’eviter les monsieur diplomats qui veulent voud demander sur le livre de Mr. Lucian Boia: France, hegemonie ou recul?
    Pour quie vous ne repondez pas a cet question, que est implicites de leur demands?
    Je vous remercie beaucoup, au revoir!
    
    Răspunde
Jean Dalidis spune:

26/07/2011 la 22:46

1. Can we referr to “Europe” other than a group of distinct nations that have in common the original (early) values of christianity?
2. From this prspective, do you consider yourself an eurpean?

Răspunde
- Pascal Bruckner spune:
  
  27/07/2011 la 12:46
  
  Intai de toate, Europa este unitara prin numeroasele razboaie purtate intre ele de natiuni iar proiectul de unificare europeana a constat tocmai in a afirma pacea ca valoare comuna si nu razboiul cum s-a intamplat in istorie. Din acest punct de vedere, aceasta tentativa europeana este o reusita, in sensul ca Europa s-a refondat pe ideea de refuz al razboiului. Acest refuz nu este totusi suficient pentru a garanta un proiect coerent. Toata lumea vrea astazi sa se instaleze in Europa, chiar in momentul in care Europa se indoieste de ea insasi mai mult ca niciodata. Ma consider mai european ca oricand si imi iubesc tara din ce in ce mai mult.
  
  Răspunde
Mircea spune:

26/07/2011 la 23:46

Poate fi criza economica socul care sa scoata Europa din apatie?

Multe persoane compara Europa de azi cu Imperiul Roman inainte de prabusire. Cum vedeti Europa peste 50 de ani daca evolutia va continua in aceiasi parametri?

Răspunde
- Pascal Bruckner spune:
  
  27/07/2011 la 12:51
  
  Ca orice criza, si aceasta poate sa fie salutara sau fatala. Ea ar putea sa suscite un fel de trezire a elitelor dar ar putea si sa accelereze declinul. Comparatia cu Imperiul Roman poate fi valabila pentru tot ceea ce inseamna Occident. Si America este de 10 ani in cadere libera. Ne aflam intr-o situatie extrem de nesigura. “Acolo unde creste pericolul, creste de asemenea ceea ce-l indeparteaza” (Holderlin)
  
  Răspunde
dan2 spune:

27/07/2011 la 9:49

Pareti preocupat de iluziile cu care ne inconjuram. In relatiile cu cei apropiati va puteti pastra ‘naivitatea’ astfel incat sa va bucurati de prietenie si de dragoste?

Răspunde
- Pascal Bruckner spune:
  
  27/07/2011 la 12:55
  
  Bineinteles, iluziile nu ne impiedica niciodata sa atingem dragostea adevarata. Una dintre cele mai mari iluzii despre iubire este sa crezi ca iubirea chiar este o iluzie.
  
  Răspunde
claudia spune:

27/07/2011 la 10:00

azi am luat ‘luni de fiere’ cu gazeta spoturilor, ca sa o recitesc, si voiam sa va intreb in ce masura cele doua personaje masculine din carte reflecta personalitatea si experientele traite de dumneavoastra?

Răspunde
- Pascal Bruckner spune:
  
  27/07/2011 la 12:57
  
  Sunt in aceeasi masura Franz si Didier, ma regasesc in fiecare dintre ei. Pe de-o parte sunt un om timid si introvertit, pe de alta parte pot fi indraznet si fascinat de autodistrugere.
  
  Răspunde
Sergiu Simion spune:

27/07/2011 la 10:08

Cu ce sentiment personal ( gust ) ati ramas dupa publicarea romanului “Luni de fiere ” ?
Care credeti ca este reactia majoritatii cititorilor romani ( care sunt majoritar crestini ortodocsi …) dupa citirea acestui roman al dvs despre care un profesor roman de psihologie ( psihanalist ) sustinea ( citez din memorie ) ca ” trebuie predat la curs studentilor ” ?

Răspunde
- Pascal Bruckner spune:
  
  27/07/2011 la 13:01
  
  Mai intai de toate am fost surprins de modul in care a fost receptata cartea, chiar daca in Franta au existat multe voci care au considerat aceasta carte dezgustatoare. Chiar si astazi cartea a pastrat un oarecare caracter nociv. Dar faptul de a fi crestin nimic nu te impiedica sa te lasi fascinat de astfel de povesti. Intr-un sens anume, cartea este extrem de crestina in concluzia ei. Este vorba de o explorare a pacatului care nu este niciodata rascumparat prin iertare.
  
  Răspunde
Marius spune:

27/07/2011 la 10:40

Cum a primit publicul american cartea Luni de fiere? Asta daca tinem cont ca americanii sint mai puritani

Răspunde
- Pascal Bruckner spune:
  
  27/07/2011 la 13:04
  
  A fost teribil, pentru ca, pe de-o parte, traducatorul a destat cartea. De fiecare data cand intalnea in carte cuvantul dragoste il inlocuia cu sex. Pe de alta parte, au inlaturat cu buna stiinta 20 de pagini din carte, prin urmare cartea este foarte prost tradusa. In Statele Unite si tarile musulmuane, cartea nu a fost inteleasa. Niciodata americanii nu au vrut sa o retraduca. Intre timp, totusi, acum cinci ani a fost tradusa in Turcia.
  
  Răspunde

Dialogul integral poate fi citit aici : http://www.contributors.ro/cultura/pascal-bruckner-discuta-cu-cititorii-depre-cartile-sale-si-despre-soarta-unei-europe-la-rascruce/

O lume normala ?

2011-07-26T21:54:00.000-07:00

Imi place sa cred despre mine ca sunt un om normal. Ma trag din oameni normali care au facut totul sa am o copilarie normala. M-au educat normal, cum au stiut ei mai bine. Am mers la scoli normale , unde dascalii mi-au completat educatia cu informatiile stiintifice pe care era normal sa le stim.
La un moment dat m-am indragostit de o tanara frumoasa, la fel de normala ca si mine si cum era si normal, ne-am casatorit. Din dragostea noastra normala au iesit doi minunati copii normali, pe care i-am crescut si educat normal, cum am stiut noi mai bine.
Dar, cum tot ce-i prea mult strica si tocmai cand incepusem sa ma plictisesc de atata normalitate, s-a intamplat un lucru senzational!Nu... Nu va grabiti sa-mi spuneti ca s-a infiintat “OTV”-ul!... Ar fi fost prea frumos sa fi fost numai atat...
Parea ca toata lumea s-a saturat de normalitate, astfel ca, la inceput mai timid, asa ca si cum ar fi vrut cineva sa ne testeze reactiile, am inceput sa auzim-doar, mici chestii mai putin normale, asa, ca niste picaturi ciudate intr-un ocean de normalitate.
Apoi, constatand lipsa noastra de reactie (erau doar niste mici chestii ceva mai deosebite), micile picaturi de chestii mai putin normale au inceput sa se inmulteasca si sa se transforme in lucruri de-a dreptul anormale. Dar cine sa le bage in seama? Eram cu totii ocupati sa ne traim normalitatea, gandind ca, la urma urmei, pe strada noastra, soarele normalitatii e destul de puternic si ca picaturile or sa se usuce repede... Asa ca le-am tratat din nou cu ingaduinta.
Unii dintre noi, considerandu-le ca pe niste chestii amuzante, au inceput sa le priveasca chiar cu simpatie, in timp ce altii, cu mai mult simt practic, vazand efectul produs de lucrurile anapoda asupra omului normal, s-au apucat sa le produca, sa le inmulteasca si sa le vanda celor care se distrau vazandu-le sau ascultandu-le, astfel ca lucruri complet anormale si de-a dreptul anapoda au inceput sa ne agreseze de peste tot, intocmai ca o ploicica racoroasa.
Au cam inceput sa ne “ude” evenimentele astea, cam prea anormale si sa ne cam deranjeze, dar , bunul nostru simt ne-a dictat ca deh, daca unora le face placere sa “se ude” cu ele, n-avem dreptul sa le stricam distractia, fara sa ne pese ca, in acest fel, ne udam si noi.
Incurajati de lipsa noastra de atitudine, la un moment dat a inceput sa ploua de-a binelea peste noi cu lucruri senzationale. Am ramas uluiti de tupeul nesimtirii celor care dirijau mizeriile catre noi, si pana sa ne dezmeticim au inceput sa ne ploua torential cu lucruri din ce in ce mai ciudate, nesimtite si neplacute, creatoare de “senzatii tari”.
Apoi au inceput sa ne “trazneasca” metodic cu stiri socante. Nu se mai vorbea de altceva: “ai vazut?”..., “ai auzit?”..., “senzational, nemaipomenit, nemaiintamplat, fenomenal"!...
Ne-am ingrozit de-a binelea si unii, ceva mai destupati la minte, au incercat sa ne atraga timid atentia la ce se intampla cu noi, dar din nou bunul nostru simt ne-a indemnat sa ne mangaiem cu gandul ca “dupa ploaie vine soare iar”, si ne-am pus pe asteptat in speranta ca “le va trece”...Si pe masura ce unii se distrau in mod masochist primind in extaz “jeturile” cotidiene de senzationalisme, ceilalti, “producatorii de mizerii”, au inceput sa se imbogateasca din ce in ce mai mult, pe masura cruzimii, nesimtirii si a sadismului lor...
Uzi leoarca si plini de laturi, satui de asteptat ca soarele normalitatii sa reapara, noi, oamenii ramasi cat de cat normali, am inceput sa ne intrebam cu ce am gresit si mai ales cand am inceput sa gresim. Am strigat la cei ce se distrau cu mizeriile pentru a le atrage atentia ca se lasa hipnotizati, dar prea ocupati fiind sa urmareasca serialele de senzational politic si social care ne inunda viata prin toate mijloacele de comunicare in masa nici nu ne-au bagat in seama.
Am incercat apoi sa ne revoltam impotriva celor ce ne turburau apele si profitau din plin de situatia creata, dar cum acestia au devenit foarte bogati, puternici si influenti prin lipsa noastra de reactie, ne-au redus la tacere cu avocati si forte “de ordine”. Deveniti intre timp minoritari, eram noi cei ce deranjam “(dez-)ordinea” lor, “(ne-)linistea lor publica”...
Si atunci din disperare, din lasitate, din teama de a nu mai fi priviti cu ura si prigoniti de profitori si de majoritatea transformata intr-o turma inerta, ne-am privit in ochi rusinati, noi cei putin ramasi si din ce in ce mai putin normali, cu jena unii fata de ceilalti si... am lasat bratele in jos, invinsi... Si atunci cand bombardati din toate partile cu nedreptati, negativisme si nerusinari am inceput sa-mi indrept pasii, sovaielnici, catre turma, cu inima impietrita, resemnat si “pregatit” sa fac “ca oaia”, am auzit din spate glasul nevinovat si plin de speranta al fiului meu: “drum bun, tati, si sa te intorci sanatos acasa!”...
Am simtit un cutit in inima, dar brusc lumina calda a dragostei lui, de fiu, m-a infasurat protectiv. Mi-am intors nedemn privirea si l-am zarit pe fiul meu, ramas normal pentru ca l-am educat normal, tinut de mana in mod normal de sora lui mai mare, ramasa si ea, in mod miraculos, normala, care ma intreba cu cel mai normal ton din lume: “tati, si cu noi cum ramane?”...
Mi-a navalit sangele in obraz de rusine in timp ce ultima picatura de om normal din mine mi-a strigat:
”Nu... Nu ai dreptul sa intri in turma!... COPIII TAI NORMALI, nascuti din dragostea a doi parinti normali, crescuti si educati in mod normal, AU DREPTUL LA O VIATA NORMALA!...”
Am simtit ca-mi cresc aripi. Brusc mi-a disparut orice teama de orice fel de consecinte. Am un razboi de dus, pentru o cauza dreapta: “Ca tata am obligatia morala sa las fiilor mei mostenire O LUME NORMALA!...”

Ramses
Cercetator

Sursa : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1471

Primitivismul social

2011-07-25T23:34:00.000-07:00

"Eu zic mereu că există trei tipuri de companii şi nu mai multe. Există turma, haita şi stolul. Turma are un cioban, sau un lider măgar, după care oile se iau. Voinţa conducătorului este literă de lege şi toţi execută. Acesta este un tip de firmă foarte răspândit în capitalism, dar care poate supravieţui şi într-o societate mai complexă: foarte multe dintre firmele de familie care caracterizează economia occidentală sunt născute de antreprenori după cel de-al Doilea Război Mondial, care au condus timp de o generaţie aceste corporaţii. Ele, însă, la a doua generaţie încep să se dizolve sau devin publice..

A doua generaţie de antreprenori este ca o haită de lupi tineri care-i urmăreşte pe cei bătrâni să le ia gâtul. Este un model de corporaţie pe care îl regăsiţi în mari multinaţionale, bănci de investiţii şi în corporaţii de toate felurile. Chiar prin statutul corporaţiei se încurajează această competiţie între lupi. Este şi o chestiune de control şi este un element care dinamizează activitatea corporaţiei.

Pe baza unor reguli simple, toţi membrii unui stol se mişcă în aceeaşi direcţie. Stolul are câteva motivaţii foarte simple, frica şi foamea fiind cele esenţiale. Toţi indivizii se mişcă în aceeaşi direcţie. În corporaţiile industriale se găseşte, de multe ori, acest tip de organizaţie.”

Dinu Patriciu

Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/exclusiv-evz-dinu-patriciu-despre-noaptea-petrecuta-in-puscarie-am-infipt-o-sticla-de-l-939.html#ixzz1TBrnpwQx

Avem aici constituie o excelenta prezentare a mentalitatii de tip securist care bantuie de 20 de ani ca un spectru societatea romaneasca aflata in vesnica tranzitie spre nicaieri. Aceasta mentalitate despre care se afirma ca este chipurile "de tip occidental ", nu are in realitate nici o legatura cu democratia occidentala, economia capitalista sau epoca noastra. Citind aceste randuri in care " homo homini lupus " constituie numai uvertura , realizam cu adevarat ca in aceasta viziune de un primitivism si cinism social absolut, respectul pentru legi, norme si reguli, respectul pentru comunitate, competentele, comunicarea si colaborarea, transparenta , spiritul de echipa , motivatia oamenilor, demnitatea umana si spatiul personal sunt considerate de fapt " utopii " daca nu cumva chiar deviatii sociale patologice .
La cele spuse mai sus, cateva concluzii sunt de domeniul evidentei. In primul rand , aceasta mentalitate de buncar provine dintr-o realitate sinistra respectiv dintr-un univers paralel culturii europene si democratiei occidentale contemporane a carui existenta este recunoscuta indirect prin initiativa UE de infiinta un serviciu secret propriu ( ! ) ceea ce ne arata ca razboiul rece fie nu s-a terminat de fapt, fie este pe cale de a incepe unul nou si sub alta forma . In orice caz, universul conspirativ din ( fostul ) Est au fost exportat cu succes in noua Europa care a castigat o batalie , dar a pierdut de fapt razboiul . In al doilea rand , cu aceasta mentalitate de buncar este foarte greu de construit ceva in plan economic ( sau social ) dovada modul comic in care se construiesc la noi autostrazile si incapacitatea cronica de a absorbi fondurile europene chiar si la rugamintile UE. In al treilea rand, acest tip particular de mentalitate , daca nu are vocatia construirii si structurarii , o are in mod sigur pe aceea a destructurarii, dovada modul in care arata universul romaneasc dupa 20 de ani de " democratie si tranzitie " : toata societatea simte nevoia sa sune la 112 . Inclusiv... Politia !

Ion VARLAM ( II )

2011-07-20T15:07:00.000-07:00

Tismaneanu, Liiceanu, Mungiu, Ioanid, Berindei - agenti anti-Romania. Interviu cu Ion Varlam (II)

Nota
Ion Varlam este autorul unei exceptionale carti - Pseudoromânia. Conspirarea deconspirarii Interviuri acordate lui Liviu Vălenas, Editura VOG, Bucuresti, colectia Controverse , 2002

Ion VARLAM ( I )

2011-07-20T14:59:00.000-07:00

Despre evrei, comunisti, securisti si kaghebisti, de la Antonescu la Basescu. Interviu cu Ion Varlam ( I )

Nota
Ion Varlam este autorul unei carti exceptionale - Pseudoromânia. Conspirarea deconspirarii Interviuri acordate lui Liviu Vălenas, Editura VOG, Bucuresti, colectia Controverse , 2002

The Soviet Story

2011-07-19T16:02:00.000-07:00

Referinte

1. “The Soviet Story” este un documentar de prima mana, al regizorului Edvins Snore. Filmul spune povestea regimului sovietic si cum URSS au ajutat Germania nazista la instigarea Holocaustului. Filmul arata documente recent descoperite care atesta acest lucru. Interviurile cu fosti ofiteri de informatii, evidentiaza detalii socante. “The Soviet Story” s-a filmat in mai mult de 2 ani in Rusia, Ucraina, Letonia, Germania, Franta, Regatul Unit si Belgia, iar materialele pentru documentar au fost adunate de autor timp de mai bine de 10 ani.
( http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil )

2. Filmul documentar "The Soviet Story" (2008), realizat de către letuanianul Edvīns Šnore, a născut numeroase controverse, mai ales în Rusia. Filmul este şi o provocare (fiind şi unul din puţinile care tratează subiectul Holocaustului Roşu), la care unii ruşi, cu părere de rău, au reacţionat într-un mod destul de primitiv, violent şi ignorant. Cum este exemplul unui cunoscut istoric rus, Alexandru Diucov, care a declarat presei că după ce a văzut filmul avea o singură dorinţă: de a-l spânzura pe regizor şi de a da foc Ambasadei Letoniei din Moscova. Ca după aceea mai mulţi protestatari chiar să dea foc în faţa Ambasadei unei păpuşi ce-l înfăţişa pe regizor.
( http://anatoliejuraveli.blogspot.com/2009/10/soviet-story.html )

Normalitate si anormalitate sociala ( 2 )

2011-07-15T10:09:00.000-07:00

Romania. Un diagnostic.

Daca intrebi un roman care munceste sau se plimba prin Europa occidentala ce il impresionează cel mai mult , va raspunde prompt : normalitatea (s.n.).
Oliver *)

1. Radu Portocala: O cusca numita Romania

Ultimele luni mi-au fost din cale-afară de grele. Instinctiv, m-am apărat îndepărtîndu-mă şi tăcînd. De la începutul anului, am încetat să mai urmăresc actualitatea românească. Pentru prima oară după 30 de ani, dacă cineva mă întreabă ce se mai întîmplă “acolo”, nu pot răspunde. Şi-mi dau seama că această neştiinţă nici nu mă împovărează, nici nu mă diminuează. Dimpotrivă. Mă simt mai liber, mai împăcat.

Nu-mi lipsesc scandalurile, grosolăniile, cîrcotelile. Nu-mi lipseşte nici Băsescu, nici Boc, nici Udrea, nici prea mulţii lor semeni. Pleşu, Liiceanu, Patapievici şi prietenii sau subordonaţii lor nu-mi lipsesc nici ei. Fără ei, zilele mele sînt mai puţin irosite.

Acum 20 de ani, România a pornit pe un drum greşit – încurajată, din inconştienţă sau interes, de mulţi “oameni de bine”, care, acum, se căinează la toate colţurile. Cu o viteză uimitoare, s-au format grupuri care, lipsite de vreun merit, n-au putut să funcţioneze decît prin excluderi şi cenzură. Tot ce e rău în societăţile occidentale a fost adoptat fără întîrziere. Iar societatea, îmbolnăvită pînă la agonie sub comunism, a sfîrşit prin a se sfîrteca definitiv.

Am aşteptat decenii – nu ani! – să se întîmple ceva bun în România. Şi decenii am fost dezamăgit. Decembrie 1989 n-a fost decît un moment de speranţă sterilă, căruia i-a urmat, ca un tobogan infernal, spectacolul prăbuşirilor succesive. Guvernarea liberală ar fi putut fi, în sfîrşit, un adevărat început dacă n-ar fi fost parazitată în permanenţă de forţe ostile ţării şi dacă rezultatele ei n-ar fi fost distruse cu uimitoare rapiditate de către multiplele şi absurdele guvernări Boc. “Revoluţia” pe care capriciile unui singur om au impus-o acum doi ani în conducerea PNL prefigurează, mai ales după alianţele din ultimele luni, un viitor de conflicte şi face iluzorie posibilitatea de a se recîştiga ceea ce se cîştigase între 2004 şi 2008.

Scrisă prost, din ce în ce mai prost, într-o limbă care se descompune de la un an la altul, presa a reuşit să se aservească, obişnuindu-se uimitor de repede cu cenzura şi autocenzura. Cititorii, pe de altă parte, nu caută se se informeze, ci să-şi vadă propriile opinii confirmate de cutare sau cutare cronicar. Revelaţiile, chiar şi cele mai scandaloase, rămîn sistematic fără urmări şi totul continuă ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.

Acum 15 ani, un tînăr student ajuns între timp deputat şi ministru PDL îmi scria furios în cadrul unui grup de discuţii: “Mai lăsaţi-ne cu comuniştii şi cu securiştii! Trebuie să ne gîndim la viitor.” Şi aşa a fost. Fiecare s-a gîndit la viitorul lui şi toţi împreună au încercat să construiască o ţară fără memorie, o ţară aistorică. Iar tragedia constă în faptul că, în mare parte, au reuşit. În România, trecutul nu mai interesează decît dacă poate argumenta bătutul cu pumnii-n piept.

În 20 de ani, România şi-a devenit sie însăşi o problemă şi o povară, iar cei mai mulţi români nu visează decît să fugă unde-or vedea cu ochii. Intelectualii oficiali şi-au ratat cu desăvîrşire menirea de a instrui masa, probabil fiindcă le lipseşte stofa de intelectuali. Societatea a ajuns astfel o ficţiune pe care n-o mai menţine decît nevoia fiecăruia de a avea adversari.

“Eşti departe!” îmi vor spune unii (ecouri ale celor care mi-au spus în 1990 că n-am mîncat salam cu soia). Da, şi tocmai fiindcă sînt departe, în afara cuştii, pot să văd mai bine, fără patimă, ce se întîmplă înauntru. Tocmai fiindcă sînt departe nu pot fi victima obişnuinţei şi a acceptării. Depărtarea e un avantaj pentru observator şi o tortură pentru cel care aşteaptă.

Despre multe din cele de mai sus am scris, iar despre altele ar fi trebuit să scriu într-o bună zi. Nu o voi mai face – în orice caz, nu aici. Strigatul în deşert este o ocupaţie căreia poţi să i te dedai o vreme, dar care, la un moment dat, ajunge să-ţi producă o mistuitoare senzaţie de inutilitate. Acelaşi lucru se poate spune şi despre obstinaţia de a crede în ceva care în mod evident e imposibil. Fiindcă nu mai pot să sper şi să aştept degeaba, am hotărît să nu mai adaug nici o pagină celor care s-au adunat aici.
Cititorilor care mi-au făcut bucuria de a mă vizita în acest spaţiu imaterial le spun rămas bun!

Radu Portocala
http://portocala.wordpress.com/2011/...re-despartiri/

citat dupa : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1222

2. Interviu Mark Gitenstein

*) Acest foarte interesant comentariu a fost facut de un anonim la un articol tipic pentru generalizarile nedrepte facute asupra romanilor : http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html#commentsPage-4

Psihopedagogia groazei

2011-07-15T02:31:00.000-07:00

Dupa 20 de ani de tranzitie si dupa intrarea in Europa, videoclipurile de mai jos disponibile pe YouTube ofera un raspuns elocvent asupra modului in care societatea romaneasca isi educa ( ?!) proprii cetateni :

1. Campania „ Nu fii Erou !! " ~ Respect in trafic

2.Campanie impotriva vitezei

3. Spot ProTv Copii Abandonati

Normalitate si anormalitate sociala ( 1 )

2011-07-03T09:51:00.000-07:00

Care sunt de fapt valorile Romaniei ?

Daca intrebi un roman care munceste sau se plimba prin Europa occidentala ce il impresionează cel mai mult , va raspunde prompt : normalitatea (s.n.).
Oliver *)

Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român .( ?! - s.n.)
Ion Cristoiu **)

Intrebarea din titlu mi-a venit in minte cand am gasit intamplator pe Internet o clasificare bizara a personalitatilor din Romania care aminteste de celebra parabola a acvariului ( " oricand putem face ciorba de peste dintr-un acvariu, dar invers, niciodata " ) . In primul rand , melanjul rezultat seamana foarte bine cu o ciorba sau cu o salata de cuvinte. In al doilea rand, nu cred ca reuseste cineva sa inteleaga , nici ce au in comun aceste personalitati , nici ce se mai intelege astazi prin personalitate :

Top 10 personalitati din Romania

Sursa : http://top10.romportal.ro/2009/02/top-10-personalitati-din-romania/

Exact aceeasi problema a clasificarilor bizare a aparut in celebrul top " Zece pentru Romania " ( http://www.youtube.com/watch?v=OPDU7MzpK2M .... mari romani ) si pentru toate categoriile vizate de acesta . Mai mult decat atat, a existat chiar o luare de pozitie interesanta a unui virtual laureat al topului care " s-a retras în semn de protest faţă de acţiunile de manipulare ale sondajelor de opinie care participă la demersul jurnalistic - 10 pentru România. Reprezentanţii institutelor sunt surprinse de decizia polticianului şi refuză să comenteze declaraţiile privind manipularea barometrelor de opinie publică " (s.n.) - http://www.realitatea.net/cozmin-gusa-se-retrage-din-10-pentru-romania_27495.html

Daca presupunem ca ambele cazuri de mai sus sunt cumva "nereprezentative" , fiind un fel de "accidente" explicabile prin interese particulare conjuncturale , proiectul intitulat " Mari Romani " de exemplu, lansat de TVR care a lansat si o carte cu acelasi nume, este construit exact pe acelasi calapod . In acest din urma caz , avem o prima ierarhie a personalitatilor unde a votat probabil in mod majoritar falanga nationalistilor si nostalgicilor :

1.ŞTEFAN CEL MARE (77493 voturi)	2. CAROL I (52474 voturi)
3. MIHAI EMINESCU (50640 voturi)	4. MIHAI VITEAZU (48725 voturi)
5. RICHARD WURMBRAND (46973 voturi)	6. ION ANTONESCU (27483 voturi)
7. MIRCEA ELIADE (17019 voturi)	8. ALEXANDRU I. CUZA (16383voturi)
9. CONSTANTIN BRÂNCUŞI (14831 voturi)	10. NADIA COMĂNECI (11825 voturi)

Sursa : http://www.mariromani.ro/primapagina.php

Adevarata surpriza o avem abia in esalonul doi unde intra in ring o falanga mult mai periculoasa decat prima ( " new age " sa-i spunem ... ) care amesteca - si in cel mai toxic mod posibil - comunismul, istoria, religia, sadismul si pornografia, cu stiinta, satira sociala , muzica elevata , semidoctii si sportul preferat al maselor . Rezultatul este unul mirobolant :

11. Nicolae Ceausescu 12. Vlad Tepes 13. Gigi Becali 14. Henri Coanda 15.Gheorghe Hagi 16. Ion Luca Caragiale 17. Nicolae Iorga 18.Constantin Brancoveanu 19. George Enescu 20. Gregorian Bivolaru

Sentimentul general care iti ramane dupa parcurgerea rapida a acestor " clasificari si ierarhii ", este acela ca in Romania magazinul non-valorilor poate fi accesat non-stop, dar la cel al valorilor autentice programul de lucru cu publicul seamana cu cel standard de la Evidenta Populatiei de altadata ( se lucreaza de exemplu numai cate 2 ore pe zi si numai 2 zile pe saptamana... ) si ca atare valoarea si normalitatea romaneasca raman pierdute undeva printre randuri.

Pe de alta parte, cum se poate construi in mod eficient un asemenea haos al valorilor ? Foarte simplu . Nu definim bine nici obiectivele si nici criteriile de apreciere pentru acestea , votantii se pot schimba periodic sau se gandesc la notiuni complet diferite, iar daca acelasi lucru se intampla si cu " regulile jocului " , rezultatul va fi unul garantat 100%. Totul devine, cum ar spune adolescentii de astazi si in limbajul lor , " varza ", dar cel putin ne putem consola cu faptul ca este o varza romanesca.

Schimbarea perspectivei

Ce s-ar intampla daca schimbam complet modul de abordare a problemei , respectiv intrega paradigma, si aplicam criterii mult mai concrete ? In mod evident, rezultatul va fi unul complet diferit de cel obtinut in cazurile precedente . Daca parcurgem lista de mai jos cu motivatiile si explicatiile aferente, este foarte probabil sa avem un sentiment diferit fata de cel precedent dar nu numai atat :

Anamaria Hancu si Liana Buzea

au lucrat la campania sociala „Let’s Do It, Romania!” al carei scop a fost curatarea Romaniei la propriu. Folosind Facebook si Twitter, in septembrie 2010, aceste doua tinere au mobilizat 200.000 de voluntari care si-au petrecut o zi curatand gunoaie in Romania. Ele au dovedit ca scepticii s-au inselat.
Laura Stefan

este coordonatoarea programelor anticoruptie din cadrul Societatii Academice Romane si militeaza pentru reforma judiciara si bune practici de guvernare. A elaborat si a sustinut legislatia anticoruptie si a lucrat impreuna cu institutii internationale si ale UE in calitate de expert. In ciuda numeroaselor oportunitati de a lucra in strainatate, a ramas aici, pentru a lupta impotriva coruptiei si a oferi un viitor mai luminos romanilor.
Raed Arafat

este subsecretar de stat in Ministerul Sanatatii. El a infiintat numarul unic de urgenta pentru probleme medicale. De asemenea, a sustinut ideea ca serviciilor de urgenta sa li se permita sa acorde ingrijiri medicale victimelor. Eforturile sale au asigurat modernizarea serviciilor de urgenta si salvarea a nenumarate vieti in Romania, gratie unei atitudini increzatoare si dorintei de schimbare.
Sergentul major Laurentiu Serban

a trecut peste pierderea unui picior in luptele din Afganistan si a declarat: „Ce nu te omoara, te face mai puternic”. Dupa ce s-a intors din misiunea indeplinita alaturi de camarazii sai, soldati si aliati NATO, Serban a inceput sa ofere consiliere altor persoane care i-au pierdut pe cei dragi sau militarilor care au fost raniti. Povestea sa a fost prezentata de Discovery si inspira oameni pe care el nu ii cunoaste.
Marcelus Suciu

a revenit in Romania dupa ani petrecuti in SUA si a adus cu el o serie de inovatii in materie de afaceri, programe guvernamentale si fundatii caritabile. El este nu doar patronul unui lant de restaurante de succes, ci si partener intr-un program ecologic de inchiriere de biciclete in Cluj si promoveaza activ importanta rolului fundatiilor caritabile private in rezolvarea problemelor sociale ale copiilor grav bolnavi si ale nevazatorilor.
Anca Harasim

este director executiv al Camerei de Comert Americane din Bucuresti. Sustinand companiile si investitorii in discutiile cu oficialitatile romane ajuta companiile americane sa angajeze mii de romani. De asemenea, ea promoveaza transparenta si previzibilitatea mediului de afaceri. Atitudinea „Da, se poate!” si energia pe care o investeste pentru a obtine rezultate o transforma intr-un model pentru oamenii de afaceri.

Sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9270631-video-ambasada-sua-sarbatorit-ziua-nationala-4th-july-speech-uri-muzica-buna-tort-vezi-text-cine-sunt-cei-sapte-romani-care-trecut-asta-viata-yes-can.htm

Este foarte probabil ca in mod intuitiv sa fim de acord cu aceasta lista in primul rand pentru ca cei selectati fac ceva util pentru oameni, comunitate sau societate, iar in al doilea rand pentru ca centrarea pe fapte confera implicit selectiei un caracter unitar si omogen.
Putem sa facem si un exercitiu de imaginatie foarte tentant, dar greu de dus pana la capat :

Sa ne imaginam cum ar fi aratat o lista ca cea de mai sus , cu expunerea de motive aferenta , dar facuta conform viziunii oricarei instante amintita anterior...

Intrebarea este de ce noi nu reusim sa facem singuri asemenea liste cu care suntem de acord in mod intuitiv ( si nu pentru ca neaparat " ne plac " cei selectati ) , dar strainii reusesc totusi .

Oare nu cumva pentru ca , in realitate si dincolo de lozinci, societatea noastra ( respectiv cei care iau decizii in numele ei ) NU incurajeaza de fapt , nici eliminarea gunoaielor (...) , nici eliminarea coruptiei si coruptilor, nu considera viata umana o valoare medicala si sociala ( a fost nevoie sa vina un strain admirabil care sa organizeze eficient serviciile de urgenta romanesti ...) , nu acorda ajutor si consiliere defavorizatilor , si in general este apatica sau chiar indiferenta la problemele membrilor ei ?

*) Acest foarte interesant comentariu a fost facut de un anonim la un articol tipic pentru generalizarile nedrepte facute asupra romanilor : http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html#commentsPage-4

** ) Ion Cristoiu - Eterna smecherie romaneasca -
http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html

Dreptul constitutional de a fura

2011-06-21T02:58:00.000-07:00

„ Am cerut anul trecut o analiză la nivelul din UE şi suntem singura ţară în care se poate circula legal cu o maşină furată ”

Sursa : IGP*)

„ ...este scandalos faptul că oameni care nu sunt calificaţi, dar au conexiuni politice, conduc unele companii de stat în beneficiul propriu, nu al poporului ".

Jeffrey Franks,
şeful misiunii FMI în România

Cu ani in urma , nici o minte normala nu-si putea imagina ca cetatenii Romaniei vor ajunge sa defileze impreuna sub stindardul unei Constitutii unice in Europa care practic oficializeaza sistemul furtului ( legalizat ) si acorda garantii suplimentare infractorilor. Probabil de aceea s-a spus mereu ca , daca legea fundamentala a avut initial „ un parinte " , atunci hotii ocrotiti de aceasta in mod sigur au avut mereu „ un tata " . Pe de alta parte, ceea ce nu poate fi imaginat nu inseamna ca nu exista pentru ca in Romania , asa cum bine stim, de ( foarte ) multe ori realitatea depaseste imaginatia.

Inainte de anii `90 , tot romanul de pe strada stia in mod intuitiv ca adevaratul furt nu era saritura neautorizata peste gardul vecinului , ci saritura autorizata peste bariera legii , respectiv furtul legal ( " cu acte " ) despre care exista de mult banuiala ca ar fi fost deprins in scoli speciale. Daca in toti acesti ani, cetateanului obisnuit nu i-a trecut niciodata prin cap sa citeasca singur legea fundamentala a statutului care lui ii da dreptul sa fie sarac ( cu explicatii... ) , iar vecinului de langa el ii da dreptul sa fie bogat ( fara explicatii ...) acum , dupa ce au trecut deja 20 de ani, orice roman poate intelege , in sfarsit , de ce acest lucru a devenit un fel de sport national legal . Pentru unii . Asa putem regasi in timpul nostru istoric , respectiv in plina era a „ baietilor destepti ” , radacina moderna a celebrului proverb romanesc " sa moara si capra vecinului " , citat de unii cu atata rautate si placere pentru a demonstra " ancestrala invidie a romanului care nu se descurca " ( adica prostul ...) fata de reusita altora care " se descurca " ( adica desteptii ...). Trebuie sa recunoastem totusi ca formula magica a „ caprei vecinului ”, abil inserata in Constituia Romaniei inca din anii `90 , este de o simplitate geniala :

" Caracterul licit al dobandirii se prezuma ( s.n.) "

Constitutia Romaniei, Art.44 alin 8

Marturia jurnalistului Dan Tapalaga confirma acest lucru deoarece ne arata impactul extern major al unei asemenea prevederi constitutionale aberante care asigura imunitate infractorilor si in acelasi timp blocheaza confiscarea bunurilor si averilor provenite din infractiuni . Pe de alta parte, ea explica rolul profund nefast si diversionist jucat de catre majoritatea formatorilor de opinie de la noi care , dincolo de declaratiile populiste de suprafata , sunt profund refractari la orice ne-ar apropia de etica occidentala si din acest motiv devin un fel de agenti de influenta care distorsioneaza in mod constat sistemele de valori din societatea romaneasca :

" Am participat in ultimele luni, alaturi de alti jurnalisti si formatori de opinie, la cateva conferinte si intalniri cu specialisti organizate de britanici si americani pe tema confiscarii averilor provenite din infractiuni. Cu totii s-au declarat uluiti de prevederea din Constitutia Romaniei care prezuma caracterul licit al proprietatii, fiind blocata astfel orice tentativa de confiscare. ( s.n.)

Daca ar fi onesti, toti ceilalti colegi prezenti la seminariile sustinute de expertii britanici si americani ar desfiinta enormitatile debitate astazi de CSM si CC, nu mai vorbim de restul jurnalistilor. In timp ce scriu aceste randuri, CTP si alti "formatori" il desfiinteaza pe Traian Basescu, pe motiv ca a indraznit sa propuna ceva care n-a trecut de Curtea Constitutionala. N-au nici o problema cu faptul ca judecatorii Curtii protejeaza mai departe sistemul furtului legalizat de Constitutia lui Ion Iliescu, prelungesc "licenta de a fura". Nici nu le trece prin cap ca poate judecatorii gresesc, poate ca problema e la ei.

De fapt, CTP si altii au actionat mereu ca franari in momente cheie. Formatorii de opinie din Romania sunt, cu mici exceptii, pro-occidentali doar la nivel declamativ. In realitate se manifesta populist, profund refractari la tot care ne-ar apropia de etica occidentala. "

( http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8935837-cum-scapam-licenta-fura.htm )

Aceste atitudini juridice si intelectuale constituie germenii initiali ai patologiei actuale a societatii romanesti cu consecinte tragice in plan social , dar comice in plan individual daca ne gandim ca domnul Adrian Severin de exemplu sustine , chiar daca impotriva curentului , o bizara " teorie a dobandirii (i)licite " care a socat mentalitatea europena intr-un asemenea grad , incat Comisia pentru Afaceri Juridice a Parlamanetului European a votat deja pentru ridicarea imunitatii sale parlamentare ( http://www.adevarul.ro/adevarul_europa/Libertatile_lui_Severin-_arestat_-_nu-perchezitionat_-_da_0_503350267.html) .

Ca sa fim foarte cinici , Romania a intrat in Europa , dar prin ... hotii si spagarii ei care isi pot permite financiar acest lux , si nu prin romanul de rand care plateste oalele sparte si finanteaza de fapt luxul celorlalti . Daca in 1989 Romania avea visteria plina ( e adevarat, prin sacrificii demente) si chiar un excedent valutar , acum romanii ei obisnuiti ( cei care au mai ramas prin tara ... ) , cu venitul lor in $ pe cap de locuitor , dupa 20 de ani se pot catara democratic cu el cu tot undeva prin copacii Africii , fix la cota 68 ( cota 69 este deja ocupata de vecinii nostri bulgari deci , slava Domnului si conform proverbului citat , suntem inca mai sus decat altii de pe langa noi... ) :

55 Gabon 14 971

56 Chile 14 940

57 Libya 14 884

58 Botswana 14 784

59 Malaysia 14 275

60 Mexico 14 151

61 Uruguay 13 961

62 Latvia 13 834

63 Belarus 13 135

64 St. Kitts and Nevis 13 124

65 Turkey 13 051

66 Mauritius 13 033

67 Panama 12 242

68 Romania 12 131

69 Bulgaria 12 067

Sursa : http://www.gfmag.com/tools/global-database/economic-data/10501-the-richest-countries-in-the-world.html#axzz1PX0WiD9y

Avem totusi satisfactia ca daca la nivel global ne aflam de fapt undeva prin Africa, la nivel local suntem doar rataciti pe la marginile unei Europe care , spre cinstea ei , nu ne rejecteaza inca :

" Datele biroului european de statistica Eurostat arata ca Romania s-a mentinut si in 2010 pe penultimul loc in Uniunea Europeana in functie de Produsul Intern Brut (PIB) pe locuitor la paritatea puterii de cumparare, cu o rata de 45% din media blocului comunitar. Singura tara care are PIB pe cap de locuitor mai mic decat Romania este Bulgaria, de 43%. "

http://www.financiarul.com/articol_62436/romania-ramane-pe-penultimul-loc-in-ue-dupa-pib-pe-cap-de-locuitor-.html

Prin anii `90 am asistat la o discutie interesanta intr-un grup de tehnicieni romani si canadieni , oarecum premonitorie pentru situatia de acum, discutie care a pornit de la intrebarea punctuala a unui roman si a aratat inca de atunci ceea ce numim in prezent " ciocnirea civilizatiilor " :

„ Voi cum va imbogatiti ?! Cum faceti sa va luati o masina foarte scumpa ? ”.

Unul din straini a incercat sa explice :

„ Sa zicem ca John si Smith sunt colegi de munca respectiv angajati la o aceeasi firma . Daca fac aceeasi munca si la fel de bine, salariile lor sunt similare , stau cam in acelasi tip de locuinta, poate chiar sunt prieteni si vecini si au cam acelasi tip de masina. Numai ca , sotia lui John de exemplu , vede pe strada o masina noua si foarte scumpa si incepe sa-si bata sotul la cap ca e cazul sa renunte la „ rabla”. Dupa o cicaleala suficienta, John e convins si atunci, ca sa faca rost de bani, decat sa ia un credit foarte mare care sa-l indatoreze suplimentar pe langa vechile credite, prefera sa isi mai ia o slujba suplimentara si timp de cateva luni de zile slabeste cateva kilograme muncind si noaptea de exemplu, dar reuseste sa stranga suficienti bani fie ca sa o cumpere cu bani cash , fie sa mai faca un credit mic si foarte avantajos prin avansul mare dat. Pe scurt, in cateva zile defileaza cu noua masina. Sotia lui Smith vede masina si incepe sa-si cicaleasca si ea sotul ( „ John cum a facut ?! Noi nu suntem in stare ?!,etc. ...” ) care la inceput incearca sa o convinga ca vechea masina este de fapt foarte buna si s-a obisnuit cu ea, etc.. Atunci are o discutie cu colegul lui si il intreaba cum a facut sa-si cumpere o masina atat de scumpa. Dupa ce afla detaliile, intelege si cum acesta si-a luat masina dar si cum a slabit atat de mult . La inceput probabil se va lasa pagubas, dar dupa cicalelile de acasa va ceda si va alege. Ori va slabi si el la fel , ori se va indatora excesiv , dar pana la urma tot va putea si el sa-si cumpere acelasi tip de masina”.

Romanii mai intai au ascultat totul cu mare atentie dar in final au izbucnit cu totii in ras , spre surprinderea strainilor care nu au inteles ce se intampla. Acum ar putea intelege, dar e deja prea tarziu pentru toata lumea.

Mult mai tarziu, prin anii 2000, am auzit despre prietenia a doi adolescenti din Bucuresti care se pregateau pentru bacalureat dar in acelasi timp planuiau in comun cel mai bizar proiect de viitor de care am auzit , chiar si sub imperiul fictiunii . Unul planuia sa devina politist antidrog iar celalalt voia sa ajunga ...traficant de droguri , fiind de la sine inteles ca ramaneau in continuare prieteni dupa principiul " prietenul la nevoie se cunoaste ". Nu e clar de loc de unde ar fi fost preluat bizarul model ( nici nu mai conteaza in context ) , dar este sigur ca daca si-ar fi pus cumva viitorul lor in practica, Constitutia noastra actuala le-ar fi prezumat la ambii " caracterul licit al dobandirii " deci ar fi ramas in continuare prieteni in tara in care visele pot deveni realitate ( " Yes, we can ! " , ar spune actualul ministru al invatamantului ) . Adica exact cum si-au dorit initial.

Ce le mai ramane atunci romanilor onesti si normali ? Totul sau nimic, deoarece este practic recunoscuta neoficial o victorie morala ( dar nu si legala ) a acestora impotriva propriului lor stat care i-a deposedat legal de dreptul de a fi onesti , deoarece ii valideaza exact pe cei care nu sunt asa. De aceea , situatia particulara a cetatenilor romani onesti invalideaza in mod public atitudinea anormala a statului roman , respectiv a unora din instantele si /sau reprezentantii sai , iar acest lucru este recunoscut international :

„ Mesajul meu pentru dumneavoastră este acela că nici Constituţia dumneavoastră şi nici drepturile omului nu sunt o licenţă pentru a fura ”

Ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/gitenstein-aveti-o-problema-cu-prezumarea-caracterului-licit-al-averilor-227517.html

Foto : Romania Libera

Pe cale de consecinta numai romanul onest , normal , si de bun simt, este beneficiarul de drept al acestui mesaj uluitor pentru o tara europeana care se declara democratica , mesaj care nu poate fi inteles decat de o constiinta morala si normala .
Pentru alte entitati din societatea romanesca actuala , mesajul de mai sus este scris de fapt intr-o limba total necunoscuta. Si asa va ramane cata vreme Romania va fi inca " paradisul legal al hotilor "( http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?p=3030 )

*) http://www.gandul.info/news/in-romania-hotii-fura-o-masina-la-doua-ore-care-sunt-cele-mai-vanate-autoturisme-8269643