Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke

joi, 27 ianuarie 2022

Micimea acestei lumi

 

O fotografie antologica din anul 2008 ne aduce aminte ca toti oamenii acestei lumi inclusiv mai marii ei au tot doua maini si doua picioare daca stau la aceeasi masa si sunt la fel de muritori si de fragili ca si restul lumii .
Marea problema este ca daca acum un fluture bate din aripi in China sau in Rusia poate provoca o tornada in America respectiv in Europa. 
Pentru asta nu sunt de vina toti muritorii , ci numai unii dintre mai marii acestei lumi. 
Niciun popor din lume nu vrea razboi si nu ne ramane decat sa speram ca nu se va gasi vreun nebun care sa-si traga toti conationalii dupa el. 



Mai marii acestei lumi mici ( 2008 )
Sursa : Ziare.com

marți, 25 ianuarie 2022

Relativismul moral din Universitatea Bucuresti si nu numai


Profesorul Marian Popescu (https://www.contributors.ro/author/marian-popescu/ ) , director al Centrului de Integritate al Universitatii Bucuresti (https://unibuc.ro/a-treia-editie-a-scolii-de-integritate-academica-carfia-online-la-ub/ ) si fost presedinte al Centrului de Etica al Universitatii Bucuresti (https://cometc.unibuc.ro/ ) denunta recent pe plaforma Contributors.ro ( https://www.contributors.ro/zodia-tartuffilor/ ) impostura stiintifica generalizata la nivelul societatii , inflatia de doctorate plagiate si acuza factorii de decizie din statul roman :


" Mărturisesc un sentiment ciudat: trăiesc academic într-o zodie a imposturii științifice susținută, reprezentată de mari figuri publice ale statului român."

"Ani în care câțiva miniștri ai Educației – între care se detașează clar S. Cîmpeanu – au contribuit la favorizarea plagiatorilor "

" Mediul academic este acuzat că nu reacționează. Cum să reacționeze când el este un sistem de comandă, bazat pe ideea de ierarhie?" 

" Ce garanții prezintă o persoană care nu procedează corect, cinstit? Și care mai e și militar? "

"...numărul de generali (între care câteva zeci, de curând, au mai primit o stea de la Președintele țării) al Armatei române este uluitor de mare " 


In subsidiar autorul semnaleaza prima mare victorie a Centrului de Etica al Universitatii Bucuresti si subliniaza premonitia sa mai veche cu privire la inflatia de doctorate politice ,etc. :

“ În 2012, Universitatea din București, prin Comisia de etică pe care o conduceam, a făcut demonstrația publică a plagiatului prim-ministrului V.Ponta, asumându-și eroarea (s.n.) de a fi acordat unui plagiator titlul de doctor. Era un gest unic, cu consecințe în ani după aceea.”

" După episodul Ponta, tot în 2012, publicam un articol, „Călcâiul lui Ahile:plagiatul/doctoratul ca armă politică”, prin care, îngrijorat, „vedeam” ce va urma."

Concluzia autorului este una de tip tautologic :

" Instalarea Tartuffilor in functiile publice trebuie oprita ";

" plagiatul e ca un cancer în progresie în corpul academic și de cercetare";

" Cred că mediul academic (s.n.) iar nu structurile de comandă ale Educației, valorile acestui mediu ar putea să iasă la rampa spunerii adevărului."

In acest caz este eludat  raspunsul la doua probleme esentiale . Mai intai, sa aruncam o privire asupra a ceea ce invatau studentii romani din universitatile romanesti inca din 2016:

http://sas.unibuc.ro/studii_de_securitate

http://hiphi.ubbcluj.ro/licenta/securitate.html

http://admitere.unibuc.ro/facultatea-de-sociologie-in-colaborare-cu-serviciul-roman-de-informatii-in-cadrul-programului-de-masterat-studii-de-securitate-analiza-informatiilor/

http://www.unibuc.ro/facultati/administratie-afaceri/ ( inclusiv politicile publice, studiile de securitate și sociologia militară )

Prima intrebare ar fi ce cauta in Universitatea din Bucuresti, Cluj, etc. , studiile, masteratele si doctorate in Securitate ?! Mai mult decat atat, pe ce considerente universitatile din mediul civil ofera suport pentru expertiza doctoratelor in domeniul militar  ?!
Acest lucru a fost recunoscut in mod oficial abia acum de catre rectorul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj :

" „Într-o societate democratică, serviciile trebuie văzute ca instituții democratice, ele au funcția să ne protejeze și avem de lucrat împreună să protejăm democrația”

„... dar nu noi ( n.n. - care " NOI ?" )  criticam serviciile că ar trebui să apeleze la universități ( ?!- s.n.) când vor să caute " expertiză avansată” și să realizeze doctorate? „Uite că o fac. Sigur că ne șochează, dar cred că e un gest de normalitate într-o societate democratică”

Daniel David

https://www.edupedu.ro/rectorul-universitatii-babes-bolyai-daniel-david-despre-anuntul-ca-sri-recruteaza-ofiteri-publicat-pentru-studenti-de-facultatea-de-filosofie-din-bucuresti-cred-ca-e-un-semn-foarte-bun-si-ma-bucur/


Conform acestei viziuni de tip buncar , probabil ca este foarte "democratic" ca  Universitatea din Bucuresti sa organizeze  evaluari psihologice pentru permisul de port-arma cum a facut-o deja mai demult  ( https://web.archive.org/web/20120317063257/http://ionduvac.ro/2012/03/13/fisa-de-inscriere-workshop-17-03-2012/) , pentru ca o poate face mai bine decat militarii, nu ?! 

Foarte interesant , nu exista un singur caz  consemnat de presa ultimele trei decenii in care  o singura Universitate de la noi  sa fi protestat fata de invazia structurilor militare in mediul universitar si fata de afectarea autonomiei lui  , cu atat mai mult nu a existat o reactie a Comisiei de Etica sau a Centrului de Integritate .

In sfarsit, tot in 2016 profesorul Marian Popescu semnala , respectiv semna , ceva mult mai interesant respectiv PUNCTUL DE VEDERE al Comisiei de Etica al Universitatii Bucuresti *) cu privire la recomandarile date de doua cadre didactice (dupa trei decenii de democratie avem si acum in invatamant cadre didactice , dupa cum avem in armata cadre militare ) unor detinuti celebri.
In acest text antologic Comisie de Etica constata derapajul moral al unui prodecan :

" Monica Ardeleanu a trimis recomandarea sa cu antetul Universităţii Bucureşti, aceasta fiind prodecan ( s.n.)."

In cel de-al doilea caz, onorata Comisie reuseste performanta uluitoare de a constata ca recomandarea oferita de conf. univ. dr. Dan Pavel detinutului Gigi Becali exista si nu exista in acelasi timp, cu alte cuvinte semnatarul ei a reusit sa faca o omleta fara sa sparga ouale .
In logica originala a respectivei Comisii  s-ar fi comportat exact dupa axioma triviala "participa, dar nu se baga" ramanand curat pe maini deoarece a facut totul fara stirea institutiei :

"...o recomandare a fost facuta fara a angaja institutional ( desi s-a folosit de calitatea de membru al acesteia -s.n.) facultatea respectiva ( conf. univ. dr. Dan Pavel care nu a trimis o copie a recomandarii )"


Explicatiile antologice si uluitoare oferite in acest caz de catre conf. univ. dr. Dan Pavel sunt de un comic involuntar si irezistibil instituind o premiera in mediul academic :


„...explicaţiile primite de la dl. conf.dr. Dan Pavel insistă pe ideea că lucrările biografice avându-l pe dl. Gheorghe Becali ca protagonist sunt relevante ştiinţific pentru că ar aparţine tipologic categoriei «Memoriilor» lui Winston Churchill ori «Confesiunilor» Sf. Augustin si ca detinutul putea scrie lucrari la conjunctura mai multor domenii : stiinte politice, istorie, studiul mentalitatilor unor indivizi si grupuri aflate in tranzitia catre democratie , capitalism si statul de drept ”


Reactia Comisiei de Etica a Universitatii Bucuresti a fost o prestidigitatie ridicola care se rezuma la reproducerea exacta a explicatiilor ridicole oferite de catre cei vizati.
Pe de alta parte, ca sa dam Cezarului ce este al Cezarului, o asemenea uluitoare colectie de paralogisme intr-un text scris, semnat si publicat de universitari romani care arunca praf in ochii cititorilor nu am citit in toti anii care au trecut de la Revolutie si pana acum :


" cele doua cadre didactice nu au fost in afara cadrului legal existent, care permite si cere detinutilor recomandari de la universitati " ( ! ) 
-  Universitatile sunt obligate sa le dea ? Aici discutam despre cadrul moral al mediului universitar , nu despre cadrul legal existent.

 

" ...cele doua cadre didactice i-au cunoscut personal si de multa vreme pe cei doi detinuti " (?!)  
- Cunoasterea personala este cumva motiv de recomandare stiintifica ?


" ....nu au constatat nefiind o obligatie normativa(s.n.) daca lucrarile publicate pentru care au dat recomandarile (s.n.) sunt lucrari stiintifice ." (?!) 
- Dincolo de " obligatia normativa " , ramane cadrul moral. Recomandarile pot fi date "ca primarul"  si pentru lucrari nestiintifice ?

 


" ...cele două cadre didactice nu au încălcat vreo reglementare legală" (!) 
- Norma morala ( aceasta este importanta in context ) nu este incalcata in acest caz ?


Concluzia acestui PUNCT DE VEDERE antologic care judeca nerespectarea unui cod moral prin respectarea unui cadru legal este la fel de antologica si tautologica :


" Comisia de etica a Universitatii din Bucuresti observa (s.n.) ca cele doua cadre didactice considera ca respectarea unui cadru legal nu implica un scrupul etic (s.n.) privind acordarea unor recomandari pentru a ajuta detinuti sa fie liberati mai devreme" . Da, si ?!

In esenta , factori de decizie si profesori din Universitatea Bucuresti credita  detinuti de drept comun in postura de "cercetatori stiintifici " din penitenciar, iar Comisia de Etica  ridica din umeri . 

Marea problema este ca  intr-o democratie si intr-un stat de drept domeniul civil este absolut distinct de domeniul militar, iar pivotul societatii il constituie sectorul civil si nu cel militar ( numai in statele militarizate si in dictaturi armata este pivotul central al societatii ! ) , deci este un non-sens  sa amesteci  domenii care prin definitie sunt foarte distincte. 
La noi  se pare ca nu este asa. Rectorul Universitatii Babes-Bolyai  ignora distinctia dintre mediul militar si mediul universitar ,  anuleaza specificul domeniilor si autonomia universitatilor civile considerand ca mediul universitar trebuie sa ofere " expertiza avansata " serviciilor de informatii ( implicit armatei ). 
Domnul rector si psiholog demonstreaza o viziune academica particulara asupra raporturilor dintre viata civila si domeniul militar in democratie care seamana izbitor cu ceea ce unii au denumit "cultura de securitate" (https://www.contributors.ro/cultura-de-securitate-semnul-unui-spa%c8%9biu-al-civiliza%c8%9biei-%c8%99i-democra%c8%9biei/ ). 
Asa putem intelege cum au aparut si ce cauta la Universitatea din Bucuresti, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, etc. studiile , masteratele si doctoratele in Securitate, etc., cu plagiatele aferente. 
Poate pana la urma vom afla ca si ideea celebrei " Academia de Stiinte ale Securitatii Nationale " a venit de fapt tot de la vreo Universitate...
In aceste conditii, mediul universitar isi anuleaza autonomia ,  isi pierde reperele si legitimitatea morala, dar cui ii mai pasa ?  Nu cade cerul ,  mergem inainte pentru ca " toate-s praf si lumea-i cum este ". 
In esenta , daca nu se face ordine in mediul academic / universitar care de fapt da tonul ( poate si exemplul ) , sunt sanse minime sa se faca ordine in mediul politic si militar .
Cum au trecut deja trei decenii , mai pot sa treaca inca tot atatea pentru ca lumea va ramane tot la locul ei . 

luni, 24 ianuarie 2022

Rectorul Daniel David de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj si " cultura de securitate "



Daniel David
Foto : UBB 




Un anunt recent al Facultatii de Filosofie din Bucuresti ( o facultate umanista ) face reclama in randul propriilor studenti  unei cariere in domeniul serviciilor secrete (https://www.edupedu.ro/facultatea-de-filosofie-de-la-universitatea-din-bucuresti-isi-anunta-proprii-studenti-ca-pot-face-cariera-in-sri-institutia-de-invatamant-a-publicat-anuntul-serviciului-roman-de-informatii-de-recruta/ ; https://www.facebook.com/filosofie.unibuc.ro/posts/4710332415686812).

Aflam tot din presa ca Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca susține decizia Facultății de Filosofie a Universității din București :


„Eu cred că e un semn foarte bun și mă bucur că semnul ăsta îl dă directorul actual al SRI-ului, care e absolvent al UBB-ului și eu cred că știe ce face”

„Într-o societate democratică, serviciile trebuie văzute ca instituții democratice, ele au funcția să ne protejeze și avem de lucrat împreună să protejăm democrația”

„... dar nu noi criticam serviciile că ar trebui să apeleze la universități ( ?!- s.n.) când vor să caute expertiză avansată” și să realizeze doctorate? „Uite că o fac. Sigur că ne șochează, dar cred că e un gest de normalitate într-o societate democratică”

Daniel David


https://www.edupedu.ro/rectorul-universitatii-babes-bolyai-daniel-david-despre-anuntul-ca-sri-recruteaza-ofiteri-publicat-pentru-studenti-de-facultatea-de-filosofie-din-bucuresti-cred-ca-e-un-semn-foarte-bun-si-ma-bucur/


Domnul rector, profesor universitar si psiholog demonstreaza o viziune academica particulara asupra raporturilor dintre viata civila si domeniul militar in democratie , viziune care seamana izbitor cu ceea ce unii au denumit "cultura de securitate" (https://www.contributors.ro/cultura-de-securitate-semnul-unui-spa%c8%9biu-al-civiliza%c8%9biei-%c8%99i-democra%c8%9biei/ ) , deci foarte probabil ca sustine si demersul Facultatii de Psihologie din Bucuresti care cu ceva ani in urma promova examenul psihologic de port-arma ( https://web.archive.org/web/20120317063257/http://ionduvac.ro/2012/03/13/fisa-de-inscriere-workshop-17-03-2012/) si cultura de intelligence ( https://pdfslide.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html )...

Asa intelegem cum au aparut si ce cauta la Universitatea din Bucuresti, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, etc., etc.,  studiile , masteratele si doctorate in Securitate (?!), etc.,  si poate si cum a aparut inflatia de doctori in orice din societatea romanesca.
Poate pana la urma vom afla si ca ideea celebrei " Academia de Stiinte ale Securitatii Nationale " ( sic !) , institutie inexistenta ( cu stiintele si doctorii ei cu tot ) in Uniunea Europeana , a venit de fapt tot de la vreo Universitate ...





N. B. Cand scriam  aceste opinii pe blog am postat si un comentariu pe edupedu.ro la articolul despre anuntul Facultatii de Filosofie din Bucuresti (https://www.edupedu.ro/rectorul-universitatii-babes-bolyai-daniel-david-despre-anuntul-ca-sri-recruteaza-ofiteri-publicat-pentru-studenti-de-facultatea-de-filosofie-din-bucuresti-cred-ca-e-un-semn-foarte-bun-si-ma-bucur/ ) :

" Rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca susține decizia Facultății de Filosofie a Universității din București de a-și anunța propriii studenți că SRI recrutează „ofițeri operativi și analiști”. Într-o societate democratică, serviciile trebuie văzute ca instituții democratice, ele au funcția să ne protejeze și avem de lucrat împreună să protejăm democrația”.
Serios ?! Domnul rector, profesor universitar si psiholog  demonstreaza o viziune academica particulara asupra raporturilor dintre viata civila si domeniul militar in democratie care seamana izbitor cu ceea ce unii au denumit "cultura de securitate" (https://www.contributors.ro/cultura-de-securitate-semnul-unui-spa%c8%9biu-al-civiliza%c8%9biei-%c8%99i-democra%c8%9biei/ )    , deci foarte probabil ca sustine si demersul Facultatii de Psihologie din Bucuresti care cu ceva ani in urma promova  examenul psihologic de port- arma ( https://web.archive.org/web/20120317063257/http://ionduvac.ro/2012/03/13/fisa-de-inscriere-workshop-17-03-2012/) si cultura de intelligence ( https://pdfslide.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html )...  Asa intelegem cum au aparut si ce cauta la Universitatea din Bucuresti, Universitatea  Babeș-Bolyai din Cluj, etc. studiile , masteratele si doctorate in Securitate (?!), etc. Poate pana la urma vom afla ca ideea celebrei " Academia de Stiinte ale  Securitatii  Nationale " a venit de fapt tot de la vreo Universitate ..."

 

https://www.edupedu.ro/rectorul-universitatii-babes-bolyai-daniel-david-despre-anuntul-ca-sri-recruteaza-ofiteri-publicat-pentru-studenti-de-facultatea-de-filosofie-din-bucuresti-cred-ca-e-un-semn-foarte-bun-si-ma-bucur/#comment-116870

duminică, 23 ianuarie 2022

marți, 11 ianuarie 2022

Politologul Sorin Ionita si politologul Ivan Krastev



Ilustratie la " The global politics of protest" ( Ivan Krastev ) 


" A  venit ceva in lume 
Fara chip si fara nume "

J.B. Keats




Schimbarile majore care au loc in vecinatatea noastra in doua tari care au fost decenii sub dominatia ruseasca si in care nu a avut loc o revolutie sangeroasa ca in Romania au trezit recent atentia politologului Sorin Ionita (https://www.contributors.ro/author/sorin-ionita/ ) :


“ 2022 debutează în Republica Moldova şi Bulgaria cu o situaţie pe care puţini ar fi anticipat-o anul trecut pe vremea asta: două cupluri politice cu diplome de Harvard (pe bune) au ajuns să conducă cele două ţări vecine nouă. La Chişinău sunt la putere Maia Sandu şi Natalia Gavriliţă, care s-au cunoscut în timp ce făceau mastere în Public Policy la Kennedy School of Government a Universităţii Harvard. La Sofia, noul premier Kiril Petkov şi ministrul de finanţe Asen Vasiliev s-au întâlnit tot la Harvard, unde primul făcea MBA iar celălalt Economie.”

Sorin Ionita - Moldova, Bulgaria, România: Harvard power vs. modelul statului cu epoleţi

https://www.contributors.ro/moldova-bulgaria-romania-harvard-power-vs-modelul-statului-cu-epoleti/


Pentru a explica aceasta situatie inedita in care doua tari care vin din sfera de dominatie ruseasca au ajuns sa fie conduse de experti formati in Occident , Sorin Ionita il citeaza pe Ivan Krastev ( omologul sau din Bulgaria , respectiv presedintele Centrului de Studii Liberale din Sofia ) care ne ofera o colectie de paralogisme :


“ Am mai povestit cred o discuţie de acum câţiva ani cu politologul bulgar Ivan Krastev, în care el explica cum competenţa şi validarea profesională externă devin în regiunea noastră mai curând un dezavantaj electoral (1), lumea stresată de crize şi incertitudine fiind convinsă (2) să voteze mediocrităţi representative : “da, suntem cam hoţi şi incompetenţi, şi voi ştiţi asta, şi noi ştim că voi ştiţi, dar fiind aşa noi suntem de fapt mai aproape de voi, poporul, nu vă vom abandona la bine sau la rău, că oricum n-avem unde ne duce, deci vom suferi şi vom muri alături de voi , dacă e”. Se oferă empatie , Einfühlung, nu bună guvernare, iar chestia funcţionează (3 ).”

Aceasta grila de interpretare este simptomatica si pentru analistii si formatorii de opinie progresisti de la noi care au alte prioritati si considera ca anticomunismul este depasit, detinutii politici se reduc la legionari , iar colaboratorii Securitatii nu mai prezinta interes. In aceasta viziune trecutul devine insignifiant si nu mai poate fi regasit in discursul lor.
De ce ? Ne lamureste Ivan Krastev care stabileste noile obiective ale activismului politic si social , respectiv o reforma de dragul reformei o revolta de dragul revoltei si " o revolutie a sufletului si o schimbare de regim a mintii " , mai exact o agitatie fara scop :

 „...neîncrezători, de regulă, în instituţii, protestatarii sînt profund neinteresaţi în preluarea puterii. Guvernul este pur şi simplu ‚ei’, oricine ar fi la conducere. Protestatarii combină o nevoie autentică de comunitate cu un individualism irepresibil (…). Ei îşi descriu propriul activism în termeni aproape religioşi, subliniind în ce măsură experienţa performării (acting out) în stradă a inspirit o revoluţie a sufletului şi o schimbare de regim a minţii (…). Poate că pentru prima dată după 1848, revolta nu este împotriva unui guvern, ci împotriva faptului de a fi guvernat” – conchide Krastev.

Vintila Mihailescu - O revolta morala ( Actualizat )

https://www.contributors.ro/o-revolta-morala/

 

Nu este de mirare ca in viziunea apocaliptica a lui Ivan Krastev aceasta revolta morala a fost atat de mare incat toate au devenit o apa si un pamant. De fapt, este nevoie de o adevarata arta sa amesteci continentele , sistemele, domeniile , categoriile , victimele cu agresorii ,etc. si sa nu mai distingi intre cauze si efecte :


„ In the five short years between Occupy Wall Street and Vladimir Putin’s „Occupy Crimea,” we witnessed an explosion of protests all around the world – the Arab Spring, Russian Winter, Turkish Summer, and the dismembering of Ukraine all were part of the protest moment (??!!-s.n.). Each of these demonstrations – and many less monumental ones – was angry in its own way, but the protests are also a worldwide phenomenon.”

Ivan Krastev -The global politics of protest

( https://web.archive.org/web/20140819005015/http://www.eurozine.com/articles/2014-08-18-krastev-en.html )


Toata aceasta brambureala a contestarii din principiu si a revoltei impotriva oricarui sistem inclusiv democratic [1] , este prezentata pe larg in articolul fanion al lui Ivan Krastev , un fel de Biblie a anarho-socialismului ( The global politics of protest ) dar si in cartile sale ( " Democracy Disrupted " ; " In Mistrust We Trust: Can Democracy Survive When We Don't Trust Our Leaders ? " , etc.). 

Sa revenim acum la paralogismele citate cu atata deferenta de autorul articolului . Daca intr-o societate competenta si validarea profesionala externa ajung sa fie proscrise (1) iar lumea este convinsa ( sau mai bine spus dezinformata, manipulata sau santajata a la long ) sa voteze numai mediocritati (2) si in loc de buna guvernare se ofera empatie ( 3), atunci problema nu mai este la cetateni , ci la sistem.
Acest tip de rationamente alambicate si ambigue asupra faptului social in care conceptele devin neclare , iar cauza si efectul se amesteca , au un numitor comun.Intr-o forma sau alta , ele estompeaza cauzele si se focalizeaza asupra efectelor, iar in final reduc totul la vina principala a cetateanului (votant) , eternul acar Paun din Europa de Est.

Altfel spus, nu mai vorbim despre o explicatie sociologica sau politologica ( Ivan Krastev este la origine filozof - https://www.nato.int/cps/en/natohq/news_25868.htm?selectedLocale=en ) pentru o stare de fapt dintr-o societate , ci de o pledoarie pro domo respectiv pentru existenta unei clase parazite  care nu poate sa dispara deoarece poporul ar fi de acord sa doarma in acelasi pat cu violatorii lui care vor sa moara musai cu el de gat.

Cum sistemul politic de la noi este unul capturat, dupa politologul Sorin Ionita ne-am afla intr-o situatie similara: 


" Capturarea politicii de către servicii secrete şi militari nu este nicăieri în regiune atât de mare ca în România, unde procesul a dus la o accentuată contra-selecţie, împingând la vârf doar holograme – oameni vulnerabili şi dispensabili."

 

In aceasta interpretare , diferenta fata de Moldova si Bulgaria este evidenta. Romania a pierdut startul , nu a mai tinut pasul cu schimbarile din jur si a pierdut puterea reala . 

In rolul vinovatului , respectiv prostul de serviciu , politologul Sorin Ionita distribuie dupa modelul propus de Ivan Krastev , cetateanul ( " publicul" ) care , atentie , nu doreste informatie corecta sau competenta , ci doar empatie si garantii pe care le ofera diriguitorii lui.
Exemplul dat este pandemia actuala, dar este valabil la fel de bine si in cazul crizelor politice sau sociale unde informatia corecta ar trebui sa fie esentiala :


" Ca de fiecare dată în deceniul furiei şi indignării care a trecut, şi nu doar în România, în situaţii de stres social (s.n.) eu, publicul, caut emoţie care să rezoneze cu a mea, nu informaţie corectă ori competenţă (cât există ea în guvern şi cât nu, e altă discuţie). Vreau să mă asigure cineva că totul va fi bine, că s-au identificat vinovaţii de dificultăţi iar rezolvarea e după colţ, cere doar o încordare a voinţei. Caut identificare şi empatie, adică să văd la TV pe cineva care să repete exact ce cred şi eu, eventual exprimat mai bine şi mai colorat decât aş putea s-o fac. Ce nu caut, dear Ovidiu, e pe cineva care să mă enerveze cicălindu-mă, în încercarea de a-mi schimba opiniile cu “argumente”. La chestia asta dau block." 

Sorin Ionita - Lumea din stradă nu vrea informare, ci empatie şi garanţii. E o diferenţă

https://www.contributors.ro/romanii-din-strada-nu-vor-informare-ci-empatie-si-garantii-e-o-diferenta/


In aceasta interpretare statul de drept si democratia de tip occidental raman un lux inutil si un vis prea indepartat pentru ca romanii in mod funciar nu pot deosebi stanga de dreapta si binele de rau ( suna cunoscut, teza stupiditatii cetateanului votant este foarte raspandita printre analistii si formatorii de opinie de la noi ). Dincolo de acest paralogism trivial ramane o intrebare esentiala.
Daca rusii au plecat din Romania inca din 1958 , iar in 1989 a avut o revolutie anticomunista sangeroasa , cum se explica atunci paradoxala ramanere in urma a Romaniei fata de Moldova si Bulgaria ? De ce nu au luat puterea reala USR-Plus ( respectiv adevarata opozitie in aceasta interpretare ) ?

Problema este cum s-a ajuns aici , dar explicatia oferita de autor este focalizata nu asupra cauzelor . Paralela facuta cu opozitia reala din Moldova si Bulgaria  identifica opozitia de la noi cu USR -Plus care desi este tot un partid politic, se sugereaza in mod implicit  ca nu ar fi capturat de servicii si de militari :


" Dar spre deosebire de partidul omolog de la noi, USR-Plus , ei măcar au luat puterea reală şi nu trebuie să negocieze fiecare pas cu generalii şi oamenii de casă ai SRI, SIE, SPP, STS, armată etc. " 

Toate aceste florilegii si prestidigitatii foarte abile si stilul eclatant al autorului estompeaza exact fondul chestiunii respectiv de ce la noi a fost capturata politica de catre servicii si militari , si cum. 
Veriga lipsa si tamaia de care fuge politologul Sorin Ionita este prinsa in cadru de catre profesorul Marian Zulean care la 32 de ani de la Revolutia din 1989 vorbeste despre o " junta securista " infiintata pentru " armonizarea domeniilor cu NATO si UE " :


" Astfel, în Expunerea de motive pentru justificarea înființării ASM ( Academia de Stiinte Militare ) devenita ulterior ASSN ( Academia de Stiinte ale Securitatii Nationale ) se spune că ar exista o cerință a NATO și UE de unire a eforturilor de cercetare și dezvoltare, invocându-se armonizarea domeniilor cu NATO și UE (s.n.). Aici avem de-a face cu o prima minciună, pentru că nu există nicăieri în spațiul euroatlantic un domeniu academic numit ”științele securității naționale” și nici vreo cerință a NATO sau UE în acest sens (s.n.). Acest domeniu (inexistent n.a.) este înființat de sus în jos, printr-o academie ”de consacrare”.

Marian Zulean - Academia de Științe ale Securității Naționale (II): instituție academică sau juntă securistă

17 iunie 2015. O parte dintre membrii fondatori, la Cercul Militar, cu ocazia conferinței de prezentare a ASSN.
https://pressone.ro/stalpii-societatii-cine-sunt-membrii-academiei-de-stiinte-ale-securitatii-nationale



Aceasta "junta securista"  pe care statul nu reuseste sa o desfiinteze de la caderea comunismului, a gestat timp de decenii sub nasul societatii civile si al politicienilor o  mentalitate la fel de toxica , respectiv noua " cultura de securitate " promovata cu entuziasm de Academia Romana ( http://www.juridice.ro/231688/securitatea-nationala-in-societatea-bazata-pe-cunoastere-intelligence-cunoastere-strategica-si-decizie-bucuresti-26-noiembrie-2012.html ) ,  in universitati ( https://pdfslide.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html ; https://web.archive.org/web/20220313084323/https://pdfslide.tips/reader/f/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html) si in mass-media ( http://www.contributors.ro/cultura/cultura-de-securitate-semnul-unui-spa%C8%9Biu-al-civiliza%C8%9Biei-%C8%99i-democra%C8%9Biei/).

Daca batranii securisti ( " junta securista ") , se ocupa cu educarea maselor , ce fac fiii lor ? Simplu, preiau stafeta.
Aici apare diferenta majora intre USR-Plus(istii) de la noi si opozitia reala din Moldova si Bulgaria . 
Daca Maia Sandu şi Natalia Gavriliţă s-au cunoscut la Harvard, iar noul premier Kiril Petkov şi ministrul de finanţe Asen tot acolo, fiii de securisti din USR (https://www.mediafax.ro/politic/opinie-cine-voteaza-usr-plus-ii-voteaza-de-fapt-pe-mostenitorii-securitatii-in-frunte-cu-coldea-19768473 ) si cei care au infiintat Plus cu ajutorul unor securisti ( https://www.hotnews.ro/stiri-politic-22920840-istoricul-marius-oprea-sustine-spatele-infiintarii-partidului-lui-ciolos-afla-anchetatorul-sau-securitate-alexandru-iordache.htm) au alte orientari politico-ideologice si alte obiective . 
Dupa trei decenii de la caderea comunismului si spre deosebire de Moldova si Bulgaria foste colonii rusesti , in Romania fiii isi dau patriotic mana cu tatii , iar  puterea ramane in familie asigurand un viitor batut in cuie si indeplinind profetia din aprilie 1990 a seniorului Coposu :

„Blestemul Romaniei ar fi ca dupa 20-25 de ani FSN sa se afle si la stanga, si la dreapta esichierului politic“.

 

Pentru cat timp , vor afla doar generatiile viitoare.




Note 

[1]) Aceasta brambureala ideologica si revolta de dragul revoltei impotriva oricarui sistem practicata inca de acum 10 ani  a adus la acelasi numitor  pe cei care de ochii lumii stateau pe maluri diferite si a condus la implozia societatii civile :


" Mircea Toma e unul dintre oamenii pe care încă îi admiram, din neatenţie, pentru rolul jucat în anii ’90, pentru Academia Caţaventu, şi ale cărui rare apariţii pe sticlă, în plină cenzură şi brutalizare a jurnaliştilor (la propriu) din perioada iliescu/Năstase, le urmăream lipit de televizor. Deşi simţeam că ceva a început să scârţâie, am rămas, în mare, cu aceeaşi imagine despre Mircea Toma până la finalul lui 2011, începutul 2012, când l-am văzut, uimit, protestânt cot la cot cu Mircea Dogaru, chiar dacă de pe celălalt trotuar, împotriva duşmanilor comuni. Mircea Dogaru, liderul sindicatului foştilor securişti, e cel care un an mai târziu avea să spună, “regret că armata, la ordinul Partidului, n-a tras în decembrie ’89, poate nu mai aveam atîţia eroi de mucava astăzi… regret că n-a tras!"

Toma e regula. Alături de el, mare parte din ce a fost odată societatea civilă a făcut implozie. Au rămas doar excepţiile. Din 2012 am renunţaţ la orice speranţă din partea lui, şi de atunci n-am mai fost dezamăgit, nici de el, nici de alţii."

 

Costin Andries 

https://web.archive.org/web/20150527210616/https://evz.ro/despre-mircea-toma-si-echidistanta-dintre-victima-si-agresor-a-facut-o-alegere-sa-i-dam-1078164.html


https://www.contributors.ro/moldova-bulgaria-romania-harvard-power-vs-modelul-statului-cu-epoleti/?unapproved=478671&moderation-hash=d2524add3d4961990b291d831e76a4cc#comment-478671

https://www.contributors.ro/moldova-bulgaria-romania-harvard-power-vs-modelul-statului-cu-epoleti/?unapproved=478673&moderation-hash=a74a47b58427ce5b1fbac8ece17c3cfd#comment-478673


duminică, 9 ianuarie 2022

Esenta confruntarii intre Rusia si Occident

 



In 1982, Samantha Smith  (10 ani ) din Statele Unite ale Americii ii scria o scrisoare  lui Iuri Andropov intrebandu-l : " ...de ce Rusia vrea sa cucereasca lumea sau cel putin tara noastra " . 
Raspunsul lui Iuri Andropov a fost la fel de antologic : " ... în Uniunea Sovietică, toată lumea doreşte numai pacea şi prietenia între popoare". *)

Dupa 40 de ani dialogul intre Statele Unite si Rusia este in acelasi stadiu **) si defineste doua mentalitati si doua lumi ireconciliabile. 


”O lectie din istoria recenta este ca, odata ce rusii sunt pe teritoriul vostru, uneori este foarte greu sa-i faci sa plece”


Secretrul de secretarul de stat Anthony Blinken

Conferinta de presa ,Washington

8 ianuarie 2022


Daca Antony Blinken iubeste atat de mult lectiile de istorie, atunci ar trebui sa tina cont de urmatoarele: cand americanii sunt in casa ta, este greu sa ramai in viata si sa nu fii furat sau violat. Am invatat acest lucru nu doar din trecutul recent, ci din toti cei 300 de ani de statalitate americana "


Ministerul de Afaceri Externe, 

Rusia

8 ianuarie 2022


In acest dialog al surzilor si dupa principiul  "vorba este data omului ca sa-si ascunda gandurile" ( Richelieu ), aceasta reactie viscerala tipica pentru cel prins cu cioara vopsita este cel mai bun indicator al faptului ca dupa 33 de ani de la caderea comunismului, anul 2021 poate fi ultimul an de pace pentru tarile Europei de Est si pentru Europa . 

Exact asta sugereaza o remarca sinistra despre convorbirile de la Geneva din 10 ianuarie dintre Statele Unite si Rusia :


" ... este absolut posibil ca diplomaţia să se încheie după o singură întâlnire."

Serghei Riabkov

ministrul adjunct de Externe al Rusiei ***)


Adevarul este ca dupa decembrie 1989 si dupa iunie 1990,  este pentru prima data cand sentimentul de teama pare sa cuprinda Romania. Un sondaj facut de Radio Europa Libera ( e drept , bazat numai pe opiniile cititorilor ) arata ca tensiunile dintre Moscova si Kiev reprezinta al doilea motiv de ingrijorare pentru romani ****) . 

Nu ne ramane decat speranta ca aprinderea chibritului de catre cel dement va avea loc cat mai departe de  statia de benzina.




*) https://adevarul.ro/cultura/istorie/samanthasmith-merge-moscova-1983-povestea-calatoriei-americance-urss-lainvitatia-iuri-andropov-1_5ca103fa445219c57eed6566/index.html


**) https://www.aktual24.ro/reactie-extrem-de-violenta-a-moscovei-la-adresa-sua-cand-americanii-sunt-in-casa-ta-urmeaza-acuzatii-delirante/


***) https://www.g4media.ro/sua-si-rusia-pesimiste-cu-privire-la-discutiile-de-la-geneva-moscova-anunta-ca-nu-va-face-concesii-sub-presiune-washingtonul-nu-se-asteapta-la-progrese.html


****) https://romania.europalibera.org/?int_cid=promo:splash-page-PANGEA-10729:europa-libera

duminică, 2 ianuarie 2022

Pericolul Putin . Santajul rusesc la adresa Occidentului sau cum poate deveni 2021 ultimul an de pace in Europa






Palma 

Putin: Woman Is A Woman, A Man Is A Man, A Mother Is A Mother, And A Father Is A Father!



 

Putin Criticise West for Teaching Kids They Can Change Gender While Shutting Parents Out Of Process






Pumnul 


Ce inseamna ultimatumul rusesc catre Occident?




La 17 decembrie, Ministerul rus de Externe a prezentat doua proiecte de texte – un „Tratat intre Statele Unite si Federatia Rusa privind garantiile de securitate” si un „Acord privind masurile de asigurare a securitatii Federatiei Ruse si a statelor membre ale Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord [NATO]”. Scopul declarat al Moscovei este de a obtine „garantii legale de securitate din partea Statelor Unite si a NATO”. Moscova a cerut Statelor Unite si aliatilor sai din NATO sa indeplineasca fara intarziere cererile rusesti.

„Cele doua texte nu sunt redactate dupa principiul unui meniu, in care poti alege unul sau altul, ele se completeaza reciproc si ar trebui privite ca un intreg”, a declarat ministrul adjunct de externe Serghei Ryabkov. Cel de-al doilea text este un fel de garantie paralela, deoarece „Ministerul rus de Externe este pe deplin constient de faptul ca este posibil ca Casa Alba sa nu-si indeplineasca obligatiile si, prin urmare, exista un proiect de tratat separat pentru tarile NATO”. Nu este nimic de negociat, trebuie sa accepti totul ca un intreg.

Unele publicatii rusesti, cum ar fi site-ul Vzglyad, sunt deja triumfatoare: „Lumea de dinainte si lumea de dupa 17 decembrie 2021 sunt lumi complet diferite… Daca pana acum Statele Unite tineau intreaga lume sub amenintarea armelor, acum se afla sub amenintarea fortelor militare rusesti… Se deschide o noua era, apar noi eroi, iar un nou Danila Bagrov [personajul mafiotului patriot din popularul film Brat], ridicand pumnul greu si privindu-l in ochii interlocutorului sau, intreaba din nou incet: cat de puternic esti, americanule?”.



Un santaj orchestrat

Santajul rusesc este explicit si ii vizeaza atat pe americani, cat si pe europeni. Daca occidentalii nu accepta ultimatumul rusesc, vor trebui sa se confrunte cu „o alternativa militara si tehnica”, potrivit ministrului adjunct de externe, Alexander Grushko: „Europenii trebuie sa se gandeasca, de asemenea, daca vor sa evite sa faca din continentul lor scena unei confruntari militare. Ei au de ales. Fie iau in serios ceea ce li se pune pe masa, fie se confrunta cu o alternativa tehnico-militara”. Dupa publicarea proiectului de tratat, posibilitatea unui atac preventiv impotriva unor tinte NATO (similar celor pe care Israelul le-a aplicat Iranului), a fost confirmata de fostul ministru adjunct al apararii Andrei Kartapolov (Comisia de aparare din Duma): „Partenerii nostri trebuie sa inteleaga ca, cu cat mai mult timp taraganeaza examinarea propunerilor noastre si adoptarea unor masuri reale pentru a crea aceste garantii, cu atat mai mare este probabilitatea ca ei sa sufere un atac preventiv.”

Pentru ca lucrurile sa fie clare, Rusia a tras o „salva” de rachete hipersonice Zircon pe 24 decembrie. Dmitri Peskov, purtatorul de cuvant al Kremlinului, a comentat acest eveniment: „Ei bine, sper ca documentele [din 17 decembrie] vor fi mai convingatoare”. Editorialistul Vladimir Mozhegov a adaugat: „Care sunt argumentele noastre? In primul rand, bineinteles, aliatii nostri cei mai de incredere – armata si marina. Mai exact, racheta hipersonica Zircon (racheta ‘ucigas de portavioane’, cum este numita cu afectiune in Occident). Impactul rachetei Zircon sparge un distrugator ca pe o nuca. Mai multe Zirconii vor scufunda in mod inevitabil un portavion. Zirconul pur si simplu isi face treaba: impusca metodic portavioane uriase si stangace ca o arma la conserve.”

Un articol din ziarul digital Svpressa intitulat elocvent „Ultimatumul lui Putin: ‘Rusia, daca vreti, va ingropa toata Europa si doua treimi din Statele Unite in 30 de minute'” pune punctul pe i: „Kremlinul va trebui sa isi dovedeasca pozitia prin fapte. Probabil ca este posibil doar prin constrangere sa ii forteze pe parteneri sa se aseze la masa negocierilor. Din punct de vedere economic, Federatia Rusa nu poate concura cu Occidentul. Ramane razboiul”.

Expertul militar Konstantin Sivkov considera ca „pentru a aduce Statele Unite si NATO la masa negocierilor, este nevoie de un fel de super arma. Deocamdata, Rusia nu arata acest potential adversarilor sai. Dar el exista. Rusia are capacitatea de a folosi munitii superputere cu o capacitate de pana la 100 de megatone. […] Trebuie sa repetam ca nu suntem interesati de o lume fara Rusia, asa cum a spus odata Putin, si sa ne demonstram determinarea de a lovi daca NATO se extinde. Dupa aceea, va pot asigura ca ei [Occidentul] se vor teme. Nimic altceva nu ii poate opri. […] Este naiv sa ne bazam pe proceduri diplomatice. […] Miscarea Rusiei este un semnal ca vor fi luate deja masuri radicale. Voi ati refuzat, asa ca veti fi singuri de vina…”



Care este miza

Citind presa occidentala, avem impresia ca nu se intampla nimic. Occidentalii nu par sa inteleaga care este miza. Ei cred ca se decide doar soarta Ucrainei, care ii preocupa mai putin decat cea a Armeniei, judecand dupa pelerinajele candidatilor nostri la presedintie. Numerosi oficiali francezi gasesc normal ca Rusia sa revendice o sfera de influenta. Ei se aseamana cu cei care in 1939 credeau ca pretentiile lui Hitler se vor limita la Danzig. Cu toate acestea, este suficient sa ne uitam la textele propuse de Moscova pentru a intelege ca miza este cu totul alta.

Ultimatumul rusesc cere „stabilirea legala a urmatoarelor: renuntarea la orice extindere a NATO [spre est], incetarea cooperarii militare cu tarile post-sovietice, retragerea armelor nucleare americane din Europa si retragerea fortelor armate ale NATO pana la granitele anului 1997”. Rusia si Statele Unite se angajeaza sa nu desfasoare arme nucleare in strainatate si sa le retraga pe cele deja desfasurate, precum si sa elimine infrastructura de desfasurare a armelor nucleare in afara teritoriului lor.

Articolul 4 prevede, in parte, ca „Federatia Rusa si toti participantii care, la 27 mai 1997, erau state membre ale Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, nu vor desfasura forte armate si armament pe teritoriul niciunui alt stat european, in plus fata de fortele stationate pe teritoriul respectiv la 27 mai 1997”. Iar articolul 7 precizeaza ca „participantii, care sunt state membre ale Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, se vor abtine de la desfasurarea oricaror activitati militare pe teritoriul Ucrainei, precum si al celorlalte state din Europa de Est, Transcaucazia si Asia Centrala”.

Aceasta include cele paisprezece state est-europene si balcanice care au devenit membre ale NATO in ultimii douazeci si patru de ani: „Astfel, pe langa spatiul post-sovietic, initiativa Moscovei include o gama larga de tari situate intre Europa de Vest si Rusia – in principal Polonia si statele baltice, care sunt vizate deoarece forte suplimentare ale Aliantei Nord-Atlantice au fost desfasurate acolo, asa cum s-a decis la summitul NATO de la Varsovia din 2016.”

Pe scurt, „initiativa rusa i-ar putea ajuta pe americani sa paraseasca in liniste Europa Centrala si de Est”, potrivit titlului unui articol postat de foarte oficialul think tank Russtrat. Dar nu este vorba doar de atat: „legatura stabilita intre conceptul de ‘interese fundamentale de securitate’ (care este introdus pentru prima data) si raza de actiune a rachetelor obliga Statele Unite sa se abtina sa intre in marile noastre (in principal Marea Neagra, dar si cele din nord: Marea Baltica, Barents, Okhotsk) si sa opreasca zborurile bombardierelor americane (tinand cont de raza de actiune reala a Tomahawks de aproximativ 1800 km), practic deasupra intregii Europe si a celei mai mari parti a Asiei. Acelasi lucru este valabil si pentru Japonia, pentru care acceptarea clauzelor tratatului inseamna de-ocuparea si lichidarea bazelor americane…”

In concluzie, „partile exclud desfasurarea de arme nucleare in afara teritoriului national si inapoiaza pe teritoriul national armele deja desfasurate in afara teritoriului national la momentul intrarii in vigoare a prezentului tratat”. Comentatorul Pyotr Akopov subliniaza: „Rusia si-a trasat acum foarte clar liniile rosii. [Acestea implica] nu numai refuzul de a extinde NATO spre est, ci si, asa cum se mentioneaza in proiectul de acord cu alianta, refuzul ‘de a desfasura orice activitate militara pe teritoriul Ucrainei, precum si al altor state din Europa de Est, Transcaucazia si Asia Centrala'”. El adauga: „Este clar ca Statele Unite isi vor repatria armele nucleare doar atunci cand proiectul anglo-saxon de dominatie mondiala se va prabusi in cele din urma, dar este bine sa pregatim terenul… Daca Occidentul nu vrea sa observe liniile noastre rosii (mai exact, daca se preface ca nu vrea sa le observe), atunci este in primul rand problema lui, nu a noastra”.

Si ce ofera Rusia in schimbul tuturor concesiilor cerute Occidentului? Propune oare evacuarea Abhaziei, a Osetiei de Sud, a Crimeei, a Donbasului, din moment ce vorbeste despre revenirea la situatia din 1997? Nimic de genul acesta. In schimb, ea se declara gata… sa se angajeze sa nu ameninte securitatea americana. Ne amintim o gluma din timpul Razboiului Rece: „Ceea ce este al nostru este al nostru, ceea ce este al vostru este negociabil”.

Intr-un cuvant, Rusia cere ca NATO sa se sinucida si ca Statele Unite sa fie reduse la rolul de putere regionala. Potrivit lui Vzglyad, America este de fapt invitata „sa stea in spatele coloanelor sale Hercules (sic) si sa taca pe ‘insulele’ sale. Iar acest lucru inseamna ca, de facto (indiferent de raspunsul la aceste propuneri), ‘lumea americana’ ca atare pentru Rusia a incetat sa mai existe”. Ca urmare, Rusia va avea avantajul in Europa. Tarile din Europa Occidentala sunt deja luate ca atare, Moscova mizand pe bazinul de colaboratori pe care il cultiva de ani de zile in cadrul elitelor conducatoare europene: tocmai le-a trimis un semnal puternic prin numirea lui Francois Fillon in functia de director al gigantului petrochimic Sibur. Private de sprijinul american, tarile „rusofobe” care cristalizeaza rezistenta la hegemonia Moscovei nu vor trebui decat sa se plece in fata inevitabilului. Potrivit lui Russtrat, „Desigur, Polonia si tarile baltice vor fi nemultumite. Dar vor fi probabil singurele care se vor opune retragerii americane din Europa Centrala si de Est. La urma urmei, restul ‘tinerilor europeni’ se ghideaza dupa pozitia ‘nucleului’ Uniunii Europene [tarile din Europa de Vest] si nu au complexe antirusesti stabile”.

Acest „nucleu” „nu impartaseste sentimentele rusofobe si antirusesti [ale tarilor din Europa Centrala si de Est], este constient de inevitabila retragere americana din Europa Centrala si de Est si nu doreste sa intervina. […] Este mai bine pentru Statele Unite sa ajunga la un acord cu Moscova, descarcand in acelasi timp problema asigurarii securitatii Europei Centrale si de Est pe „nucleul” Uniunii Europene, Franta si Germania, care sunt in favoarea ‘autonomiei strategice’ a UE”.

Ryabkov subliniaza, pe buna dreptate, ca initiativa rusa are „un potential puternic pentru formarea securitatii europene”. La 18 decembrie, el a clarificat: „Noi propunem negocieri pe baza bilaterala cu Statele Unite. Daca implicam alte tari, pur si simplu vom ineca totul in vorbe si verbiaj. Sper ca americanii sa nu subestimeze cat de mult s-a schimbat totul, si nu in bine”.

Moscova mizeaza pe efectul demoralizator asupra Europei al acestei negocieri ruso-americane asupra soartei sale din care este nu exclusa si slabiciunea partii americane in absenta aliatilor europeni. Uniunea Europeana a dorit sa participe. Dar Moscova a impus cu fermitate formatul bilateral cu Washingtonul. Senatorul rus Alexei Puskov explica de ce: in opinia sa, tarile europene incearca sa participe la negocieri pentru a le sabota. Cu toate acestea, „perspectiva unor acorduri depinde doar de relatiile dintre Rusia si Statele Unite”. In opinia sa, doar autoritatile americane controleaza zborul bombardierelor lor in apropierea granitelor Rusiei si sunt, de asemenea, capabile sa desfasoare sisteme de rachete americane pe teritoriul Ucrainei. In timp ce tarile europene nu detin arme care ar putea ameninta Rusia si nu sunt independente in ceea ce priveste desfasurarea acestor arme pe teritoriul lor.

Pactul Ribbentrop-Molotov nu este niciodata departe in mintea liderilor de la Kremlin. Este, de asemenea, o chestiune de statut si o reflectare a obsesiei lui Putin de a sterge prabusirea URSS. Astfel, Nezavisimaya Gazeta subliniaza ca „Rusia a actionat ca mostenitor al URSS, a doua superputere, care se considera indreptatita sa negocieze cu Occidentul pe picior de egalitate”. Negociind de la egal la egal cu presedintele Statelor Unite, Putin le demonstreaza in acelasi timp rusilor ca pozitia sa de sef este recunoscuta de blestematii de occidentali. Sentimentul de injosire pe care rusii il traiesc in inimile lor prin supunerea la despotism dispare atunci cand vad umilinta Occidentului: si strainii se pleaca in fata lui Putin. Propaganda regimului stie sa cante aceste acorduri sensibile.


De ce acest ultimatum rusesc?

Este important sa intelegem ce l-a motivat pe Putin sa lanseze aceasta provocare catre tarile occidentale. Ca intotdeauna, comportamentul rusesc este dictat de o analiza atenta a „corelatiei de forte”, care, potrivit expertilor de la Kremlin, tocmai a inclinat in favoarea puterilor revizioniste antioccidentale. Dupa 20 de ani de pregatire pentru razboi, pozitia Rusiei este considerata mai puternica ca niciodata, potrivit think tank-ului Russtrat: „In urmatorul an si jumatate, Rusia va schimba considerabil echilibrul puterii globale. […] Situatia istorica actuala a Rusiei este unica. Statul s-a pregatit pentru provocarile majore care pot aparea sub presiunea critica. Au fost acumulate rezerve uriase, inclusiv aur. Au fost create si lansate planuri nationale de infrastructura financiara si informationala. Digitalizarea a inceput sa cuprinda intreaga economie, aducand-o la un nou nivel de competitivitate. Extinderea bazei noastre industriale, inclusiv in domenii de inalta tehnologie extrem de sensibile, avanseaza cu pasi repezi, iar ‘decalajul tehnologic’ se reduce. Am depasit dependenta critica in domeniul securitatii alimentare. […] In ultimii cinci ani, armata a fost lider mondial. In acest domeniu, ‘decalajul tehnologic’ este in favoarea noastra si nu face decat sa se mareasca… In plus, explozia inflatiei planetare provoaca o criza energetica, ceea ce ii face pe europeni, in mare parte, mult mai concilianti si exclude o blocare a aprovizionarii noastre cu energie, indiferent ce am face.” Daca Rusia si China isi vor coordona actiunile impotriva Ucrainei si, respectiv, a Taiwanului, „totul va deveni mult mai usor pentru noi. Si pentru China, de asemenea, de la care vom distrage atentia, ceea ce ne va elibera si mai mult mainile…” Pe scurt, „Rusia si-a restabilit ponderea pe scena internationala pana in punctul in care este capabila sa dicteze propriile conditii in configurarea securitatii internationale”. In ceea ce priveste „imperiul decrepit al Stars and Stripes, slabit de LGBT, BLM, etc., este clar ca nu va supravietui unui razboi pe doua fronturi”.

Pe de alta parte, Statele Unite se confrunta cu o criza fara precedent, cu o inflatie galopanta, penurie de aprovizionare, un presedinte slab, o societate mai divizata ca niciodata. Drept urmare, potrivit Irinei Alksnis de la RIA Novosti, „Rusia, precum si China si alte puteri care lucreaza la transformarea sistemului mondial […] au o fereastra de oportunitate pentru a accelera evacuarea Statelor Unite de pe tronul mondial prin cresterea presiunii asupra lor. Chiar daca slabirea Occidentului dureaza de ceva timp, crizele actuale indica faptul ca procesul a trecut la un nivel calitativ nou si, prin urmare, ar fi o prostie sa nu profitam de aceasta oportunitate. Cu atat mai mult cu cat, in ceea ce ne priveste, am finalizat propriile mecanisme si instrumente strategice – alternative la cele occidentale – necesare pentru buna functionare a economiei nationale si a relatiilor cu alte tari, fie ca este vorba de productia de bunuri, de reglementarile monetare, de difuzarea informatiilor etc…”.

De aici si abordarea Kremlinului: „Aceasta nu este o propunere de discutie, ci un ultimatum – o cerere de capitulare neconditionata. Occidentul nu are de ales decat sa-si piarda fata – daca nu se ridica mandru si nu intra in razboi cu Rusia. Judecand dupa modul in care Occidentul a inceput sa arate dezordine de partea cealalta, ei sunt constienti de acest lucru.” Amenintand cu razboiul, subliniaza RIA Novosti, „Moscova subliniaza ca Rusia este pregatita – din punct de vedere moral, tehnic si in orice alt sens al cuvantului – pentru orice evolutie a evenimentelor. Iar reputatia pe care si-a castigat-o in anii precedenti confirma faptul ca rusii vor fi intr-adevar gata sa foloseasca forta daca vor considera ca este necesar. Merita sa ne amintim cuvintele lui Vladimir Putin, care a declarat fara menajamente in aceasta vara ca, daca Rusia ar scufunda distrugatorul britanic responsabil de o provocare in largul coastelor Crimeei, nu ar exista consecinte majore: „Strigatele de revolta ale presei mondiale nu ar trebui sa fie socotite ca atare […] Nu, de data aceasta Occidentul va plati cu propriile maini”.

Evident, razboiul nu este lipsit de riscuri, ceea ce, speram, militarii rusi incearca sa ii transmita lui Putin. Sa ne intoarcem la analiza expertului militar Konstantin Sivkov, citata mai sus: intrucat fortele conventionale rusesti sunt insuficiente, „putem rezolva problema neutralizarii Europei si a Statelor Unite doar prin eliminarea fizica a acestora cu potentialul nostru nuclear… SUA si Europa vor disparea fizic. Nu va exista aproape niciun supravietuitor. Dar si noi vom fi distrusi. Cu exceptia cazului in care soarta Rusiei este mai buna, pentru ca avem un teritoriu mare. Adversarii nostri nu vor putea sa distruga totul cu lovituri nucleare. Prin urmare, procentul populatiei supravietuitoare va fi mai mare. Cu toate acestea, Rusia ca stat poate disparea in urma unui razboi nuclear pe scara larga. Se poate fragmenta”.

Dar sa ne intoarcem la punctul de cotitura din 17 decembrie. Factorul declansator pentru Kremlin a fost politica gresita a Casei Albe care, dupa dezastrul din Afganistan, a inmultit in aceasta toamna numarul emisarilor la Moscova, ceea ce a facut ca slabiciunea Statelor Unite sa fie si mai evidenta in ochii lui Putin: „Oficiali americani de rang inalt au facut calatorii frecvente la Moscova. Vizita directorului CIA, William Burns, in noiembrie, a fost a patra vizita a unui inalt oficial al Casei Albe de la reuniunea de la Geneva. Nu este greu de ghicit ca scopul vizitei personale a directorului CIA nu a fost nicidecum acela de a formula pretentii cu privire la Ucraina, asa cum a incercat sa o faca presa occidentala, ci de a incerca sa gaseasca un compromis. Confruntata cu prabusirea autoritatii internationale din cauza retragerii nereusite din Afganistan, Casa Alba era dornica sa gaseasca un acord cu Kremlinul.”

La 2 noiembrie 2021, Burns s-a intalnit cu secretarul Consiliului de Securitate al Federatiei Ruse, Nikolai Patrusev si, probabil, cu presedintele Putin. Este o figura preferata la Kremlin: in 2005-2008, a fost ambasador in Rusia si „a gasit un limbaj comun cu Putin. Sobru si pragmatic, total lipsit de complexul mesianic caracteristic americanilor, Burns a sustinut intotdeauna refuzul de a extinde NATO spre est”. Vizita lui Burns a fost interpretata la Moscova ca un indiciu ca politica de linistire a prevalat la Washington si, prin urmare, ca o incurajare de a ridica miza si de a „prelua initiativa strategica”.

In esenta, gasim in aceste consideratii un substrat leninist. Statele Unite si aliatii lor europeni erau cei avuti ai ordinii internationale, principalii beneficiari ai sistemului existent, care le aducea privilegii disproportionate fata de contributia lor. Datorita crizei, hegemonia lor este in declin. Fostele state „proletarizate” prevaleaza, sub conducerea Rusiei. Si aici, Putin reia Razboiul Rece, de data aceasta cu un final fericit.


Ce este de facut?

Occidentalii trebuie mai intai sa perceapa situatia asa cum este, oricat de neplacuta ar fi ea pentru statele noastre democratice, mai obisnuite sa se angajeze inutil decat sa asigure conservarea lor. Pentru a face acest lucru, trebuie sa ne desprindem de minciuna ruseasca.

Prima minciuna se refera la presupusele preocupari ale Moscovei pentru securitatea Rusiei, la pericolul pe care l-ar reprezenta pentru ea rachetele NATO desfasurate in tarile de frontiera. Este suficient sa citim textele citate mai sus pentru a vedea ca preocuparile „de securitate” avansate de Moscova nu sunt decat o perdea de fum, ca NATO insusi este considerat un tigru de hartie, asa cum lasa sa se inteleaga aici RIA: „Atlantii, in ciuda tuturor poftelor lor, nu vor intra intr-un conflict deschis cu Rusia, nu vor acest lucru si se tem de el. Chiar si strategii anglo-saxoni rezonabili inteleg ca Occidentul nu are forta de a mentine Ucraina pe orbita sa pentru mult timp, legile istoriei rusesti (ca si legile geopoliticii) vor functiona intotdeauna”.

Cand Moscova vorbeste despre „securitate” trebuie sa intelegem „dominatie rusa” si „impunitate”, pentru ca despre asta este vorba. In viziunea Kremlinului, tot ceea ce nu controleaza poate pune in pericol regimul. Acest lucru se poate vedea in politica interna rusa, unde oazele de libertate au fost secate una cate una in ultimele decenii. Ceea de ce se teme Moscova in Ucraina nu sunt cativa instructori NATO, ci libertatea. Vrea o Ucraina dezarmata pentru a-i putea intimida pe rebelii de la Kiev si pentru a instaura un regim urat de popor, deci total dependent de Kremlin. Rusia l-a lasat pe Aliev sa lanseze o operatiune impotriva Armeniei tocmai pentru ca presedintele Pachinian a fost ales de poporul armean impotriva marionetelor Kremlinului. Daca Rusia va reusi sa alunge Statele Unite din Europa, in curand se va simti amenintata de libertatile tarilor vest-europene si, sub pretextul asigurarii „securitatii” sale, va manifesta in tara noastra aceeasi determinare ca si in tara sa de a inrobi mass-media, de a eradica institutiile democratice si partidele independente. Inca de astazi, Lavrov cere demisia lui Stoltenberg, secretarul NATO, care, in opinia sa, „nu este la inaltimea sarcinii sale”.

O alta iluzie care trebuie inlaturata este ideea unei societati civile active in Rusia, care ar putea frana aspiratiile belicoase ale presedintelui Putin. Sondajele de opinie arata ca spalarea creierului de catre propaganda oficiala este foarte eficienta: 50% dintre rusii chestionati considera ca NATO si Occidentul in general sunt responsabili pentru actuala tensiune. 16 la suta dau vina pe Ucraina. Cei cativa opozanti ramasi critica foarte rar politica externa si abia daca denunta sovinismul gretos emanat de regimul lui Putin.

In cele din urma, sa mentionam vaca sacra democratica care trebuie sacrificata: credinta absoluta in virtutea „dialogului”, pe care majoritatea liderilor occidentali, de la Florence Parly la Mario Draghi, continua sa o sustina in raport cu Moscova. Dar nimic nu este mai periculos decat aceste schimburi la varf, care, orice s-ar spune, alimenteaza inevitabil in elitele conducatoare rusesti fie paranoia, fie iluzii de grandoare si intoxicare cu putere. Daca Occidentul este ferm, Kremlinul concluzioneaza ca Vestul vrea sa distruga Rusia; daca Occidentul ofera concesii, Kremlinul concluzioneaza ca Vestul este slab si ca presiunea ar trebui sa fie crescuta.

De foarte multe ori, cea mai buna politica cu Rusia este cea a tacerii si a distantei: nu faceti nimic, nu spuneti nimic si ramaneti pe pozitii. Agatatul de dialog cu orice pret, mai ales cand Moscova ne tine sub amenintarea armei ca un nebun care tine un ostatic, nu face decat sa ne arate slabiciunea si sa incurajeze Kremlinul sa escaladeze.

Mai presus de toate, trebuie sa incetam sa dam Razboiului Rece o conotatie peiorativa pe care nu o merita. Ministrul francez al apararii, Florence Parly, a declarat recent ca tarile occidentale trebuie sa evite escaladarea cu Rusia pentru a nu provoca un nou Razboi Rece. Atata timp cat ramanem in aceste cadre conceptuale, Rusia va castiga. Trebuie amintit ca Razboiul Rece a inceput in 1946, cand Occidentul a incetat sa cedeze in fata lui Stalin, dupa ce ii abandonase tarile din Europa Centrala si de Est. Datorita Razboiului Rece, tarile din Europa de Vest si-au pastrat libertatea.

Lectiile din 1946-1947 sunt inca relevante astazi. Pionierii Razboiului Rece au fost britanicii, care au format un bloc occidental in jurul nucleului anglo-francez si i-au convins pe americanii izolationisti sa ramana in Europa. In primavara anului 1947, guvernele francez, italian si belgian au expulzat ministrii comunisti, constienti de amenintarea legata de coloana a cincea a Moscovei in Europa. Aceasta vointa clara de a rezista lui Stalin a convins in cele din urma Washingtonul sa se angajeze in favoarea securitatii europene.

Am putea trage lectii din aceasta experienta astazi, in loc sa ne angajam intr-un razboi copilaresc cu Marea Britanie. Dar, pentru a face acest lucru, trebuie sa invatam sa privim faptele in fata, sa gandim in termeni politici, in loc sa ne lasam purtati in deriva, fara carmaci, de pasiunile mediatice si de sondaje. In 1946-1947 stiam ca merita sa murim pentru libertate, lucru care este evident uitat astazi. Dupa Munchen, in 1938, Occidentului i-a fost rusine ca a abandonat Cehoslovacia in ghearele lui Hitler. Astazi abandonam cu lasitate Ucraina, dar nici macar nu ne dam seama de dezonoarea noastra, nici de pericolul de a ceda in fata unui agresor. Suntem ca bizantinii care discutau despre sexul ingerilor in timp ce fortele otomane distrugeau zidurile orasului.

Sursa: https://www.aktual24.ro/semnal-de-alarma-rusia-daca-vreti-va-ingropa-toata-europa-si-doua-treimi-din-statele-unite-in-30-de-minute-totul-despre-ultimatumul-rusiei-la-adresa-occidentului/