Comentariul de mai jos a fost facut la un articol despre realizarea si impactul emisiunilor TV : Ciprian Ciucu - Revelatia si confesiunile unui idiot util care s-a plimbat pe la televiziuni , articol parut pe Contributors.ro .
Acest tip de discurs rar intalnit in spatiul nostru public arata cat de dificil este sa vorbesti simplu ( si sincer ) despre lucruri complicate, si de ce atat de putini reusesc acest lucru la noi. In acelasi timp , daca acest tip de discurs s-ar extinde in spatiul public , manipularile si intoxicarile din mass-media ar ramane in multe cazuri fara obiect. Exemplu :
„ Da, televiziunile au listele cu invitați pregătite în funcție de preferințele partidelor.”
Cu alte cuvinte, aflam ceea ce se stie de fapt , dar nu se recunoaste niciodata oficial : toata povestea cu „ rating-ul” invocata cu tarie si de catre toate televiziunile nu este nimic altceva decat o minciuna ordinara si un praf aruncat in ochii publicului care ascunde lipsa de scrupule a manipulatorilor de profesie. In timpul comunismului, toate ziarele si ecranele de la noi erau ocupate de cei doi semidocti. In realitate, pe primul loc al preferintelor reale ale populatiei de atunci se afla sportul, iar pe ultiumul se afla politica PCR ! In cazul de fata, foarte multe subiecte introduse din culpa pe piata media , si date pana la saturatie , au fost invocate ulterior pe post de „ cerinte ale populatiei ”.
Rezultatul este urmatorul :
„ Am fost repede dezamăgit de superficialitatea cu care redactorii le pregătesc, prezentatorii le tratează, iar regizorii de platou le dirijează. Când întrebam ce subiecte vom dezbate, pentru a mă pregăti cât mai bine, îmi spuneau de principiu subiectele dar menţionau că asta se va întâmpla “dacă nu va apărea ceva mai important ”
Este exact ceea ce observa de fapt orice telespectator . In realitate , scopul emisiunilor nu este informarea corecta , neutra si obiectiva a cetatenilor , iar superficialitatea si improvizatia mascheaza uzurparea de competenta , intentiile ascunse alte realizatorilor , uneori ale invitatilor ( !) care in multe cazuri ( ex: moartea unui om ca subiect de presa !! ) nu prea respecta nici un fel de cod deontologic sau moral ( uneori nici pe cel al comportamentului civilizat ).
Consecinta este absolut dramatica :
„ ...într-o ţară în care notorietatea ţine loc de valoare, nu am ce face şi trebuie să joc acest joc pentru a nu sta în general pe tuşă”
Este exact principiul dupa care s-a organizat de fapt si „Gala 10 pentru Romania” ( desi oficial s-a afirmat exact contrariul ) si multe alte concursuri in care Eminescu de exemplu, a devenit egalul lui Guţă , sau invers.
Cu alte cuvinte, ni se sugereaza ca trebuie sa acceptam sa traim intr-o lume in care sa ne furam singuri caciula , respectiv o societate a valorilor rasturnate in care actioneaza principiul contraselectiei . Daca am compara societatea noastra cu un spital , e ca si cum deciziile profesionale importante nu ar trebui sa fie luate de catre doctori ( ca , nu-i asa, sunt putini ! ) ci de catre administratori, infirmiere si femei de serviciu ( ca , slava Domnului , sunt majoritari ca numar ). Problema este ca adevarurile si lucrurile fundamentale pentru oameni si societate nu se stabilesc “prin vot” ca in politica ( in stiinta,cultura, etc., criteriul majoritatii nu este identic cu cel al adevarului ,valorii ,etc. ) .
Aici trebuie spuse raspicat cateva lucruri. Televiziunile si mass-media in general nu ar avea mare succes daca , pe langa impostori, nu ar exista si o complicitate ( tacita sau nu) a profesionistilor din cele mai diverse domenii : jurnalism, sociologie, psihologie,etc. Cand pentru malpraxis in medicina de exemplu, nu exista sanctiuni grave nici chiar atunci cand e vorba de viata unui om, nu cred se mai mira cineva de inexistenta unor sanctiuni grave date moderatorilor, jurnalistilor, sociologilor, psihologilor, magistratilor,avocatilor,politistilor, etc. pentru „incalcarea codului deontologic” . Un hâtru ar spune ca se poate chiar mai rau decat atat, dovada recenta fiind unii sefi din Politia ( Olt, se pare ) care nu urmaresc oficial si legal apararea drepturilor si integritatii cetatenilor , ci …ridicarea fustelor subalternelor, „ in interes de serviciu”, probabil. Ca sa ne amuzam, putem chiar sa punem un pariu. In acest caz ca si in multe altele, cei in cauza vor fi mutati in alte judete si viceversa, dar nimeni nu va analiza, nu va explica si nu va indeparta cauza esentiala care face ca aceste abuzuri sa fie posibile si tolerate (ex : „ sefii stiau ” , dar nu luau masuri ) ani in sir „ in sistem” si „de sistem” pentru ca aici, la fel ca si in alte domenii de fapt, in multe cazuri nu exista nici un interes ca „sistemul” sa fie schimbat.
Dovada elocventa este cosmarul politic de tip Matrix din aceasta vara care a iesit de fapt din toate grilele Uniunii Europene, SUA, si ale normalitatii democratice si sociale in general :
„ ..ce s-a întâmplat în vara lui 2012 m-a impresionat puternic. Nu-mi venea să cred că evenimentele la care asistam se întâmplau cu adevărat!”
Pana la urma , furtuna sociala iscata de Revolutie si de cele doua decenii de tranzitie originala spre nicaieri , a ridicat cam toate gunoaiele in aer ( e drept , unele au si sarit imediat ca paduchele drept in frunte ) si unele acolo au ramas . Daca ( din pacate la noi tot ceea ce este important incepe cu “daca” ) oamenii competenti si integri din aceasta tara ( cati au fost si cati mai sunt ) ar fi urmarit un minimum de obiective comune pe termen lung in orice domeniu s-ar fi aflat , si ar fi respectat un minimum de reguli ale transparentei, onestitatii si muncii in echipa , probabil ca santajul politic si social actual nu ar fi functionat , si nu s-ar fi ajuns niciodata aici.
De aceea cred ca „acceptarea jocului” si alegerea locului fiecaruia este numai o problema de constiinta si de optiune individuala pentru ca , intr-un fel sau altul , mai devreme sau mai tarziu, totul se plateste si de catre toata lumea. Din acest punct de vedere, traim totusi intr-o democratie.
De aceea cred ca „acceptarea jocului” si alegerea locului fiecaruia este numai o problema de constiinta si de optiune individuala pentru ca , intr-un fel sau altul , mai devreme sau mai tarziu, totul se plateste si de catre toata lumea. Din acest punct de vedere, traim totusi intr-o democratie.
N.B. Dialogul a continuat :
Aceeasi minciuna cu “publicul cere asta, deci noi asta dam” a fost folosita pena la saturatie privind difuzarea in exces de manele, “stiri” cu un continut ridicat de violenta (ex: accidente, crime, violuri, orice alt tip de infractiuni), emisiuni tembele legate de “vedete” si lista poate continua.
Manipularea ordinara prin intermediul tembeliziunilor a avut si ARE INCA drept fundament O MINCIUNA ORDINARA: …”asta cere publicul”!
Va asigur ca NU EXISTA NICI UN SONDAJ DE OPINIE SERIOS,….REPET….SERIOS CARE SA CONFIRME / LEGITIMEZE ACEASTA MINCIUNA ORDINARA!
Ma indoiesc ca, daca prin absurd, s-ar decide efectuarea unui astfel de sondaj…publicul CHIAR AR DORI astfel de emisiuni….Chiar am serioase indoieli! Nu-mi fac iluzii in ceea ce priveste gradul de cultura/civilizatie sau nivelul de instructie al majoritatii romanilor…dar, totusi, e FOARTE GREU DE CREZUT ca exista o apetenta pentru astfel de monstruozitati.
Ma indoiesc ca, daca prin absurd, s-ar decide efectuarea unui astfel de sondaj…publicul CHIAR AR DORI astfel de emisiuni….Chiar am serioase indoieli! Nu-mi fac iluzii in ceea ce priveste gradul de cultura/civilizatie sau nivelul de instructie al majoritatii romanilor…dar, totusi, e FOARTE GREU DE CREZUT ca exista o apetenta pentru astfel de monstruozitati.
Totul a fost (asa cum bine spuneti) si ESTE in continuare….O MINCIUNA ORDINARA care are unicol scop perfid de a legitima aceasta sarabanda de mizerii promovate de mai toate tembeliziunile.
Despre improvizatie, impostura sau rea-credinta….NICI NU MAI VORBESC!
Ele sunt vizibile din Univers…si cat se poate de clare pentru orice minte limpede si de buna credinta!
Ele sunt vizibile din Univers…si cat se poate de clare pentru orice minte limpede si de buna credinta!
Asta e…
- „24 November, 19:50. Maria
Din cate tari am vazut , si am vizitat 17, numai in Romania se vad la tarabe reviste porno si poze deocheate. Cobori din autobuz cu copilul de la scoala si dai cu ochii direct in poze explicite. Daca va uitati si la emisiuni de divertisment din alte tari n-o sa vedeti aceasta vulgaritate din divertismentul romanesc, ca sa nu mai vorbesc de limbajul vulgar, la TV si pe strada. Nu se mai jeneaza nimeni de nimic…”Tom Gallagher scria undeva ca nici un parinte responsabil nu ar trebui sa-si expuna copilul emisiunilor de la unele posturile TV romanesti . Si este un occidental (britanic ) rece si calculat , nu un latin coleric !Daca o brutarie vinde faina stricata , a doua zi este imediat si amendata , si inchisa. Daca in schimb , unele posturi TV fac reclama ( mascata ?!) vulgaritatii , obscenitatii si pornografiei ca sa nu spunem prostitutiei mascate ( printre altele) sub nasul CNA si al “deontologilor”din presa , acestea fac …rating (!)) altfel spus… vand iaurt !
” Noi stim, voi stiti, ei stiu” , dar nimeni nu “vede” . Asa incepe “spirala tacerii “. Ei si ?! Facem cum vrem “noi”. De fapt, ca sa fim cinici, cum poti altfel ” sa transformi mintea cetatenilor in faina ca sa nu mai intelega nimic din realitate ” ( Gabriel Liiceanu ) ?Dupa cum se poate intelege, nimeni n-a mancat usturoi, nici gura nu-i miroase, deci obiectivul nostru strategic national …este acela ca “rating-ul” sa nu cumva sa intre “in moarte clinica “! . Se abtine cineva ?!
- Domnul Andrei Plesu ne spune cam ceea ce stiam cu totii : cand oamenii nu au de fapt intre ce sa aleaga “rating-ul” este practic o minciuna , un post de televiziune nu ar trebui sa difuzeze orice ( subcultura, agresivitate, violenta, obscenitate si pornografie) si la orice ora . Mai mult, aflam ca este propagata in spatial public (nu se stie de unde , de ce , si de catre cine ) ideea ca „ realul e nemărginit şi că toate compartimentele sale sunt la fel de ”legitime”, idee care intra in contradictie cu faptul ca realizatorii de emisiuni TV ar trebui sa respecte un cod deontologic( dar nu scrie nicaieri ca este obligatoriu ) ,etc.Pe de alta parte, exemplul dvs nu cred ca este unul foarte inspirat ( e drept, titlul articolului este o problema de gust individual ). Indignarea de acum a domnului Andrei Plesu fata de degradarea limbajului public ( “Fenomenul este simptomul unei primejdioase degradări sociale, morale şi intelectuale. Bunul gust şi buna cuviinţă sunt în comă.” -adevarul.ro/news/societate/romania-chiloti-1_50f3b3c356a0a6567e7dd4df/index.html ) este amuzanta pentru ca de fapt domnia-sa a pus umarul , si din proprie initiativa, chiar la aceasta actiune prin puterea exemplului . Daca am aflat ca la facultate ar fi tinut un celebru curs “ despre ingeri” ( ulterior am aflat ca ar fi scris si un tratat pe aceasta tema ) , in viata reala a cultivat recent si in presa de mare tiraj din septembrie 2010 un limbaj suficient de “buruienos” ca sa intre in contradictie chiar cu domeniul de care s-a ocupat oficial in calitate de fost ministru al culturii , ca sa nu mai spunem de articolul citat de dvs. Din respect pentru cititori mi-am permis sa inlocuiesc cu puncte de suspensie unele litere din textul interviului dat Mirelei Corlățan de catre domnul Andrei Plesu :„ Era unul Căpudeanu, cu care am avut o discuţie foarte tare. Tipul arăta foarte ciudat, îi curgea un un ochi, era gălbejit. Un galben din ăla de şedinţă… Cum am intrat a început să înjure. “Cum e posibil tovule, ..tu-i ceara mă-sii, azi şi mâine. Cum e posibil? Cum poate intelectualii să cadă în asemenea capcane. Dă-o-n p…a mă-sii!”. Eu am simţit că ăsta e stilul şi am plusat: “Tovarăşu Căpudeanu, daţi-o, dom’le, în p…a mă-sii, cum e posibil ca dintr-un c…t să faceţi ditamai aberaţia”. I-a plăcut reacţia mea frustă. Era pe gustul lui, drept care mi-a zis. “Tovule,, matale eşti băiat simpatic”. Problema era că el nu înţelegea ce e aia “transcedental”. Ca de altfel toţi cei care ne judecau..
Căpudeanu consultase însă un mic dicţionar filosofic care apăruse atunci şi dăduse peste accepţiunea kantiană a termenului. Zice. “Cînd Marx a demonstrat încă din secolul trecut că trans… ăştia reprezintă o gândire idealistă cum aţi putut dvs în secolul XX, ca intelectual, să mai acceptaţi aşa ceva…” Zic: “S-o lăsăm baltă. Spuneţi-mi mai bine ce trebuie să fac să scap de această prostie?” Mi-a răspuns imediat: “Cel mai bine faceţi un memoriu către tovarăşul Ceauşescu”.Nu mai făcusem memorii. Aveam un unchi, care era contabil de o viaţă şi care m-a ajutat să fac memoriul cerut. Nu mă dezvinovăţesc. Am semnat acel memoriu şi mi-l asum ca atare. El respecta stilistica de-atunci a oricărui memoriu. Nu puteai spune “Băi, nu ţi-e ruşine? Fă-mi dreptate!” Spuneai “Stimate tovarăşe secretar general, am făcut, am dres.Vă rog, în înţelepciunea dvs. etc. etc…”.