" Plasa socială, ideea de putere a situaţiei – şi ce minunat discutăm noi, psihologii ( s.n.) , despre relaţia dintre context (sau situaţie) şi individ, şi cît e ea de fascinantă, mai ales ca tip de cauzalitate"( Aurora Liiceanu)Limbajul, ne aminteşte Adrian Neculau, contextul „îl prinde pe individ într-o plasă psihosocială, expresie a unei orientări sociocognitive, şi-i indică sensul schimbării“.( Adrian Neculau ).
Fascinant, nu ?!
Sa aplicam ad-hoc aceasta metoda " a plasei psihosociale , a limbajului , a relatiei fascinante dintre context si individ , a orientarii sociocognitive , si a tipului de personalitate " pentru a vedea sensul schimbarii exact acolo unde doamna Liiceanu denunta viguros " superficialitatea sociala " . Rezultatul este unul pe masura :
" Pot spune că gîndurile care-l animă pe Adrian Neculau despre România – acest bazar –, despre „Unde sîntem? Încotro ne îndreptăm?“ sînt oneste, iar în spatele lor parcă ghicim însingurarea. Oare cîţi văd în tandemul Dinescu-Tănase superficialitatea „cozeriei“ de birt, bălăceala în derizoriul şarmant al românilor, buna dispoziţie de tipul unor taclale aiurea spuse, în care cei doi par că se „pişă“ ( cer scuze insistent cititorilor mei pentru acest incalificabil limbaj universitar de maidan sau invers , care apare pentru prima si ultima data pe blogul meu , dar in spiritul adevarului social si profesional sunt obligat sa redau integral acest limbaj al distinsei doamne psiholog pe care , culmea, in virtutea noilor paradigme aparute il considera probabil un act de mare curaj social , profesional si moral ! - Sergiu Simion ) pe ascultători – da, vreau să am curajul de a spune asta! –, doar ei doi să se simtă bine, „cotoindu-se“ ( idem ...) într-o curtoazie reciprocă, încălecîndu-se în vorbe (idem... ) şi coborînd apoi, pentru a-i invita pe cei naivi, la nepăsare simpatică şi la plăcerea de a admite că „aşa-i viaţa“?! "
Problema este ca , din nefericire, va trebui sa continuam exact acolo unde doamna Liiceanu se opreste , pentru ca nu numai doamna Liiceanu scrie elogios despre domnul Neculau , ci si domnul Neculau scrie cavalereste despre doamna Liiceanu care , cu modestie, nu indrazneste sa se recunoasca in portretul elogios facut deoarece " personajele nu sunt reale " :
" Mă opresc aici. Aş putea continua, dar bazarul în care a intrat Adrian Neculau este atît de plin, atît de vast! Iar eu, adaug, cu jenă, că tot ce am scris aici nu are nici o legătură cu ceea ce a scris el, elogios, despre mine în carte. Sincer, luaţi-o ca în filmele sau cărţile în care apare scris că „personajele nu sînt reale…“. Diferenţa este că eu nu-i cred pe cei care spun asta."
Pe scurt, doamna psiholog Liiceanu scrie elogios despre domnul psiholog Neculau , care la randul lui a scris elogios despre doamna psiholog Liiceanu si cercul de creta ( romanesc ) se inchide prin intervalidare perfecta in randul psihologilor , desi este dat spre lectura nepsihologilor ale caror pareri nici nu mai conteaza de fapt.
Dupa o zicere memorabila a unei vechi prietene din Constanta , existau odata " facultati" , dar ulterior au aparut si " facultatile de prostit oameni ". Problema este ca prietena mea a omis cu eleganta sa-i califice si pe unii dintre absolventii celor din urma care, inainte de a-i prosti pe altii , se prostesc mai intai singuri.
Note
*) Aurora Liiceanu - Lumea - un bazar, memoria - un continent.
Adrian Neculau - Psihologia servitutii voluntare
Sursa : http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=25791
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu