Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Saturday, April 21, 2007

Despre asumarea raspunderii si protectia anonimatului . Scrisoare pentru psihologi

Despre asumarea raspunderii si protectia anonimatului
Scrisoare pentru psihologi

Ca semnatar al acestui Apel cred ca orice psiholog este liber (sau ar trebui sa fie) sa adere sau nu la un set de valori sau de principii. Pornind de la aceasta norma a libertatii pot fi prezentate doua motive principale ale absentei psihologilor de pe lista semnatarilor Apelului care initial a pornit ca o actiune de grup.
In primul rand, aceasta profesie a fost exercitata o lunga perioada de timp sub imperiul fricii si al dependentei de autoritate si, pana de curand, in absenta unui cod deontologic explicit. Din nefericire, aceasta situatie continua si in prezent. Este totusi de remarcat faptul ca, pentru prima data dupa 1990,a aparut in spatiul public o contestare a modului in care sunt administrate si gestionate problemele domeniului si ale practicantilor.

Comentariile care pot fi citite la reportajul « Depresia psihologiei romanesti » aparut in ziarul Cotidianul din 22 aprile (http://www.cotidianul.ro/index.php?id=43&art=11915&cHash=ea2f745f16) — peste 6600 vizualizari — arata practic o revolta a psihologilor impotriva sistemului si a birocratiei manifestate de Colegiului Psihologilor.

Cu toate acestea, o revolta anonima din subterana unui forum, in lipsa asumarii opiniilor, nu are practic nici o valoare. Colegiul, oricum ar fi el, functioneaza legal chiar daca nu in toate cazurile legal inseamna in mod necesar si moral.
Pe de alta parte, o asemenea profesie este lipsita de sens in afara unor repere morale si nu-si poate indeplini cu adevarat menirea daca practicantilor ei le lipseste libertatea interioara, libertatea de actiune si libertatea de decizie. Din nefericire, psihologii se confrunta inca cu aceasta situatie. Mai clar, de la frica de Securitate, la frica de autoritate si pana la frica de pierdere a dreptului de a profesa exista un continuum care are la un capat frica viscerala si la celalat capat la frica subliminala.

Descriu o stare de fapt, nu acuz pe nimeni, dar o profesie exercitata in acest mod nu este o profesie cu adevarat libera chiar daca se pretinde liberala.
Mentinerea acestei stari arata ca psihologia si psihologii nu s-au desprins cu adevarat de trecut si vina pentru aceasta situatie revine chiar instantelor care pretind ca le reprezinta interesele.
Probabil ca unele din unele din aceste considerente explica de ce psihologii care au semnat initial acest Apel, si au contribuit substantial la modificarile propuse, nu au dorit ca numele sa le apara in spatiul public.
Al doilea motiv probabil al absentei semnaturilor psihologilor de pe acest Apel este urmatorul amendament propus pentru modificarea Legii 213 : « Art.2 – (3) Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica este incompatibila cu apartenenta la structurile Securitatii si/sau actualelor servicii secrete cu exceptia psihologilor militari care se organizeaza in structuri distincte de cele civile. »
Notez ca acest amendament nu este inclus in proiectul de lege depus deja in Parlament si ca atare acel proiect nu are adeziunea semnatarilor Apelului.
Cu toate acestea, importanta problemelor semnalate a fost apreciata de semnatarii finali ai Apelului si, din acest punct de vedere, psihologilor li s-a recunoscut importanta rolului si statutului lor in societate si in mod special dreptul de a exercita profesia fara alte ingerinte.

Pe de alta parte, daca, de exemplu, libertatea presei a devenit o realitate, aceasta realitate a fost posibila pur si simplu prin aplicarea unui cod deontologic fara a mai face apel la principiul « unde-i lege nu-i tocmeala » invocat de Colegiu. In ultima instanta, apelul la bratul legii este aceeasi veche iluzie conform careia se poate face ordine din afara, cu forta, intr-un domeniu in care de ani de zile este dezordine inauntru.
De aici incolo, problema a devenit una de interes public (dovada interesul si sprijinul moral acordat de semnatarii Apelului) dar ramane in primul rand o datorie de onoare pentru psihologi. Motivul este evident. Nici o instanta nu le poate reprezenta interesele mai bine decat ar putea sa o faca ei insisi.
Daca doresc cu adevarat acest lucru !



Sergiu SIMION
14 mai 2006, Cernavoda


Publicat in :

Asymetria, Revue roumaine de culture, critique et imagination, Paris

http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=69



-->

No comments: