Laura Visan - Despre inteligenta civica in Romania – cateva intrebari pentru voi
Exista inteligenta civica in Romania ? Concluzii
Va multumesc pentru raspunsul dvs sincer si competent care m-a captat chiar mai mult decat articolul initial pentru ca mi-a furnizat multiple teme de reflectie pentru anii care au urmat dupa 1990 . Exemplu :
” Am intervievat 30 de romani imigrati in Canada (Toronto) intre 1990 si 2004. 28 din ei considera ca romanii din Toronto nu formeaza o comunitate, ci doar o suma de ‘grupuscule’ izolate formate din familie si prieteni. Motivul principal e lipsa de incredere, materializata intr-o suspiciune generalizata, mostenita din vremea lui Ceausescu, pe care nici 20 de ani de locuit in Canada n-au reusit sa o atenueze.”
Fara nici un dubiu, este tragedia unor oameni , a unui grup, a unei comunitati , a unui neam, si de fapt a unei intregi tari , dar aceasta tragedie este vizibila numai in , si din, afara ei ( specialistii de aici au alte prioritati si alte preocupari ). Dupa cunostintele mele , nici o universitate de aici nu a initiat nici un fel de cercetare obiectiva si valida asupra acestei probleme cruciale ( urmarile comunismului si consecintele terorii exercitate de catre Securitate care, la fel ca si comunismul , a disparut si fost condamnata numai pe hartie ), in schimb unele au acceptat sa includa activitati care le contrazic statutul „civil” dupa cum se va vedea mai jos. .
Pe de alta parte, exista bani alocati oficial de catre stat pentru ca unii cercetatori sa studieze pe langa subiect ( ex : „Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989” ) sau sa se invarta elegant in jurul acestuia ( ex: „Institutul National pentru Studiul Totalitarismului”, nu al Comunismului,etc. ) in timp ce unele comunicari prezentate de catre fosti detinuti politici ( „ Simpozionul de la Pitesti” dedicat „Experimentului Pitesti” ) au spus mult mai multe lucruri despre acest subiect , si nu pe bani publici, dar fara sansa de a ajunge de fapt la marele public.
In alta ordine de idei, prin ruta mea sociala am avut sansa de a discuta intre anii 1990 – 1999 cu loturi de tineri specialisti romani care au facut progresiv stagii de pregatire in Canada inainte sau dupa contactul lor cu alt sistem politic si social . Ca sa rezum intr-o singura propozitie, aveau un șoc nu atunci cand plecau sau cand ajungeau acolo unde se adaptau in mod surprinzator si pentru ei , si pentru canadieni , ci exact atunci cand reveneau „la matca”.
Cum acest subiect ( „in toata Europa de Est resursele de incredere interpersonala sunt mai mici decit in Vest ” ) este mult prea vast ca sa poata fi epuizat intr-o discutie pe un forum, ma voi limita numai la o singura remarca. Lipsa de incredere, suspiciunea , si alte reactii remanente au fost generate de un sistem paranoic de neinteles pentru o minte democrata si normala. Incercati sa explicati in Occident de exemplu ca pentru supravegherea unui singur „obiectiv ” ( Corneliu Coposu , Doina Cornea, Paul Goma ,etc.), in realitate complet inofensiv din punct de vedere al securitatii statului, la noi puteau fi alocati, angrenati si platiti prin fisa postului pana la 100 de angajati ai Securitatii ( am citit chiar despre cifra de 120 de angajati alocati unui singur „obiectiv” ! ) , sau ca pentru a putea instala „in liniste” microfoane intr-un singur apartament de bloc, era evacuat de fapt tot etajul aferent ( locatarii erau convocati toti in aceeasi zi si de urgenta la intreprindere, partid, Securitate, Militie, etc. ca organele sa nu fie cumva deranjate si sa lucreze in conditii de siguranta si discretie absoluta ) .
Pe de alta parte, in profilul mental generat de comunism neincrederea si suspiciunea ( elemente care tin de controlul incertitudinii ) nu reprezinta decat unul din elemente pentru ca in realitate tabloul este mai vast. Un profil ceva mai complet ar putea fi de genul acesta (https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigb5Qq9meuqZtLyB6b8FGn6JAMPx27T0R1SnjM7pA6yQrfLNyEirzC6aNAtr2VCAQhCjnOjWD0EbApEIRlilBFMh7c0P2cd_ggcjjceawViV_VR9yD6hE_j07o87RGnsKXmw7FI2d0aKzI/s1600/Profilul+convingerilor2.JPG)care ar poate fi obtinut prin raspunsul la 50 de intrebari (http://forum.romportal.com/forums/thread/79906.aspx )
){kind=link}
In legatura cu raporturile posibile existe intre spiritul civic si profilul societatii ( caracteristicile memoriei sociale, eficienta institutiilor, etc. ) acestea sunt de fapt mult mai complicate . In primul rand , dictatura formelor fara fond atat de specifica sistemului comunist are inca o puternica reprezentare la noi ( mai exact a fost amplificata ) si poate chiar in intregul spatiu post-comunist. Din acest punct de vedere, comparatia cu China nedemocratica nu este una foarte inspirata deoarece daca facem o simpla comparatie aritmetica , nu China, ci Romania este cea care va castiga detasat !
Exemplu :
China , 2005 – 1 miliard de locuitori ( sa spunem ) …. 300.000 – 700.000 de ONG-uri.
Romania , inainte de 2005 – 22 milioane locuitori (sa spunem ) ….. 300.000 de ONG-uri ( ! ).
Am facut aceasta afirmatie pentru ca aproximativ in aceeasi perioada am avut ocazia sa vad in Constanta catalogul ONG-urilor din Romania, proaspat tiparit atunci , si am fost uimit inca de atunci de numarul lor incredibil de mare „ pe cap de locuitor” . Explicatia acestei inflatii de ONG-uri ( in realitate multe din ele sunt de fapt GONG-uri ! ) se afla in discrepanța existenta in multe cazuri intre rolul lor afirmat si scopul lor real.
Unele fundatii sunt ab initio o contradictie in termeni . Ce credibilitate are pentru societatea civila de exemplu , un fel de asociatie pentru „implementarea” democratiei, dar finantata din fondurile Ministerului de Interne ? Alte a ONG-uri au fost infiintate doar pe hartie , scopul real fiind acela de a obtine fonduri sau bunuri . In sfarsit , unele au posibile conotatii in zona penala . Am aflat intamplator despre cazul unei fel de asociatie „internationala” pentru drepturile omului , dar cu sediul intr-un oras de provincie , asociatie care dupa unele zvonuri era condusa chiar de „șeful” peștilor din acea localitate (!).
In sfarsit, este foarte adevarat ca multi dintre romanii sunt exasperati ( de 20-30- …de ani,etc. ) de ceea ce se intampla la noi, si pe drept cuvant, dar din acest motiv nu cred ca trebuie sa atribuim institutiilor ( care sunt in realitate structuri impersonale ) caracteristici umane. Ceea ce noi suntem tentati sa numim drept „indolența”; „nepăsare”; incompetență”, etc. nu sunt de fapt caracteristici personale ( desi angajatii lor pot fi si asa ! ) ci caracteristici de sistem.
Altfel spus, sistemul social este setat astfel incat sa nu functioneze dupa o logica normala. Daca informatia pe care am aflat-o este corecta, atunci primele angajatilor de la Casele de Pensii ( mai exact ale sefilor ) sunt direct proportionale cu economiile facute la fondurile alocate ( mai clar, cu numarul de pensii neacordate ! ) si atunci avem un motiv rational pentru care pensionarilor li se cer atatea „adeverinte”si de ce atat de multe dintre acestea sunt respinse ca fiind incorecte sau nu sunt luate in considerare. Pe de alta parte , si in mod oficial , ministrul de Interne declara in direct la TV ca salariile politistilor incadrati la Politia Rutiera depind si de numarul de amenzi aplicate soferilor deoarece din banii incasati de la acestia li se poate acorda un procent ,etc.
Sa discutam acum in termeni realisti , si dincolo de teoria conspiratiei si a „comploturilor externe impotriva Romaniei” atat de cultivate de fosta Securitate , despre „fortele obscure” si eventuala teama despre care afirmati ca ar putea sa o genereze acestea :
„ trebuie sa depasim teama permanenta fata de amestecul unor ‘forte obscure’ in viata noastra materiala sau virtuala.”
Mai intai este cazul sa amintim aici o teza oficiala chiar a serviciilor noastre de informatii :
http://www.evz.ro/detalii/stiri/george-maior-internetul-viitorul-camp-de-lupta-al-serviciilor-secrete-982613.html
Din aceasta perspectiva , si in mod obiectiv, Romania este un fel de campioana mondiala a serviciilor secrete pe cap de locuitor :
““România are acum şase servicii secrete: SRI, SIE, UM0962, STIS, SPP, DGIA, încadrate cu 30.000 de ofiţeri. În 1978, un ofiţer supraveghea 1466 de cetăţeni români. Acum supraveghează doar 732 de cetăţeni. SRI, care acoperă o populaţie de 22 de milioane, are 12.000 de ofiţeri. Echivalentul său francez acoperă o populaţie de trei ori mai mare şi are 6000 de ofiţeri, iar cel german are 2448 de ofiţeri pentru o populaţie de 80 de milioane”
(http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/855856/De-ce-a-ramas-Romania-in-zodia-Securitatii/)
Sau, ca sa reeditam o comparatie de mai sus, dar in alti termeni si in alta forma , depasim nu numai China ci si Statele Unite ale Americii :
USA , 300 milioane locuitori , 3 servicii secrete
Romania, 22 milioane locuitori, 6-7 servicii secrete (!)
Mai mult decat atat o comparatie intre FBI ( echivalentul american al SRI ) si SRI prin raportare la numarul de locuitori al fiecarei tari , avantajeaza net Romania, nu USA. In acest context nu cred ca se mai poate vorbi acum , si in mod real, de teama de supraveghere sau teama de organele de represiune de altadata , cu atat mai mult de teama fata de serviciile secrete de astazi mai ales cand acestea sunt atat de vizibile si nici nu isi neaga propria activitate.
In al doilea rand , este vorba de ingrijorarea legitima a cetatenilor fata de unele procese bizare care au loc in societatea romanesca . Lipsa cronica de feed-back din societatea romaneasca conduce de fapt la pierderea increderii cetatenilor in institutiile oficiale si in eficienta lor , si mult mai grav decat atat , in capacitatea democratiei de a rezolva problemele cronice ale societatii romanesti.
Un asemenea strigat de disperare este redat mai jos :
phil spune:27/02/2013 la 14:16
Stiti ce este cel mai dramatic….? Ca dupa 23 de ani de post-comunism, eu, si ca mine sunt multi, nu mai cred in nimic. Nici in democratie, nici in stat de drept, nici in libertate, nici in ratiunea fiintei umane, in nimic… Nu mai vad nicio solutie colectiva, niciun “impreuna”, doar salvari individuale. Fiecare supravietuieste cum poate.(s.n.)
http://www.contributors.ro/fara-categorie/despre-serviciile-de-informatii-si-de-securitate-nationala/
In alti termeni , serviciile secrete sunt numai o parte a problemei romanesti pentru ca atunci cand liderii de opinie de la noi solicita in mod oficial „demilitarizarea societatii romaneasti ”
(http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/cand-demilitarizam-romania-255421.html ),
ei nu fac decat sa confirme existenta unui proces implacabil de militarizare discreta si extinsa a acestei societati la nivel general si pe multiple planuri (http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/05/societatea-in-civil-sau-militarizarea.html ) .
Dincolo de declaratiile politice de circumstanta , este vizibil un proces de incapsulare a societatii romanesti care este departe de a fi o societate deschisa. Tendinta de a acredita si a implementa pe scara larga o „cultura de securitate” inclusiv la nivelul cetateanului obisnuit , este consonanta cu tendinta de a implementa la nivelul decidentilor politici o „cultura de intelligence” ( ?! ) pentru care Securitatea de altadata ar fi crapat de invidie.
Mai exact, „cultura de intelligence” este predata in cadrul „Studiilor de Securitate” de la la …Universitatea Bucuresti (?!) , si in totala contradictie cu democratia si apartenenta noastra la cultura , civilizatia si traditia europeana :
Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici
( text integral – http://pseudointelectuali.blogspot.ro/2010/01/cultura-de-intelligence-decidentilor.html )
Aceasta caracteristica de sistem a devenit evidenta la nivel institutional prin ” reforma democratica a institutiilor publice ” , dar facuta de catre …Ministerul de Interne ( sic !) respectiv crearea in urma cu cativa ani a M.I.R.A. prin unficarea Ministerului de Interne cu Adminstratia Publica. Dupa aceasta „unificare prin absorbtie” finalul recent poarta numele de Ministerul Administratiei si Internelor iar rezultatul este unul foarte vizibil sub aspectul formei ( o functionara de la ITM Bucuresti de exemplu, imi spunea ca registrul lor de intrari-iesiri are…. “regim militar” ) , dar nu si al eficientei.
Problema cea mai grava este ca aceasta noua maniera de a „ reforma” sistemul dar in asa fel incat acesta sa includa in mod obligatoriu si germenii trecutului, este exportata intr-un fel sau altul exact in organizatiile care ar trebuie sa poarte germenii viitorului si aici ne intoarcem de fapt la tema initiala a articolului.
In esenta , analiza unei organizatii care ar trebui sa fie una a viitorului – Liga Studentilor Romani din Strainatate (LSRS) de exemplu , releva persistenta unor probleme cronice ale societatii romanesti de care aceasta nu vrea de fapt sa se desparta , ceea ce inseamna ca noua generatie de „lupi tineri”poate fi uneori chiar mai toxica decat radacinile ei anterioare :
http://www.contributors.ro/dezbatere/emanatia-lui-zamolxe/ .
Revenind acum la tema articolului , recunoasteti in mod onest ca :
„ depinde cine ‘numara’ click-urile: aici intervin onestitatea si buna-credinta a administratorilor/ moderatorilor unei comunitati online. In timp, onestitatea se traduce in capital de incredere, adica intr-o mai mare disponibilitate a oamenilor”
„ Daca as fi administratorul sau moderatorul unei comunitati online, as sterge imediat contul oricarui “bully”…”
Ca sa ne mentinem simtul umorului, mai intai l-ati citat de fapt pe Stalin dar in varianta colocviala : „nu conteaza cine voteaza , conteaza cine numara voturile ” , in schimb aveti in final aveti o reactie absolut corecta fata de un mediu online in care agresivitatea poate deveni una patologica, dar numai cu concursul explicit sau tacit al unor instante care ar trebui sa fie neutre , impartiale , oneste si morale pentru ca ele raspund de aplicarea corecta a regulilor jocului.
Din nefericire, administratorii sau moderatorii comunitatilor online si ai forum-urilor ziarelor de la noi nu gandesc intotdeauna ca dvs ( uneori , ei procedeaza exact ca administratorii retelei Facebook , respectiv accepta si permit degradarea si trivializarea limbajului si spatiului public ) ca sa nu mai vorbim de moderatorii unor posturi TV de la noi care practica linsajul mediatic in direct al unor persoane publice sau de numeroasele si scandaloasele emisiuni ale unor TV care sunt destinate pur si simplu imbecilizarii populatiei.
Mai mult, in spatiul nostru social , tonul face muzica (http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/05/dialogul-politic-la-nivel-inalt.html) si din pacate acesta muzica vine exact de sus :
“Cum să mă exprim eu ca să nu se supere nimeni ?
Cred că doamna Macovei e dusă cu sorcova, ca să zic aşa.(s.n.)Tot doamna Macovei ne spunea anul trecut cum l-am suspendat pe Băsescu ca să-l graţiem pe Adrian Năstase. Nu l-a graţiat nimeni pe Adrian Năstase. În rest, pe Becali nu ştiu dacă îl graţiază sau nu preşedintele Băsescu, în niciun caz nu despre asta am vorbit vreodată. Deci, ce să-i urez domanei Macovei ? Sănătate. E o prostie, a nu ştiu câta prostie, nu tot Macovei a zis în Parlamentul European că două milioane şi jumătate de voturi au fost fraudate ?Bănuiesc că s-a convins toată lumea că e cu sorcova. Să văd cum o să traducă în engleză, să mă pârască la Parlamentul European”( s.n.)
Victor Ponta, aflat la Bruxelles pentru Consiliul European.
Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/victor-ponta-monica-macovei-e-dusa-cu-sorcova-vezi-ce-raspunde-europarlamentarul-1038724.html
Acestea sunt faptele . Cum spatiul unui forum are anumite constrangeri ( pentru o discutie aprofundata ar fi nevoie de alte conditii ) ma rezum numai la cateva concluzii telegrafice.
Spatiul virtual poate oferi in mod cert facilitati majore in raport cu birocratia existenta in mediul social real de la noi cel putin . In anumite conditii , dar care la noi nu sunt inca indeplinite , acesta poate avea un potential de organizare urias. In USA de exemplu exista deja un proiect non-profit destinat sa implementeze eficienta Web in infrastructurile de stat prin participarea voluntarilor (http://codeforamerica.org/ ) .
Pe de alta parte, tendinta de anonimizare a mediului virtual este o realitate certa , nu cred ca poate fi explicata numai prin variabile psihologice sau prin „ frica de servicii secrete si/sau forte obscure” . Aceasta tendinta ramane in mod evident o piedica in calea actiunii efective fiind de fapt un simptom al fugii de realitate sau derealizarii ( realitatea este de fapt multidimensionala si mult mai complicata decat un joc video intr-un spatiu autonom la care ai acces cu parola).
O estimare realista a sanselor schimbarii sociale in Romania si pe termen lung poate descuraja in prima instanta (http://sergiusimion.blogspot.ro/2011/08/pariul-cu-istoria.html ) , dar pe de alta parte mediul virtual ofera oportunitati uriase , iar in raport cu ceea ce poate oferi statul real, viitorul este in mod cert al mediului virtual care poate deveni un panou de comanda al lumii reale.
Deocamdata, in Romania reala este perfect posibil ca persoane initial decorate de catre Administratia Prezidentiala sa fie ulterior condamnate penal, persoane cu dosar penal sa ajunga in Parlament , sau ca persoane acuzate de plagiat sau de relatii sexuale cu minori sa ajunga in functii publice .
Altfel spus , onestitatea sociala la noi este inca un deziderat .
In schimb, daca am genera o organizatie virtuala ( grup, retea, comunitate, si de ce nu , o societate virtuala… ) dar cu identitati reale, si in care prin regulile de acces interzicem aderenta persoanelor cu condamnari penale, etc. , lucrurile se schimba complet. Mai exact , ierarhia generata in lumea virtuala poate influenta ierahia din lumea reala.
In alta ordine de idei , este nevoie de un anumit nivel de cultura , de educatie , poate si de alte sisteme de valori decat cele inca majoritare aici. Mai exact , este nevoie de un alt tip de organizatii , comunitati si/sau retele sociale decat cele aflate in uz la noi . Un asemenea proiect al unei de retele sociale de tip non-standard poate fi evaluat aici ( http://aon-bibliotecababel.blogspot.ro/ ).
In modul cel mai probabil , schimbarea societatii romanesti va veni de la tinerii romani care au avut deja un contact liber cu alte lumi si cu alte orizonturi culturale . In acest caz , ei nu mai sunt de loc arondati sistemului de aici prin mecanismele arhicunoscute ale depedentei politice, sociale , economice, etc. traditionale , deci nu mai mai pot fi intr-un fel sau altul conditionati sau santajati si pot deveni cu adevarat oameni liberi , cu o gandire independenta , deci agenti cu adevarat credibili ai schimbarii sociale.
Ramane speranta ca acesti tineri cercetatori reprezinta spirite democratice si constiinte libere care pot activa in organizatii, comunitati si structuri autentice si valide, nu in formele fara fond generate de sistem in tara sau chiar in afara tarii , si ca ei se pot uni intr-o astel de comunitate independenta si responsabila care va gasi o cale de contact cu constiintele lucide de aici. In acest fel isi pot indeplini o datorie de suflet dar si o datorie nescrisa fata de tara din care provin .
A fost o placere sa port acest dialog cu dvs. Intr-un anumit sens, il astept inca din anii `90.
Cu respect ,
Sergiu Simion