Amsterdam

Asa arata o lume normala....

MASINA

Cadavrul unui barbat a fost descoperit intr-o dimineata pe o strada a orasului. Fusese ucis. Asa a inceput totul. Era necunoscut , dar crima e o intamplare atat de neobisnuita , incat trezi intrebari speriate. Nimeni nu mai iesi decat cu teama.
Peste cateva zile au fost vazute ivindu-se pe ziduri inscriptiile : MASINA PENTRU TOTI.
Apoi au urmat alte cadavre.
Cand s-a inteles ca mortii nu erau decat paznici ai masinii, toti se mirara, desigur, dar, in linii mari, fiecare a fost mai degraba usurat.
Cete de tineri strabatura mai tarziu orasul, proclamand ca portile masinii trebuiau deschise pentru toti si, incet, incet, ceilalti locuitori li s-au alaturat. “Nu-i drept s-o aiba numai ei !” se zicea . “ Cine le-a dat dreptul asta ?” Nimeni nu putea raspunde.
In fata cladirii ce adapostea masina se alcatuira grupuri . Paznicii fura interpelati, insultati, li se ceru sa deschida portile.
De la inaltimea treptelor, raspunsera : “ Suntem paznicii masinii . Nimeni in afara de noi n-a intrat vreodata aici si nimeni nu va intra , asa cum a fost intotdeauna “.
Iar starea asta, de fapt, dura de secole. In toata aceasta vreme , portile cladirii au ramas totusi inchise. Numai paznicii masinii aveau dreptul sa intre si dreptul , deopotriva admis, de a le interzice celorlalti accesul. De ce ? Nu stia nimeni. Pana atunci nimeni, de altfel , nu se interesase de paznici , oameni inofensivi, traind in marginea preocuparilor celorlalti locuitori, dintre care cei mai multi nici nu stiau ca pazeau , intr-adevar, o masina.
Acum problema era pusa si se proclama in tot orasul ca masina trebuia sa fie a tuturor.
- Dar … la ce slujeste ? intrebau unii.
Nu se stia . In ceea ce-i primeste pe paznici, refuzau sa raspunda. Nestiinta nu facu decat sa intareasca determinarea celor hotarati sa puna mana pe ea, fiind evident ca nu fara pricini temeinice era masina atat de riguros aparata de catre cei ce pretindeau ca au a o pazi in exclusivitate.
Dusmania tuturor fata de ei, invidia, ura, persecutiile, nu i-au intimidat totusi pe paznici . Ramasesera tot atat de intransigenti.
- Nimeni nu va intra aici ! continuau ei sa declare.
Inscriptiile se inmultira pe ziduri si devenira amenintatoare. Se azvarli cu pietre in ferestrele cladirii. Au fost gasite noi cadavre. Agitatia crestea . Manifestatiile urmau, tot mai violente. Apoi a avut loc rascoala. Multimea dadu foc portilor. Urmari pe strazi paznicii, care o luau la fuga si-i masacrara pana la unul. Apoi patrunse in cladire.
Masati in fata portilor, oamenii incremenira in tacere. In sala vasta ca nava unei catedrale, masina se ridica pana la bolti , monstruoasa. Era, in mijlocul unei gigantice armaturi de uriase sine de fier, o complicata adunatura de angrenaje, de macarale, de roti, de curele, de cazane dispuse in blocuri, suprapuse sau suspendate si legate intre ele prin nenumarate tevi paralele sau divergente ale caror diametre mergeau de la talia unui om la grosimea unui deget. Prin tot edificiul asta treceau mai multe nivele orizontale de pasarele metalice , barate de liniile piezise ale scarilor ce le legau intre ele. Si ca si cum n-ar fi fost de ajuns pentru complexitatea intregului , zidurile erau acoperite , pe toata inaltimea lor, de cadrane , parghii, manete, lampi si ţevării cu traiectorii sinuoase.
Dar lucrul cel mai surprinzator era ca masina nu parea sa fi functionat de foarte multa vreme. Toate suprafetele-i erau acoperite de un strat gros de praf. Rugina, ba chiar muschiul, suda angrenajele. Imense panze de paianjen uneau partile iesite in afara. Geamurile contoarelor devenisera opace. Sobolani goneau de-a lungul tevilor. Duhnea a pivnita. In sfarsit, ca pentru a confirma impresia, cele mai largi pasarele erau incarcate de mobile, paturi, lazi si tot felul de obiecte casnice , ceea ce sugera faptul ca nu slujisera paznicilor masinii decat drept locuinte. S-a hotarat atunci demontarea masinii, piesa cu piesa , pentru a fi pusa in functiune. Arămăria redeveni galbena si rosie, otelurile redevenira albastre. Curelele de piele isi regasira aspectul vernisat, iar tevile diferitele culori pe care praful le ascunsese. Geamurile cadranelor , in sfarsit transparente, descoperira complexitatea si diversitatea etalonajelor. Toate piesele fura clasate dupa marime si utilitate, pana si cele, in aparenta mai neinsemnate.
Masina fu apoi reconstruita.
Cand a fost gata , nu a mai ramas nici macar un singur surub, nici cea mai marunta piulita care sa nu fi fost pusa la locul ei. Masina era inca si mai impunatoare decat fusese.
Dar cand, in ciuda eforturilor repetate au vrut sa o puna in functiune, n-au izbutit s-o faca sa mearga. S-au mirat, au perseverat. Fara succes.
Cineva observa atunci ca , desi toate piesele se imbucasera perfect, masina pe care o reconstruisera nu seamana de fel cu cea pe care o demontasera. Fiecare fu nevoit sa recunoasca : nu mai era aceeasi masina.
Au demontat-o din nou. Se apucara s-o construiasca iar. Asta le lua multa vreme. Cand au sfarsit, din nou nu mai ramasese nici o piesa nefolosita. Noua masina se deosebea de cea precedenta. Nu functiona nici ea.
Au facut-o bucati si au mai montat-o de foarte multe ori. Si, de fiecare data, toate elementele masinii se imbucau perfect, alcatuind o noua masina, care niciodata nu functiona.
Multi s-au descurajat. Spuneau : “ N-o s-o putem face sa mearga nicicand, de vreme ce nu stim la ce slujeste “. Si adaugau ca nici nu era , poate, important s-o stie, ca pana atunci se traise destul de bine si fara masina si ca cel mai bun lucru era s-o lase in parasire. Altii socoteau la fel, dar pretindeau ca esecul se datoreaza faptului ca nu cunosteau secretul punerii ei in miscare. “ daca n-am fi ucis toti paznicii, i-am fi putut face sa ni-l destainuiasca. Acum solutia a disparut odata cu ei si-i o iluzie sa speram ca un anume mod de asamblare ne va face sa-l descoperim ”.
In vreme ce aveau loc asemenea discutii, ceilalti isi continuau munca. Masinile apareau una dupa alta. Nu functionau. Cei mai multi dintre locuitorii orasului sfarsira prin a se dezinteresa de ele si parasira cladirea. Unii mai dadeau totusi pe acolo, dar numai pentru a-si bate joc de cei ce urmau sa creada ca eforturile lor ar fi putut rodi. Acestia nu abandonau.
Amaraciunea esecurilor ii facea insa sa rabde tot mai greu batjocurile repetate ale celorlalti. Intr-o buna zi, exasperati, ii alungara. Si refacura portile.
- Nimeni nu va mai intra, declarara ei atata vreme cat nu vom fi izbutit sa punem in functiune masina.
Si accesul celorlalti locuitori ai orasului a fost interzis. Starea asta de lucruri a durat. Putin cate putin, cei dinauntru fura uitati. Si pana la urma nu s-a mai stiut ce puteau face, dincolo de ziduri, cei ramasi acolo. Nimeni nu va mai intra , declarara ei , atata vreme cat nu vom fi izbutit sa punem in functiune masina.
Au trecut asa multi ani. Portile ramaneau inchise. Mai tarziu, trecand pe dinaintea cladirii, copiii intrebau uneori :
- Ce-i in casa asta ?
Si li se raspundea :
- O masina.
Mai intrebau :
- Si oamenii astia, din fata portilor, o fac sa mearga ?
Atunci li se spunea :
- Poate…in sfarsit…ei o pazesc . Sunt paznicii masinii.

Alain Mark
Franta

Ce vraji mai fac psihologii romani

Titlul postarii este inspirat de titlul unui mail psihologic pe care l-am primit si care se refera la o tabara de optimizare personala intitulata “ Scoala Vrajitorilor ” . Foarte frumos pana aici , dar dincolo de prezentarea gen Harry Potter cred ca intereseaza mai mult noutatile “ din teritoriu” respectiv ce vraji mai fac psihologii romani . La acest capitol gasim lucruri chiar mai interesante decat vrajile ...

Citim in presa locala ca la initiativa Colegiului Psihologilor din Romania si a Asociatiei PRO-PSI ( presedinte psiholog Anghel Ilie Gradinaru ) , psihologii din întreaga ţară s-au adunat, începând cu 26 mai, în staţiunea Venus din judeţul Constanţa pentru a participa la conferinţa intitulată „De la cunoaştere la intervenţie în psihologie”. Sa vedem ce au mai optimizat aici si cum au intervenit onor psihologii romani.

Printre altele , aflam ca s-au inmanat trei premii de excelenta :


1. prof. univ. dr. Irina Holdevici, pentru întreaga activitate,
2. prof. univ. dr. Puiu Ilie Vasilescu, pentru promovarea psihologiei româneşti în afara hotarelor,

si , de departe, cel mai interesant premiu :

3. psihologului principal, dr. Ion Duvac, pentru activitatea desfăşurată pentru promovarea şi recunoaşterea valorii psihologiei la nivel instituţional ( s.n.- foarte interesant , daca in Vest psihologia este promovata printre oameni si cu ajutorul oamenilor  aici se pare ca este promovata prin si printre institutii si cu ajutorul statului ).

Sursa : http://www.telegrafonline.ro/1274994000/articol/123549/psihologii_doneaza_bani_copiilor_cu_dizabilitati.html


Asa arata la suprafata aceasta stire de presa. Sa aplicam o alta grila de lectura si sa vedem cine sunt in realitate protagonistii ei :


Colegiul Psihologilor din Romania - institutie arhicunoscuta , legal abilitata cum ii place sa afirme cu orice ocazie , nu mai are nevoie de nici un comentariu.

Asociatia PRO-PSI - Nu exista date disponibile pe Internet despre aceasta asociatie , dar se afirma ca acorda premiul de excelenţă care “ răsplăteşte iniţiative, fapte, activităţi, lucruri deosebite menite să promoveze psihologia românească, să întărească drepturile şi prestigiul psihologilor – premiul poate fi acordat şi pentru întreaga activitate.” ( http://www.psihologiaonline.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=22&Itemid=38 ) .



psiholog Anghel Ilie Gradinaru – presedintele Colegiului Psihologilor din Constanta, presedintele Asociatiei PRO-PSI , fost ofiter de Securitate ( http://www.fas.org/irp/world/romania/list.htm ) promovat în functia de sef sector culte-secte din cadrul sectiei SRI Constanta sub gradul de maior
( http://ortodox.net/article.php?story=ofiteriideazi&mode=print ) .
Fotografia nu este disponibila pe Internet .



prof. univ. dr. Irina Holdevici - Profesor Universitar la Facultatea de Psihosociologie din Academia Nationala de Informatii si la Catedra de Psihologie din cadrul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii din Bucuresti (http://www.arpt.ro/RO/CVro/IrinaHoldevici.htm) , colonel SRI ( http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3941 )
Foto : http://www.psychologies.ro/Dosar-Psihologie/Cunoaste-te/Putem-combate-gandurile-negative.html?a=5263/266227





prof. univ. dr. Puiu Ilie Vasilescu – in present Visiting Associate Professor, The University of Virginia's College at Wise
( http://www2.uvawise.edu/ipv4s/ ). Fost psiholog militar la Centrul de Medicina Aeronautica din Bucuresti impreuna cu psihologul Mircea Toma devenit ulterior ziarist si presedintele Agentiei pentru Monitorizarea Presei  si cu psihologul Mihai Anitei devenit ulterior presedintele Colegiului Psihologilor din Romania.
Foto : http://www2.uvawise.edu/ipv4s/OfficeUVAW.jpg



si, in sfarsit :

psiholog principal, dr. Ion Duvac - reprezentant al Colegiului Psihologilor din România la negocierea sistemului de salarizare unitar în grupul de dialog social al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (www.copsi.ro) , vicepresedinte al Comisiei de psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala, psihologie clinica ( www.presamil.ro/SMM/2005/5/31-40.htm ) colonel ( cf. Psihologii serviciilor secrete - http://www.ziua.net/display.php?id=231627&data=2008-01-12), autorul unui material de referinta pentru noua mentalitate care se doreste sa devina dominanta la nivel de sistem - “ Cultura de intelligence a decidentilor politici “ (http://193.231.1.3/mod/resource/view.php?id=484)

Sa rezumam si sa traducem.

Un fost ofiter de Securitate ajuns ulterior psiholog cu drepturi depline pentru ca la psihologi e democratie legala, morala si totala , nu ca la amaratii aceia de judecatori ( ex: conform legislatiei in vigoare ca fost ofiter de Securitate nu ar fi avut dreptul sa ajunga magistrat... ), lupta viguros pentru cauza psihologiei romanesti si PREMIAZA un fost psiholog militar ajuns profesor intr-o universitate americana... ( care accepta premiul in virtutea libertatilor democratice din USA ) , un fost psiholog civil devenit colonel SRI... ( care accepta probabil in urma monitorizarii prealabile a instantei care i-a acordat premiul ) si un actual psiholog militar... ( care acccepta probabil in virtutea etichetei militare ). Cu alte cuvinte, un hâtru ar spune ca fostii si actualii militarii din tara sau din afara se premiaza intre ei conform normelor specifice din domeniu si principiului " la vremuri noi, tot noi " pentru ca oricat am crede in coincidente providentiale mai exista si probabilitatile statistice care ne spun cu totul altceva. Ok, e dreptul lor democratic, dar tara este formata totusi si din civili . Ramane intrebarea inocenta si " destabilizatoare" : unde s-au evaporat in acest caz psihologii civililor ? Enigma , aici intervine prestidigitatia : probabil sub acoperire si “ la nivel institutional “ .
Dar sa lasam institutiile pentru ca " practica ne omoara ". Si o face deontologic si cu “ profesionalism psihologic institutional “. Probabil din cauza crizei economice mondiale putem citi in mirificul nostru spatiul virtual , ceva de genul :

“ Teste psihologice pt scolile de agenti sau academie!!!!Dau meditatii pt cei ce urmeaza sa sustina examenul psihologic de la Academia de Politie A.I. Cuza, Scoala de agenti "Vasile Lascar" de la Campina, Scoala de agenti de politie Cluj, Scoala de agenti de penitenciare, Armata.
Testele sunt identice cu cele care se dau la examen, contin teste de inteligenta, de personalitate, de atentie,etc.
Ma ocup de mult cu astfel de meditatii si garantez ca intrebarile sunt 100% ca cele de la examenul psihologic. “

Sursa : http://www.craiovaforum.ro/alte-servicii/teste-psihologice-pt-scolile-de-agenti-sau-academie-374888.html

In spiritul adevarului , trebuie sa mentionam expres ca acest gen de activitate nu este premiata institutional . Pe de alta parte, deontologic sau nu, in Romania toata lumea trebuie sa traiasca. Asa cum unele instante psihologice legal abilitate castiga un profit substantial (re)vanzand teste psihologilor , ca sa nu spunem ca vand castraveti gradinarilor care nu pot cumpara singuri ( si psihologia poate fi o afacere, nu ?!) , de ce n-ar exista si alte instante care sa vanda fix aceleasi teste viitorilor examinati , dar …inainte de examen ?!
Cu toate ca examinatii platesc practic acelasi serviciu de doua ori , in final toti si-au vazut si boii la car si sacii in caruta , in cea mai buna dintre lumile posibile in care , conform unei vechi traditii , isi fura reciproc caciulile, iar moralul civililor respectiv al cetatenilor  este exact acolo unde trebuia sa-i fie locul in actualele conditii cand nu mai exista bani nici pentru pensii nici pentru salarii. La pământ!


Sergiu SIMION

Felicitari unui forumist

Citez integral un excelent comentariu al unui forumist pe o tema foarte sensibila. Ziaristii profesionisti il pot lua drept exemplu :

"Istoria unei mistificări. Cazul “Akdeejeva”, CEDO şi pensiile


1. Scriam la un moment dat că un mod foarte răspândit în care presa dezinformează, în efect, este prin jonglarea cu asumarea respectiv atribuirea unor afirmaţii. Informarea ar trebui să urmeze o regulă destul de simplă: presa îşi asumă afirmaţiile a căror veridicitate e evidentă sau o poate confirma; pe celelalte le atribuie celor care le-au făcut. Încălcarea regulii înseamnă dezinformare. Să dau un exemplu, legat să zicem de un proces în justiţie: între un articol cu titlul “X e nevinovat!” şi unul intitulat “‘X e nevinovat!’ - spune avocatul lui” e o diferenţă majoră, vorbim de două afirmaţii complet diferite. Nici măcar nu există un motiv să credem că dacă a doua e adevărată atunci prima are şanse mai mari să fie, de vreme ce e rolul avocaţilor să îşi apere clienţii.
- “CEDO: Diminuarea pensiilor este ilegală” (Money.ro, Realitatea.net)
- “CEDO şi CJUE: Pensia constituie un drept patrimonial. Diminuarea ei ar echivala cu o expropriere” (Mediafax)
- “CEDO a impus Letoniei despagubiri la pensii recalculate in minus” (Pro TV)
- “ATENTIE! CEDO a impus Letoniei despagubiri pentru pensiile recalculate in minus” (Antena1)
Patru titluri similare, patru titluri care dezinformează în acelaşi mod. Informaţia pe care acestea o transmit este că CEDO a decis ceva în privinţa diminuării pensiilor. Or, jurnaliştii nu au informaţia asta. Ce au ei este o afirmaţie făcută de alţii, pe care însă …uită să o atribuie. Ar fi trebuit să citim “Consiliul legislativ spune că…”, “Asociaţiile de magistraţi pretind că” etc. Asta e informaţia.

2. Să trecem acum la sursa afirmaţiei preluate de presă. CSM, AMR, Consiliul Legislativ, AMPR… Pe undeva jurnaliştii ar putea invoca o scuză: instituţie după instituţie, oenge cu oenge, toţi magistraţi şi oameni ai legii, toţi foarte-foarte serioşi spun acelaşi lucru, n-ar trebui să le dăm credit? Să presupunem că au totuşi dreptate?
Ei, toţi oamenii aceştia serioşi ar trebui să fugă să se ascundă de ruşine.( utopie...- s.n.) Da, toţi spun acelaşi lucru. De ce oare? Verificaţi articolele, toate sursele se referă la un anume caz “Akdeejeva vs. Letonia” drept bază pentru afirmaţia lor. Or, … NU există un astfel de caz. Pot presupune că cineva s-a grăbit şi a transcris greşit numele “Andrejeva”, căreia CEDO i-a dat dreptate împotriva Letoniei. O greşeală de transcriere este în regulă. Faptul că niciuna din aceste instituţii şi persoane, niciuna(!) nu a sesizat-o înseamnă că nu au ajuns independent la aceeaşi concluzie. Nici măcar nu au căutat cazul, căci altfel şi-ar fi dat seama imediat că e o eroare. Au preluat toate opinia venită dintr-o singură sursă, cu tot cu greşeala de transcriere pe care sursa respectivă a avut ghinionul s-o facă, cu alte cuvinte fără o minimă verificare. ONGurile se pot face de râs pe barba lor, dar de la o instituţie cum e Consiliul Legislativ mă aştept la demisii ( poate in secolul urmator- s.n.).

3. Aceşti oameni serioşi, presă şi judecători, nu au verificat cazul; dar acesta nu e un motiv să n-o facă subsemnatul, la fel cum puteţi să o faceţi oricare dintre voi căutând în baza de date a CEDO “Andrejeva” (nu “Akdeejeva”). Citiţi decizia de acolo şi o să descoperiţi că,
a) Dna Andrejeva nu a acuzat diminuarea pensiei, ci modul în care a fost calculată de la bun început. Mai precis faptul că nu a fost inclusă perioada în care a lucrat în alte state ale URSS.
b) CEDO nu a decis că i s-a încălcat dreptul la proprietate sau că a fost expropriată, ci că a fost discriminată în drepturile ei în raport cu ceilalţi locuitori ai Letoniei.
c) În fine, citez din decizia CEDO un pasaj relevant:
“77. The Court has also held that all principles which apply generally in cases concerning Article 1 of Protocol No. 1 are equally relevant when it comes to welfare benefits (ibid., § 54). Thus, Article 1 of Protocol No. 1 does not guarantee as such any right to become the owner of property (see Van der Mussele v. Belgium, 23 November 1983, § 48, Series A no. 70; Slivenko v. Latvia (dec.) [GC], no. 48321/99, § 121, ECHR 2002-II; and Kopecký v. Slovakia [GC], no. 44912/98, § 35 (b), ECHR 2004-IX). Nor does it guarantee, as such, any right to a pension of a particular amount (see, for example, Kjartan Ásmundsson v. Iceland, no. 60669/00, § 39, ECHR 2004-IX; Domalewski v. Poland (dec.), no. 34610/97, ECHR 1999-V; and Janković v. Croatia (dec.), no. 43440/98, ECHR 2000-X). ”
(CEDO, Andrejeva v. Letonia) "

Postat in Actualitate de Doc pe 2 June 2010, la ora 11:23 am

Sursa : http://doc.hotnews.ro/istoria-unei-mistificari-cazul-akdeejeva-cedo-si-pensiile.html

Felicitari, Doc !

“Proiectul pentru România-Dr. Constantin COJOCARU”

Am primit un mail foarte interesant cu privire la “Proiectul pentru România-Dr. Constantin COJOCARU” (http://www.universulromanesc.com/forumdisplay.php?f=223) . Este al doilea proiect pentru Romania de care am aflat in ultima vreme . Mai exista un proiect care incerca sa propuna tot o solutie ( utopica ) alternativa pentru Romania : “ Modelul de tara – prof. Florian Colceag “ ( http://www.certitudinea.ro/fisier/file/MODEL%20DE%20TARA%20de%20Florian%20Colceag.pdf ).

Realizarea proiectului propus ar fi de o importanta majora pentru Romania . Dincolo de aspectele strict tehnice , diagnosticul domnului Dr. Cojocaru este absolut corect si cred ca acest lucru il stim si il simtim cu totii intuitiv si instinctiv ( inclusiv guvernantii ! ) :

“Este o economie parazitară, în care averile nu s-au acumulat prin crearea de avuţie, ci prin însuşirea şi consumarea avuţiei productive creată înainte de 1989, prin corupţie şi jaf. Este o economie bolnavă, care a creat şi susţine o societate bolnavă.”

Insist numai asupra unui aspect din final : “Este o economie bolnavă, care a creat şi susţine o societate bolnavă”.

Imi declin competenta in domeniul economic dar indraznesc sa formulez o opinie alternativa . Romania este acum in criza economica ( dar de fapt a fost tot timpul ! ) , solutia propusa poate rezolva aceasta criza economica, dar problema principala a Romaniei nu este criza economica si cred ca si acest lucru il stim cu totii. Voi reveni asupra acestei idei.

In sfarsit , solutia propusa este in acord cu asteptarile cetatenilor onesti din aceasta tara :

“Vom adopta LEGEA COJOCARU, prin care vom constitui un Fond Naţional de Despăgubiri şi Investiţii (FNDI), alimentat din: resursele financiare încasate de statul român prin vânzarea şi administrarea capitalului care se mai află, încă, în proprietatea sa; sumele încasate prin instituirea unui impozit progresiv pe avere (terenuri şi clădiri), alte surse stabilite prin lege.”

Intrebarea esentiala este :

Cum ?

Am inteles ca vor fi deschise liste de semnaturi . De asemenea ca se doreste infiintarea unui nou partid politic care sa castige alegerile.

Ambele masuri sunt absolut necesare dar trebuie sa ne intrebam daca sunt si suficiente. De 20 de ani au tot fost depuse sute de liste de semnaturi in sprijinul unui idei , unui proiect ,etc. Intrebarea este cate au reusit ( sau nu ) si de ce. La fel si cu partidele politice. Dupa hiperinflatia de partide politice ( perdeaua de fum a anilor `90 ) , s-a ajuns la situatia in care in actualele “partide “ regasim indivizi care si-au schimbat si isi schimba partidul si/sau ideile politice sau conceptiile cu aceeasi nonsalanta cu care isi schimba militarii caschetele.

Pe de alta parte, trebuie sa fim realisti. Actualul Parlament nu va adopta o astfel de lege nici pus in fata plutonului de executie ! In sfarsit, monopolul si controlul din mass-media , manipularea si destabilizarea politica , sociala si psihologica a populatiei prin cultivarea directa sau indirecta a violentei verbale si sociale ( intoleranta, agresivitate, sex , pornografie si grotesc ) scad din start sansele ca un asemenea mesaj sa fie receptat altfel decat “vatuit” iar sansele unui partid politic nou se vor lovi chiar de rezistenta populatiei care , dupa 20 de ani de “ciorba politica” , va sufla si in iaurt.

Problema principala a Romaniei pare acum criza economica dar aceasta este numai o consecinta a altei crize infinit mai grave ( politica, sociala si morala ) . In realitate, dupa 20 de ani , populatia pare ca si-a pierdut increderea in capacitatea institutiilor statului ( guvern, politie, justitie, administratie, presa, etc. ) de a rezolva problemele acestei nefericite tari , si ca sa fim foarte sinceri, si-a pierdut si speranta. O societate care nu are nici un respect pentru viata oamenilor nu poate avea nici o consideratie pentru valorile democratice si umaniste si cu atat mai putin pentru drepturile lor economice . ( http://sergiusimion.blogspot.com/2010/05/pierderea-reperelor-morale.html ). Acest din urma fapt este cel mai inspaimantator aspect al societatii romanesti in care am ajuns ,de exemplu, pe locul II in lume la violenta din scoli...De aceea, fara o renastere morala a acestei tari ( si pentru asa ceva nu este nevoie acum nici de sfinti, nici de martiri, nici de demagogi, ci pur si simplu de onestitate, solidaritate umana , sociala si profesionala ), nici un mesaj nu poate fi percutant pentru ca pierderea sperantei este limita conditiei umane.

Intrebarea finala ar fi cum va aborda proiectul propus de domnul Dr. Cojocaru aceste probleme, cum va discerne intre sistemele morale diametral opuse , respectiv cum va discerne intre adeptii lor , pentru ca nu se poate edifica o economie de piata cu ajutorul coruptilor si nici nu pot fi respectate drepturile cetatenesti cu ajutorul celor ce le-au incalcat timp de decenii. Tot de decenii se stie ca mobilizarea si coalizarea infractorilor , coruptiei si mafiei sunt exemplare, in timp ce mobilizarea si coalizarea constiintelor morale si a cetatenilor onesti sunt , prin traditie , total ineficiente datorita descurajarii politice si sociale sistematice. Altfel suntem condamnati sa repetam istoria recenta in care ( „ eterna reintoarcere ! ” ) avem mereu ”alte masti , aceeasi piesa”.

Sergiu SIMION