duminică, 30 aprilie 2017

Comentarii Contributors.ro ( 30.04.2017 )


Cele mai importante posturi din ultima luna

30.04.2017


     sergiusimion.blogspot.com    
  • Uriasele proteste recente definite in mod unanim drept o adevarata revolutie morala in Romania dar si in Europa , au aratat fractura sociala uriasa existenta nu numai intre clasa politica si societate, intre stat si cetateni ci si intre cetateni si societatea... articol complet
  •  In spatiul public a aparut o ingrijorare in legatura cu soarta ONG-urilor puse la index de catre PSD si care si-ar putea pierde finantarea in urma unei campanii impotriva lor declansate de catre acesta in urma protestelor # REZIST : Societatea civila... articol complet
  •  NORMALITATEA ROMANEASCA, Normalitatea sociala, Nostalgia umanului, O alta Romanie... articol complet
  •  Spatiul public ( aici intra inclusiv retele sociale si mediul virtual ) este al tuturor si prima regula in dialogul si in comunicarea publica ar trebui sa fie respectul aratat interlocutorului si respectul etichetei la fel cum educatia in scoli ar trebui... articol complet
  •  "Prima grija a fost sa va ocupati de dosarele penalilor si romanii sunt indignati. Natiunea este in alerta" 07.02.2017 Klaus JohannisPresedintele Romaniei ...articol complet 
  •  O postare pe Facebook despre FONDUL PENTRU DEMOCRATIE atrage atentia cetatenilor interesati de democratie si statul de drept : https://.facebook.com/valeriu.nicolae.39/posts/10212478388457875?pnref=story Foarte straniu ! Ok, donam , dar CUI si PENTRU... articol complet
  •  In buna traditie a mineriadelor care au condus la domesticierea societatii noastre pe termen lung , PSD a declansat un razboi total impotriva intregii societatii romanesti pe care din vorbe "nu vrea sa o rupa", dar din fapte o duce exact catre acest deznodamant... articol complet
  •  " Cine-i pazeste pe paznici ? ". Juvenal"Aproape o treime din populatie sufera intr-o forma sau alta de depresie. Insa nu pentru ei ma ingrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalitatii, pentru psihopati, care au ocupat toate posturile-cheie... articol complet
  •  Foto - AFP Recentele evenimente care au scos in tara cetatenii revoltati de cursul evenimentelor din tara lor au luat prin surprindere nu numai Guvernul Romaniei , ci si societatea civila cu organizatiile si liderii ei cu tot, dar nu si cetatenii acestei... articol complet
  •  Un articol surprinzator aparut recent pe Contributors.ro ( Theodor Paleologu - Un santier abandonat: intalnirea cu noi insine ) reia vechi teze bolsevice conform carora cauza inapoierii Romaniei este " ruralitatea noastra constitutiva" , respectiv "societatea... articol complet
  •  Cele mai importante posturi din ultima luna sergiusimion.blogspot.com Traditie si modernitate la noi si la altii - 22 ianuarie 2017 La prima vedere , intre trecutul de acum 100 de ani din Romania si prezentul de acum din Germania nu pare sa existe nici... articol complet
  •  Maramures https://.facebook.com/490706474361602/photos/a.490727677692815.1073741826.490706474361602/1233654520066790/?type=3 theater Nomalitatea sociala, Normalitatea europeana, NORMALITATEA ROMANEASCA... articol complet
  •  Cele mai importante proteste care au avut loc in Romania de la caderea comunismului au devenit un model si o sursa de inspiratie la nivel local , regional si global *). Articolul de mai jos explica originea acestui miracol care a declansat energia si... articol complet
  •  Traian Basescu, deranjat de intrebarile Nadiei Ciurlin pe tema recuperarii prejudiciilor .b1.ro/stiri/politica/scandal-in-direct-nadia-ciurlin-sunt-multe-dosare-cu-prejudicii-imense-de-ce-sa-le-lasam-vinovatilor-trei-ani-sa-dea-banii-basescu-nu-intelegeti-nimic-daca-vreti-sa-fiti-realizator-exigent-eu-va-spun-buna-seara-video-183389.html... articol complet
  •  O recenta declaratie a lui Mircea Cartarescu inflameaza din nou spatiul public : " Romania e in acest moment un cimitir al democratiei, un cimitir al justitiei, un cimitir al drepturilor si libertatilor cetateanului. Suntem in punctul cel mai de jos de... articol complet
  •  Imaginarul zilelor noastre ...iepuroaice cu capul cat o banita in fata Casei Poporului ( frumoasa imagine si sugestie subliminala ) , salopete si cizme de cauciuc colorate, haine negre de piele, un iepuroi urias care trage un ou fugarind o (ne)zburatoare... articol complet
  •  O recenta tragedie care a condus la moartea sfasietoare a doi copii nevinovati plecati impreuna cu parintii lor pe munte ( stirileprotv.ro/stiri/actualitate/medicii-legisti-copiii-surprinsi-de-avalansa-din-retezat-au-murit-aproape-imediat-din-cauza-numeroaselor-traumatisme.html... articol complet
  •  1990. Proorocul marxist Silviu Brucan ( "dom'profesor de democratie" - Lucian Mandruta ) pune stampila pe toti romanii ( "stupid people") si cu tot cinismul de care era in stare le taie aripile condamnandu-i simbolic si din start la ratacirea prin desertul... articol complet
 http://www.zelist.ro/bloguri/sergiusimion.blogspot.com/posturi.html
la Niciun comentariu:

joi, 27 aprilie 2017

Guy Verhofstadt versus Viktor Orban


"Cat de departe veti merge? Veti arde carti? 
Veti arde cartile lui Kertesz? Ale lui Konrad? 
Ale lui Sandor Marai?" 

Guy Verhofstadt 




Mr President, I would like to ask Prime Minister Orban whether he remembers the first time that we met. Mr Orban, it was in a hotel in Budapest in December 1989. I do not remember its name, but I remember our meeting because before it I had a meeting with SDSZ, the old Liberal Party, and then I asked you, as the leader of Fidesz, why you were not with your mother party in the meeting room and you explained why this was. I remember that it was just a few months before the successful participation of Fidesz in the first free elections in Hungary. By the way, at that time you were helped by George Soros – I remember that – and had a programme at that time that was more or less a little bit more progressive, I should say, than the programme of the SDSZ at that time. I would say that it was more social liberal and a little bit like Emmanuel Macron at that time. I would say that you were the Emmanuel Macron of Hungary in 1989. I do not think that Emmanuel Macron will be pleased with what I have said today. I did not say it in French so I hope that not much will be made of it.

But let us be honest: a lot has changed since 1990 and 1989 when we saw each other. You changed. You dumped your democratic principles and, in a certain way, you say openly that you want to create, not a liberal democracy, but that you want to have an illiberal state. At the moment the list of what you have done is a long one: harassing NGOs, chasing critical media away, building walls, your attempt to reinstate the death penalty in your country, even when this is not possible based on our treaties, and now you have decided to close down a university. I would ask you how far will you go? What is the next thing? Burning books on the square in front of the Hungarian Parliament, the so‑called Lajos Kossuth Square? Will that be the next thing? Perhaps the books of Kartes or maybe of Konrad, perhaps the books of what is one of my favourite writers in Hungary, Sandor Marai, because Sandor Marai was a Hungarian cosmopolitan who you are attacking at the moment. When I look at you, you seem to be proud of this and to think that it is fantastic that I can say all this here. What I am seeing more and more is not a   proud conservative – because in the meanwhile you have become a proud conservative – but a sort of modern day version of the old communist Hungary – economic protectionism, excessive nationalism, the search for an illiberal state – and you see enemies of the Hungarian State everywhere. You see enemies in the energy sector, in the media, in the NGOs and now also in the academic world. It is like having Stalin or Brezhnev back, but now in Hungary. They also had that time of paranoia. It is not enough to have a majority in a democracy, but you have to chase them and go after them when they have another opinion.

So, Mr Orban – and I will conclude with this – Hungary became a member of the European Union in 2004. You and your predecessors signed up to the values of the Union and you know all these principles very well. Even the left or the right in this House respect them. You have in fact violated every single one of these principles in the different cases that Mr Timmermans mentioned. Yet you want to remain a member of the European Union. Well I have in fact got more respect for the decency of Eurosceptics, who will at least say that they do not like the European Union and its values and that they are leaving. You want to continue getting money from the European funds, taking the European Union’s money, but you do not want the European values. They are not for you. What would you call that? Not very courageous, I should say, and certainly not in line with a politician based on principles. So my question to you is to ask whether you think that it is time to make a choice again, as you made that choice when you became, after being a Liberal Democrat, a little bit nationalist and a conservative? Is it not the time to ask yourself in your soul how you wish to be remembered in the future? Do you want to be remembered as somebody who liberated your country, Hungary, from communism – and you did that – or do you want to be commemorated as an eternal enemy of our open European democratic society? That is the choice that you have to make now. 

 http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21736352-video-discurs-senzational-liderului-european-guy-verhofstadt-fata-lui-viktor-orban-care-pasul-urmator-veti-arde-carti-parca-stalin-brejnev-revenit-ungaria-ati-incalcat-toate-principiile-valorile.htm
la Niciun comentariu:

miercuri, 26 aprilie 2017

Relativismul moral al (de)formatorilor de opinie








O recenta tragedie care a condus la moartea sfasietoare a doi copii nevinovati plecati impreuna cu parintii lor pe munte ( http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/medicii-legisti-copiii-surprinsi-de-avalansa-din-retezat-au-murit-aproape-imediat-din-cauza-numeroaselor-traumatisme.html ) a inflamat mass-media .
Opinia publica s-a impartit in doua tabere pro si contra celor care au initiat si condus actiunea in care grupul condus de adulti  a pus in faţa lor copii care detineau recorduri obtinute in alpinism , recorduri uimitoare pentru varsta lor.  De neinteles a fost faptul ca cei doi copii nu aveau niciun fel de echipament de protectie in timp ce adultii erau complet echipati.
Dincolo de opinia publica , jurnalistii care la noi de multe ori joaca si rolul de formatori de opinie , au scris imediat despre acest subiect , dar aici au aparut si surprizele.
Cativa jurnalisti au emis opinii care contrariaza si simtul comun, si morala traditionala, si logica sociala.
Roxana Dumitrescu  publica in "Adevarul " un articol vehement despre "cortegiul ticalos al procurorilor morali" (http://adevarul.ro/news/societate/cortegiul-ticalos-procurilor-morali-escaladeaza-moartea-1_58fe08a15ab6550cb883fed4/index.html ) in care violenta verbala suplineste lipsa argumentelor :


„ Doi campioni ( s.n.- campionii erau de fapt copii )  la alpinism au murit ieri şi noi avem o voluptate sadică (s.n.) de a ne erija în procurori şi a-i executa pe părinţi (s.n.). Un şacalism cinic (s.n.) ne face să uităm că nu e nimic mai grav, mai anihilator, mai dureros pentru un părinte decât moartea copilului.”
”Nu, noi ştim cum trebuie să creştem copiii tuturor (s.n.). Iar când se întâmplă ca un părinte să greşească fundamental (s.n.) , înlocuim tăcerea decentă cu un cortegiu ticălos al procurorilor morali (s.n.) .”


Problema este ca afirmatiile ,  gratuite si ipocrite in acelasi timp, ne arata ce inseamna uneori la noi „presa de opinie si comentariu” folosita ca instrument de manipulare . 
Dincolo de forma uneori discutabila in care sunt exprimate opiniile cititorilor , aici nu este vorba nici pe departe de „procurori morali” , „voluptate sadica”,etc. ci pur si simplu de reactiile normale de compasiune ale oamenilor in fata disparitiei tragice a doi copii si de reactiile firesti de indignare intr-o asemenea situatie  in care se intreaba pur si simplu cum a fost posibil asa ceva.
Autoarea articolului care conform notei biografice din "Adevarul" a trecut si prin educatia occidentala („Roxana Dumitrache a absolvit London School of Economics and Political Science și Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA, ca șefă de promoție " ) , are o logica morala inversa si o alta scala a valorilor taxand exact reactiile morale ale semenilor sai care in aceasta viziune ar fi trebuit sa se rezume doar la o „tacere decenta”.
Aceasta este de fapt vechea teza comunista dupa care oamenii trebuie sa vorbeasca numai atunci cand sunt intrebati pentru ca asupra faptelor sociale se pot pronunta doar „organele legal abilitate”.
La limita , daca cetatenii ar asista la un furt, o agresiune sau chiar la o crima , probabil ca in aceasta viziune originala ei nu ar avea dreptul sa aiba nici macar reactii morale , ci doar sa pastreze o „tacere decenta”...
Acelasi tip de detasare morala este propus de un alt autor care evita si el sa se pronunte asupra situatiilor care pun in pericol viata copiilor (http://adevarul.ro/news/societate/viata-e-frumoasa-zic-eu-geta-erik-1_58fdccf75ab6550cb88272da/index.html ) . 
Mihai Copaceanu , psiholog, subliniaza ca in mod evident copiii au fost pusi din start in pozitia victimei :


"Salvamontiştii din Hunedoara care au regăsit trupurile copiilor au declarat că aceştia nu erau echipaţi şi pregătiţi pentru avalanşă, nu purtau cască de protecţie, nu erau asiguraţi cu ham sau coardă, care probabil i-ar fi putut salva de la deces."


Cu toate acestea refuza sa adopte o pozitie clara fata de situatiile de acest gen si se cantoneaza in detasare, indiferenta si relativism moral . Dupa acest autor, a avea o atitudine , o reactie morala si o revolta fata de situatia care a condus la moartea tragica a unor copii inseamna  "a da cu pietre" : 


" În 2014 americanul Patrick Sweeney si-a dus copiii de 11 ani, respectiv 8 ani în Mont Blanc şi nu a avut niciun regret când avalanşa era sa îl ucidă. Momentul a fost filmat. Însă autorităţile franceze locale au declarat că dacă Patrick era francez, statul i-ar fi luat copiii. Primarul regiunii a depus o plângere contra lui Patrick tocmai pentru a descuraja şi alţi „doritori de andrenalină”, susţinând că Mont Blanc nu este pentru distracţie.
E mult pentru un copil de 12 ani? Este nedrept şi condamnabil acest efort? Cum se simt ei în profunzimea sufletului lor, dincolo de bucuriile afişate în interviuri televizate? Sunt forţaţi de către părinţi? Sunt părinţii responsabili? Sunt tineri care odată ajunşi adulţi au renunţat la practicile impuse de părinţi fie că era pian, matematică sau balet. 
Nu, nu voi cădea în tabăra acuzatorilor Părinţii celor doi copii au deja suferinţa, trauma infinită şi regretele pierderii definite a iubirii lor. Cu ce drept noi, de pe margine, să aruncăm cu pietre (s.n.)?" 

Pe de alta parte , de la contestarea reactiilor morale si pledoaria pentru relativism moral si pana la cinismul moral si social nu mai este decat un pas. In mod surprinzator si acest pas a fost facut. 

Un articol aparut recent pe platforma Contributors.ro ( Sorin Ionita- “Pentru că există…”) reuseste aceasta performanta  si se antepronunta in mod categoric intr-o chestiune atat de grava cum este moartea tragica a unor copii si in care , conform legii,  se pot pronunta si instantele abilitate  : 


"Au murit în Retezat doi alpinişti adolescenţi (s.n.). Dar dosarul penal deschis trebuie că e o glumă proastă sau o formalitate in rem, după care va fi închis la loc (s.n.)."
 


Din start, autorul ignora in mod evident avertismentele profesionistilor in domeniu  : 


„Cel responsabil va plăti cumva” zice şeful Salvamont, că ei au dat avertismente de avalanşă, ca traseele erau „închise” ( s.n.) , ca nu trebuiau să se ducă acolo etc."



Argumentele aduse in acest caz sunt ridicole. Copii  denumiti anterior "adolescenti" , devin acum "tineri" a caror experienta impreuna cu parintii lor cu tot surclaseaza orice autoritate in domeniu  : 


" Da, doar că grupul prins de avalanşă era format din alpinişti cu experienţă, plus cei doi tineri(s.n.) care au murit, se pregăteau împreună de ture grele în munţi înalţi. Ce doi erau însoţiţi de părinţii lor, alpinişti şi ei, făceau parte dintr-un club. Toţi aveau mai mult antrenament de munte înalt decât salvamontul şi poliţia Hunedoara la un loc." 


Dupa aceleasi principiu al subtitutiei autorul invoca grija si dragostea parintilor pentru copii lor in locul respectarii unor norme obligatorii pentru toti cei care urca pe munte in aceste conditii,  si in special in cazul copiilor : 


" E absurd să crezi că doi părinţi nu s-au gândit la toate astea când au plecat cu copiii lor pe munte pentru performanţă. Sau că mai au nevoie acum, în drama lor, de vreo lecţie birocratică de la autorităţi. Au gestionat bine precedentele 100 de situaţii, pe care nu le-aţi văzut, şi prost pe a 101-a, mediatizată. E tragic, se întâmplă uneori (s.n.) iar ei sunt ultimii care să-şi fi dorit aşa ceva. Ce e de anchetat penal aici? " 


De aici pana la "soarta si risc" mai este un singur pas iar autorul il face si pe acesta :


" Faptul că societatea postmodernă e incapabilă să mai accepte ideile de soartă şi risc (s.n.), vrând să controleze şi să sanitizeze totul cu inginerie socială, procese verbale sau vibraţii pozitive (s.n.), după caz, n-o sa le facă pe primele să dispară, ci doar ne va face pe toţi mai nevrotici." 


Daca soarta este de vina pentru tot ceea ce se intampla , atunci nu poate exista un "micro-management al imprevizibilului" , deci  nu mai exista nici responsabilitatea actiunilor noastre pentru ca aceasta ar insemna sa strivim natura umana intre "malaxoare kafkiene" : 


" Criminalizarea (s.n.) oricărei activităţi riscante asumate liber, de babele moraliste şi avocaţii de la protecţia consumatorului, o să strivească natura umană în malaxoare kafkiene. Ni se pare că suntem noi înşine mai în siguranţă, mai protejaţi, dacă ne minţim singuri adoptând reguli inaplicabile de micro-managementul imprevizibilului." 


Observam deja ca autorul  nu mai discuta de fapt  despre moartea tragica a unor copii , ci discuta cu resemnare despre "soarta", " risc", "hazard" , micro-managementul imprevizibilului",  "babe moraliste'si "avocatii de la protectia consumatorului" (?! - in principiu acestia se ocupa de bunuri , nu de fiinte ). 
Toate aceste demersuri nu au fost decat un preambul pentru a pune batista pe tambal si a de aplica in mod mascat o lovitura victimelor minore prin care , conform unui celebru dicton din spatiul nostru social (post) comunist "mortu` e de vina":


" De fapt ne luptăm fără speranţă cu propria noastră natură. Suntem construiţi să vrem simultan lucruri contradictorii: şi siguranţă, şi autodepăşire. Prima face viaţa posibilă, cealaltă îi dă sens. Prima e serioasă, cu legi şi poliţe de asigurare; a doua e visătoare, riscantă, o sumă de aspiraţii care ne mână mai înainte, mai sus. Şi le vrem în doze diferite, fiecare dintre noi.
Oamenii ăştia şi-au dorit mai mult din a doua (s.n.)".


Problema este ca dincolo de reactiile morale ale cititorilor si de opiniile originale ale acestor autori care intra in coliziune frontala cu morala traditionala si cu normele sociale, cei mai in masura sa se pronunte sunt cei care se ocupa exact cu acest gen de actiuni si au dreptul la opinii profesionale avizate. 
 Acestia au facut-o deja si in mod categoric  taxand comportamentul unor adulti responsabili pentru faptele lor :


http://ghizimontani.org/accident-mortal-in-muntii-retezat-comunicat-de-presa.html


In aceeasi masura opiniile acestor profesionisti arata si cealalta fata a medaliei : 


http://adevarul.ro/locale/brasov/salvamontist-30-ani-experienta-nu-ti-pui-copiii-pericol-dedragul-performantei-fost-vorba-orgoliu-1_58fdbd665ab6550cb88213a7/index.html  
http://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/parintii-alpinisti-pusi-zid-salvamontisti-cred-intervenit-componenta-financiara-domnul-popescu-fortat-limitele-1_58fde9625ab6550cb8831d04/index.html 


In aceasta recenta tragedie , ca si in atatea alte tragedii petrecute in spatiul nostru social , opinia publica nu cauta vinovati si condamnati ( nici nu are dreptul !) sau linsaje publice ci explicatii si masuri de prevenire a acestor tragedii, pentru ca in toate societatile civilizate oamenii au o reactie intensa de compasiune cand este vorba de victime nevinovate si in mod special cand este vorba de moartea unor copii. 
A interzice in asemenea cazuri , si sub o forma sau alta, dreptul oamenilor la opinie, la  reactii morale , la exprimarea compasiunii si revoltei,  nu tine de democratie , ci de contrariul ei.
Daca pentru nimeni nu mai este o surpriza faptul ca politicienii vor sa reseteze  si Codul Penal si valorile morale , sa dezincrimineze faptele penale si sa elibereze conform relatarilor din presa mii de infractorii dintre care unii au chiar si condamnari de 10 ani de inchisoare ,  este totusi o mare surpriza atunci cand formatorii de opinie , adica cei care ar trebui sa sustina prin scrierile lor normalitatea sociala  si valorile morale specifice unui stat de drept, democratic si european taxeaza exact reactiile morale ale cetatenilor si exprimarea decenta a opiniilor lor.

 http://www.contributors.ro/editorial/pentru-ca-exista/#comment-312791

Opinii ale cititorilor pe Contributors.ro 

  1. DanT spune:
    24/04/2017 la 8:54
    “Muntele e un sport periculos iar riscul poate fi redus, dar nu eliminat. Ţi-l asumi sau nu, altă cale nu-i.” – valabil doar pentru adulţi.
    Dar copiii ăia (unul avea 12, şi celălalt 13 ani) nu au avut libertatea de a alege dacă vor sau nu să-şi rişte viaţa pe un traseu închis.
    Decizia a fost luată de părinţii lor, de-aia trebuie acum să răspundă penal.
    Răspunde
    • Tom spune:
      24/04/2017 la 11:29
      “Muntele e un sport periculos iar riscul poate fi redus, dar nu eliminat. Ţi-l asumi sau nu, altă cale nu-i. E primul lucru pe care îl înveţi la şcoala de munte. Al doilea e să nu te plângi şi să dai vina pe arbitru, ca la alte sporturi exhibiţioniste cu galerie, pentru că aici nu ai public iar arbitrul e foarte departe, sus, şi nu prea acordă recurs la decizie.”
      Muntele este periculos,punct. Muntele nu este sport.
      Chiar si atunci cand crezi ca nu e periculos,este (am crescut pe munte si stiu bine asta).
      Riscul nu poate fi redus ci evitat.
      Riscul nu poate fi redus in cazuri ca cel de fata.E acolo tot timpul.
      Toti au intrat de buna voie pe un drum fara intoarcere si si-au asumat asta.
      Cand mergi pe linga creasta stii sigur ca esti expus la riscuri, deci ti le-ai asumat.
      De bunavoie, doar nu te-a obligat cineva.
      Sapte persoane merg pe linga creasta din care doua mai usoare(ca si greutate).
      Victimele.
      Era bine sa fie luate masuri de precautie in situatia data ?
      Da.
      Vrei sa te antrenezi in conditii de risc maxim, ia-ti toate masurile ca sa ii duci acasa inapoi intregi pe toti.
      Masurile astea nu au fost luate ( cei experimentati stiu care sunt aceste masuri).
      Instinctul iti spune (cu fiecare pas pe care il faci ) ca e periculos.
      Ceva iti spune sa te opresti.
      Acel ceva se cheama instinct de supravietuire.
      Experimentatii din grup au tinut cont mai mult de orgoliu si de ” mie nu are cum sa mi se intample” si mai putin de instinctul de supravietuire.
      Sunt sigur ca au mai facut asa ceva si le-a mers.
      Trebuie sa stii , intotdeauna,cand sa te opresti si sa recunosti ca ai gresit.
      Nu judec pe nimeni si nimic, doar comentez, si nu doresc nimanui sa fie in locul parintilor care au gresit amarnic.
      Sper , din tot sufletul, sa se impace cu ei si sa isi ierte greseala.
      Răspunde
    • bokila spune:
      24/04/2017 la 21:21
      daca nu ar fi existat intotdeauna oameni dispusi sa isi asume riscuri,omenirea ar fi ramas prin grote si urma sa ne batem la infinit cu bate.
      progresul inseamna risc… atunci cand cei doi copii au primit permisiunea sa urce pe Aconcagua, Elbrus sau pe muntii inghetati din Alaska, asumandu+se riscuri infinit mai mari, nimeni nu a cerut ancheta procuraturii.
      Nu se poate ca asumarea unui risc sa fie fapta penala daca iese rau si sa fie motiv de mandrie nationala daca iese bine.
      Răspunde
      • DanT spune:
        24/04/2017 la 23:48
        “daca nu ar fi existat intotdeauna oameni dispusi sa isi asume riscuri,omenirea ar fi ramas prin grote” – în ce fel alpinismul contribuie la progresul omenirii? Şi, încă o dată, nu e vorba de adulţi. A fost vorba de copii care nu şi-au asumat ei riscurile respective. Au decis alţii pentru ei.
        “atunci cand cei doi copii au primit permisiunea sa urce pe Aconcagua, Elbrus sau pe muntii inghetati din Alaska, asumandu-se riscuri infinit mai mari, nimeni nu a cerut ancheta procuraturii.” – care procuratură? Bănuiesc că trebuiau sesizate procuraturile din Argentina, Rusia şi SUA.
        “Nu se poate ca asumarea unui risc sa fie fapta penala daca iese rau si sa fie motiv de mandrie nationala daca iese bine.” – nu văd în ce fel punerea în pericol a vieţilor unor copii poate fi motiv de mândrie naţională. Şi nici supunerea copiilor la antrenamente dure, nepotrivite cu vârsta lor, privându-i de bucuriile copilăriei.
        Uite un articol magistral al lui Traian Ungureanu pe tema şcolii româneşti de gimnastică:
        ” Mai întâi, dezu­ma­nizarea. Privită peste medalii și fanfare, gim­nastica a fost o școală de dresură cu co­pii. E, totuși, o diferență între un adult res­pon­sa­bil din naționala de handbal hipercampioană mondială și o mână de fetițe depuse de pă­rinți în lagărul cu regim acrobatic de la Deva. Coada din fața centrelor de pregătire care ștan­țau roboțele în etate de 14 ani”
        http://revista22online.ro/70253474/copii-gratis-i-gimnastic-pentru-popor.html
        Răspunde
  2. Dan Plesoianu spune:
    24/04/2017 la 10:12
    Nu este chiar asa cum spuneti… In primul rind, in orice expeditie exista un lider, care poarta totusi raspunderea asupra derularii si rezultatelor acesteia, chiar daca este o raspundere mai mult neoficiala, decit oficiala. Asta mai ales in cazul in care membrii expeditiei sint majori si vaccinati. Cind insa membrii expeditiei sint minori, raspunderea lideruui expeditiei se schimba, si poate deveni de natura penala, pentru ca minorii, evident (mai ales la virsta de jos, ca in acest caz – 12 si 13 ani) nu pot fi raspunzatori pentru faptele lor decit intr-o masura foarte mica. Tot evident, peste virsta de 16 ani, discernamintul minorului devine mai avansat.
    Cei doi tineri adolescent au fost numiti experti in alpinism. Nu cred ca la aceasta virsta poti fi un expert intr-un astfel de sport. Doar Nadia Comanici (si alte gimnaste) ar putea fi socotite experte in sportul respectiv, la virsta de 14 ani ! Deci, cind se anunta official pericol de avalansa, oricit ai fi de expert, este o nebunie sa te duci chiar in locul unde se poate produce aceasta, cu atit mai mult cu cit esti un alpinist experimentat (ma refer la adulti). Ar trebui sa cititi mai multe carti despre alpinism, sa va primeniti un pic ideile. Da, decese in avalanse s-au produs tot timpul, dar acestea au fost, in general, blamate, principalul vinovat fiind, in general, capitanul expeditiei. Da, nu prea cred ca astfel de tragedii au fost tratate penal, dar nici nu cred ca au fost multe astfel de cazuri in care au participat si decedat minori. Daca copilul dvs. ar fi patit o soarta asemanatoare (Doamne ferste !) sint sigur ca ati fi gindit altfel, si l-ati fi blamat in primul rind pe conducatorul expeditiei…
    Răspunde
  3. neamtu tiganu spune:
    24/04/2017 la 10:20
    in general nu citesc cele scrise de acest autor, dar de data asta parca am presimtit ca-i ceva absolut exceptional.
    Felicitari!
    Răspunde
    • Sergiu Simion spune:
      25/04/2017 la 14:40
      Felicitari pentru ce ?! :) ) Daca ati fi citit cu atentie comentariile care au urmat ( autorul se pare ca a facut-o deja ) , ar trebui sa reflectati serios la ceea ce credeti ca este “absolut exceptional”, dar suntem in democratie si este dreptul dvs inalienabil sa tamaiati gratuit ( la ordin sau nu) ce doriti si sa tineti la opiniile dvs.
      Răspunde
      • Roland spune:
        25/04/2017 la 21:13
        Repunerea in discutie a unor teme mai vechi : riscul asumat si riscul prezumat. Cat de mare poate fi riscul? Poti sa progresezi fara risc? Dincolo de drama familiilor … Sa nu imi scrieti a suferiti impreuna cu, sau mai mult decat familiile . Doar un prilej de a brava pe platforma .
        Răspunde
  4. Constantin spune:
    24/04/2017 la 10:24
    Romania este spatiul in care nimeni nu isi asuma responsabilitati si cei morti sun intotdeauna cei vinovati. Atunci cand vorbim despre copii, altii sunt cei care angajeaza riscuri in numele lor. In cazul de fata au fost ignorate principii elementare de prudenta. Daca tot vorbim metaforic in termeni sportivi, a fost ca si cum ai sari din avion cu umbrela si i-ai face vant inaintea ta copilului tau. Pentru ca adultii au avut oasele mai tari si avionul nu era la mare inaltime, au supravietuit…Nu este vorba de cutezanta, ci de inconstienta criminala. Erau minori pusi intr-o situatie periculoasa de persoane majore fara sa evalueze corect riscul. Inconstienta criminala…Copiii au fost impinsi la moarte de parintii lor.
    Răspunde
  5. marp188 spune:
    24/04/2017 la 10:25
    Faptul ca discutam despre doi minori nu are nici un fel de importanta? Sa inteleg ca in opinia distinsului autor parintele respectiv nu are nici un fel de raspundere? mai ales ca discutam despre incapcarea cu buna stiinta a unei avertizari publice.
    Răspunde
    • neamtu tiganu spune:
      24/04/2017 la 11:30
      zilele trecute am facut o expeditie cu nepoata-mea, 8 ani, in padure. S-a suit intr-un copac, a cazut, am incercat s-o prind pe o parte s-a rotit pe cealalta. Nu a plinc decit putin, asa ca nu am mers la doctor. Doua zile ne-am jucat, dindu-se intr-un carusel agatata in miine. Apoi am mers la dr. fractura, ghips, trei saptamini.
      Dupa trei zile, eram la gradina, m-am dus pina la WC, am gasit-o in virful marului, cu mina inca in ghips. Tot cu mina-n ghips s-a catarat in niste locuri de joaca, a ramas spinzurata, noroc ca am observat.
      Ce se poate face, sa i se interzica orice aventura, sa fie speriata, sa fie legata, sau..?
      Răspunde
    • Tanasescu Ioan spune:
      24/04/2017 la 13:11
      Unde este experienta de care vorbeste autorul articolului?
      Mersul pe curba de nivel dupa ninsoare abundenta si zaoada depusa pe strat vechi nu arata experienta ci cu totul altceva.
      Oricum, minorii sunt minori si parintii lor sunt raspunzatori de faptele acestora
      Răspunde
  6. MIHAI 2 spune:
    24/04/2017 la 10:28
    Si nu intamplator cei doi eroi alpinisti erau CAMPIONI MONDIALI la alpinism la categoria lor de varsta.
    Răspunde
    • Dan spune:
      24/04/2017 la 11:16
      MIHAI 2
      Nu exista ‘CAMPIONI MONDIALI la alpinism la categoria lor de varsta.’ si la nici o alta categorie de varsta.
      De unde ai scos tu termenul asta ? Exista cumva campionatul mondial de alpinism pe undeva ?
      Da si tu niste link-uri sa vada si ochii mei.
      E o mare tampenie ce spui tu aici.
      Răspunde
    • adi spune:
      24/04/2017 la 11:50
      Asta este cea mai mare prostie care se tot vehiculeaza. NU EXISTA CAMPIONAT MONDIAL DE ALPINISM. Tot ce exista este campionat mondial de escalad, trasee AMENAJATE, CU ASIGURARE PERMANENTA, mai mult indoor dectt outdoor.
      Răspunde
    • asdf spune:
      24/04/2017 la 14:53
      Asta e o informatie 100% falsa. Aveti vreo sursa pentru asemenea nazbatie?
      Cei doi copii nu erau absolut nimic, si nici nu exista concursuri de alpinism.
      In niciun caz nu se poate spune despre un copil de 12 ani ca este profesionist si ca are discernamant in activitatea (nu sportul, ca nu e sport) asa-numita alpinism.
      Răspunde
  7. Sorin spune:
    24/04/2017 la 10:33
    Articolul spune numai o parte e povestii. Cea de-a doua este cea in care avem de-a face cu niste copii implicati intr-o activitate de sport extrem, o alegere pe care nu aveau cum sa o faca in deplina cunostinta de cauza. Alegerea a fost facuta de parintii lor, care sunt principalii responsabili de moartea lor. Ceilalti responsabili sunt statul roman (care nu ofera tot cadrul legislativ de preventie si control al ascensiunilor montane), mass media (care preia stirile senzationaliste si proiectele de PR platite de pariintii copiilor) si noi insine, care nu sanctionam derapajele parintilor care-si indeamna copiii catre asemenea sporturi extreme, fortand intotdeauna limite de bun-simt. De altfel, inteleg ca unul din parinti se judecase cu statul argentinian, care interzicea ascensiuni montane minorilor.
    La o scara mai mica, e oarecum similara cu situatia din gimnastica artistica, unde niste copii sunt suspusi la diverse cazne pentru performanta.
    (Mentionez ca am facut si eu ceva munte, inclusiv trasee nemarcate si un pic de catarare)
    Răspunde
    • Genix spune:
      24/04/2017 la 12:48
      Subscriu in totalitate! Orice s-ar spune, ascensiunile pe munti periculosi inseamna sport extrem! Deci, ti le asumi in cunostinta de cauza. Cum ceri asta unui copil de 8-12-12 ani?!?? Luind decizia in locul lui? Pentru ca esti adulT? Atunci, esti responsabil pentru ce se intampla. Dar…Dar, chiar daca te cheama Ovidiu Popescu si esti ghid montn, NU ESTI DUMNEZEU! Nu ar trebui sa iei decizii de viata si de moarte in privinta copiilor tai, dintr-un orgoliu nemasurat! Si da, cel care a spus “Pentru ca exista!” in privinta escaladarii Everestului era adult si cunoscator al muntelui….
      Răspunde
  8. sorin spune:
    24/04/2017 la 10:41
    As fi poate de acord cu cele scrise daca nu ar fi fost vorba de minori. Inteleg ca autorul dezaproba poate prea desele si prea puternicele interventii ale statutului in felul cum isi traieste fiecare viata, ce valori are etc.
    Dar pe logica asta nici Protectia Copilului nu are nici un sens, poate fi privita doar ca o inventie etatista.
    E responsabil parintele cand isi pune / isi lasa copilul minor sa faca activitati cu grad de risc ridicat si lucrurile ies rau?
    Eu as zice ca da. Si cum se vede si de aici din poza cu alpinistul (dl. Popescu se pare cu una dintre fetele lui mici in carca facand escalada) http://www.petreanu.ro/moartea-getei-popescu-tragedie-anuntata/ cred ca statul trebuia sa intervina mult mai devreme si poate tragedia asta nu se intampla.
    Răspunde
  9. Ovidiu spune:
    24/04/2017 la 10:42
    Toate acestea sunt valabile cu câteva observații:
    Dacă un adult are voie să-și asume orice riscuri îi trece prin cap, nu are voie să facă același lucru pentru o persoană fără discernământ aflată în grija sa. Aceasta o va ști cel mai bine, de acum înainte, tatăl fetei care ar fi preferat să moară el decât copilul. Soarta acestuia din urmă nu e o chestiune de probabilități (am avut dreptate de 100 de ori, ce importanță are dacă am greșit o singură dată?) – dacă tura nu era 100% sigură, pur și simplu nu avea dreptul să meargă mai departe. Tocmai pentru că dincolo de o limită vorbim de viața unui copil și nu de un joc, cu sau fără arbitri.
    În al doilea rând, ce treabă are postmodernismul aici? De unde și până unde nevoia de confort psihologic e o chestiune specifică postmodernității?!
    Cum spuneam, poate aveți dreptate, dar cui folosește?
    Răspunde
  10. Cosmin spune:
    24/04/2017 la 10:42
    Complet aiurea articolul.
    `Criminalizarea oricărei activităţi riscante asumate liber`, spuneți dvs.
    Ca să-ți „asumi liber” o asemenea activitate trebuie să ai discernământul necesar. Se pune problema ce discernământ puteau să aibă copiii ăștia, împinși de când aveau o șchioapă „să facă performanță” cu orice cost de un tată iresponsabil. (Nu mai spun că toate indiciile obținute de presă – mult prea târziu! – arată că niciunul dintre copii nu era cu adevărat pasionat de alpinism.)
    Nu are nimeni de gând să criminalizeze alpinismul. Orice adult care este dispus să-și riște viața proprie ca să cucerească un vârf are libertatea să o facă și nu va obține de la mine și de la marea majoritate a lumii altceva decât admirație, nicidecum reproșuri. În acest caz, însă, vorbim de un tată care a obținut bani și faimă expunându-și copiii unor riscuri imense. Nu e nimic de admirat aici, nu e nicio lecție pentru „societate modernă”. Este vorba doar de inconștiență și lăcomie.
    Răspunde
    • shinobi spune:
      24/04/2017 la 11:48
      ca de obicei, total de-acord cu tine, Cosmin! cat n-ai discernamant, potrivit legii (ahhh) tre’ sa raspunda un adult, daca iese rau
      Răspunde
    • Max spune:
      24/04/2017 la 15:13
      Corect.
      Autorul ideologizeaza complet aiurea.
      Alpinismul NU e competitional, nu e cu arbitri, spectatori, nu e pe teren, nu e cu camerele tv pe tine. Esti tu cu muntele. Alpinistul bun e omul trecut de 30 ani, care si-a castigat experienta treptat, al carui organism s-a calit si s-a adaptat la conditiile de mare altitudine. Care si-a format nu numai anduranta, ci si discernamantul si a invatat ca muntele nu e un teren de joaca. Si care a invatat ca regulile si respectarea lor sunt vitale.
      Regulile spun ca nu iesi pe un traseu de iarna in aprilie dupa ninsori abundente, pe vizibilitate redusa, zapada mare, cu un grup mixt de adulti si copii. Citesc acum ca minorii nu aveau casti de protectie si nici hamuri.
      Doi copii au murit pentru ca parintii lor nu s-au sinchisit de reguli. Si apoi citesti compuneri din astea. Iti vine sa urli.
      Răspunde
    • Cosmin spune:
      24/04/2017 la 17:05
      Aș vrea să adaug un link, poziția oficială a Asociației Ghizilor Montani din România: http://www.agmr.ro/detalii-noutate/Pozitia-oficiala-agmr-referitoare-la-accidentul-din-Retezat.html
      Și un citat relevant:
      „Un minor, indiferent cat de talentat si dornic ar fi, nu are, din punct de vedere psiho-sociologic si legal aceeasi putere de discernamant, abilitate de a-si asuma responsabilitati si de a lua decizii precum un adult.
      Apreciem ca, in cazul minorilor, sporturile si activitatile de munte trebuie să aibe un caracter exclusiv recreational si educational, menit sa le deschida dragostea si respectul pentru natura si un mod de viata activ.
      Consideram neavenite goana dupa recorduri de varsta care nu au nici o relevanta din punct de vedere alpinistic si mai ales promovarea si sprijinirea acestor demersuri ca pe niste valori.”
      Răspunde
  11. victor L spune:
    24/04/2017 la 10:49
    Sincer, imi place pledoaria dvoastra. Mai ales ca am fost socat de declaratiile unor salvamontisti.
    Dar ca intotdeauna parerile sint impartite.
    Am dat de parerea cuiva care, din titlu vrea sa socheze, in genul celor scrise pe burtiera de la Guita tv.
    http://www.petreanu.ro/moartea-getei-popescu-tragedie-anuntata/
    Opriti, dle Petreanu, orice sport, orice activitate a celor mici, ca poarta emblema “Moarte anuntata” Stiti ca si trecerea pe “zebra” e periculoasa? se mai si moare, chiar prichindei.
    E o drama si o tratam ca pe burtiera de la Guita tv., scuze de repetitie, dar n-am gasit alta rima.
    Răspunde
    • Dan spune:
      24/04/2017 la 11:23
      Alpinismul nu este un sport pentru copii. !!!
      Hemingway (parca) zicea: ‘Sunt doar 3 sporturi pe lumea asta: cursele cu masini, luptele cu tauri si alpinismul. Restul sunt doar niste jocuri’
      Mno, ati lasa copilul sa practice curse cu tauri ?
      Despre cursele cu masini nu are rost sa vorbim in ultimii 20 de ani au devenit mult mai sigure. Riscurile sunt ca aproape in orice alt sport din ziua de azi. Dar poate o fi vreun motiv pentru care nu ai voie sa ai permis auto decat dupa 18 ani. Nu stium zic si eu.
      Alpinismul de ce ar fi un sport pentru copii ?
      Răspunde
    • Adriana spune:
      24/04/2017 la 12:08
      Ideea nu e sa oprești orice sport, dar sa evaluezi cu maturitate riscurile. Si sa pui limite acolo unde viata e in pusă in pericol. Sportul e mai întâi un agrement, unii pot face scop in viata, e perfect acceptabil. Nu sunt deci împotriva autorului cand spune ca o pasiune, iată, alpinismul, unora dintre noi le da un sens in viata.
      Sunt contra nerespectării limitelor. Orice om sanatos la cap nu accepta sa își dea viata pentru o pasiune. Aici poate un psihiatru ne-ar lămuri mai bine, insa eu cred ca nu e sanatos sa faci ceva, orice, știind ca iti risti viata. Ar fi mai mult un act suicidal in care șansa la viata e minima. Poate fi o metafora frumoasa in arta, dar in realitate nu avem decat o viata. Sa te sacrifici pentru alta viata ar fi acceptabil dar asta e altceva.
      Sunt convinsă ca si in alpinism experții pot evalua situațiile cu risc vital, de asta s-a si închis acel traseu. As tinde sa cred ca decizia proasta a fost luata pe o judecată pe care mulți romani o facem ( vina e colectivă, mai mult decat individuală) : nu luam in serios legile, regulile, avertismentele. Pe acelasi tipar a fost posibil sa moara si acei tineri la clubul “colectiv”.
      Eu vad un semnal de alarma in aceste evenimente. Lucrurile se pot ameliora pe viitor numai daca învățam din aceste greșeli. Trebuie ca scoala sa preia aceste aspecte ( nu poti conta pe familii, părerile sunt împărțite, comunismul a șters orice urma de respect pt legi in mentalul multora) sa se lucreze cu copiii la respectarea regulilor, înțelegerea sensului lor : ele ne protejează in primul rând.
      Dumnezeu sa ii ierte pe copii si sa-i mângâie pe părinți. Iar noi sper ca nu mai trecem iarasi pe lângă o catastrofa fara sa fi învățat ceva.
      Răspunde
    • mihai spune:
      24/04/2017 la 14:46
      @victor L: Textul lui Petreanu arată un pattern. Familia Popescu își asuma frecvent riscuri neobișnuite. Când îți asumi mai frecvent decât alții riscuri mai mari decât alții, la un moment dat ți-o vei fura. Sau, apropo de trecerea pe “zebră”, poate că nu e o idee bună să-i lăsăm pe princhindei să se joace șotronul pe zebră, tocmai pentru că se moare. Ce ziceți?
      Răspunde
    • Cetatean spune:
      24/04/2017 la 15:00
      @victor L
      Daca “si trecerea pe «zebra» e periculoasa” si totusi minorii au dreptul sa treaca “pe zebra” fara insotitori, eu zic sa eliminam si restrictia impusa minorilor cu varste mai mari de 12 ani (varsta “alpinistului” decedat) de a trece “zebra” perpendicular, adica la volanul unui autoturism, deci sa legalizam aceasta “activitate” si pentru “prichindei”. Si in acest caz “parerile sint impartite”: “prichindeii” cu discernamant sustin ca sunt discriminati. ;-)
      Răspunde
  12. Orcul spune:
    24/04/2017 la 11:05
    //
    George Mallory cand a zis asta (because it’s there) avea 30 de ani, facea alegeri informate si liber consimtite, nu era un copil tarat pe munti de parinti iresponsabili, avizi de recorduri prostesti.
    Răspunde
    • Avxentios spune:
      24/04/2017 la 12:13
      Pentru toti comentatorii indignati de iresponsabilitatea parintilor in cauza (chestia cu “avizi de recorduri prostesti” tine de “capra vecinului” asa ca n-o mai discutam fiind genetica la noi).
      “George Mallory …nu era un copil tarat pe munti de parinti iresponsabili, avizi de recorduri prostesti.”
      Iata (numai) un exemplu de iresponsabilitate a parintilor: nevaccinarea copiilor soldata cu moartea a nu putini, uneori, prin contaminarea copiilor parintilor responsabili.Cate dosare “in rem” au fost intocmite ? Iar doamna aceea, nomina odiosa, care face audienta la TV, parinte si ea de copii minori, are cumva dosar penal ?Nu m-ar mira ca unii dintre indignati sa fi luat decizia de a nu-si vaccina copiii !Ca parinti responsabili, nu-i asa ?Acestia ar putea sa aduca ca argument riscul pe care-l prezinta vaccinul.In aceasta situatie sa le fie facute dosare penale parintilor care-si supun copiii vaccinarii !!!Cineva sa plateasca !Sa infiintam un DNA de cercetare a parintilor iresponsabili.Ma tem ca putini dintre parintii din Romania ar scapa de dosare penale.
      Ipocrizia ofera avantaje dar pozitia cu posteriorul in doua luntri este instabila…
      Răspunde
      • Adi spune:
        24/04/2017 la 18:54
        La fel ca si “capra vecinului”, la noi tot de genetica tine si “eu te-am facut, eu te omor”.
        Care dintre ele e mai periculoasa, mortala chiar, am vazut, din pacate, in acest caz tragic.
        Răspunde
        • Avxentios spune:
          25/04/2017 la 0:22
          Absurd: “eu te-am facut, eu te omor”.
          Adica parintii au intentionat sa-si omoare copiii ?!
          Răspunde
    • Carol spune:
      24/04/2017 la 12:27
      Oare cati parinti au trait tragedia pierderii unui copil la mare, in valuri sau in ape linistite? Oare cati parinti si-au pierdut copiii in accidente rutiere, uneori provocate chiar de ei, alteori provocate de altii, dar soarta i-a pus in acel loc in acel moment? Inseamna ca toti acesti merita dosare penale pentru ca nu au gestionat cu atentie soarta copiilor lor pana la varsta majoratului? Mai erste nevoie de ceva penal pus peste suferinta traita de un parinte care isi pierde copilul, atat timp cat se presupune ca l-a iubit si a incercat doar sa-i transmita un anumit mod de a percepe viata?
      Am facut alpinism de la 14 ani, fara ca parintii mei sa fi urcat vreun munte altfel decat pe sosea! De fiecare data cand plecam pentru escalada, mama ma imbratisa ca si cum ar fi fost ultima data! Si plangea….Dar eu nu m-am oprit, nici lacrimile mamei nu m-au oprit! Daca din intamplare as fi patit ceva, ar fi meritat un dosar penal ca nu m-a tinut in lanturi?
      Recomand celor care merg la munte doar pentru gratarul montat la 10 metri de autoturism sa nu se implice in astfel de comentarii, pentru ca nu au cum sa inteleaga sentimentele celor care au transformat muntele intr-un mod de viata.
      inainte de a trage concluzii pripite, le recomand acestora o lectura superba si suficient de scurta pentru persoane foarte ocupate – „Rugati-va sa nu va creasca aripi” de Octavian Paler – cu ajutorul careia veti putea intelege ceea ce nu veti putea simti niciodata despre munte si despre felul in care care anumiti oameni se raporteaza la ceea ce dumneavoastra denumiti simplu ca fiind o forma de relief.
      Răspunde
    • red spune:
      24/04/2017 la 13:06
      Sa nu uitam ca Everestul pina la urma l-a invins pe George Mallory, cu tot citatul lui folosit mai apoi de fitecine, uneori ca nuca-n perete.
      Teoriile domnului Ionita mi se par atit de absurde si de ofensive asupra bunului simt, incit nici nu stiu de unde sa incep a le comenta. Au facut-o altii inaintea mea, cu argumentele legate de lipsa de discernamint a copiilor, de ambitiile orbesti ale tatalui (daca nu putea obtine singur sponsorizari pentru alpinism, fiind, probabil, un alpinist mediocru, lasa ca obtinea pentru recordurile copilelor, si facea astfel si el un pic de free riding pe crestele lumii alaturi de ele)., de ‘pasiunea’ discutabila a fetelor pentru alpinism (probabil singura modalitate de a atrage atentia si dragostea tatalui).
      Mentionez si faptul ca postarile Getei pe facebook arata pe de o parte, carente mari la scris (deh, unde sa mai incapa si scoala in programul ei de viata, setat pe recorduri ridicole), si, pe de alta, faptul ca, la fel ca in cazul postarilor altui ‘copil exceptional’, Ana nu-mai-stiu-cum, care se lua la trinta cu profesorii, postarile lui Dor-Geta-Medina indicau o covirsitoare manipulare din partea parintilor/tatalui, pina la a sugera chiar ca erau scrise de el. Iar postarea ei cu “s-ar putea sa nu mai fie un miine” si “sa fiu multumita cu ce am”, mi s-a parut de-a dreptul creepy. Un copil de 12-13 ani nu gindeste asa. Sau, nu e normal ca un copil sa gindeasca asa, in virful muntelui, alaturi de tatal sau. Daca totusi gindeste asa, putem estima ca, In baza acestui gen de manipulare psihologica, domnul Popescu acum, pe patul lui de spital, se simte mult mai putin responsabil decit credem noi, si isi ameteste sentimentul de vinovatie cu gindul ca “asta e ce a vrut Geta”, “Geta e o eroina, a murit moartea cea mai nobila pentru un alpinist”, “ea a vrut/ales, nu eu am impins-o”..
      Spre deosebire de altii, care erau incintati de familia Popestilor si recordurile lor, deja cu ani in urma am scris ca s-ar fi cuvenit ca fetele sa fie in scoala si boborul sa exulte mai putin la recordurile absurde ale celor doua surori. Nu cred in ruptul capului ca “recordul de virsta” inseamna progres, si ca caznele si sacrificiile fetelor au adus vreo valoare adaugata omenirii (postmoderne sau nu). Mai apoi, daca pina si industria modellingului a impus o limita de virsta minima, datorita lipsei de discernamint a adolescentilor – iar aici riscul statistic de moarte ‘in action’ e infim, daca ignoram drug overdose-, mi se pare inacceptabil ca in alpinism sa aplaudam abuzurile asupra copiilor facute de Popescu & Co, sub scuza performantei care cere sacrificii. Nu spunea nimeni sa nu faca copiii alpinism, catarare, escalada, dar intr-un mediu controlat si adaptat virstei lor, inconjurati de oameni cu discernamint,
      In final, nu accept eufemismul ‘olosit de autor: ‘au murit doi tineri’, Nu, domnule Ionita, nu erau doi tineri, erau doi c o p i i. Erik, la 12 ani, nu era nici macar adolescent, dupa definitia englezeasca (not a “teen” yet).
      Răspunde
      • Adrian D spune:
        25/04/2017 la 9:11
        Total de acord. Cu o completare: “teoriile astea ofensatoare la adresa bunului simt” nu sunt o noutate. Sunt “bagarea batului prin gard” in scopul iritarii/radicalizarii cititorului cu reactie de bun simt. Au murit doi copii pe munte? Pai cine i-a dus iarna acolo? Un inconstient ar spune un om normal. Nuu, n-ati inteles nimic “pantofarilor”. Performanta se cheama ceea ce nu sunteti voi in stare sa faceti, mediocrilor. Relativism moral practicat pe o tragedie.
        Răspunde
      • Roland spune:
        25/04/2017 la 21:29
        Altfel, daca nu se intampla tragedia si le “mai reusea un record” sa te tii frate ce de romani, romanisti , cum noi sunte foarte tari, cum scoala noastra de alpinism …
        Alpinismul, schiul (e suficient sa ii vezi pe micutii de 6-7 ani, cum se arunca din varful Postavarului pe gheata, la indemnurile monitorilor “fara frica! fara frica!”) , scufundarile, patinajul, gimnastica, nu se invata la 30 ani. La 30 il aplici .
        Autorul articolului a vrut clar sa arate ca si dupa atata vreme, poate exista neprevazutul, meteorologia ocupundu-se, in speta, de vremea PROBABILA, iar nu de “prognoze precise”(na! ca mi-a iesit) .Sunt riscuri unde sinistrul nu presupune vinovati . Cum , la fel de adevarat este ca ce s-a intaplat, s-a intamplat cu propriul tau copil. Sa ingropam mortii, sa tragem invatamite si sa avem puterea si intelepciune de a diminua riscul. Sau macar sa putem sa il evitam, atunci cand ne dam seama ca trebuie .
        Răspunde
    • Toni A spune:
      24/04/2017 la 15:30
      Si de unde stiti dumneavoastra asa de sigur ca erau tarati.
      Aveti niste informatii din familia lor?
      Avem dreptul sa credem ca nu le pasa de viata copiilor lor?
      Răspunde
  13. Mihai Litu spune:
    24/04/2017 la 11:08
    George Mallory a murit pe Everest la 37 de ani…
    Nu incerc sa minimizez efortul si performanta acestor copii (cu siguranta sunt (si au fost) mai buni ca mine).
    Dar…
    Poate ca recordurile lor de varsta au legatura si cu faptul ca nu sunt nici prea multi concurenti pe acest segment… poate pentru ca parintii copiilor wanna-be alpinisti nu-i expun unor riscuri enorme.
    Cu siguranta performanta cere sacrificii, dedicatie. Totusi, care-i limita intre sustinerea copilului si exploatare?
    Din pacate, este o tragedie enorma care scoate la suprafata (inca o data) ca bad parenting poate merge si la extrema cealalta, nu doar neglijenta.
    Răspunde
    • Leon spune:
      25/04/2017 la 13:28
      In sfirsit, primul comentariu care spune lucru asta evident. “Recordurile mondiale” de alpinism ale copiilor n-au nicio valoare pentru ca competitia e falsa. Alpinismul romanesc, pe ansamblu, e mult mai putin performant decit cel din alte tari, dar copiii romani bat recorduri de virsta. Performanta? Iresponsabilitate individuala si sociala. Scolile estice de gimnastica feminina au dominat disciplina cita vreme fetitele erau supuse unor tratamente inumane in numele performantei.
      Răspunde
      • Sergiu Simion spune:
        26/04/2017 la 14:27
        ” Iresponsabilitate individuala si sociala. Scolile estice de gimnastica feminina au dominat disciplina cita vreme fetitele erau supuse unor tratamente inumane in numele performantei.”
        Cheia problemei. Noroc cu faptul ca sunteti sub pseudonim, altfel va linsau si va mancau cu fulgi cu tot vigilentii de pe forum.
        Răspunde
  14. ovidiu barbu spune:
    24/04/2017 la 11:15
    Dl. Ionita. am in singura intrebare: este adevarat ca au murit doar copii si adultii au supravietuit?
    In rest, Dumnezeu sa-i odihneasca pe copii si sa le dea forta parintilor.
    Răspunde
  15. Pas Mare spune:
    24/04/2017 la 11:24
    Interesant punct de vedere si frumos articol. Si daca acei copii erau majori as fi fost 100% de acord.
    Dar nu erau majori.
    Si in acest caz parintii sunt responsabili pentru siguranta lor, nu pentru recorduri.
    PS. Am vazut anul trecut cred, la TV, un reportaj despre un copil cu recorduri montane. Nu retinusem numele si e posibil sa fi fost chiar fetita care a murit in Retezat. Mi s-a strins inima, anticipand parca aceasta urmare. Fiindca “ulciorul nu merge de multe ori la apa” :( RIP.
    Răspunde
  16. Avxentios spune:
    24/04/2017 la 11:27
    “Unde ni sunt visatorii ?…”
    E de mirare ca, inca, mai exista in mlastina ipocriziei noastre si a autoritatilor.
    Ne impodobim cu laurii lor de cate ori urca pe culmi.Cand cad, aruncam cununa si-o calcam in picioare.
    Răspunde
    • Codruta spune:
      24/04/2017 la 23:23
      Nu arunca si nu calca nimeni in picioare “cununa” copiilor! :(
      Lumea e revoltata (pe buna dreptate!) atat de moartea NEDREAPTA a unor copii BUNI, cat si de atitudinea IRESPONSABILA a unora care s-au trezit sa se bage-n seama si sa vehiculeze / promoveze tampenii!! >:
      Răspunde
  17. Valentin spune:
    24/04/2017 la 11:29
    Libertatea de a-ti asuma riscuri presupune, pe langa altele, o anumita “cantitate” de experienta si pentru asta nu exista scurtaturi; nu cred ca un copil de 12 ani are idee ca isi risca viata, nu cred ca are o idee precisa de ce este viata valoroasa, nu cred ca are instrumentele necesare pentru a face o decizie rezonabila (si evident, de a-si asuma consecintele acesteia)
    ceea ce stim sigur, ei nu vor ajunge niciodata nevrotici, frustrati, nefericiti… si poate nu este chiar in regula ca cineva a decis asta in locul lor
    Răspunde
  18. Snow spune:
    24/04/2017 la 11:31
    Bun articol, felicitari ! Sunt probabil zeci de copii in Romania care merg pe munte vara si iarna, in bocanci sau pe schiuri pe trasee cu diferite grade de dificultate. Parintii sunt cei care-i indruma, au grija de ei si sunt responsabili de soarta lor. Majoritatea sunt experimentati si nu-si asuma riscuri inutile. Accidente se intampla totusi si e tragic ca niste copii atat de buni si frumosi au disparut in asemenea imprejurari. Iar parintii lor sunt cu siguranta cei care sufera cei mai tare si sunt cei pe care nu cred ca ar trebui si noi sa-i invinovatim. Si da, ar fi bine ca performantele riscante ale surorilor Popescu, ale lui Giuliano Stroe, Tyler Armstrong (copil american care a urcat la 9 ani pe Aconcagua), Jordan Romero (adolescent american care a urcat la 13 ani pe Everest) si altii sa nu fi fost niciodata mediatizate !
    Răspunde
  19. Daniel B spune:
    24/04/2017 la 11:50
    Frumoasa argumentatie, domnule Ionita. Totusi legea e lege, nu e tocmeala, s-a provocat moartea a doi copii, iar justitia trebuie sa se pronunte cu privire la eventuala infractiune de omor din culpa. Indiferent ce visau cei implicati in avalansa. Interesul societatii la respectarea legii primeaza fata de/ nu scuza interesul montaniarzilor la autodepasire
    Răspunde
  20. eu****** spune:
    24/04/2017 la 11:55
    Dar exista si o alta fateta –
    “Pentru ca NU MAI EXISTA…”
    acum doi tati vor trebui sa isi asume responsabilitatea asupra modului in care au gestionat viatile copiiilor lor minori – cu grave consecinte.
    Visurile de prea-marire duse cu orice pret spre repede inainte sfarsesc uneori extrem de tragic.
    Ganditi-va si la socul pe care l-a trait acolo sora baiatului care a murit.
    Este usor a scrie articole cand spui doar cateceva pentru social-media!
    Intotdeauna in spatele cuvintelor stau oamenii si vietile lor, cu cele bune sau mai putin bune.
    Sa incercam sa ne gandim la ei, asa cum sunt, si nu la PERFORMANTELE pe care incearca sa ni le arate. Erau de fapt niste copii care cred ca vroiau sa creasca si sa devina adulti, dar au fost transformati intr-o masinarie de producere de stiri si de venituri.
    Putem sa traiam si fara performante forte trecute la categoria exceptional!
    Nu cred ca se se darama muntele daca nu era inca cucerit nici in 2017.
    Care a fost importanta cuceririi acestui munte pentru umanitate???
    Nu prea mare…
    Asa ca imi pot canaliza energiile linistit catre alte cauze cu impact un pic mai relevant pentru umanitate. Este decizia mea si mi-o asum asa cum cred ca si tatii implicati in aceasta poveste si-au asumat deciziile pentru modul in care au gestionat vietile copiiilor lor.
    Va doresc o saptamana buna!
    Răspunde
  21. mad spune:
    24/04/2017 la 12:13
    Exista un motiv pentru care exista trasee numite “de vara” si altele numite “de iarna”. Ultimele evita pe cat posibil, fetele abrupte, traverseurile expuse, culoarele de avalansa, conisele, urmand cat mai “matematic” linia crestei – acolo unde esti cel mai sus, dar inca pe teren solid. Nu sunt nici acestea lipsite de riscuri, dar macar cel al producerii unei avalanse scade. De asemenea, aceste trasee sunt uneori foarte greu de parcurs vara, cand zapada lipseste, insa atunci traseele care merg pe fete si vaioage devin cele abordabile. De ce adultii din grupul acesta de oameni experimentati au decis sa abordeze traseul de vara nu numai pe timp cu zapada, ci in conditii de grad 4 de avalansa, cu zapada multa si grea cazuta de curand (fara cele 2-3 cicluri de incalzire-inghet care sa sudeze straturile) – asta ramane de elucidat. Insa in mod normal trebuie sa ai un motiv extrem de bun pentru asa ceva, nu antrenamente pentru situatii limita la 7000 de metri. Si, va rog, nu confundati deschiderea de rute si premierele in alpinism (realizate cu echipament, logistica si informatii meteo-nivo care acum ni s-ar parea preistorice) cu goana dupa recorduri.
    Răspunde
  22. nicu buricu spune:
    24/04/2017 la 12:16
    Biata copila avea in palmares unii dintre cei mai inalti munti din lume. Au fost milioarde de articole in presa despre realizarile ei. Atunci eram “mandri ca suntem romani!”. Acum vrem sa-i linsam tatal pentru ca a obligat-o sa urce pe munte. Hotarati-va, oameni buni! Daca nu reusiti, macar aveti decenta sa respectati durerea cumplita a nefericitei familii.
    Răspunde
    • Codruta spune:
      24/04/2017 la 23:31
      Eu NU sunt “mandra ca sunt romanca” pentru ca niste copii se chinuiesc sau / si isi risca viata!
      Sunt mandra pentru ceea ce fac EU!!
      Trebuie ca unii sa fie nimurici rau de tot, pentru ca sa isi umfle “mandria de a fi romani” cu realizarile ALTORA!! Niste indivizi-molusca, care n-au fost niciodata buni de NIMIC in propriile lor vieti! >:
      Câhhh…!!!
      Răspunde
      • nicu buricu spune:
        25/04/2017 la 12:07
        Rectific: “am fost mandri, exceptand-o bineinteles pe Codruta, ca suntem romani[...]“. Daca mai sunt exceptii, va rog sa-mi raspundeti pentru a face rectificarile de rigoare. O zi mai putin incrancenata va doresc!
        Răspunde
  23. George Costan spune:
    24/04/2017 la 12:18
    “Prognoza de vreme proastă sau avalanşă e o ghiceală cu probabilităţi, nu geometrie precisă. Acolo sus eşti singur cu tine însuţi – de fapt, de aia te şi duci, nu ca să câştigi bani – şi cu your best judgement. Dacă nu treci testul la 2000m, cum o s-o faci la 7000m? E absurd să crezi că doi părinţi nu s-au gândit la toate astea când au plecat cu copiii lor pe munte pentru performanţă. Sau că mai au nevoie acum, în drama lor, de vreo lecţie birocratică de la autorităţi. Au gestionat bine precedentele 100 de situaţii, pe care nu le-aţi văzut, şi prost pe a 101-a, mediatizată. E tragic, se întâmplă uneori iar ei sunt ultimii care să-şi fi dorit aşa ceva. Ce e de anchetat penal aici?”
    Se ştia de vremea rea. Şi orice alpinist – de fapt, orice montaniard – ar trebui să ştie că, dacă vremea va fi rea şi există riscuri, unele sunt de evitat. Nu toate, dar unele, precum avalanşele, trebuie evitate. Şi acţionează preventiv. M-am uitat la destule documentare legate de alpiniştii care au încercat să urce Everestul şi, de fiecare dată, nu au părăsit taberele când au existat furtuni sau avalanşe. Ca să nu mai zic de cei surprinşi de furtuni pe drum, care firesc, s-au întors sau s-au grăbit la întoarcere (dacă nu au murit, bineînţeles), spre tabăra principală. Şi asta cu ghizi experimentaţi!
    Ce este penal? Doar pentru că părinţii au experienţă, acelaşi lucru nu poate fi pretins şi de la copii. Şi doar pentru că ei au nişte preferinţe, nu le pot impune altora. Şi dacă tot o fac, siguranţa primează în faţa performanţei. Poza cu casca lipsă la copil este foarte sugestivă… E deja plin de aroganţi vanitoşi pe munte care pretind că le ştiu pe toate şi fac urât când “nu ţii pasul” cu ei, deşi ritmul trebuie ajustat la nivelul celui mai puţin experimentat sau doar mai încet. Trist când uiţi nişte principii elementare. Chiar tragic acum!
    Răspunde
  24. Sorin spune:
    24/04/2017 la 12:18
    Pe mine m-ar interesa cati din cei care arata cu degetul catre “vinovati” au fost vreodata pe munte. E usor sa stai pe canapea si sa iti dai cu parerea de “specialist” in orice domeniu. La asta se pricepe multa lume, dar, de multe ori, nu suntem in masura sa facem comentarii despre o asemenea situatie, pentru ca nu cunoastem esenta lucrurilor. Nu exista nici o persoana careia sa-i pese de acei copii mai mult decat proprii parinti. Nu aveti informatiile necesare sa emiteti judetati, asa ca aveti decenta sa va abtineti. Uneori, astfel de lucruri se intampla fara sa le putem schimba.
    Răspunde
    • Genix spune:
      25/04/2017 la 10:10
      Eu! Eu am fost pe munte! Si nu o singura data, ci de n ori. Cu aventuri destul de urate, care mi-au aratat ca muntele te taxeaza la prima greseala! Asa ca nu vorbesc din carti sau de pe canapea. Mai ales in cazul in care sunt pericole anuntate – iar risc de avlansa de grad 5 asta inseamna! – e cazul sa le eviti, daca se poate! Argumentul ca adulti incercati au pierit pe munte nu sta in picioare. Adultii iau deciziile pe care le vor. Daca aleg sa mearga in sandale pe Everest, sa le fie de bine! Inconstienta exista dintotdeauna in “bagajul” omenirii. Dar nu poti spune acelasi lucru despre doi copii. Copii, nici macar adolescenti!!! Au dorit ei sa urce pe munte, sa faca nu stiu ce ascensiuni deosebite…. Sunteti sigur? Eu nu cred asta! Pur si simplu au fost impinsi de la spate. Nu, nu am mila de acel parinte care sta acum pe patul de spital sau pentru celalt! Sunt VINOVATI! Nu stiu daca din punct de vedere legal, dar macar moral sunt! NU au nici o scuza!!! Mai ales ca au “binevoit” sa nu se asigure in nici un fel, pe motiv ca se antrenau pentru a urca la nu stiu ce inaltime. Avalansa a uitat sa-i intrebe de asta….
      De aceea sunt absolut de acord cu cei care spun ca ascensiunile montane nu sunt un concurs. Cu muntele nu te iei la tranta! E natura! Nu-i dai porunci, ca da cu tine de pamant!
      Răspunde
      • Adi spune:
        26/04/2017 la 0:25
        Daca in vara lui 2015 o lume intreaga plangea pe umarul si alaturi de un “refugiat” sirian care si-a pierdut copilul (Aylan parca il chema, fotografia cu trupul sau pe plaja fiind celebra) si sotia, luati de valuri din copaia in care ii urcase, pe Mediterana, iar el, ca un tata si barbat viril s-a salvat (evident ca sa povesteasca lumii prin ce tragedie a trecut) ramanand in barca (asa auzise el, ca un capitan paraseste ultimul vaporul), nu va mirati ca exista aparatori ai parintilor celor doi nefericiti copii decedati pe muntele pe care, nu-i asa, orice copil viseaza, inca de la tata mamei, sa se catere, iarna, pe viscol si doar incapatanarea unor parinti inconstienti ii deturneaza spre jocul cu papusi si masinute.
        La fel ca in cazul copilului (Ionut parca) decedat in urma muscaturilor unor caini, in timp ce fratele sau zburda si el liber prin (din fericire acesta n-a ajuns in aceeasi zona cu fratele sau) parcul in care bunica lor ii dusese si ii lasase sa se descurce de capul lor (ca, nu-i asa, Dumnezeu ii ocroteste pe cei mici) ca ea sa aiba timp sa barfeasca libera, pe banca, cu o alta baba. Saraca bunicuta, lovita de tragedie, ea n-a avut nici o vina, nici parintii care si-au lasat copiii sub o asa atenta supraveghere, ba chiar au fost premiati cu vreun milion de parai.
        Speranta mea este ca, macar acum, magistratii si autoritatea pentru protectia copilului sa-si faca serios treaba si sa-i condamne pe parintii iresponsabili, poate le mai piere din cheful unor parinti ratati, care vor sa-si realizeze ambitiile prin copii lor.
        Faptele sunt urmatoarele: un grup de 7 persoane, dintre care 4 adulti, 1 adolescenta de 16 ani si doi copii se decid sa se plimbe ca voda prin loboda pe munte, pe o vreme de cosmar (dupa viscol, la vreo – 10 grade) si in conditii, anuntate, de pericol de avalansa, banuiesc ca in urma unor chiraituri, tipete si urlete din partea copiilor, si parintii, ce sa faca, indeplinesc dorinta unor copii zvapaiati, ca sa scape de chiraiturile alora mici. Urmarea: se produce o “avalansa” (mai mult o alunecare a unui strat de zapada, din cate am inteles, provocata tocmai de grupul respectiv) in care adultii si adolescenta scapa cu ceva vanatai si zgarieturi, iar cei doi copii decedeaza pe loc. Coincidenta, ca adultii scapa si copii mor, e prea mare ca, concluzia evidenta sa nu fie aceea ca acei copii n-aveau ce sa caute acolo si responsabilitatea adultilor era nu sa nu-i duca acolo, ci, mai mult, daca copii doreau sa mearga acolo de capul lor parintii trebuiau sa-i impiedice.
        Răspunde
  25. Codruta spune:
    24/04/2017 la 12:22
    INCREDIBIL!!
    De cand a aparut prima stire, mi-am propus sa ma abtin de la comentarii (stiu cazul Crinei Popescu, sora mai mare – si ea “performanta”, inca de la inceput!). Dar pur si simplu, se vehiculeaza atatea CRETINISME pe Internet incat nu POTI sa le lasi ashaaa… E cu ATAT mai rau cu cat unele sunt vehiculate de guruletzi considerati “lideri de opinie” si care sunt in stare, numai pentru ca sa dea si ei din gura, sa influenteze o gramada de fraieri!!
    Am INFIINTAT o echipa de salvare, am PARTICIPAT la actiuni de salvare, am SALVAT VIETI!! Muntele a fost si este iubirea mea si asta m-a facut sa-mi aleg si meseria!!
    D-le Ionita, inainte de a scrie despre ce HABAR nu aveti, spuneti-mi ca v-ati lasa copilul de 10 ani sa-si “asume responsabilitatea” de a se arunca de pe bloc, cu un zmeu de hartie, numai ca sa “obtina performanta” la deltaplanorism si sa “contribuie la progresul omenirii”!! >:
    Stau si ma intreb: patzeatzi ceva daca nu scriati articolul acesta? Va manca undeva daca taceati sau daca scriati altceva?? MUREATI daca nu scriati toate aceste tampenii??!!
    INAINTE de a face elogiul IRESPONSABILITATII si al LIPSEI de profesionalism, al orgoliilor idioate samd… spuneti-ne noua, tuturor, ca v-ati INCURAJA copilul sa se arunce de pe bloc!!
    Chiar NU va e RUSINE??!!
    Nu va e rusine! asa e??!!
    Răspunde
    • red spune:
      24/04/2017 la 18:25
      Va multumesc.Chiar daca nu sint montagniard, ci doar un sint pantofar/paltonar (ca doar imi cunosc limitele), sint complet de acord cu ce ati scris.
      Apreciez si partea cu “pateati ceva daca nu scriati despre asta?” Chiar am sentimentul ca in subiectul asta dl Ionita, de altfel foarte vocal si competent pe alte teme, a dat rau cu bita in balta. Si complet gratuit, doar ca, nu-i asa, nu putea scapa o ocazia asa de grasa de “format opinii”
      Răspunde
    • Decebal spune:
      25/04/2017 la 15:53
      Subscriu, Codruta!
      Răspunde
    • Roland spune:
      25/04/2017 la 21:39
      Stimata doamna, e greu de explicat unele stari, situatii, imprejurari ce nu se produc dupa criterii obiective, dupa relatii cauzale (cauza-efect). Uitati, unora le place sa se suie pe munte. E greu sa explicat de ce au vrut sa se urce in acea zi, la acea ora , si in general de ce le-a placut aventura muntelui, pe timp de iarna. Unora le place scrisul. E greu de spus daca ii mananca undeva, si daca da, unde anume, daca nu scriu .
      PS Puteti sa explicati de iubiti (daca iubiti pe cineva)?.
      Răspunde
    • Sergiu Simion spune:
      26/04/2017 la 13:11
      Excelent spus , si aveti si dreptul sa o faceti . Foarte corecta si taioasa opinia dvs, la care pur si simplu nu exista replica ( de fapt, s-a cam facut liniste in parcare ! :) ) dovada fiind faptul ca nu a indraznit sa va atace nici un pseudonim din cele de serviciu care bantuie pe aici si care ataca intotdeauna nu opinia , ci emitentul ei.
      Răspunde
  26. Marius CIURCHEA spune:
    24/04/2017 la 12:27
    Este o mare tristete sa-ti moara copilul pe munte, chiar daca in pregatirea unui titlu mondial. Consider ca durerea pentru parinte este suficienta, poate toti cei ce si-au pierdut parintii si au o vina cat de mica preferand anii de inchisoare pierderii copilului de 14 ani.
    De aici pana la omniprezenta ancheta penala cred insa ca exageram enorm. Nu stiu cum a putut exista omenirea mii de ani fara procurori si anchete penale. Nu inteleg de ce procurorii sunt deasupra legii, neputand fi cercetati decat de colegii lor. Eu, ca inginer, n-as putea in caz ca incalc legea, sa fiu analizat de Uniunea inginerilor, nu de alte foruri?
    Lasati familiile sa-si planga copii disparuti si terminati cu transformarea populatiei in infractori ne prinsi inca.
    Răspunde
    • donquijote spune:
      25/04/2017 la 14:00
      Ba da; veti (putea) fi judecat de ingineri cand veti incalca legi ale ingineriei (adica din pachetul pentru ingineri). Ma astept ca si atunci sa sariti in sus ca nu recunoasteti autoritatea lui x sau y ca sa va judece, ca dvs sunteti mai inginer decat ei.
      Mai era una, academician, care zicea ca trebuie sa o judece colegii ei intelectualii.
      De domeniul penal se ocupa procurorii.
      Răspunde
  27. Laurentiu spune:
    24/04/2017 la 12:28
    Apreciez punctul Dvs. de vedere, mai ales ca merg pe munte, iubesc sportul in general si uneori mai depasesc cate o limita de siguranta. Dar mi se pare corect doar in ceea ce-i priveste pe adulti, pe cei care -constient- analizeaza un risc si aleg daca si-l asuma sau nu.
    In cazul copiilor cred, ca parinte, ca lucrurile stau altfel. Oricat de mult iti doresti sa le transmiti din pasiunile tale, oricat de mult doresti sa te depaseasca (fie ca vorbim de performante sportive sau scolare) siguranta lor, dezvoltarea lor armonioasa trebuie sa primeze.
    Ori legea romana are in vedere exact acest aspect, inclusiv in situatia unui astfel de parinte. Interesul copilului trebuie sa primeze in fata oricarui orgoliu, in fata oricarui potential abuz. Copiii astia doi nu au avut libertatea de a alege constient, lor li s-a inoculat ‘dorinta’ de a depasi limite, li s-a demonstrat ca limitele naturale ale fricii si sigurantei trebuie ignorate. Si ca orice copii, au crezut ca ceea ce le spun parintii e corect.
    Pasiunea pentru munte, pentru escalada, pentru speologie, pentru mountain-bike, etc., poate fi transmisa si in conditii de siguranta. Nu trebuie sa faci neaparat escalada cu copiii pe cascade inghetate la -20 de grade sau schi pe pante cu risc de avalansa! Nu e locul unui copil acolo.
    Faptul ca ‘toţi aveau mai mult antrenament de munte înalt decât salvamontul şi poliţia Hunedoara la un loc’ nu o sa ii scape de rigorile legii, dimpotriva! Ca vorbim de legea 272 sau de Codul Penal trebuie inteles ca aici nu e vorba de un omor din culpa, cu de ucidere cu intentie indirecta, fiindca idiotul care a luat decizia de a traversa o zona cu risc potential de avalansa a cunoscut riscul asta si l-a durut in cot. Si tocmai ‘experienta’ in munti inalti arata asta, ca daca era vreun amator se putea ascunde dupa faptul ca nu stia. Sper -de data asta ca avocat- ca Parchetul nu va inchide ochii si dosarul va avea un parcurs firesc.
    Imi pare rau pentru ei, pentru toti. Dar trebuie sa plateasca pentru si-au expus copiii acestor riscuri.
    Răspunde
    • ileana spune:
      24/04/2017 la 22:33
      Total de acord cu dumneavoastra! E o barbarie ce s-a intimplat cu acesti copii!
      Răspunde
    • Adi spune:
      26/04/2017 la 0:39
      “Oricat de mult iti doresti sa le transmiti din pasiunile tale, oricat de mult doresti sa te depaseasca …” . De aici incepe, de fapt, agresiunea (psihologica si, din pacate, de multe ori si fizica) parintilor asupra copiilor. Cand aceasta agresiune depaseste o anumita limita autoritatile sunt obligate sa intervina. Niste parinti responsabili si, mai ales, care nu spera ca copiii lor sa le realizeze visurile pe care n-au fost in stare sa si le atinga singuri, trebuie sa identifice si sa sprijine pasiunile copiilor. Poate asa nu am ajunge sa avem medici prosti in locul unor profeori geniali (si invers).
      Răspunde
  28. Cristian spune:
    24/04/2017 la 12:31
    O hivernală în Retezat poate fi mult mai dificilă/periculoasă decât o ascensiune în munți înalți. Acolo copiii au urcat în condiții de vară, fără risc de avalanșă, și pe rutele clasice, cele mai frecventate, cele mai cunoscute. Părinții au expus copiii la lipsa de oxigen specifică marilor înălțimi. În cazul de sâmbătă, deși e un antrenament bun să forțezi limitele “traforând” în zăpadă mare, cu ceață și viscol, e inadmisibil să tai curba de nivel, când creasta cea sigură la câțiva pași deasupra ta. Probabil că sus, pe creastă, vântul bătea mai tare, și au ales să meargă sub ea, pe curba de nivel a traseului de vară, greșeală fatală.
    Răspunde
    • mad spune:
      25/04/2017 la 9:32
      Sau, probabil, nu au vrut sa se incurce de grupul mare care facea exercitiul cu mersul pe creasta si au vrut sa-l depaseasca pe dedesubt.
      Răspunde
  29. Bucur spune:
    24/04/2017 la 12:44
    Ancheta deja a scos in evidenta ca nu aveau copii casti, nu erau legati pe coarda. Aici nu mai este vorba de riscuri asumate ci de cu totul altceva.
    Răspunde
    • Roland spune:
      25/04/2017 la 21:44
      Legarea cu corzi a mai multor alpinisti experimentati e una; legarea cu corzi a 2 copii, de doi majori – care si ei puteau oricand sa cada, … facea sa avem 4 morti acum .
      Răspunde
  30. Bogdan spune:
    24/04/2017 la 12:47
    E adevarat ce zici, dar stiind ca riscul de avalansa e extrem, puteau fi mai atenti la partea de siguranta. Ar fi trebuit sa aiba castile de protectie pe cap, sa fie legati unul de altul cu corzile din dotare, eventual si asigurati din loc in loc de cite vro stinca, adica sa sufle si-n iaurt. Doar ca uneori succesele te fac sa lasi garda jos. Si pe munte, orice neatentie te poate costa viata.
    Răspunde
  31. kingfisher spune:
    24/04/2017 la 12:55
    Total gresit!
    Pe acelasi principiu un cascador are tot dreptul sa conduca in oras peste limita de viteza pentru ca a facut-o inainte de multe ori in filme si nu a patit nimic. Esti varza! Retrage-te!
    Răspunde
  32. euNuke spune:
    24/04/2017 la 12:56
    Nu. Nu exista. Aici nu’i vorba de alpinism -si nimeni, in presa cel putin, nu a incercat sa criminalizeze acest sport-, ci despre moartea accidentala a 2 minori. Puteti sa tocati cat vreti frunza la caini, cu astfel de speculatii si baliverne, caci iata Justitia functioneaza deja si nu o puteti sub nicio forma bloca. Si NU, nu este nicio gluma aici: urmeaza un proces foarte important pentru Rumania, in care pentru prima data dupa revolutie se va vorbi cat se poate de public despre responsabilitatea si paza juridica a parintilor vizavi de proprii copii.
    Urmeaza a se stabili ce fel de culpa a avut parintele implicat in accident. Iar Procurorii nu mai sunt satrapii comunisti de altadata ce tolerau satrapii celulelor de baza, ci oameni tineri cu o alta mentalitate, profesionisti cu adevarat conectati la valorile occidentale.
    Urmeaza ca termeni juridici precum imprudenta, actiunea indirecta si neglijenta sa izbeasca mii de parinti rumani in moalele capului. Caci da, sunt mii de ovizipopesti in Rumania care isi supun copchii la chinuri si ii expun unor riscuri extreme doar pentru ca nu vad o alte cale a implinirii personale. Exista mii de parinti inconstienti si iresponsabili care habar nu au ca Rumania are legi ce protejeaza minorii de actiunile/inactiunile adultilor descreierati. Ziceti ca managementul riscurilor e babism? apai asa e in tot Occidentul, nu numai in sport, ci in relatiile de munca, in medicina, in economie, pe sosele. Obisnuiti’va cu ideea ca gata, s’a terminat cu tirania parentala: tatucii si mamucile nu mai pot decide absolut orice in privinta propriilor copii.
    Si sper ca procesul sa se lase cu o condamnare. si, in premiera, sa fie cu executare. Nu mult, dar suficient pentru a induce celorlalti parinti iresponsabili teama de pedeapsa. Pentru ca sanctiunile penale asta sunt: un instrument de aparare al societatii parte din managementul riscurilor sociale. Avem pedepse privative de libertate tocmai pentru ca vrem, ca societate civilizata, sa reducem riscul ca astfel de fapte tulburatoare si reprobabile sa se mai produca. Tot astfel va trebui sa actionam si in privinta sporturilor ilicite rutiere care ucid mii de rumani anual. Dintre sutele de mii de viteji de impanzesc soselele e musai ca macar cativa ‘eroi’ sa ajunga la puscarie, e musai ca vreo 2-3 procente sa ramana fara permis de conducere pe veci si e musai ca vreo cateva mii dintre ei sa fie arsi la buzunare crunt pentru ca numarul de morti sa scada simtitor.
    Răspunde
    • mrs spune:
      25/04/2017 la 8:57
      ..și ce propuneți? Copiii să fie puși în grija statului. Oare nu vedem cât de bine gestionează totul? Am văzut ce bine arătau orfelinatele în *89, ce bine erau îngrijiți copiii în orfelinate. Știți cu ce îî hrănea statul pe acei copii, cu coji de cartofi. Așa bine se pricepe statul la toate. Spuneți că procurorii se vor ocupa în mod exemplar de caz. Hm! Se zvonește că cei care termină dreptul sunt încadrați astfel: cei cu medii de 10 si 9 se fac avocați, cei cu 8 și 7 se fac judecători, iar cei cu 6 și 5, ghiciți, se fac procurori. Cu așa măsurători putem conta pe justiția română. Trăiască!!!
      Răspunde
      • Adi spune:
        26/04/2017 la 0:46
        Eu am auzit un alt zvon: magistrati (judecatori si procurori) se fac cei in stare sa intre, printr-un examen (teoretiscsi psihologic) la Institutul National al Magistraturii, avocati se fac aia ce-si permit sa dea mita babana sa fie luati stagiari de un alt avocat (la fel si la notari), iar aia care-si permit mai putintel se fac juristi pe la autoritati si institutii publice. Nu am auzit nici un zvon cum ar fi pusi astia in corespondenta cu mediile de absolvire a facultatii.
        Răspunde
    • victor L spune:
      25/04/2017 la 9:36
      Nu pot ca sa zic, ma-ntelegi? decit dezamagitor.
      Răspunde
    • eu****** spune:
      26/04/2017 la 0:05
      Da, va sustin punctul de vedere,.
      Dar va spun sincer ca inima mea plange in fata acestei tragedii si as vrea ca parintii sa aiba puterea de a isi intelege mai bine copiii si situatiile cu care se confrunta acestia inainte ca justitia sa intervina in vietile lor.
      Copilul meu m-a facut sa inteleg cea mai importanta lectie de viata – mi-a demonstrat clar ca orice copil are dreptul de a isi desena propria viata si ca parintii pot doar sa ii indrume/ghida si cam atat.
      Daca iti iubesti coplilul intelegi imediat, daca iti iubesti orgoliile atunci …
      Răspunde
  33. irina spune:
    24/04/2017 la 13:02
    Oare suntem noi – cei fara experienta reala pe munte – avizati sa ne pronuntam cu privire la detalii? Eu una sigur nu. Insa il cred pe salvamontist cand spune ca cei doi copii nu aveau casca (si asta le putea salva viata, chiar dc se alegeau cu ceva fracturi), ca nu erau asigurati cu, corzi – de altfel, ghizii care erau pe creasta si au coborat sa incerce sa ii ajute, au facut coborarea echipati corespunzator celor sesizate de salvamontist (corzi, casca). Nu stiu daca anticiparea unei avalanse face obiectul unei stiinte exacte dar in mod clar exista ceva indicii obiective ale unui risc crescut pentru asa ceva. Si cel mai probabil salvamontistii s-au bazat pe acele indicii atunci cand au anuntat riscul crescut. De altfel, chiar si ghizii din grupul mai mare i-au avertizat de riscul marit si le-au recomandat sa mearga pe acelasi traseu – pe creasta/de iarna – cu ei. Oare intamplator oamenii aia (aprox 50) au scapat fara incidente iar ceilalti au inregistrat pana la urma doi morti (din 7 membri ai grupului) ? Nu mai repet observatia deja facuta de altii inaintea mea legata de faptul ca cei doi erau copii, nu adulti responsabili si capabili sa decida singuri cu privire la riscurile pe care si le asuma.
    Răspunde
  34. Silviu spune:
    24/04/2017 la 13:12
    Excepțional răspuns!
    Cei care tot spun că copiii nu aveau discernământ, uită că acei copii au urcat munți înalți, erau căliți, erau maturizați, nu erau forțați sau amenințați să meargă pe munte, nu o puteau face fără să fie propria voință la lucru, nu puteau trece peste perioadele în care simțeau că nu mai pot continua – dacă nu era pasiunea lor și propria motivație la lucru. Acei oameni mai uită că părinții iau decizii pentru copiii lor, aceasta este slujba unui părinte. Și mai uită că și în alte sporturi se încep antrenamentele de la o vârstă fragedă, cu multe renunțări pe parcurs – a se vedea gimnastica, dar nu numai.
    Da, este vorba de raportul dintre risc și succes.
    În noianul de vitriol în comentariile citite pe câteva site-uri, textul de față este face lumină!
    Răspunde
    • Silviu spune:
      24/04/2017 la 13:14
      Corecție: “În noianul de vitriol în comentariile citite pe câteva site-uri, textul de față face lumină!”
      Răspunde
  35. ecou spune:
    24/04/2017 la 13:15
    Nu, nu au murit doi adolescenti. Au murit doi COPII. Nu, regulile nu sunt facute doar pentru prosti ci pentru toata lumea. Nu, daca esti campion mondial la orice nu ai dreptul sa incalci regulile ba chiar esti obligat sa le respecti mai strict decat muritorii de rand. Altfel campionii de Formula 1 ar avea dreptul de a goni cu 300km/h pe soselele lumii.
    Faci referire la Everest: acolo nu urci tu ca esti mai smecher decat altii. Urci doar cand vremea iti permite, pe traseele verificate. Exista un sezon bine definit in care ti se permite sa urci, in rest muntele este inchis, oricat de campion ai fi.
    Cat despre vina copiilor…hai sa fim seriosi: ca sa ajungi recordmen la 12-13 ani nu te apuci de sportul asta cu 3 luni inainte. Copiilor astora li s-a impus confruntarea cu riscul de la varste la care alti copii nu sunt lasati nici sa traverseze strada singuri. Nu, parintii sunt absolut vinovati: ignorand toate avertismentele au dus copiii pe un traseu deosebit de periculos. Nu o fi omor cu premeditare, insa prin imprudenta este sigur
    Răspunde
  36. Florin spune:
    24/04/2017 la 13:15
    Avertizarea de avalansa era la nivelul 5 din 5.
    Ghizii montani nemti cu care am vorbit, considera discutabil daca se mai poate urca la nivelul de avertizare 3.
    Răspunde
  37. Florin C. spune:
    24/04/2017 la 13:16
    În primul rând Dumnezeu să-i odihnească pe cei mici și să-i întărească pe părinții lor, în al căror suflet numai ei știu ce e acum.
    Bun, hai să trecem peste blocajul mental „comunistoid” că părintele n-are dreptul să-și expună copilul la riscuri majore, să admitem că copiii erau perfect responsabili de ceea ce făceau și că a invoca Protecția Copilului într-un asemenea scenariu e un reflex etatist, marxist etc. Pe scurt, hai să-i tratăm pe copii ca pe adulți.
    Pasiunea pentru un sport periculos e pasiune pură, la fel cum e și pasiunea pentru muzică, dans, filatelie sau studiul limbilor paleo-altaice. Asta pot să înțeleg. Pasiunea pentru alpinism e asumată împreună cu riscurile aferente, de care orice alpinist e conștient. Oamenii aceia – iată, nu le zic copii – au murit exercitându-și pasiunea lor cea mai mare (să admitem și asta, până la proba contrarie).
    Ceea ce m-aș fi așteptat însă ca distinsul autor să chestioneze, înainte de a sări să-i pună la punct în mod „paleo-liberal” pe cei scandalizați de moartea celor doi tineri, este dacă ceea ce făceau acești oameni (adulți și copii) era într-adevăr pasiune pură sau altceva. Nu sunt alpinist, dar știu și eu cum funcționează o pasiune: pasiunea este atunci când urci pe un munte, indiferent cât de greu și de înalt. Dar nu mai este pasiune atunci când o faci pentru un record, oricare ar fi acesta – cel mai tânăr, cel mai bătrân, primul ciung pe Everest, singura femeie însărcinată în 8 luni pe K2, prima ascensiune de noapte pe Aconcagua în adidași, cea mai rapidă urcare într-un picior pe un vârf care începe cu B a unui alpinist între 30 și 31 de ani etc… Aici deja e orgoliu pur. Precum cel al babilonienilor care și-au ridicat Turnul Babel ca să arate ei cine e cel mai tare constructor.
    Dacă cumva intervin și banii ca motivație, pe lângă orgoliu, e și mai grav. Dar nu vreau să speculez până acolo.
    Pentru mine pasiunea ar fi aceea de a urca pe Retezat, pur și simplu, pe orice vreme. Nu de a te folosi de Retezat, în lipsă de ceva mai bun la îndemână, ca să te antrenezi pentru viitorul record de pe Lenin, Stalin sau Hrușciov.
    Asta aș fi vrut să văd pus în discuție de distinsul autor, înainte de a sări în apărarea „pasiunii” altora.
    Răspunde
  38. balenalbastra spune:
    24/04/2017 la 13:16
    Trebuie sa fiti protejati cu de-a sila de catre cei responsabili de soarta voastra, De mici copii cu vaccinuri, alocatii, scolarizare gratis, ajutoare sociale si venituri minime garantate ori pensii fara contributii. Nu aveti voie nici sa va sinucideti, fara ca responsabilii sa fie pe faza, deoarece resposabilul e in pericol sa-si piarda privilegiile din cauza voastra?
    Probabil asta e procedura, in cazul unor morti violente – si medicul legist are nevoie de “acordul politiei cand declara moartea survenita in conditii violente.
    …nici macar NU aveau Buletin/ CI si se antrenau pentru nu stiu ce, de cand au inceput sa mearga, sub atenta supraveghere a PARINTILOR responsabili.
    Răspunde
  39. Victor Ciormanca spune:
    24/04/2017 la 13:18
    Ce varsta aveti? La 13 ani ati fi scris un articol atat de bine argumentat?
    Răspunde
  40. Dinu spune:
    24/04/2017 la 13:18
    V-ati intrebat de ce acei minori detineau acele recorduri? pt ca nimeni in lumea civilizata nu alearga dupa asa ceva. Altitudinea dauneaza asupra creierului insuficient format al copiilor, de aceea in unele tari sunt interzise astfel de ascensiuni.
    PS de acele “scoli de ghizi” nu vorbeste din pacate nimeni. Aia ce cautau pe munte? 50 de oameni? si au aplicatii cu 100-200 de oameni, marea majoritatea oameni de pe strada, care nu au treaba cu muntele
    Răspunde
  41. andrei spune:
    24/04/2017 la 13:45
    nu e chiar asa. daca se si trag niste concluzii destepte, aceste anchete pot duce la ceva bun pe termen lung. de exemplu sa nu mai risti viata minorilor in astfel de expeditii. sa dai in judecata alt stat ca nu te lasa cu copilul minor la multe mii de m totusi nu mi se pare sanatate mintala, mai degraba invers. ma rog, probabil se pot trage diverse concluzii, nu e treaba mea. cert e ca pot duce si la ceva bun anchete de genul.
    in plus, parintii acelor copii erau disperati dupa recorduri pt ca in alpinismul modern de acolo vin banii. nu bati recorduri nu scoti sume consistente. da, adultii sa o faca cat vor. pe minori sa ii lase.
    Răspunde
  42. aldo spune:
    24/04/2017 la 13:46
    Pentru ca exista…… Da, exista si casca de protectie, exista si ham si coarda. Nimic nu s-a folosit. Curios, pentru niste alpinisti cu experienta, daca se facea uz de ele nu se ajungea la deces. Nimic nu scuza lipsa de responsabilitate de care a dat dovada liderul grupului. E trist ca e nevoie de asfel de exemple sa invatam ca prudenta te duce pe varf, nu aroganta.
    Răspunde
  43. animalutul20 spune:
    24/04/2017 la 13:54
    vad ca toata lumea vorbeste de campioni mondiali, de alea-alea…………exista vreun campionat mondial recunoscut pt asa ceva?? nu, e doar o goana dupa senzational(cel mai tanar /tanara care escaladeaza un spemiar…….) – dar si o goana dupa muuulte lovele……..sponsorizari, etc……….
    oare de ce crina s-a lasat de sportul asta? daca era doar de alpinism ar fi continuat sa urce pe munti faimosi…………pt ca e prea batrana ca sa mai produca bani grei pt taticu………….cam asta e raspunsul care ne duce spre ideea lui vlad petreanu…………o masinarie de PR si marketing a facut din acesti copii o masina de facut bani pt parinti…………..
    Răspunde
  44. Laurentiu L spune:
    24/04/2017 la 14:22
    Dle Ionita, sunt complet in dezacord cu dvs. Sunt de acord cu Vlad Petreanu, Larisa Ghitulescu si cei mai multi dintre comentatorii dvs. Erau 2 copii. De unde discernamant la varsta de 12-13 ani? Sa incerce alpinism iarna pe traseu interzis si dc mor, mor, ghinion? Nu conteaza ce experienta ai ca alpinist (parintele) daca nu respecti reguli elementare din vanitate sau mai stiu eu ce motiv. Foarte bine ca s-a sesizat Parchetul. Au murit 2 copii. N-a venit avalansa peste ei in casa la caldura, n-a venit avalansa peste ei in sus pe creasta pe traseul de iarna.
    Răspunde
  45. cetateanul turmentat spune:
    24/04/2017 la 14:25
    “Prognoza de vreme proastă sau avalanşă e o ghiceală cu probabilităţi” si “societatea postmodernă e incapabilă să mai accepte ideile de soartă şi risc”
    Imi pare rau, domnule Ionita, dar asta cu probabilitatile n-ati inteles-o.
    Daca riscul de avalansa este de “cinci din cinci” asta inseamna ca exista peste 80 % sanse sa se produca o avalansa. Sa pleci pe acel traseu este ca si cum ai juca ruleta ruseasca cu un revolver incarcat cu cinci gloante din sase. Mai grav, revolverul a fost pus la timpla unor copii, care probabil nici nu stiau care e miza.
    Nu trebuie sa ne miram, insa. Traim in tara in care oamenii pleaca cu nonsalanta la drum in ciuda “codului rosu” de viscol si apoi injura ca armata vine sa-i salveze cu un camion cu prelata in care au inghetat de frig. Prognoza meteo, stie toata lumea de pe aici, e doar “ghiceala cu probabilitati”, nu?
    Am urmarit fenomenul prognozelor meteo si vreau sa va spun ca, de vreo cinci ani, viscolul e mai punctual decit acceleratul de Suceava, de exemplu.
    Răspunde
  46. Dan spune:
    24/04/2017 la 14:36
    Recomand cu caldura urmatorul comunicat:
    Ofera o alta perspectiva aceluiasi subiect.
    Răspunde
  47. aki spune:
    24/04/2017 la 14:56
    Foarte frumos scrisa aceasta pledoarie pentru ratiune legat de cazul micutilor alpinisti!
    Multa lume spune ca erau copii si ca nu aveau capacitatea de a isi da consintamantul, de a analiza riscurile, de a si le asuma si deasemenea ca parintii sunt de vina, ca doreau sa ajunga la performanta prin intermediul copiilor si alte bazaconii din aceasta categorie!
    Sincer, cred ca aceia care spun asemena lucruri sunt niste fricosi, niste lasi!
    Ar insemna sa spui unui copil de 13 ani ca nu are voie sa mearga pe role, sa se dea cu schiurile sau cu placa pentruca exista riscul de accident!
    Imi place felul in care ati identificat aceasta nesatula dorinta de a controla totul, chiar si imprevizibilul, si deasemenea, imi place cum ati indentificat in aceasta dorinta de control sursa fricilor acestor oameni! Oamenii care nu detin controlul au cele mai mari frici, cele mai multe si cele mai diverse!
    Imi pare rau de acei copii, de felul in care si-au pierdut viata.
    De Geta Dor Popescu am auzit pe FB cand cucerea al 6-lea vulcan inalt la vreo 12 ani..sau 13ani?
    De Erik Gulacsi am aflat prima data cu ocazia accidentului din Retezat!
    Atat de multe stiu eu despre acesti copii si nimic mai mult!
    Nu ma pot lansa in acuzatii de iresponsabilitate asa de usor ca alti compatrioti!
    Nici nu o sa lansez judecati morale pe-aici: nu am niciun drept sa fac acest lucru la dresa acestor alpinisti (copii sau adulti), la adresa parintilor etc..
    Dar o sa ma revolt intotdeauna cand compatriotii mei se cred mai destepti doar pentruca au o tastatura in fata, ca au citit ei o opinie a unui salvamontist, sau pentruca ei sunt mai responsabili!
    Răspunde
  48. IoanaTao spune:
    24/04/2017 la 15:18
    Malaxor kafkian pentru ca este anchetat un posibil caz de neglijenta in situatia mortii unor minori? Serios? Nu credeti ca exagerati?
    Atunci de ce sa nu inlaturam de tot responsabilitatea legala a parintelui si sa desfiintam institutiile de protectie a copilului, sa ii lasam pe parinti sa faca ce vor fara nicio responsabilitate, ca doar o fac cu cele mai bune intentii, nu? Sa nu fim nevrotici.
    Vi se pare o extrapolare exagerata ce-am zis mai sus? Cam asa sunt si extrapolarile dumneavoastra cand vorbiti despre “criminalizarea ORICAREI activitati riscante”.
    Va place sau nu, nu totul e roz bombon, exista si cazuri de parinti care au comportamente neglijente, ajungand pana la limita patologicului, exista cazuri de abuzuri fizice si psihice, uneori facute cu cele mai bune intentii.
    Exista parinti care nu vaccineaza, exista parinti care isi biciuiesc copiii si ii pun sa recite rugaciuni, parinti care le interzic accesul la educatie si ii tin inchisi in casa, parinti care nu cred in diagnosticul de diabet si ii lasa sa moara cu tratamente naturiste.
    Nu ca declaratia asta ar schimba cu ceva argumentele, dar ca sa vedeti ca o situatie are intotdeauna mai multe aspecte, incet, oamenii au inceput sa vorbeasca, iar ceea ce spun despre modul in care acest parinte se comporta cu prima fata e absolut trist:
    http://mirceaordean.blogspot.com.es/2012/03/munte-car-mesajul-presedinte-vasilescu.html?m=1
    Da, pot fi niste declaratii mincinoase, insa in conditiile in care sora mai mare a refuzat sa mai practice acest sport (unde a obtinut si ea performanta dupa performanta) dupa varsta de 18 ani, semnele de intrebare sunt destule.
    Cu toate astea nu cunosc parintele respectiv, nu stiu daca marturiile sunt adevarate, nu stiu daca e vorba de un caz patologic, daca acum a fost vorba de omor prin neglijenta sau de un accident inevitabil. Si inclin sa cred ca nici dumneavoastra nu stiti sigur.
    Dar pentru asta exista justitia.
    Iar faptul ca e un iubitor al muntelui nu-l scuteste de lege..
    Am vazut ca vorbiti destul de mult despre asumarea riscului.
    E vorba de niste minori de 12 ani? Niste fiinte umane in cazul carora societatea nu considera ca au suficient discernamant (sau ca sunt prea influentabili), incat sa-si asume o casatorie?
    Sau de asumarea riscului de catre parintii lor? Ca atunci, daca tot isi asuma riscul ca progenitura sa moara, trebuie sa-si asume si riscul de a fi trasi la raspundere. Ca asta inseamna responsabilitate legala.
    Iar cu cat riscul asumat e mai mare si asumarea e facuta in mod constient, cu atat responsabilitatea ar trebui sa fie mai mare.
    Răspunde
  49. r2 spune:
    24/04/2017 la 15:42
    N-aveam de gand sa comentez, dar vazand avalansa de comentarii pe care ati declansat-o singur, si intuind ce urmeaza, ca vechi cititor ma simt dator cumva sa-mi spun si eu parerea. Cheia problemei este in mod clar varsta celor doua victime. Nu ne spuneti parerea dvs despre aspectul asta, in schimb se poate intelege din faptul ca ii numiti “tineri” si “adolescenti” in articol, nu copii, faptul ca ii considerati si pe ei “fair game” cand e vorba de sacrificiile pe care performanta le cere. Ca si in multe alte cazuri, intrebarea este unde tragem linia. Daca copiii aia (pentru mine sunt copii si nu sunt “fair game” pe altarul cartii recordurilor) ar fi avut 10 ani ati fi avut acelasi punct de vedere? 9 ani? 8? Eu votez cu varsta legala de 18 ani.
    In rest, probabil ca ne datoram fiecare din noi viata, asa cum este, cu bune si cu rele, incapacitatii societatii de a accepta ideile de soarta si risc. A avea to felul de angoase si dileme existentiale pornite din lupta fara speranta pe care spuneti ca o ducem cu propria natura este, la scara istoriei, un lux. In ce ma priveste, sunt bucuros sa am dileme existentiale si neclaritati cu privire la sensul vietii. Ma descurc eu cu crizele si cu angoasele, fiti fara grija. Sa nu ajungem inapoi la epocile in care, daca nu se face recolta, ne asteapta pe toti foamea. De alea imi e mai frica. Pana una alta, prefer sa am crize existentiale in timp ce butonez iphone-ul.
    Răspunde
  50. asdf spune:
    24/04/2017 la 16:00
    Atat pentru autor, cat si pentru comentatori:
    Au aparut comunicate ale asociatiilor de ghizi montani, AGMR si SGLM (gasiti pe google), ar fi bine sa cititi inainte sa comentati nul si neavenit.
    De retinut:
    Nu exista in lume competitii de alpinism, nu se omologheaza recorduri nicaieri, in afara de mass-media tabloida.
    Se premiaza realizari deosebite (vezi Piolet d’Or), dar care nu au nicio legatura cu a) vreun concurs sau competitie de orice fel si b) cu ceea ce se practica in Romania, la orice varsta si nivel.
    Minorii nu sint considerati a avea discernamant, cu atat mai putin pot fi numiti profesionisti in acest domeniu.
    Răspunde
  51. Tibi spune:
    24/04/2017 la 16:22
    E vorba de niste copii stimabile, niste copii! Ce ai scris dumneata mai sus era valabil pentru niste adulti. Dupa parerea dumitale, eu pot sa-mi iau copilul la inot printre rechini pentru a stabili un nou record, sau de ce nu, base jumping, capturat crocodili, etc. Sigur ca pot! Oricine poate face orice cata vreme nu e interzis de lege. Nu stiu daca acest in acest caz este vorba de vreo ilegalitate insa constiinta ne face sa alegem cat de departe impingem limitele pentru copiii nostri.
    Daca dumneata crezi ca un traseu montan supus riscului sporit de avalansa este o alegere pe care ai face-o pentru copilul dumitale, foarte bine, mult succes! Eu nu as face asa ceva. Daca vrea, sa faca asta cand e adult si pe cont propiu, eu nu mi-as ierta vreodata sa-l expun la un risc major de dragul unui record mondial.
    Inca o data, daca nu e ilegal, sa faca fiecare ce vrea, nu-i poti judeca pe altii dar nici sa-i sustii.
    Răspunde
  52. satanae spune:
    24/04/2017 la 16:43
    Si eu care, in naivitatea mea, de locuitor fidel al canapelei, credeam ca alpinismul este un sport dificil, riscant, practicat de oameni pasionati, dar care stiu ce fac atunci cind se duc pe munte. Adica oamenii aia merg acolo pentru ca iubesc muntele, dar vor sa se si intoarca de pe el, macar in ideea sa apuce sa vada si alte creste din lumea asta. Constat cu tristete ca m-am inselat. De fapt, daca citesc articolul d-lui Ionita de mai sus, este doar o forma mai elaborata de sinucidere. Adica, un adevarat alpinist, pur si dur, nu sta sa asculte de prognoza meteo – “un fel de ghiceala cu probabilitati” – ci merge cu pieptul inainte, sa infrunte viscolul, avalansa, lupii si pe fetele Vrincioaiei. Adica, daca nu poti sa faci fata la o eventuala avalansa prin Retezat, atunci cum dracu sa mai cuceresti Everestul? Doar aia care au ajuns pe marile virfuri au sarit din avalansa in avalansa, mai ceva ca o capra neagra, si s-au suit pe creasta, au fumat o tigara acolo, sus, si dup-aia au coborit calare pe furtuna de zapada. Asa o fi, nu zic nu, eu de pe canapeaua mea nu am cum sa stiu, dar credeam ca cineva aflat pe munte, orice munte, nu-si asuma riscul sa ignore prognoza meteo, daca e sanatos la cap, decit daca stie el, dintr-o experienta indelungata, ca e falsa. Altfel se duce pe munte ca sa moara. Si moare la fel, indiferent ca-l prinde pe Fagarasul nostru sau pe virful Lenin, asta daca nu cumva este mai iute ca avalansa si imun la frig. Nu credeam ca cineva isi asuma riscuri aiurea in tramvai, ca face pe grozavul pe munte si apuca sa mai si povesteasca asta dup-aia, Nu de alta, dar, dincolo de orice altceva, asta este lipsa de respect pentru muntele pe care pretinde ca-l iubeste si-l cunoaste.
    Acum, in ceea ce-i priveste pe saracii copiii aia si parintii lor. De obicei, un parinte isi pune copilul sa faca alegeri de genul: ce inghetata sa-ti ia tata cu capsuni sau de vanilie. Parinti demodati, care nu sint la curent cu noile trenduri. Ia uitati ce alegeri oferea dl. Popescu fetei lui de 12 ani, acum vreun an, pe la 5000 m altitudine:
    “Variantele erau usor de formulat:
    1. Repede jos, sa prindem vreme civilizata pe creasta expusa, stam, ca toata lumea, in tabara mare si asteptam, vedem, facem varful altadata sau renuntam si coboram.
    2. Repede sus, incercam varful, in viteza, fara echipament de asigurare, iar daca ne iese urcarea destul de repede, coborarea sa ne-o asumam pe vreme proasta.
    Din punctul meu de vedere, 1 – nu exista, tata a mai intrebat o data daca stiu in ce ne bagam si am hotarat: 2 singular!”
    Si fara sa stii ce s-a intimplat cu fata asta viteaza, care a scapat atunci ca prin urechile acului, dar nu si acum, ti se face rau sa citesti asa ceva. Dl. Popescu era indragostit de munte, in modul lui inconstient. Intimplator, a mai avut si copii – un inconvenient minor, care nu i-a potolit cu nimic vechea pasiune. Si atunci copiii au iubit si ei la nebunie muntele, ca sa-i bage si tatal lor in seama si sa-i aduca putina publicitate. Ce pot sa spun este ca unii oameni ar trebui sa inteleaga ce sint, sa ramina cu pasiunea lor si sa nu faca niciodata copii.
    Cit despre “societatea postmodernă incapabilă să mai accepte ideile de soartă şi risc”, care vrea “să controleze şi să sanitizeze totul cu inginerie socială, procese verbale sau vibraţii pozitive”, si care “n-o sa le facă pe primele să dispară, ci doar ne va face pe toţi mai nevrotici”, as spune ca nevroza s-a instalat de mult in aceasta adunatura ghiftuita, care este Europa noastra de azi. De unde se vede? Pai, in primul rind, din visurile erotice ale acestor locuitori credinciosi ai canapelelor si fotoliilor de plus, care isi petrec viata in fata televizoarelor si calculatoarelor si isi doresc o viata aventuroasa, plina de riscuri si peripetii, in care escaladeaza piscurile inzapezite ale lumii, fara sa-i opreasca nici soare, nici vint, nici o amarita de avalansa. Ei vor sa iasa din adormire, sa-si asume riscul, sa infrunte primejdiile, sa scape de procesele verbale si de plasele de siguranta si sa traiasca cu adevarat. Atita doar ca le este greu sa se dea jos din pat, si atunci se enerveaza, voteaza tot felul de maimutoi, care li se pare ca vor aduce un strop in plus de culoare vietii lor terne, scriu pe diverse bloguri mesaje care mai de care mai razboinice, si admira eroi care reusesc sa escaladeze piscurile fara echipament de asigurare, Continentul nostru nu este la prima nevroza de acest gen, ultima mare criza de sictir ne aduse si un mare razboi pe cap, acum vreo suta de ani, dar este bine ca sintem perseverenti. As vrea, totusi, sa-i invit pe toti cei care se pling de ingineria asta sociala sa ia mai degraba o gura de realitate si sa se deplaseze pina-n Siria, de pilda, sau Congo, sau Somalia, sau Yemen, sau Brazilia, sau Mexix sau you name it! Acolo oamenii traiesc cu adevarat si este o experienta vindecatoare pentru toti cei care viseaza la o viata plina de suspans si lipsita de ingineria sociala de aici. Poate o sa-i vindece de nevroza, pentru ca de cind este lumea asta, astea sint alternativele.
    Pentru binele autorului articolului de mai sus, sper sa nu-si paraseasca niciodata fotoliul de parlamentar si sa se duca sa se cocoate pe munte, fara sa bage in seama prognozele meteo si sfaturile salvamontistilor. Si daca il pasioneaza totusi ideea, sa nu le transmita pasiunea si altor europarlamentari, care sa-l urmeze si sa raminem dracu fara Parlament European, bucuria lui Le Pen.
    Răspunde
    • Gabriel Deliu spune:
      24/04/2017 la 21:37
      Ce varză de comentariu. Amuzant, dacă nu ar fi trist.
      De unde știți că nu voiau să se întoarcă? De unde știți unde au greșit, ați fost cu ei sau sunteți mama omida? De unde ați scos-o pe aia cu fotoliul de parlamentar sau de europarlamentar, de exemplu?
      Răspunde
      • satanae spune:
        25/04/2017 la 15:54
        Mda, trebuie sa fac o rectificare. Cred ca l-am confundat pe autorul articolului cu Cristian Preda, asa ca nici vorba de europarlamentar. In rest, cred ca nu vorbim de acelasi text, asa ca nu inteleg ce este cu “nu voiau sa se intoarca” samd.
        Răspunde
        • Gabriel Deliu spune:
          25/04/2017 la 21:39
          De ce credeți că ați putea face un comentariu pertinent când tocmai ați făcut o atât de ciudată confuzie?
          Răspunde
  53. AMArinescu spune:
    24/04/2017 la 17:29
    Bun articol, corect punct de vedere. Iar celor care insista cu faptul ca nu erau majori copiii, le-as zice atat. Daca nu ar fi parintii sa-i impinga de la spate, cine ar mai face, de exemplu, gimnastica ? (un sport foarte periculos, de altfel). Sau ar trebui inceputa gimnastica pe la 18 ani ? Sunt nenumarate exemple in acest sens. Sigur, copiii aceia puteau fi lasati ca niste anonimi, in fata calculatorului, ca 99,99% dintre copii. Sau puteau fi campioni. Parintii impreuna cu ei au decis sa fie campioni. Progresul omenirii si marile performante nu sunt realizate de mediocri, ci de campioni.
    Răspunde
    • IoanaTao spune:
      25/04/2017 la 9:08
      Cu ce contribuie gimnastica la progresul omenirii?
      Cu ce contribuie faptul ca o fetita este chinuita de mica, batuta si infometata la Deva, pentru ca mai apoi sa faca salturi pe bara ca o maimutica pentru amuzamentul poporului, la progresul civilizatiei umane?!!
      Gimnastica este circ cu copii. In tarile civilizate au inceput sa se protejeze animalele, pentru semenii nostri inca nu ne-am sesizat.
      In orice caz, atata timp cat e permis, orice sport de performanta se poate face (si ar trebui sa se faca) punand copilul (si dezvoltarea lui psihica si fizica) in pericol cat mai putin posibil. Chiar daca o sa obtii performante mai mici decat daca ai pune-o sa se antreneze zi si noapte, fara oprire.
      Răspunde
  54. sese spune:
    24/04/2017 la 17:54
    Autorul articolului este, ca de obicei, transant si nu se pierde in paranteze psiho-analitice. Poate ca asta-i modul de gindire la “ai vechi” (cum se defineste ca “paleo-liberal”), dar asta nu inseamna ca raminem cu dintii fixati in peisaj, de admiratie. Nici vorba. Dupa al sau best judgement (in limbaju-i anglofiloid), parintii bietilor copii ar trebui chiar premiati: au procreat niste recordmeni, pe care, in mod repetat, i-au pus in situatii extreme! Dar, ghinion! Ultima situatie… i-a depasit! Eh, (dupa parerea best judgement) se mai intimpla!.. Prin urmare, ”…să nu te plingi şi să dai vina pe arbitru, ca la alte sporturi exhibiţioniste cu galerie, pentru că aici nu ai public…” Toata “demonstratia” in virtutea careia trebuie un antrenament extrem de serios si tenace daca vrei sa atingi performanta de-a te urca in plop pentru a-i culege marul din virf este lipsita de cel mai elementar bun simt. Asta pentru ca, admitind genetic pasiunea celor doi copii pentru inaltimile muntelui, ea, pasiunea, se coace si se cizeleaza sub ochiul OCROTITOR al parintelui. Poate n-ati uitat imaginile de care vuia Internetul si ecranele dimbovitene in care un TATA isi supunea odrasla sub 10 ani la niste incercari de forta fizica carora cu greu le putea face fata un adult. Nu s-a intimplat nimic LEGAL cu respectivul individ (eu, cel putin, n-am cunostinta), in sensul aducerii lui in fata expresiei in REM. In cazul celor doi copii, trecuti prin mai multe furci/incercari montane, de anvergura, dar COPII, autoritatile au reactionat cind s-a sarit calu’, iar autorul simte nevoia sa le dea cu betisorul peste degete. Ca sa se urce pe Himalaya sau in plopul cu mar, cei copii aveau nevoie – PINA LA MAJORAT – de acordul parintilor. Ei au urcat impreuna cu parintii, deci parintii detin toate componentele ecuatiei. PUNCT!!! Daca parintii au fost si sint iresponsabili si/sau ahtiati de cistig financiar sau de imagine (Cartea Recordurilor are si virfuri… negative!!!) trebuie sa dea socoteala. Nu copiii au decis momentul alegerii calatoriei si a variantei mortale. O fi autorul “paleo-liberal”, dar cu educatia le are precum strutul cu scrierea cuneiforma.
    Răspunde
  55. sands spune:
    24/04/2017 la 17:58
    La 2500m e doar un accident mai ales ca riscul de avalansa e ceva destul de subiectiv. Dar la +6000m moral e rau de tot. Nu cunosc legile din Romania dar moral e rau de tot. Cu ce e mai pardonabil sa convingi un copil de 12-13 ani sa-si riste viata big time escaladand varfuri de peste 6000m, decat a convinge un copil de 12-13 ani sa faca sex pt acadele sau pt o inghetata? Greu de definit totusi un prag cand vine vorba de escalada.
    Răspunde
  56. victor L spune:
    24/04/2017 la 18:26
    Zeci si zeci (sute) de copii chiar mai mici decit cei doi alpinisti, mor in accidente pe sosele. Sint iresponsabili parintii lor ca ii iau in masina? poate, eu nu ma pronunt, ramine la aprecierea moralistilor de genul “dupa razboi…” Se deschide un proces in rem?
    (Da, stiu, pot fi invinovatiti ca au condus prosteste, dar cind da altul peste tine?)
    Asta ma deruteaza pe mine: nu le ajunge parintilor ce s-a intimplat, dar o natiune de moralisti vrea sa-i jupoaie. Si ce se mai infoia in pene natiunea asta cind se mai afla de un virf escladat de micuta. Care, precis si indiscutabil, era fortata, batuta de parinti sa umble creanga pe munti.
    @ satanae ,
    e bine ca ne-ai spus, eu nu stiam de dl Sorin Ionita este europarlamentar :P
    Răspunde
  57. Cristian Dogaru spune:
    24/04/2017 la 18:32
    Domnule Ionita, haideti sa vorbim informat si avizat, nu cu “escalade pe gheata” si alte traznai.
    Răspunde
  58. Rasvan LaluRasvan Lalu spune:
    24/04/2017 la 19:28
    Din nou un text imatur si iresponsabil, scris doar din dorinta de a parea inteligent si nonconformist.
    Răspunde
    • Gabriel Deliu spune:
      24/04/2017 la 23:51
      Din nou un comentariu stupid la adresa unui coleg de platformă. De ce nu îi spuneți direct ce aveți de împărțit? Nu sunteți bărbat?
      După opinia mea, d-l Ioniță nu doar pare, chiar e inteligent. Dvs., nu. Poate să greșească. desigur. Când comentați, argumentați, nu înjurați.
      Răspunde
      • Yoda spune:
        25/04/2017 la 9:18
        Si ce propui, sa se intalneasca si sa se bata?
        Chiar tu ai scris mai sus un comentariu asemanator.
        Răspunde
        • Gabriel Deliu spune:
          25/04/2017 la 14:40
          Chiar eu, da. Ai vreo problema?
          Nu intru foarte des pe site, dar când intru, dau de d-l Lalu (care nu explică nimic dar ştie tot) înjurându-şi colegii. M-am uitat pe scrierile dumnealui, ca să văd de la ce înălţime vorbeşte. După opinia mea scrie slab. Iar d-l Ioniţă e, de multe ori, sclipitor. Repet, e părerea mea, nu o bag nimănui pe gât.
          Dar, dacă ai remarcat că am mai postat, cam în acelaşi context, eu zic că e bine pentru amândoi. Pentru că e mai bine să argumentezi, chiar greşit, decât să nu argumentezi deloc. Citeşte toate trăznăile de aici. Niciuna nu e înjurătură pură, ca a d-lui Lalu.
          Am onoarea să te salut.
          Răspunde
          • Yoda spune:
            25/04/2017 la 19:01
            Da, am remarcat dupa ce am scris comentariul ca ai o rafuiala personala cu domnul Lalu. Nu ma pronunt despre calitatea scrierilor dumnealui, dar despre ale domnului Ionita, eu n-as zice ca sunt “sclipitoare”. Nici pe departe. Ma rog, chestie de gust. Dar sa critici pe cineva exact pentru ceea ce faci tu, mi se pare cel putin ciudat. Iar referitor la articolul asta, si eu cred ca e total pe alaturi.
            PS: eu n-am probleme, si chiar daca as avea, nu e treaba ta.
            PS2: zici deci ca ar fi mai frumos sa faca o intalnire “barbateasca”, nu? Eu as paria pe dl. Lalu, ca pare mai bine cladit.
            Răspunde
            • Gabriel Deliu spune:
              26/04/2017 la 9:21
              Eşti în eroare. Habar nu am cine e d-l Lalu. Am remarcat cum sare ca un arc când scrie d-l Ioniţă. Recunosc că m-a deranjat faptul că nu spune ce e greşit în texte.A lui e o răfuială personală, nu a mea. Recunosc şi că ţin minte, nu prea uit (nici tu, observ!).
              Nu înţeleg cum critic pe cineva dar şi eu fac la fel? Eu încerc să argumentez ce spun, d-l Lalu, nu. Aaa, că dacă îmi iese din nou în cale cu un astfel de comentariu, îl execut, asta e altceva, ghinionul lui.
              PS1 E fără sens, passons.
              PS2 Nu ştiu de ce, dar la bătaie şi eu cred ca d-l Lalu ar câştiga. După mimică. Şi agresivitate. L-ar sfâşia. Dar cred că se pot rezolva problemele bărbăteşte şi fără păruială. Şi nu în public, acolo trebuie argumente şi ţinuţă decente.
  59. stan spune:
    24/04/2017 la 19:48
    Si uita asa devenim o lume de roboti.Daca la un concurs o gimnasta minora cade de la paralele si moare, cui i se deschide dosar penal? Anrenorului? Parintilor? Organizatorilor? Firmei care a fabricat paralelele?
    Răspunde
    • IoanaTao spune:
      25/04/2017 la 9:20
      Pentru asta exista justitia, ca sa stabileasca daca au existat vinovati sau nu, daca a fost vorba de un accident inevitabil sau nu.
      De exemplu, daca accidentul s-a intamplat din cauza unei greseli de fabricatie sau a unei montari defectuase a paralelelor, firma care le-a fabricat, respectiv cei care le-au montat pot fi trasi la raspundere.
      Alt exemplu, daca se dovedeste in urma anchetei ca gimnasta respectiva nu era apta sa concureze in momentul respectiv (sa zicem ca avea o anumita boala sau leziune care o expunea unui risc mare) si, cunoscand asta si ignorand sfaturile medicale, antrenorul a decis totusi sa o trimita acolo, atunci e responsabil pentru moartea ei.
      Exista situatii si situatii.
      Răspunde
  60. Cititor spune:
    24/04/2017 la 20:14
    Domnule Sorin Ionita,
    Știam ca Edmund Hillary a fost întrebat de ce a urcat pe Everest iar el a răspuns:”Pentru ca exista.”. Asta s-a întâmplat după ce el împreună cu Tenzing Norkey au atins acest vârf (pentru prima oara in lume, in 1951, cred). In articol, dvs. atribuiți cuvintele respective altcuiva. Greșiți dvs. sau greșesc eu?
    In rest, odată veniți pe lume, viața însăși reprezintă un risc. Niciodată nu ne vom putea pune la adăpost de toate pericolele care ne pasc.
    Pe de alta parte, nu credeți ca nu ar trebui sa existe competiții extreme pentru copii atât de mici? Am înțeles ca acești copii participau la astfel de competiții (escalade pe vârfuri de 6000-7000 m) de câțiva ani buni. Acum aveau 13 ani. Înseamnă ca au început pe la 7-8ani, daca nu chiar mai devreme. Poate un copil urca pe trasee dificile chiar si pentru adulți? E bine s-o facă? De ce? Pentru ca acele trasee si varfuri exista, spuneți dvs. repetând vorbele celebre ale ….. Dar pentru un copil exista atât de multe alte minunății la aceasta varsta încât cred ca e o mare exagerare să-l extragi din lume si să-l antrenezi pentru alpinism de performanta. Nu discut despre acesti părinți ci despre părinți in general si despre cei care organizează asemenea competiții si permit copiilor atât de mici sa participe.
    Si da, știți bine ca in societățile civilizate, cele in care drepturile copilului sunt respectate cu sfințenie, părinții sunt trași la răspundere daca pun in pericol viața copilului sau buna lui dezvoltare. După cum e clar ca știți, si Ro s-a înscris pe acest drum si …. tot înaintează si ea in acele direcții in care poate. Procese, chemări in judecata , sentințe … sunt legale desi uneori pot părea absurde.
    Răspunde
    • Sorin IonitaSorin Ionita spune:
      25/04/2017 la 8:55
      Cu citatul, nu stiti bine, dar nu-i problema, cei mai multi il atribuie gresit, probabil pentru au citit in almanah despre Hillary dar nu stiu cine a fost Mallory:
      http://www.thisdayinquotes.com/2010/03/george-mallory-coins-because-its-there.html
      Cu restul, discutia e prea lunga s-o reiau de la capat, daca n-am reusit sa fiu clar de prima oara si am provocat reactii majoritar pe langa subiect, cu discernamantul minorilor, etc.
      Răspunde
      • IoanaTao spune:
        25/04/2017 la 9:26
        Reactiile au fost corecte. Nu vi se pare ciudat ca, desi de obicei punctele de vedere difera destul de mult, in cazul asta majoritatea comentatorilor sunt de acord intre ei?
        Atunci cand multa lume va spune ca nu aveti dreptate, inclusiv experti, nu doar “comentatori de canapea”, poate ar fi cazul sa va reevaluati punctul de vedere. Asa ar proceda un om inteligent.
        Nu e neaparat nevoie s-o recunoasteti in scris, dar macar puteti avea decenta sa nu-i acuzati pe comentatori ca nu au inteles despre ce e vorba si vorbesc pe langa subiect.
        E putin probabil sa va fi inteles multi oameni gresit, si asta si din cauza lor. In cel mai bun caz nu v-ati exprimat bine, dar eu cred ca a fost destul de clar ce-ati spus.
        Răspunde
      • Cititor spune:
        25/04/2017 la 10:16
        Vă mulțumesc pentru lămurire.
        Nu aveți de ce s-o luați de la capăt, mai ales pentru că vorbind despre viață, moarte, pasiune, soartă, risc șamd, nu prea există o argumentație clară care să ne ducă la o concluzie și apoi pentru că nici nu v-am contrazis prea mult.
        Am încercat numai să fac un amendament celor spuse de dvs. Ma întreb de ce le sunt interzise, prin lege, copiilor anumite lucruri cum ar fi șofatul, munca (până la 16 ani), țigara, alcoolul. Toate le sunt accesibile după o anumită vârstă. După părerea mea, așa ar trebui să fie și cu sporturile extreme. Am apreciat refuzul pe care l-au primit cei doi copii de la organizatorii escaladei de peste 7000m din muntii Hymalaia. I-au refuzat din cauza vârstei și așa cred că ar trebui să se întâmple de regulă cu copiii adolescenți până la majorat. Bineînțeles, refuzul i-a supărat pe copii. Fetița chiar a comentat: ”Suntem buni / pregătiți pentru 6000m dar nu pentru 7000m.”
        Apoi, sunteți un adept al politicii corecte în toate domeniile sau nu? Dacă da, iată, trebuie să-i vedeți limitele în cazuri ca acesta (referitor la părinți). Daca nu, sunteți perfect îndreptățit să susțineți cu tărie că nu e treaba autorităților să cerceteze tragedia întâmplată.
        Răspunde
  61. MariS spune:
    24/04/2017 la 22:50
    Florin C. spune: “Ceea ce m-aș fi așteptat însă ca distinsul autor să chestioneze, înainte de a sări să-i pună la punct în mod „paleo-liberal” pe cei scandalizați de moartea celor doi tineri, este dacă ceea ce făceau acești oameni (adulți și copii) era într-adevăr pasiune pură sau altceva. Nu sunt alpinist, dar știu și eu cum funcționează o pasiune: pasiunea este atunci când urci pe un munte, indiferent cât de greu și de înalt. Dar nu mai este pasiune atunci când o faci pentru un record, oricare ar fi acesta – cel mai tânăr, cel mai bătrân, primul ciung pe Everest, singura femeie însărcinată în 8 luni pe K2, prima ascensiune de noapte pe Aconcagua în adidași, cea mai rapidă urcare într-un picior pe un vârf care începe cu B a unui alpinist între 30 și 31 de ani etc… Aici deja e orgoliu pur. Precum cel al babilonienilor care și-au ridicat Turnul Babel ca să arate ei cine e cel mai tare constructor.
    Dacă cumva intervin și banii ca motivație, pe lângă orgoliu, e și mai grav. Dar nu vreau să speculez până acolo.”
    Dumnezeu să-i ierte! Pe copii, dar şi pe părinţi.
    Comentariul de mai sus al d-lui Florin C. îmi pare că pune degetul pe rană. Principala greşeală a părinţilor acelor doi copii, după părerea mea, nu e eroarea de apreciere în legătură cu posibila avalanşă, ci dorinţa expresă de a face din copiii lor vedete. De la vârste cât mai fragede dacă se poate. Căci dacă nu se întâmpla accidentul acum, dorinţa asta exagerată îl făcea posibil în orice altă împrejurare periculoasă. Această nebunie de a scoate vedete cu orice preţ şi la vârste tot mai mici e o boală modernă, la care am contribuit cu toţii într-o mai mică sau mai mare măsură. N-ar fi rău să ne-o şi asumăm.
    Poate că tragedia aceasta e un avertisment de la care cu toţii să avem de învăţat o lecţie. O lecţie dură, într-adevăr, pentru adulţi, pentru părinţi: să încercăm să oprim nebunia aceasta de a vâna glorie omorând copilăria. Asta e o boală ce ar trebui eradicată şi care ne priveşte pe toţi. Dar primii care ar trebui să înceapă lupta cu boala asta sunt părinţii celor doi copii .. Pentru ca moartea lor să nu fie în zadar ..
    Răspunde
  62. Snowflakes spune:
    25/04/2017 la 1:26
    Ajunseram si noi un neam de snowflakes…
    Sint impresionat de reactiile cititorilor romani. S-a intimplat o tragedie si majoritatea comentariilor cer statului sa fie mai dur cu ei, sa legifereze mai mult, sa reglementeze mai strict, sa aplice amenzi mai mari, sa-i tina strins in lesa (da, chiar pe ei) ca nu cumva sa li se intimple vreun accident, sa-i vaccineze fortat, sa le ia unora copiii… Si toate astea le cer statului roman, adica lui Dragnea si celorlati care exercita puterea in minunatul stat roman.
    Libertatea n-a fost niciodata o mare valoare pe plaiurile Mioritei si, pentru un pic de securitate, o da romanul pe toata, fara sa-l doara capul.
    Vai si-amar!
    Sper sa nu ne atace vreo 50 de islamisti nervosi, ca in doua zile capitulam si le platim tribut 500 de ani.
    Citind comentariile, gindul m-a dus de la snoufleikshii romani de azi la MOLON LABE si la CEI 300 DE SPARTANI ai lui LEONIDAS.
    Răspunde
  63. Overprotective parenting spune:
    25/04/2017 la 1:48
    The Risks of NOT Letting Your Kids Do Risky Things
    Răspunde
  64. Emil spune:
    25/04/2017 la 8:07
    În logica asta de miliţieni pârliţi, ar fi trebuit ca ieri, luni 24.08 2017 08.00, echipe mixte de poliţişti şi procurori să se înfiinţeze la porţile tuturor cluburilor sportive unde activează copii, să le închidă, iar părinţilor şi antrenorilor să le “dăşchidă” dosare penale pentru “rele tratamente aplicate minorilor”, “punerea în pericol” şi alte chestii din astea. Şi spun asta nu ca pantofar ci ca unul cu oareşce experienţă în alpinism, dar care nu mi-am dus copilul la aşa ceva pentru că mi s-a părut mult prea periculos. A fost opţiunea mea. Alţi amici de-ai mei, oameni cu mult mai multă experienţă decât mine, şi i-au învăţat pe ai lor.
    Răspunde
    • asdf spune:
      25/04/2017 la 11:35
      Da, daca e vorba de copii abuzati (cum consider ca au fost fetele Popescu), daca nu, nu.
      De curiozitate intreb: la ce cluburi se practica “alpinism” de catre copii? Adica alpinism in sensul propriu al cuvantului, cu ascensiuni pe zapada, gheata, mixt.
      Nu vorbim de escalada sportiva, nu-mi dau seama daca stiti sa faceti diferenta intre cele doua.
      Răspunde
      • Emil spune:
        25/04/2017 la 13:22
        Eu m-am referit la toate cluburile sportive, nu la alea cu profil alpinism. Gimnastica de exemplu, e cel care sare cel mai tare in ochi (a şi fost reliefat de mai mulţi comentatori) pentru că acolo activează copii de vârste fragede, iar natura genului ăluia de sport predispune la accidente. Iar ironia de doi bani găuriţi cu “nu-mi dau seama dacă faceţi diferenţa..” chiar nu-şi are locul aici, unde discuţia se poartă despre un accident unde şi-au pierdut viaţa nişte oameni. Am precizat că ştiu cu ce se mănâncă alpinismul, 11 ani a fost parte din job description (ca să-i spunem aşa).
        Răspunde
        • asdf spune:
          25/04/2017 la 23:17
          Atat timp cat faceti o analogie intre alpinism (in sensul de ascensiune pe munte, in conditii de zapada / gheata si / sau altitudine) si sport (activitate desfasurata in conditii controlate, pe baza de regulamente etc), mi se pare ca nu prea stiti cu “ce se mananca” alpinismul.
          Nu spune nimeni sa se interzica sporturile din cauza riscului de accidentari (chiar fatale).
          Dar alpinismul nu e sport, si nu e activitate pentru copii. In niciun caz pentru cei de 12 ani. Despre asta se discuta aici.
          Daca nu intelegeti de ce, faceti o comparatie intre numarul oamenilor care au murit practicand activitati sportive si numarul oamenilor care au murit pe munte. Probabil proportia e de 1 la 10000.
          Răspunde
  65. Dan Plesoianu spune:
    25/04/2017 la 8:56
    Si mai sint si alte motive puternice pentru a se face o ancheta penala. In primul rind, orice deces trebuie examinat de catre un medic. Daca decesul s-a petrecut in conditii neobisnuite, atunci trebuie sa isi spuna cuvintul un medic legist. Conditii de decs obisnuite ar fi: personae in virsta, personae bolnave in stadia terminale. In cazuri de accident insa, trebuie efectuata o ancheta, ale carei rezultate ar putea duce la masuri legislative care sa limiteze sau sa elimine posibilitatea de producer a unor accidente similar in viitor. In cazul in discutie, trebuie sa se stie daca s-au luat toate masurile tehnice si organizatorice pentru o astfel de escalada. Deja reiese ca cei doi tineri nu purtau casti de protective. Poate acest lucru ar trebui sa devina obligatoriu, cel putin in cazul minorilor. De asemenea, nu este clar daca tot grupul era asigurat in coarda sau nu. Se pare ca in cazul pericolului de avalansa lungimea corzii (spatial dintre alpinisti) trebuie sa fie mai mare decit de obicei. De asemenea, este posibil sa existe o regula care sa spuna ca cei mai neexperimentati alpinisti sa se afle in mijlocul grupului. Etc… Deci, o ancheta trebuie sa faca lumina in aceste necunoscute, si rezultatele acesteia sa stea la baza crearii unor viitoare regulamente si / sau legi, sau a modificarii acestora. De asemenea, cum spunea cineva, ar trebui pusa si problema asigurarilor de viata si accident. Si, iar asa: nu sint sigur, dar poate ca zona respective din Retezat (si altele asemanatoare), daca nu este deja, atunci ar trebui sa fie Parc National. Daca ar fi asa, atunci accesul ar fi mai controlat, si mai legiferat, practicarea alpinismului facindu-se in anumite conditii, mai clare, si cu permis. Etc…
    Răspunde
  66. Mircea ModanMirceaM spune:
    25/04/2017 la 10:39
    E tare greu sa scrii despre asa ceva. Cine are copii stie de ce. Ti se pune un nod in gat numai cand te gandesti ……si atunci tot articolul asta nu mai are niciun rost. Sau potae ca are, dar pe invers.
    Nimic nu justifica punerea in pericol a copiilor, nici performanta, nici teoriile savante sau vorbele de duh. Si cred ca legea ar trebui sa fie mult mai dura cu asa ceva. Preventiv mai ales, acum e tardiv. La concret, cred ca ,in cazul in care exista avertizari clare de avalansa ar trebui mult mai sever interzis accesul copiilor (dar si al adultilor) in acele zone. Chiar cu forta. Asa cum este interzis un zbor cu avionul atunci cand conditiile sunt nasoale. De ce nu se permite avioanelor sa zboare, pe riscul pilotilor? Ca exista, ca pilotul e cel mai tare din parcare… sau de ca sa nu avem piloti de 12 ani? Asa cum salvamarul vine si te ia pe sus cu barca daca iesi in larg, cand este interzis, ma rog, daca esti in zona lui vizuala Si marea este un “domeniu public”, si vazduhul…de n-afi la fel si pe munte? care ucide, daca nu-l respecti…la fel ca marea si vazduhul.
    Dle draga, gresti! Simt in toata fiinta mea de parinte ca gresiti fundamental….nu-ti pui copilul in pericol de moarte (peste riscurile obisnuite ale vietii cotidiene,care nu pot fi evitate), decat daca ai o problema la cap. Ati citit ca nu aveau casti, airbaguri sau alt “chestii” care sa reduca riscul. Ca erau avertizari de cateva zile privind avalansele, ca aia…a ca si cum Mallory s-ar fi dus in bascheti pe munte. Ca stie el ca va fi cald si bine. Nu ati facut nicio referire la aceste lucruri..ori nu stiati si ati dat-o la-ntors cu performanta si ci alte alea, ori stiati, si atunci chiar nu mai e nimic de spus.
    Răspunde
    • Sergiu Simion spune:
      25/04/2017 la 17:42
      ” Ti se pune un nod in gat numai cand te gandesti ……si atunci tot articolul asta nu mai are niciun rost. Sau potae ca are, dar pe invers.”. Subscriu, orice parinte care are copii va fi de acord cu dvs. Intrebarea interesanta ar fi ce fel de motive il determina pe autor sa scrie un astfel de text in raspar cu morala traditionala si logica sociala.
      Răspunde
      • Gabriel Deliu spune:
        25/04/2017 la 22:29
        “Orice părinte” mai puțin criminalii în cauză, trebuia să spuneți. Și apoi să chemați public la linșarea vinovaților. Așa se face.
        De fapt dvs, ca și domnul MirceaM (și alții, desigur) nu ați înțeles articolul. De altfel, dl MirceaM nu știu cum poate fi autor contributors, pentru că scrie foarte slab, cu multe greșeli de exprimare. Mai spune ceva și de airbaguri, pe acolo, mărturisesc că nu am înțeles.
        Vă fac totuși o destăinuire sau vă vând (aproape gratis!) un pont: autorul articolului nu a scris un tratat de morală, nici codul penal și nici un tratat exhaustiv despre chestiune. A scris câteva rânduri dintr-un alt punct de vedere, un pic diferit de cel comun. Un eseu e doar o părere, nu poate și nu trebuie să epuizeze un subiect. Când reproșați cuiva că nu a scris și despre altceva și altfel într-un eseu, de fapt vă exhibați ignoranța.
        Faptul ca nu reușiți să vedeți cu nici un chip decât ceea ce vă permit ochelarii de cal să vedeți, nu vă onorează. Faptul că presupuneți motive oneroase pentru scrierea acestui articol vă dezonorează cu atât mai mult.
        Răspunde
        • Sergiu Simion spune:
          26/04/2017 la 9:27
          Faptul ca aveti posibilitatea democratica sa va exprimati in spatiul public nu va da dreptul sa fiti nesimtit , sa veniti cu bâta pe forum si sa insultati pe cine aveti chef si pe cine vi se nazare dvs pentru ca nu va convin opiniile pe care le cititi si nu sunteti capabil sa veniti cu contraargumente.
          L-ati insultat pe domnul Rasvan Lalu , l-ati insultat pe domnul Mircea Modan ( autori care publica pe aceasta platforma si care isi exprima opiniile despre text , nu despre autorul lui ) si i-ati luat la rand si ii insultati fara numar pe toti cei care nu sunt de acord cu textul care a revoltat cei mai multi cititori ( foarte interesant, va substituiti cumva autorului ? :) ) si pe cei ale caror opinii nu va convin.
          Pe de alta parte , cu orice ocazie sariti la interval laudand inteligenta autorului ( oare de ce ? :) ) , insinuand cat de prosti sunt cei care nu sunt de acord cu textul si implicit cu autorul.
          In acest caz comentariile dvs ii fac cel mai mare deserviciu autorului care fiind atat de inteligent cum sustineti dvs nu isi poate apara singur textul si are nevoie de ajutorul unuia sau mai multi “undercover” ca dvs care sa ii apere ideile scuipandu-i pe toti de pe forum care nu sunt de acord cu ele.
          Ca sa lamurim lucrurile , suntem in spatiul public , dar tocmai de aceea aici se discuta texte ( nu persoanele autorilor ) si se aduc argumente, nu insulte, iar persoanele necivilizate nu sunt obligate sa participe la dialog. Punct.
          Dupa cum va exprimati , desi afisati un nume de faţada dar care nu pacaleste pe nimeni , va lipsesc total argumentele in schimb jigniti pe toata lumea cu ura si furia neputintei ( este trist sa scrasnesti si sa scuipi sub un pseudonim cand nu ai argumente la lumina zilei ).
          Sub acest nume ati esuat in mod lamentabil chiar daca moderarea forum-ului v-a lasat sa va faceti numarul , dar aveti desigur optiunea sa o luati de la capat si sa incercati cu altul si la alta masa . Sanatate.
          Răspunde
  67. marian spune:
    25/04/2017 la 11:44
    Nu e direct legat de subiectul articolului, dar eu nu am inteles un lucru. Faptul ca, din grupul prins de avalansa, au murit tocmai cei doi minori (ca sa nu intru in polemica privind modul in care ii numim), pe cind adultii au scapat in mare parte nevatamati, este rezultatul hazardului?
    Sau exista niste explicatii pentru asta (de exemplu ca erau mai usori sau de statura mai mica si au fost tiriti de avalansa mai departe, sau exista vreun comportament de protectie in momentul producerii avalansei pe care adultii l-au adoptat si minorii nu, sau vreo alta explicatie)?
    Răspunde
  68. Ana spune:
    25/04/2017 la 13:38
    Pentru cei care contunuati sa teoretizati vinovatia as vrea sa intelegeti ca articolul vorbeste despre pasiune si sacrificiu.
    Felicitari pt.articol!
    Profunde condoleante familiei!
    Răspunde
    • Sergiu Simion spune:
      25/04/2017 la 18:16
      Pasiune si sacrificiu ?! Ale cui si pentru cine ?! Credeti dvs sub pseudonim, aici este vorba despre moartea cruda a doi copiii , dar daca va mai informati poate veti si intelege dvs , presa aduce mereu noi detalii :http://adevarul.ro/locale/hunedoara/traumele-cumplite-spatele-marilor-succese-copiilor-alpinisti-fost-desfiintat-tatal-dor-getei-popescu-modul-si-a-tratat-fiica-1_58ff478e5ab6550cb88ac8d1/index.html.
      Răspunde
    • Gabriel Deliu spune:
      26/04/2017 la 9:49
      Cu totul de acord cu dvs.
      E mai mult decât atât. Zilele astea, probabil, sunt (au fost) îngropaţi acei tineri. Ce o fi în sufletul părinţilor, numai ei ştiu! Am văzut articolul şi ca pe un fel de a spune, cu compasiune: “Nu aţi greşit cu totul!”
      Îmi e frică de cei care, din fotoliul de acasă, ştiu mai bine ca mine ce e mai bine pentru mine şi ai mei, deţinători (de canapea) ai adevărului suprem. De fapt, ei sunt ca babele care se duc regulat la biserică dar bârfesc şi îşi urăsc de moarte vecinii. Dacă îi întrebi despre copiii lor,afli că nu au luat bacul sau nu au făcut nimic în viaţă, dar ei ştiu perfect ce ar trebui să facă “toţi părinţii”. Am oroare de acest “toţi”, de lipsa nuanţelor, de mentalitatea comunistă apărută, paradoxal, şi la oameni care nu au trăit în comunism. Sunt cei care se întreabă, iată, ce a dus gimnastica omenirii.
      Deci, încă o dată: pentru mine cei buni sunt cei care nutresc o compasiune adevărată, pentru oamenii vii care suferă.
      Răspunde
  69. julius001 spune:
    25/04/2017 la 14:15
    1….”Au murit în Retezat doi alpinisti adolescenti.”…despre cum mor alplinistii sa vorbeasca alpinisti!( si vorbesc destul de bine, dealtfel; vezi comunicatul SGLM)…paleoliberalii sa se ocupe de paleoliberalisme…cizmarul sa stea la nivelul ciubotelor!
    2…” dosarul penal deschis trebuie ca e o gluma proasta sau o formalitate in rem, dupa care va fi închis la loc” …sigur!, se aplica legea populara romaneasca ” Eu te-am facut eu te omor”…
    3….”cei doi tineri care au murit, se pregateau împreuna de ture grele în munti înalti”…cei doi tineri aveau in jur de 13 ani, varsta cand inveti sa scrii corect gramatical, sa faci curte la fete si sa bati mingea cu masura in timpul liber ..ture grele in munti inalti le faci la maturitate cand, se presupune, ca ajungi la un echilibru in aprecierea propriei persoane. Greta Popescu a murit, cumva, in lupta cu fortele dezlantuite ale naturii pentru ca tricolorul sa triumfe pe cele mai inalte culmi ?…
    4..” Suntem construiţi să vrem simultan lucruri contradictorii: şi siguranţă, şi autodepăşire”…de aia omul a inventat educatia. Omul se educa de la varste fragede ca sa priceapa care e limita dintre siguranta si autodepasire….parintii si societatea raspund pentru treaba asta !
    5…”Faptul că societatea postmodernă e incapabilă să mai accepte ideile de soartă şi risc, vrând să controleze şi să sanitizeze totul cu inginerie socială, procese verbale sau vibraţii pozitive,”…dimpotriva…marea golanie a socului financiar din 2008 este un megaexemplu de risc impins la extrem. de ruleta ruseasca cu finantele lumii in care cei responsabili nu platesc ….deci mai usor cu postmodernismul !..idiotul care si-a fortat copilul sa devina Hercule de Romania n-are nici o treaba cu postmodernismul…este un mod deformat de intelegere a performantei. la fel si in cazul bietei greta popescu..
    Răspunde
    • Gabriel Deliu spune:
      25/04/2017 la 21:46
      După logica ta (vezi punctul 1), tu în ce calitate comentezi?
      Nu-ți răspundeam (că nu e cazul) dar prea ai stâlcit numele fetei, în ultimul rând. Deci ești și isteț și bine informat.
      Răspunde
  70. Decebal spune:
    25/04/2017 la 15:58
    Daca scopul articolului a fost sa stranga multe comentarii, apai si l-a atins. :)
    E ca la fotbal – de pe margine se pricepe oricine, iar aruncatul cu parerea este sport national, la noi.
    Nu fac alpinism, asa ca nu m-as lansa in consideratii despre performanta si risc si prefer sa-i las s-o faca pe cei care se pricep. Prefer o abordare omeneasca, de bun simt.
    La varste fragede, copiii-si doresc cam ceea ce-si doresc parintii pentru ei (pentru copii). Daca au incredere in parinte, merg cu el pana la capatul lumii. DAR nu au discernamant, iar parintele trebuie sa suplineasca lipsa de discernamant a copilului.
    Am mai vazut tati care-si supun baietii fragezi la antrenamente intensive de forta, iar copiii aia, desi mai puternici decat cei de-o varsta cu ei, ajung niste adulti piperniciti si cu capul mare…
    Chiar daca un copil de 13-14 ani (si ce experienta in alpinism poti avea la 14 ani?!) zice “vreau sa atac varful”, este raspunderea adultului de langa el (in special daca-i este parinte) sa zica “Bine!” sau “Nu de data asta!”.
    Indiferent de unghiul din care privim ceea ce s-a intamplat, este o tragedie. Si, cu sau fara dosar penal, niste parinti se vor intreba toata viata “daca ar fi avut casca, oare ar fi trait?”…
    Restul e “bla-bla”.
    Răspunde
    • Adi spune:
      26/04/2017 la 1:17
      Exista si alte cel putin doua alte categorii de parinti care in aceasta situatie ar gandi si s-ar intreba altfel:
      - unii care ar zice: ” asa a vrut ea, a fost pasiunea ei, o moarte eroica, …soarta, … Dumnezeu, etc”
      - altii, care s-ar intreba, tot toata viata: “cu sau fara sapun?”
      Răspunde
  71. Sergiu Simion spune:
    26/04/2017 la 12:18
    Relativismul moral al (de)formatorilor de opinie
    O recenta tragedie care a condus la moartea sfasietoare a doi copii nevinovati plecati impreuna cu parintii lor pe munte ( http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/medicii-legisti-copiii-surprinsi-de-avalansa-din-retezat-au-murit-aproape-imediat-din-cauza-numeroaselor-traumatisme.html ) a inflamat mass-media .
    Opinia publica s-a impartit in doua tabere pro si contra celor care au initiat si condus actiunea in care grupul condus de adulti a pus in faţa lor copii care detineau recorduri obtinute in alpinism , recorduri uimitoare pentru varsta lor. De neinteles a fost faptul ca cei doi copii nu aveau niciun fel de echipament de protectie in timp ce adultii erau complet echipati.
    Dincolo de opinia publica , jurnalistii care la noi de multe ori joaca si rolul de formatori de opinie , au scris imediat despre acest subiect , dar aici au aparut si surprizele.
    Cativa jurnalisti au emis opinii care contrariaza si simtul comun, si morala traditionala, si logica sociala.
    Roxana Dumitrescu publica in “Adevarul ” un articol vehement despre “cortegiul ticalos al procurorilor morali” (http://adevarul.ro/news/societate/cortegiul-ticalos-procurilor-morali-escaladeaza-moartea-1_58fe08a15ab6550cb883fed4/index.html ) in care violenta verbala suplineste lipsa argumentelor :
    „ Doi campioni ( s.n.- campionii erau de fapt copii ) la alpinism au murit ieri şi noi avem o voluptate sadică (s.n.) de a ne erija în procurori şi a-i executa pe părinţi (s.n.). Un şacalism cinic (s.n.) ne face să uităm că nu e nimic mai grav, mai anihilator, mai dureros pentru un părinte decât moartea copilului.”
    ”Nu, noi ştim cum trebuie să creştem copiii tuturor (s.n.). Iar când se întâmplă ca un părinte să greşească fundamental (s.n.) , înlocuim tăcerea decentă cu un cortegiu ticălos al procurorilor morali (s.n.) .”
    Problema este ca afirmatiile , gratuite si ipocrite in acelasi timp, ne arata ce inseamna uneori la noi „presa de opinie si comentariu” folosita ca instrument de manipulare .
    Dincolo de forma uneori discutabila in care sunt exprimate opiniile cititorilor , aici nu este vorba nici pe departe de „procurori morali” , „voluptate sadica”,etc. ci pur si simplu de reactiile normale de compasiune ale oamenilor in fata disparitiei tragice a doi copii si de reactiile firesti de indignare intr-o asemenea situatie in care se intreaba pur si simplu cum a fost posibil asa ceva.
    Autoarea articolului care conform notei biografice din “Adevarul” a trecut si prin educatia occidentala („Roxana Dumitrache a absolvit London School of Economics and Political Science și Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA, ca șefă de promoție ” ) , are o logica morala inversa si o alta scala a valorilor taxand exact reactiile morale ale semenilor sai care in aceasta viziune ar fi trebuit sa se rezume doar la o „tacere decenta”.
    Aceasta este de fapt vechea teza comunista dupa care oamenii trebuie sa vorbeasca numai atunci cand sunt intrebati pentru ca asupra faptelor sociale se pot pronunta doar „organele legal abilitate”.
    La limita , daca cetatenii ar asista la un furt, o agresiune sau chiar la o crima , probabil ca in aceasta viziune originala ei nu ar avea dreptul sa aiba nici macar reactii morale , ci doar sa pastreze o „tacere decenta”…
    Acelasi tip de detasare morala este propus de un alt autor care evita si el sa se pronunte asupra situatiilor care pun in pericol viata copiilor (http://adevarul.ro/news/societate/viata-e-frumoasa-zic-eu-geta-erik-1_58fdccf75ab6550cb88272da/index.html ) .
    Mihai Copaceanu , psiholog, subliniaza ca in mod evident copii ei au fost pusi din start in pozitia victimei :
    “Salvamontiştii din Hunedoara care au regăsit trupurile copiilor au declarat că aceştia nu erau echipaţi şi pregătiţi pentru avalanşă, nu purtau cască de protecţie, nu erau asiguraţi cu ham sau coardă, care probabil i-ar fi putut salva de la deces.”
    Cu toate acestea refuza sa adopte o pozitie clara fata de situatiile de acest gen si se cantoneaza in detasare, indiferenta si relativism moral . Dupa acest autor, a avea o atitudine , o reactie morala si o revolta fata de situatia care a condus la moartea tragica a unor copii inseamna “a da cu pietre” :
    ” În 2014 americanul Patrick Sweeney si-a dus copiii de 11 ani, respectiv 8 ani în Mont Blanc şi nu a avut niciun regret când avalanşa era sa îl ucidă. Momentul a fost filmat. Însă autorităţile franceze locale au declarat că dacă Patrick era francez, statul i-ar fi luat copiii. Primarul regiunii a depus o plângere contra lui Patrick tocmai pentru a descuraja şi alţi „doritori de andrenalină”, susţinând că Mont Blanc nu este pentru distracţie.
    E mult pentru un copil de 12 ani? Este nedrept şi condamnabil acest efort? Cum se simt ei în profunzimea sufletului lor, dincolo de bucuriile afişate în interviuri televizate? Sunt forţaţi de către părinţi? Sunt părinţii responsabili? Sunt tineri care odată ajunşi adulţi au renunţat la practicile impuse de părinţi fie că era pian, matematică sau balet.
    Nu, nu voi cădea în tabăra acuzatorilor Părinţii celor doi copii au deja suferinţa, trauma infinită şi regretele pierderii definite a iubirii lor. Cu ce drept noi, de pe margine, să aruncăm cu pietre (s.n.)?”
    Pe de alta parte , de la contestarea reactiilor morale si pledoaria pentru relativism moral si pana la cinismul moral si social nu mai este decat un pas. In mod surprinzator si acest pas a fost facut.
    Un articol aparut recent pe platforma Contributors.ro ( Sorin Ionita- “Pentru că există…”) reuseste aceasta performanta si se antepronunta in mod categoric intr-o chestiune atat de grava cum este moartea tragica a unor copii si in care , conform legii, se pot pronunta si instantele abilitate :
    “Au murit în Retezat doi alpinişti adolescenţi (s.n.). Dar dosarul penal deschis trebuie că e o glumă proastă sau o formalitate in rem, după care va fi închis la loc (s.n.).”
    Din start, autorul ignora in mod evident avertismentele profesionistilor in domeniu :
    „Cel responsabil va plăti cumva” zice şeful Salvamont, că ei au dat avertismente de avalanşă, ca traseele erau „închise” ( s.n.) , ca nu trebuiau să se ducă acolo etc.”
    Argumentele aduse in acest caz sunt ridicole. Copii denumiti anterior “adolescenti” , devin acum “tineri” a caror experienta impreuna cu parintii lor cu tot surclaseaza orice autoritate in domeniu :
    ” Da, doar că grupul prins de avalanşă era format din alpinişti cu experienţă, plus cei doi tineri(s.n.) care au murit, se pregăteau împreună de ture grele în munţi înalţi. Ce doi erau însoţiţi de părinţii lor, alpinişti şi ei, făceau parte dintr-un club. Toţi aveau mai mult antrenament de munte înalt decât salvamontul şi poliţia Hunedoara la un loc.”
    Dupa aceleasi principiu al subtitutiei autorul invoca grija si dragostea parintilor pentru copii lor in locul respectarii unor norme obligatorii pentru toti cei care urca pe munte in aceste conditii, si in special in cazul copiilor :
    ” E absurd să crezi că doi părinţi nu s-au gândit la toate astea când au plecat cu copiii lor pe munte pentru performanţă. Sau că mai au nevoie acum, în drama lor, de vreo lecţie birocratică de la autorităţi. Au gestionat bine precedentele 100 de situaţii, pe care nu le-aţi văzut, şi prost pe a 101-a, mediatizată. E tragic, se întâmplă uneori (s.n.) iar ei sunt ultimii care să-şi fi dorit aşa ceva. Ce e de anchetat penal aici? ”
    De aici pana la “soarta si risc” mai este un singur pas iar autorul il face si pe acesta :
    ” Faptul că societatea postmodernă e incapabilă să mai accepte ideile de soartă şi risc (s.n.), vrând să controleze şi să sanitizeze totul cu inginerie socială, procese verbale sau vibraţii pozitive (s.n.), după caz, n-o sa le facă pe primele să dispară, ci doar ne va face pe toţi mai nevrotici.”
    Daca soarta este de vina pentru tot ceea ce se intampla , atunci nu poate exista un “micro-management al imprevizibilului” , deci nu mai exista nici responsabilitatea actiunilor noastre pentru ca aceasta ar insemna sa strivim natura umana intre “malaxoare kafkiene” :
    ” Criminalizarea (s.n.) oricărei activităţi riscante asumate liber, de babele moraliste şi avocaţii de la protecţia consumatorului, o să strivească natura umană în malaxoare kafkiene. Ni se pare că suntem noi înşine mai în siguranţă, mai protejaţi, dacă ne minţim singuri adoptând reguli inaplicabile de micro-managementul imprevizibilului.”
    Observam deja ca autorul nu mai discuta de fapt despre moartea tragica a unor copii , ci discuta cu resemnare despre “soarta”, ” risc”, “hazard” , micro-managementul imprevizibilului”, “babe moraliste’si “avocatii de la protectia consumatorului” (?! – in principiu acestia se ocupa de bunuri , nu de fiinte ).
    Toate aceste demersuri nu au fost decat un preambul pentru a pune batista pe tambal si a de aplica in mod mascat o lovitura victimelor minore prin care , conform unui celebru dicton din spatiul nostru social (post) comunist “mortu` e de vina”:
    ” De fapt ne luptăm fără speranţă cu propria noastră natură. Suntem construiţi să vrem simultan lucruri contradictorii: şi siguranţă, şi autodepăşire. Prima face viaţa posibilă, cealaltă îi dă sens. Prima e serioasă, cu legi şi poliţe de asigurare; a doua e visătoare, riscantă, o sumă de aspiraţii care ne mână mai înainte, mai sus. Şi le vrem în doze diferite, fiecare dintre noi.
    Oamenii ăştia şi-au dorit mai mult din a doua (s.n.)”.
    Problema este ca dincolo de reactiile morale ale cititorilor si de opiniile originale ale acestor autori care intra in coliziune frontala cu morala traditionala si cu normele sociale, cei mai in masura sa se pronunte sunt cei care se ocupa exact cu acest gen de actiuni si au dreptul la opinii profesionale avizate.
    Acestia au facut-o deja si in mod categoric taxand comportamentul unor adulti responsabili pentru faptele lor :
    In aceeasi masura opiniile acestor profesionisti arata si cealalta fata a medaliei :
    In aceasta recenta tragedie , ca si in atatea alte tragedii petrecute in spatiul nostru social , opinia publica nu cauta vinovati si condamnati ( nici nu are dreptul !) sau linsaje publice ci explicatii si masuri de prevenire a acestora, pentru ca in toate societatile civilizate oamenii au o reactie intensa de compasiune cand este vorba de victime nevinovate si in mod special cand este vorba de moartea unor copii.
    A interzice in asemenea cazuri , si sub o forma sau alta, dreptul oamenilor la opinie, la reactii morale , la exprimarea compasiunii si revoltei, nu tine de democratie , ci de contrariul ei.
    Daca pentru nimeni nu mai este o surpriza faptul ca politicienii vor sa reseteze si Codul Penal si valorile morale , sa dezincrimineze faptele penale si sa elibereze conform relatarilor din presa mii de infractorii dintre care unii au chiar si condamnari de 10 ani de inchisoare , este totusi o mare surpriza atunci cand formatorii de opinie cei care ar trebui sa sustina prin scrierile lor normalitatea sociala si valorile morale specifice unui stat de drept, democratic si european taxeaza exact reactiile morale ale cetatenilor si exprimarea decenta a opiniilor lor
http://www.contributors.ro/editorial/pentru-ca-exista/




 Epilog 

  Autorul articolului nu a putut accepta ca pozitia sa fie criticata in majoritatea comentariilor si exact cand scandalul mediatic incepuse sa se stinga  a aratat inca odata ca nu renunta la pozitia sa si nu concepe sa piarda  , respectiv posteza o ultima replica care arata ca acele comentarii sunt cat se poate de indreptatite :


Sorin Ionita spune:01/05/2017 la 10:29 
Cine poarta, bre, casca la drumetie de munte pe poteca? Ca asta era, nu escaladau nimic in momentul ala. Ailalti care i-au “salvat”, grupul cel mare din creasta, sau salvamontistii, purtau casti?Si ce tot bate lumea campii cu hamurile si firul de avalansa? Ala e bun cand te ingroapa zapada, ca sa te gaseasca, ori aici s-a murit din izbitura, nu au fost acoperiti de zapada sau sufocati, au scris peste tot ca erau parintii langa ai cand au ajuns primii salvatori. Firul e util dar in cazul asta nu facea nici o diferenta.Vorbeste lumea ca sa se afle in treaba.


Rezulatul a fost acela ca mai aprinde o data focul pe care l-a pus initial contrariind opinia publica numai ca de aceasta data pozitia sa este amendata in "Dilema Veche" exact de cel la care nu s-ar fi asteptat sa devina "o baba moralista " :


https://www.facebook.com/Adevarul/posts/10154643007951243


la Niciun comentariu: