Disparitia recenta a unui intelectual unic ca Theophyle si atat de pretuit ( "oameni pe care nu i-ai intalnit niciodata, cu care nu ai vorbit niciodata, carora nu le-ai vazut chipul, al caror nume real nici nu il cunosteai, dar a caror prezenta o credeai eterna, sigura si stabila ca un reper" -Valentin Naumescu ) care a influentat comunitatea virtuala de la noi intr-un mod nemaintalnit pana acum , a fost comemorata sobru pe platforma Contributors.ro( http://www.contributors.ro/fara-categorie/cu-profunda-intristare-iti-multumim-theophyle/ ) printre altii si de catre profesorul Vladimir Tismaneanu
( http://www.contributors.ro/fara-categorie/cu-profunda-intristare-iti-multumim-theophyle/#comment-183898 ) .
In mod surprinzator , acesta reia comemorarea dar in cu totul alt context :
Aceasta initiativa este amendata drastic de catre un cititor al platformei rezultatul fiind un dialog extrem de interesant pentru modul in care se poate desfasura un dialog public la noi :" S-a stins din viata un autentic prieten al adevarului, democratiei si libertatii. Nu l-am cunoscut personal pe cel care semna Theophyle, dar am scris admirativ despre contributiile sale publicate pe excelentul blog “Politeia” si adeseori reluate aici, pe “Contributors”. A scris generos despre interventiile mele in spatiul public romanesc (s.n.).Intr-un articol din 2010 trimiteam la remarcabila sa analiza a personajului Ion Iliescu. O reiau aici. Este acel gen de jurnalism elegant, sobru si percutant pe care l-au practicat candva, la “Radio Europa Libera”, Noel Bernard si Vlad Georgescu. Asa va ramane Theophile in memoria celor pentru care adevarul, demnitatea si libertatea sunt valori non-negociabile. Sa se odihneasca in pace." ( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/theophyle-despre-eternii-pucisti-iliescu-si-ponta/)
F.P. spune:
- Analizele politice si geopolitice ale lui Teophyle au avut intotdeauna sarea si piperul pe care il dau echilibrul si nonpartizanatul. I-a repugnat sa innegreasca hartia de scris cu abordari ideologice sau ideologizante, motiv pentru care cred ca o atribuire contrara post mortem ar fi o eroare si o impietate. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
- Pozitiile de principiu nu pot fi ideologizate, oricat s-ar incerca, sau, cu atat mai putin, personalizate. A fost un semnal pentru cei care vor incerca, fara indoiala, sa-si traga ceva din prestigiul analizelor lui Teophyle pe turta lor ideologica (s.n.). Atitudinea fata de un act al USL, pe care o impartasesc, este una de principiu. La fel, opinia pe care am exprimat-o, nu trebuie confundate pozitiile de principiu ale lui Teophyle cu opiniile comentatorilor din comunitatea Politeia. Inca un gand pios catre Teophyle.
- Ah, dar intre timp vad cu nu ati stat degeaba, ati adaugat o poza ideologizanta, parca pentru a confirma, cu comunistul Iliescu si cu pionierul Ponta! O spun clar de aceasta data, Teophyle nu si-ar dori asa ceva pe “coroana comemorativa” pe care i-ati trimis-o virtual (poate ar fi bine sa retrageti poza, sa fie pastrata cel putin aparenta de comemorare a societatii civile).
In spiritul adevarului, trebuie sa mentionam totusi ca initiativa amintita este aplaudata de catre un alt autor de pe Contributors.ro :
Dupa acest incident , articolul citat a beneficiat si de un update :
" Update: Pentru Vaclav Havel, cosmarul postcomunist consta in suprematia cinismului,a nemerniciei si a demagogiei. Sunt cele trei patologii (la care, fireste, se adauga si altele precum fariseismul, oportunismul, parvenitismul, impostura, lichelismul) care, asemeni unor paraziti, blocheaza necesara transparenta a democratiei. Blogul “Politeia”, cu ale sale impresionante, arborescente ramificatii, a luptat impotriva acestor maledictiuni ale spatiului public sustinand imperativul claritatii morale. Sunt convins ca va continua sa o faca, pastrand vie acea flacara a unei intransigente etice fara de care ne prabusim in abulie valorica.
Nu a fost filosof politic si nici politolog ori sociolog. Nu scria tomuri savante, dar se ocupa, cu maxima seriozitate si consecventa rigoare, de chestiunile vitale ale Cetatii. Era pur si simplu ceea ce Raymond Aron a numit un spectator angajat. Cred ca modul cel mai onest al recunoasterii valorii morale si intelectuale a scrierilor lui Theophyle este sa le citim si sa le citam..."