Onestitatea sociala , capacitatea de exprimare clara si concisa si in mod special talentul de a exprima clar ideile abstracte sunt inca o exceptie in dialogul social de la noi bazat pe primitivism, confruntare, atacul la persoana si sindromul Babel in care toata lumea vorbeste in acelasi timp dar nimeni nu asculta pe nimeni. Regizorul Andrei Serban , prin personalitatea sa uriasa, este o constiinta artistica si intelectuala exemplara care reuseste sa exprime nu numai problemele societatii romanesti ci si drama constiintelor individuale lucide din aceasta societate damnata :
Viața pe care o trăim este pe un nivel atât de orizontal, încât nu avem timp să ne oprim și să ne întrebăm ce este mai important, pentru că voi sunteți tineri, dar tinerețea se duce foarte iute, iar asta o știu din experiență. Ce este mai important: să fiu un cetățean conștient și responsabil și să particip la evoluția politică sau socială a țării, ceea ce este foarte nobil din partea oricui să o facă, dar… ce se întâmplă cu persoana mea, ce se întâmplă cu ceea ce este în mine însumi? (s.n.) În afară sunt foarte activ, dar înlăuntrul meu sunt foarte pasiv, pentru că habar nu am ce este înlăuntrul meu, nu știu nimic. Eu mie îmi sunt străin și dacă am curiozitatea să cunosc ce este acest mare semn de întrebare care este sufletul meu, ceea ce se întâmplă în adâncul meu, în subconștientul meu, dacă am această curiozitate, atunci pot să merg pe calea aceasta. Dacă vreau să știu cine sunt eu și de ce sunt aici, de ce trăiesc, de ce sunt în viață, pe planetă, în acest moment, asta n-are nicio legătură cu relațiile cu societatea, cu politicul, cu tot ceea ce este în afara mea și pe care pot să-l influențez sau nu pot să-l influențez; ceea ce pot să influențez și nu o fac este ceea ce se întâmplă înlăuntru și aici este problema(s.n.).
Am speranța că lucrurile vor evolua, dar mi-e foarte frică că va fi, într-un fel, o tensiune, la fel ca tensiunea care este în societate în acest moment și confuzia totală și lipsa totală de direcție (s.n.) , iar dacă ceva nu se întâmplă ca să schimbe din temelie această direcție va continua în alte forme și în alt fel(s.n.). Speranța și dorința evident țin românii, sper ca lucrile să se schimbe, să se îmbunătățească, dar nu depinde de mine, depinde de noi toți.
Andrei Serban
http://www.lapunkt.ro/2014/05/26/despre-cautare-si-neliniste-creativa-un-dialog-cu-regizorul-andrei-serban/
Se afișează postările cu eticheta The Man and The System. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta The Man and The System. Afișați toate postările
luni, 30 iunie 2014
sâmbătă, 28 iunie 2014
Eroii ignorati ai societatii civile
“...în această lume copleşită de tembelism, ignoranţă şi ticăloşie sunt obligat faţă de mine şi de societate, pentru că am ştiinţă de carte şi pregătirea profesională, să deconspir şi să probez mecanismul corupţiei instituţionalizata în materie imobiliară. Şi să rezist până la capăt”
“Nu mi-au luat cărţile că nu-s pe înţelesul lor”; ”următorul pas e incendierea casei. Şi dacă nu merge nici asta – catafalcul. Mi le-au spus şi pe astea. Până acum, tot ce mi-a spus ţiganul că o să întâmple, s-a întâmplat”
Florin Ciobanescu
http://www.pressalert.ro/2013/11/povestea-incredibila-barbatului-care-nu-cedeaza-de-17-ani-fata-mafiei-imobiliare-tiganesti/florin-ciobanescu-4/
Câmp de război la o aruncătură de Primăria Timişoara. D e 16 ani (s.n.), mafia imobiliară ţigănească încearcă să-l scoată pe Florin Ciobănescu din ultimul apartament al vilei cu numărul 6 de pe strada Mihai Eminescu. Şi nu reuşeşte. Pentru că bărbatul cu păr alb şi privire de vultur are ceva mai puternic decât banii clanului Cârpaci. Un crez al său: “în această lume copleşită de tembelism, ignoranţă şi ticăloşie sunt obligat faţă de mine şi de societate, pentru că am ştiinţă de carte şi pregătirea profesională, să deconspir şi să probez mecanismul corupţiei instituţionalizată în materie imobiliară. Şi să rezist până la capăt”. Şi nimic nu-l mai surprinde pentru că-n lupta sa fără sfârşit a trecut prin toate presiunile clanului Cârpaci – scandal, geamuri sparte, decibeli, rahat pe clanţă, curent, apă, canalizare tăiate. Plus sprijinul mafiot al autorităţilor. Vecinii săi au cedat de mult.
Prima care a vândut o cameră şi un antreu familiei Cârpaci a fost vecina de la demisol. “Nu am cum să o condamn pe femeie. I-au cumpărat un apartament cu două camere într-un bloc pe aici, pe aproape. Cum au intrat ţiganii, mi-a zis unul: voi, românii, sunteţi nişte împuţiţi. De ce? l-am întrebat. Pentru că vă c..... în casă! Nu aveţi, voi, românii, closet în casă ?
Aşa că, primul lucru pe care l-au făcut, a fost să desfiinţeze toate dependinţele şi să le construiască-n curte. Au încercat vreo cinci variante, ultima closet supraetajat cu două camere şi antreu. Următoarea care a plecat a fost vecina din apartamentul de lângă ei, care avea doi copii studenţi şi un nepot nou născut – în sesiune i-au pus 150 de decibeli întruna”, povesteşte Ciobănescu. Pe alţi vecini, care au făcut pactul, ţiganii i-au făcut cu vrăjeala “le-au promis ţigănii că le cumpără la ambii copii vile, şi-au vândut ăia tot, s-au mutat cu părinţii aici. Ţiganul nimic. Când s-a dus să-l întrebe, s-au ales doar cu scandal şi au plecat de frică”. :
Fost secretar al Primăriei Timişoara, Florin Ciobănescu, îşi aminteşte că, în iunie 1990, ţiganul Benga a venit în primărie şi i-a propus un târg – să-i facă rost de fişele locative ale imobilelor din centrul Timişoarei. L-a refuzat şi după doi ani s-au reîntâlnit. “Era aici pe colţul străzii şi mi-a zis Bengaşi mi-a arătat evidenţa locativă cu persoanele cu restanţe la furnizorii de servicii comunale, cele dispuse, practic, să facă primul act de comerţ care să le permită ţiganilor intrarea într-un imobil”. În vila de pe Mihai Eminescu, fostă reşedinţă oficială a şefului garnizoanei sovietice, primele apartamente s-au vândut de către primărie pe legea care permitea vânzarea rapidă către ţigani. Şi aşa a ajuns clanul Cârpaci să pună mâna pe prima încăpere, tranzacţia fiind perfectată “la notarul Safta Criste, nevastă de procuror general al României atunci, cea care va inventa şi promisiunea de vânzare – cumpărare ca să se mascheze cumpărările ilegale de pe Legea 79″, povesteşte Ciobănescu. De altfel, primăria a reuşit “performanţa” să vândă apartamentele după trei legi diferite, deşi clădirea avea acelaşi statut juridic. Îţi explică la fel de direct că “ţiganii nu sunt decât beneficiarii sistemului de corupţie instituţionalizată, care s-a creat prin toate legile de restituire a proprietăţilor, făcute deliberat prost. A apărut cererea şi oferta. Ţiganii au metodele lor de presiune directă, limitată. Mai departe apare toleranţa interesată a angajaţilor statului, care-i ajută şi intervin pentru a-şi acoperi propriile acţiuni dolozive”. Când ţiganii au ajuns să sape în demisol ca să-şi facă încăperile mai înalte, să taie până şi stâlpii din structura de rezistenţă a clădirii şi coşurile de fum, Ciobănescu le-a atras atenţia tuturor autorităţilor. A ajuns până la Adrian Năstase. “Trebuia să vină să verifice Miron Mitrea, pe teren, toate cele reclamate. Ţiganul a aflat ceva şi a venit la mine să-i semnez un acord ca vecin. Mi-a oferit 60.000 de dolari. N-am cedat pentru că însemna că m-am predat. A doua zi, Mitrea, deşi în Timişoara, nu a mai ajuns la casă pe motiv că şi-a scrântit piciorul la vânătoare. Mi-a spus ţiganul . (s.n.): eu nu lucrez decât cu inamovibili. Miliţienii au oricum pe alţii deasupra lor care nu fac decât să crească preţul (s.n.). Am fost, ca Diogene cu lumânarea în întunericul minţii, la toţi prefecţii şi la toate autorităţile să le explic cum au încălcat toate legile legate de construcţii cei din clanul Cârpaci. Din toate sesizările, doar un dosar penal a ajuns să fie judecat”. Asta chiar dacă vila-i aproape o ruină, lăsată fără geamuri, cu zidurile fisurate, doar, doar se va prăbuşi. Ştie că fără ajutorul angajaţilor statului, cei din clanul Cârpaci nu ar fi reuşit nimic. Şi ştie că antidotul este unul singur – o listă cu toţi simbriaşii statului care au avut legături comerciale, de orice fel, cu clanurile imobiliare. Şi să explice unii, de exemplu, cum s-a vândut la ţigani un apartament în Circumvalaţiunii la preţ de penthouse. Nu ştiu la cine au ajuns banii, dar ministrul n-a mai venit. Şi au continuat ţiganii teroarea. Mi-a spus mie Dulcea (tatăl lui Vladimir Cârpaci, zis “Pipi”, n.a) când trăia
De la primărie nu are nicio speranţă căci ştie că nu are pe cine se baza -”pe secretarul Cojocari îl ştiu din facultate. Pe care a făcut-o cu putina de brânză şi torogoata. Acum este eminenţa cenuşie a oraşului. Primarul Nicolae Robu nu-i decât un negustor, nu un manager al interesului public. Acest Bill Gates de Bogsig este la fel de tâmpit ca şi Gheorghe Ciuhandu, dar de patru ori mai scump. Nu-l interesează readucerea clădirii la faza iniţială, ci-l interesează ca Vladimir Cârpaci să plătească acele despăgubiri. În loc să discute fondul problemei îi dă şansa ţiganului să facă un târg rentabil”. Ciobănescu încă rezistă în apartamentul peşteră. Se pregăteşte să înfrunte iarna. Pentru că imediat ce pleacă din casă dau iama hoţii. Urcă pe schelele lăsate-n jurul casei de clanul Cârpaci şi fură ce le pică-n mână. “Nu mi-au luat cărţile că nu-s pe înţelesul lor”, face haz de necaz Ciobănescu. Care rezistă. Şi este pregătit pentru orice -”următorul pas e incendierea casei. Şi dacă nu merge nici asta – catafalcul. Mi le-au spus şi pe astea. Până acum, tot ce mi-a spus ţiganul că o să întâmple, s-a întâmplat”.
http://www.pressalert.ro/2013/11/povestea-incredibila-barbatului-care-nu-cedeaza-de-17-ani-fata-mafiei-imobiliare-tiganesti/florin-ciobanescu-4/
Un pensionar din Timişoara a reuşit, după mai bine de 15 ani de teroare şi procese (s.n.), să-i aducă lui Vladimir Cârpaci o condamnare de doi ani de închisoare cu suspendare. Povestea a început după ce Cârpaci, lider al clanului de romi care a reuşit să intre în posesia mai multor imobile valoroase, a pus ochii pe casa bătrânului şi a pornit un adevărat război împotriva acestuia pentru a i-o cumpăra.
Florin Ciobănescu (70 de ani), fost ziarist la „Scânteia” şi secretar al Primăriei Timişoara, este un pensionar atipic pentru România. Bătrânul, care deţine cunoştinţe temeinice de Drept şi are un caracter de fier, a pus la pământ mafia imobilairă din Timişoara, celebră la nivel naţional, după ce membrii ei au pus mâna pe clădiri-monument din oraş, prin teroare şi ilegalităţi. Preţul plătit de Ciobănescu: peste 15 ani de sacrificii şi teroare, dar şi procese în instanţă, pentru a-şi păstra apartamentul pe care a pus ochii un clan de rromi, din care face parte şi Vladimir Cârpici, cunoscut în Timişoara pentru afaceri imobiliare dubioase. (s.n.)
Florin Ciobănescu a reuşit, după anii de chin, să obţină o condamnare definitivă la doi ani de închisoare cu suspendare pentru Cârpaci, zis Pipi, acelaşi baştan care a pus mâna şi pe o parte din Spitalul de Copii din Timişoara, evacuând bolnavii şi medicii din clădire. Un şir nesfârşit de nereguli Totul a început după Revoluţie, când chiriaşilor din clădirea-monument în care locuieşte şi Florin Ciobănescu li s-a dat dreptul să cumpere apartamentele. Cele cinci apartamente ale clădirii, situată într-o zonă ultracentrală a oraşului, ar fi trebuit să ajungă la noii proprietari pritr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii 112, care prevede, printre altele, interdicţia de înstrăinare pentru o perioadă de zece ani. În baza acestei legi a fost vândut, însă, doar apartamentul lui Florin Ciobănescu. Celelalte patru locuinţe au fost vândute în baza unei alte legi, care nu avea prevăzută interdicţia de înstrăinare. Practic, aceasta a fost cheia prin care foştii chiriaşi, care au cumpărat apartamentele de la Primăriei, le-au vândut într-un timp foarte scurt, la preţuri de nimic, clanurilor de romi din Timişoara, dornice să acapareze cât mai multe imobile importante situate în centrul oraşului. Romilor le-a fost suficient să pună mâna pe un singur apartament. Apoi, prin terorizarea vecinilor, geamuri sparte, fecale pe clanţe sau gălăgie, clanul Cârpaci a reuşit să-i „convingă” pe ceilalţi locatari să le vândă casele şi să scape din infern. Nu a fost, însă, şi cazul lui Florin Ciobănescu, care a refuzat să facă orice fel de înţelegere cu „locotenenţii“ lui „Pipi“. De atunci, de la finele anilor ’90, a început coşmarul bătrânului, care a fost terorizat non-stop, prin demontarea ţiglelor de pe acoperiş, tăierea utilităţilor şi chiar executarea unor lucrări care au afectat grav structura de rezistenţă a clădirii, riscând chiar ca aceasta să se prăbuşescă. Cum l-au terorizat romii De unul singur, Florin Ciobănescu a luptat cu clanul de romi şi cu ceea ce fostul secretar al Primăriei Timişoara numeşte „corupţie instituţionalizată”. Cu multă perseverenţă, Ciobănescu a ţinut piept intimidărilor violente venite din partea lui Vladimir Cârpaci, obţinând, după câţiva ani de anchete, trimiterea acestuia în judecată pentru executarea unor lucrări neautorizate, care au pus în pericol clădirea-monument, a cărei structură de rezistenţă a fost afectată. Procesul baştanului a ajuns iniţial la Judecătoria Timişoara, iar magistraţii l-au condamnat, anul trecut, pe Cârpaci la doi ani de închisoare cu suspendare, sentinţa nefiind definitivă. Totodată, judecătorii l-au obligat pe „Pipi” să-i plătească lui Florin Ciobănescu 10.000 de lei, daune morale. A urmat recursul lui Cârpaci, judecat la Curtea de Apel Timişoara, unde magistraţii au menţinut pedeapsa, modificând doar partea prin care se reţine că infracţiunile au fost comise în formă continuată. „Judecătorii au omis că acelaşi personaj mai are o condamnare cu suspendare în Germania, iar asta ar fi trebuit să atragă după sine o condamnare cu executare. În plus, fiind un dosar penal, judecătorul era obligat să constate şi că introducerea apartamentelor în circuitul civil s-a făcut printr-o soluţie care reclamă nulitatea absolută”, a declarat Florin Ciobănescu, după pronunţarea ultimei sentinţe. Chiar dacă a obţinut o victorie în lupta cu baştanul Cârpaci, bătrânul luptă în continuare pentru anularea contractelor prin care romii au cumpărat celalte patru apartamente din clădirea sa. Ciobănescu simte că acest moment este aproape, cazul său fiind în lucru atât la Corpul de Control al Guvernului, cât şi la Parchet. „S-a ajuns în situaţia în care toate fărădelegile făcute timp de 15 ani nu mai pot fi acoperite şi vrând nevrând vor fi nevoiţi să le soluţioneze. Victor Hugo spunea că nicio armată nu poate să înfrângă o idee căreia i-a venit timpul. Acum este timpul anticorupţiei. Nu au de ales. Mi-am sacrificat 15 ani de viaţă ca să deconspir acest mecanism al corupţiei (s.n.) ”, a declarat Florin Ciobănescu pe care nimic nu îl mai poate opri să îşi ducă la îndeplinire idealul. „Mi-au tăiat utilităţile, apoi mi-au luat ţiglele de pe acoperiş. Sunt lucruri care făceau parte dintr-un scenariu cu privire la care am fost avertizat când am refuzat să fac târgul cu ei”. - Florin Ciobănescu, pensionar
Sursa : http://adevarul.ro/locale/timisoara/bastanul-scos-strada-spitalul-copii-terorist-imobiliar-acte-regula-batran-simbolul-luptei-mafia-imobiliara-1_5394a2970d133766a867df19/index.html
marți, 6 mai 2014
Alexandru Lele. Omul care a invins sistemul
" Sistemul Parchetului era de o eficiență înfricoșătoare. Îmi amintesc afirmația făcută public de acest macabru personaj, fostul procuror general al României, Joița Tănase, de tristă amintire, care în legătură cu mine a zis: „La un moment dat, tot vom găsi ceva nelegal făcut de procurorul Lele“. Asta a dus ca în final, timp de șapte ani, împotriva mea să fie formulate 49 de presupuse infracțiuni pe care le-aș fi săvîrșit (s.n.). Joița fusese coleg de an cu Năstase, dar nu asta era important, ci felul în care Joița Tănase percuta la orice ordin pe care îl primea de la acesta."
Alexandru Lele*)
Interviu cu Alexandru Lele**)
Redactia " Bursa "
Reporter: Scandalul morţii procurorului Cristian Panait a revenit în actualitate în acest an, informaţiile scoase la iveală fiind demne de un scenariu de film (ceea ce se va şi întâmpla). Cazul a preluat noi conotaţii politice, mai ales în acest an electoral, când bătălia se dă pe viaţă şi pe moarte.
După 12 ani (s.n.), care este opinia dumneavoastră (posibila concluzie) cu privire la cazul/cazurile Tărău-Lele-Panait-Ponta?
Alexandru Lele: A fost un episod care, la o lectură atentă şi documentată, dovedeşte "războiul" ocult - încă neterminat - dus de serviciile secrete pentru subordonarea zonelor strategice ale justiţiei din România(s.n.). Este fabulos să observi ce "pioni" de mare calibru răspund la comanda acestora, deşi, aparent, ei ar fi "la butoane". Însă, pentru clipa de glorie ce li s-a dat, pot fi - şi sunt - deseori "chemaţi la raport" şi chiar sacrificaţi. Miza "războiului" îmbracă forme diferite, dar ţinta finală este puterea, controlul discreţionar al societăţii. Un efort deosebit se face pentru a nega şi disimula acest "război" subteran. De fapt, nu ar trebui să folosim ghilimelele.
Reporter: Vă consideraţi o victimă a sistemului?
Alexandru Lele: Dacă aş judeca reducţionist, limitându-mă doar la carieră, pot fi - şi am fost - catalogat "o victimă a sistemului". Dar experienţa prin care am trecut mi-a confirmat că există alte valori, mai importante decât funcţiile efemere, pentru care merită să lupţi (s.n.). Pe acestea nu mi le-au putut lua. Chiar şi numai faptul că am rămas în viaţă constituie, în sine, o victorie şi nu m-am victimizat niciodată.
Reporter: Aţi fost suspendat din funcţie în 2002 şi aţi a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, favorizarea infractorului, fals intelectual şi reţinere sau distrugere de înscrisuri. Ulterior, aţi primit soluţii de scoatere de sub urmărire penală atât de la DNA, cât şi de la Parchetul Înaltei Curţi, iar pe 28 ianuarie 2008, Consiliul Superior al Magistraturii a decis repunerea dvs în funcţie. Au trecut şase ani, timp în care, practic, aţi fost scos din joc. Cum comentaţi această tergiversare şi, practic, distrugerea carierei dvs?
Alexandru Lele: În acea perioadă, comanditarii acestui proces au avut ca scop principal decredibilizarea mea, ca să nu fie luate în considerare cele spuse de mine. Or, metoda cea mai eficientă pentru a compromite un om este fabricarea unui dosar penal. Câtă vreme populaţia este ahtiată de circ şi sânge, nu contează cât de hazardate sunt acuzaţiile. În paralel, o mediatizare sistematică pune sub semnul întrebării pe oricine. Pe de altă parte, atâta timp cât responsabilizarea celor implicaţi în astfel de demersuri este o himeră, astfel de practici vor continua. Victimele viitoare vor realiza târziu că, practic, sunt folosiţi mereu aceiaşi algoritmi de compromitere şi că numai personajele piesei sunt schimbate, după nevoie (s.n.). În cazul meu, prin faptul că am apelat imediat la presă, scenariul nu a mai putut fi urmat (s.n.), lucrurile s-au precipitat, a fost necesară deconspirarea pompieristică a generalului Ovidius Păun (prin care, la vremea respectivă, era controlat parchetul) sau a lui Adrian Năstase, care funcţiona ca interfaţă politică. Ponta - "rezerva" ţinută la încălzire, care încă de pe atunci avea mare apetenţă pentru publicitate - s-a trezit vorbind şi abia l-au scos din vâltoare. După moartea procurorului Panait, nu le-a rămas decât varianta temporizării, parchetul asumându-şi restituirea pentru refacerea urmăririi penale a dosarului penal ce mă privea şi, apoi, în faza următoare, scoaterea mea definitivă de sub urmărire penală. Era aceeaşi soluţie pe care procurorul Panait o dispusese în urmă cu circa şase ani şi pentru care a plătit atât de scump. "Vina" pentru care nu l-au iertat pe Cristian a fost că i-a forţat pe dinozauri să se implice direct în caz.(s.n.)
Reporter: În 2011, magistraţii Tribunalului Braşov au admis, în parte, acţiunea dvs şi au obligat Statul Român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, să plătească echivalentul în lei a sumei de 500.000 euro, reprezentând daune morale, despăgubiri materiale de 70.000 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 7858,71 lei. Ştiu că decizia nu era definitivă. Care este stadiul acestui proces?
Alexandru Lele: Înalta Curte a redus daunele morale la 150.000 euro şi a menţinut restul sentinţei. Hotărârea a fost executată voluntar de Ministerul Finanţelor.
Reporter: L-aţi acuzat pe Adrian Nastase, premierul de atunci, că "a intrat cu bocancii în anchetele penale". Pe cine aţi "deranjat" atât de tare încât să fie trimis de la Bucureşti procurorul Cristian Panait ca să vă ancheteze?
Alexandru Lele: După deconspirarea, inclusiv judiciară, a participării lucrătorilor serviciilor secrete la operaţiunile de contrabandă cu produse petroliere (de exemplu, "Dosarul Jimbolia"), centrul de greutate al acestor activităţi de "autofinanţare" a fost mutat în zona de nord-vest a României. Ele nu au încetat, în ciuda faptului că tocmai fuseserăm acceptaţi în structurile euro-atlantice şi ni se cerea transparenţă în privinţa finanţării serviciilor secrete (s.n.). Astfel, ca măsură de siguranţă, implicarea directă a propriilor lucrători în operaţiuni speciale a fost înlocuită cu folosirea interpuşilor, care urmau să fie sprijiniţi şi protejaţi "din umbră" din punct de vedere operativ, informativ şi logistic (s.n.). Tărău a fost o interfaţă de lucru, înconjurat de "locotenenţi" care mediau finanţarea operaţiunilor, consilierea şi protecţia lui în faţa legii. Din acest punct de vedere, "albirea" judiciară a lui Adrian Tărău de după arestarea de vineri seara a constituit o amplă misiune, ce a mobilizat ani în şir "simpatizanţi" ai serviciilor din DIICOT, DNA, CSM, din fostul parchet general, poliţie, instanţe, presă, diplomaţie. Nu cred să mai existe un precedent intern al unei operaţiuni "de salvare" de asemenea anvergură. Oricum, salvându-l pe Tărău, urmăreau de fapt să salveze sistemul. Cine ar mai putea ordona şi dirija o operaţiune transinstituţională atât de vastă şi complexă? De aici înverşunarea permanentă a celor implicaţi în compromiterea mea, coerenţa şi disponibilitatea celor somaţi să răspundă unui astfel de deziderat (s.n.). Altfel, dacă s-ar fi pus problema numai pentru individul Adrian Tărău - dovedit deja ca labil psihic în cazul în care era încarcerat - nu ar fi dat nimeni doi bani pentru salvarea lui de la puşcărie.
Reporter: De ce credeţi că dosarul privind moartea procurorului Panait a fost clasat la doar patru luni de la tragedie?
Alexandru Lele : Era un capitol pe care nu puteau risca să-l ţină prea mult timp neînchis, supus speculaţiilor. Oricum, acestea au continuat şi ulterior acestui moment, alimentate de superficialitatea şi graba anchetatorilor, care, printre alte ambiguităţi lăsate în cauză, nu au verificat şi înlăturat motivat varianta determinării sinuciderii - ca infracţiune distinctă, ce se cercetează din oficiu - sau rolul nefast al fostului ministru al Justiţiei, "Sanda/Paula" Stănoiu, foarte prezentă şi în acest caz.(s.n.)
Reporter: Din declaraţiile din presă ale procurorului Panait, acesta s-a exprimat în faţa familiei: "S-ar putea, după delegaţia aceasta, să fiu ori jos, ori unde sunt". Cum comentaţi? De ce credeţi că ar fi acceptat Cristian Panait o astfel de misiune?
Alexandru Lele: Am cunoscut-o personal, post factum, pe mătuşa lui Cristian şi am convingerea că a spus numai adevărul despre evenimentele pe care dumneaei le-a perceput nemijlocit din această dramă (s.n.). Vreau să cred că, înainte de a fi cunoscut foarte bine această complexă cauză penală, procurorul Panait nu a făcut greşeala de a se fi antepronunţat în faţa superiorilor săi cu privire la soluţia pe care urma să o dea faţă de mine în dosarul care mă privea şi pe care îl instrumenta el. Sper că dosarul nu i-a fost repartizat ca urmare a acestei antepronunţări şi că nu i-a fost condiţionat un viitor salt spectaculos în carieră de arestarea mea. Dacă a semnat un astfel de pact şi, ulterior, când ar fi trebuit să-l ducă la îndeplinire cu preţul încălcării conştiinţei profesionale, nu l-a respectat, demonstraţia conspiraţiei a fost făcută. În acest sens, subliniez cinismul unei remarci din acea celebră expertiză psihopatologică***), ce a fost dispusă şi efectuată în acest dosar pentru a se dovedi o presupusă vulnerabilitate psihică a procurorului Panait, prin care era criticat şi pentru că ar fi râvnit prea mult la o carieră înaltă în magistratură "în ciuda faptului că provenea dintr-o familie modestă"( s.n.).
Reporter: Potrivit informaţiilor din presă, comportamentul lui Cristian Panait s-a schimbat fundamental în noaptea de 27-28 martie 2002, după eşuarea percheziţiei la dumneavoastră acasă. Cum explicaţi acest fapt?
Alexandru Lele : Există un moment "de cotitură" în atitudinea bătăioasă a procurorului Panait ( firescă, de altfel, pentru un magistrat aflat în timpul administrării unei probe de duritatea percheziţiei): acesta a deschis o cameră în care soţia, ca să-i protejeze, îi dusese să se joace pe cei trei copii ai noştri, care aveau atunci 12, 9 şi 7 ani. Orice măsură nelegală şi abuzivă împotriva mea s-ar fi repercutat, în cele din urmă, asupra celor trei fiinţe inocente. Se poate observa că, după această revelaţie, Cristian a refuzat să continue percheziţia, dirijată, dintr-o maşină parcată în faţa casei, de şeful lui direct în Biroul de Anchete Speciale, fostul general de poliţie Ovidius Păun. Or, procurorul Panait ştia că percheziţia fusese încuviinţată ca urmare a unui fals şi că aceasta nu avea niciun suport în logica învinuirilor ce mi se aduceau atunci. De fapt, percheziţia era numai un pretext pentru o înscenare pe care generalul Păun - simţind ezitarea subordonatului său - nu a mai avut curajul să o con-ducă la capăt şi a dat ordinul de retragere din locuinţă. Schimbarea de comportament a procurorului Cristian Panait mi-o explic prin faptul că a conştientizat consecinţele abuzului pe care era cât pe ce să îl facă. Cred că atunci s-a dezis de pactul cu diavolul.(s.n.)
Reporter: Pe 31 martie, Cristian Panait "a revenit la locuinţa sa şi, fără alte explicaţii, a chemat-o pe Eleni Dumitru (mătuşa lui - n.r.) în baie, a deschis robinetul lăsând apa să curgă, timp în care i-a spus acesteia în şoaptă: «Vor să mă scoată nebun(s.n.)», fără să-i precizeze cine anume.
În aceleaşi împrejurări Cristian Panait i-a spus mătuşii sale: Deplasarea la Oradea s-a făcut pentru mine şi nu pentru (Lele - n.r.)!", se notează în Rezoluţia Parchetului, publicată în presă.
De ce ar fi susţinut Cristian Panait în faţa familiei că deplasarea la Oradea ar fi fost pentru el şi nu pentru dumneavoastră?
Alexandru Lele : Ar fi o discuţie mai lungă pe acest subiect. Dacă ducea la capăt grozăvenia pe care i-o ceruseră şefii săi, procurorul Cristian Panait ar fi făcut dovada loialităţii ireversibile faţă de un sistem criminal, aflat pe punctul de a-l înregimenta(s.n.). Pe de altă parte, lăsarea lui în viaţă ar fi constituit o urmă pe care nu şi-o permite niciun asasin. Varianta declarării lui ca nebun era, de asemenea, prea riscantă, deşi s-a încercat. Un observator obiectiv ar fi putut constata ulterior că Panait este, în ciuda unui astfel de diagnostic forţat, un martor credibil, perfect sănătos din punct de vedere psihic(s.n.). Cele relatate de doamna Eleni Dumitru, mătuşa lui Cristian, la care locuia în Bucureşti, sunt scrise la numai câteva zile după tragica lui moarte, sunt foarte proaspete în memoria dumneaei, nu sunt alterate de scopuri ascunse şi - având un caracter atât de personal - nu pot fi bănuite că ar constitui o încercare de manipulare. Trebuie citite şi înţelese exact aşa cum au fost scrise, ca o cronică sinceră a durerii materne(s.n.). Iar cea mai plauzibilă explicaţie a acesteia cred că este cea înţeleasă de mine.
Reporter: Cristian Panait a dispus pe 1 aprilie 2002 scoaterea dumneavoastră de sub urmărire penală, în ciuda faptului că era foarte speriat, aşa cum susţinea presa. Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a dvs a fost, însă, infirmată în aceeaşi zi de şefii procurorului Panait. Cum comentaţi?
Alexandru Lele: Dacă ar fi fost foarte speriat sau supărat pe mine - cum au lăsat să se creadă cei interesaţi de răstălmăcirea actelor lui Cristian Panait - nu ar fi dispus scoaterea mea de sub urmărire penală(s.n.). Ordonanţa respectivă era, însă, o soluţie perfect legală, care, în esenţa ei, a fost confirmată de soluţiile ulterioare, date succesiv faţă de mine de diferite parchete, până în ianuarie 2008, în dosarele formate ca urmare a infirmării acestei ordonanţe de către şefii lui Panait. "Vina" lui Cristian era însă imensă în ochii sistemului: pe de o parte, cum am mai spus, pentru că i-a obligat pe "dinozaurii" din parchete să se implice nemijlocit, în scris şi nu doar prin ordine verbale, în acest dosar şi, pe de altă parte, pentru că a dovedit subordonarea politică a parchetului, prin procurorul general de atunci, sinistrul Joiţă Tănase, care, în aceeaşi zi, a fost obligat să ia măsuri pentru inculparea mea obligatorie - aşa cum anunţase în mod public, deja, premierul Adrian Năstase că s-ar fi dispus(s.n.). Ori, în realitate, procurorul Panait dispusese o soluţie diametral opusă celei dorite şi proclamate de sistem, astfel că a fost chemat alt procuror să mă pună "în orb" sub acuzare, deşi - în declaraţia dată de acesta în faţa celor din CSM - mărturisea că nu a cunoscut dosarul şi că a primit volumele acestuia după ce a semnat ordonanţa de punere în mişcare a urmăririi penale!(s.n.)
Reporter: Credeţi că procurorul Cristian Panait a fost otrăvit sau a fost supus unor presiuni psihologice care să ducă la sinucidere?
Alexandru Lele : Da, cred că a fost o moarte provocată, dar metoda concretă de suprimare a vieţii ar fi putut fi stabilită şi probată numai printr-o anchetă corectă, efectuată de un procuror obiectiv şi independent, într-un stat de drept.
Reporter: Ce a găsit atât de grav la Bihor procurorul Panait?
Alexandru Lele : A găsit dovada că, atunci când există interese, în România dosarele penale pot fi iniţiate, anchetate şi soluţionate în mod abuziv, la comandă şi contrar realităţii probelor administrate legal, ceea ce i-a demolat încrederea într-un sistem în care voia să intre (s.n.).
Reporter: Mătuşa procurorului Panait susţine: "Domnul Ponta ştie exact cine se ascunde în spatele asasinării procurorului Panait! Nu-l învinuiesc personal pe domnul Ponta, dar sunt convinsă că ştie exact cine se ascunde în spatele asasinării. S-a lăudat că i-a fost prieten, aştept cu nerăbdare să ajungă la Putere să văd dacă va redeschide dosarul, căci a fost crimă, nu suicid, aşa cum s-a susţinut". Cum comentaţi?
Alexandru Lele: Ar trebui să răspundă cel vizat de aceste afirmaţii. Mie îmi este clar că Victor Ponta este unul dintre cei mai puţin interesaţi să se stabilească adevărul cu privire la moartea lui Cristian Panait. În realitate, Ponta se teme de acest adevăr. Oricum, şi dacă ar mima un oarecare demers instituţional pentru "redeschiderea" dosarului, el ştie că va fi iarăşi urecheat dacă vorbeşte fără aprobare despre acest subiect(s.n.).
Sursa : http://www.bursa.ro/exclusivitate-alexandru-lele-victor-ponta-se-teme-de-adevar-in-cazul-mortii-lui-cristian-panait-2...&s=politica&articol=236348.html
Note
*) Sursa : http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/daca-doriti-sa-v-amintiti-o-sinucidere-pe-bune-de-pe-vremea-lui-adrian-nastase/. Acesta a fost link-ul unde era disponibil un alt interviu al lui Alexandru Lele din care am citat si care in mod suspect acum nu mai este activ, dar o cautare pe Google a citatului de mai sus duce exact la link-ul blocat in prezent.
**) Sursa : http://www.bursa.ro/exclusivitate-alexandru-lele-victor-ponta-se-teme-de-adevar-in-cazul-mortii-lui-cristian-panait-2...&s=politica&articol=236348.html
***) Este vorba de celebra "autopsie psihica" propusa atunci de unele instante implicate in cazul Panait.
 |
Redactia " Bursa "
Reporter: Scandalul morţii procurorului Cristian Panait a revenit în actualitate în acest an, informaţiile scoase la iveală fiind demne de un scenariu de film (ceea ce se va şi întâmpla). Cazul a preluat noi conotaţii politice, mai ales în acest an electoral, când bătălia se dă pe viaţă şi pe moarte.
După 12 ani (s.n.), care este opinia dumneavoastră (posibila concluzie) cu privire la cazul/cazurile Tărău-Lele-Panait-Ponta?
Alexandru Lele: A fost un episod care, la o lectură atentă şi documentată, dovedeşte "războiul" ocult - încă neterminat - dus de serviciile secrete pentru subordonarea zonelor strategice ale justiţiei din România(s.n.). Este fabulos să observi ce "pioni" de mare calibru răspund la comanda acestora, deşi, aparent, ei ar fi "la butoane". Însă, pentru clipa de glorie ce li s-a dat, pot fi - şi sunt - deseori "chemaţi la raport" şi chiar sacrificaţi. Miza "războiului" îmbracă forme diferite, dar ţinta finală este puterea, controlul discreţionar al societăţii. Un efort deosebit se face pentru a nega şi disimula acest "război" subteran. De fapt, nu ar trebui să folosim ghilimelele.
Reporter: Vă consideraţi o victimă a sistemului?
Alexandru Lele: Dacă aş judeca reducţionist, limitându-mă doar la carieră, pot fi - şi am fost - catalogat "o victimă a sistemului". Dar experienţa prin care am trecut mi-a confirmat că există alte valori, mai importante decât funcţiile efemere, pentru care merită să lupţi (s.n.). Pe acestea nu mi le-au putut lua. Chiar şi numai faptul că am rămas în viaţă constituie, în sine, o victorie şi nu m-am victimizat niciodată.
Reporter: Aţi fost suspendat din funcţie în 2002 şi aţi a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, favorizarea infractorului, fals intelectual şi reţinere sau distrugere de înscrisuri. Ulterior, aţi primit soluţii de scoatere de sub urmărire penală atât de la DNA, cât şi de la Parchetul Înaltei Curţi, iar pe 28 ianuarie 2008, Consiliul Superior al Magistraturii a decis repunerea dvs în funcţie. Au trecut şase ani, timp în care, practic, aţi fost scos din joc. Cum comentaţi această tergiversare şi, practic, distrugerea carierei dvs?
Alexandru Lele: În acea perioadă, comanditarii acestui proces au avut ca scop principal decredibilizarea mea, ca să nu fie luate în considerare cele spuse de mine. Or, metoda cea mai eficientă pentru a compromite un om este fabricarea unui dosar penal. Câtă vreme populaţia este ahtiată de circ şi sânge, nu contează cât de hazardate sunt acuzaţiile. În paralel, o mediatizare sistematică pune sub semnul întrebării pe oricine. Pe de altă parte, atâta timp cât responsabilizarea celor implicaţi în astfel de demersuri este o himeră, astfel de practici vor continua. Victimele viitoare vor realiza târziu că, practic, sunt folosiţi mereu aceiaşi algoritmi de compromitere şi că numai personajele piesei sunt schimbate, după nevoie (s.n.). În cazul meu, prin faptul că am apelat imediat la presă, scenariul nu a mai putut fi urmat (s.n.), lucrurile s-au precipitat, a fost necesară deconspirarea pompieristică a generalului Ovidius Păun (prin care, la vremea respectivă, era controlat parchetul) sau a lui Adrian Năstase, care funcţiona ca interfaţă politică. Ponta - "rezerva" ţinută la încălzire, care încă de pe atunci avea mare apetenţă pentru publicitate - s-a trezit vorbind şi abia l-au scos din vâltoare. După moartea procurorului Panait, nu le-a rămas decât varianta temporizării, parchetul asumându-şi restituirea pentru refacerea urmăririi penale a dosarului penal ce mă privea şi, apoi, în faza următoare, scoaterea mea definitivă de sub urmărire penală. Era aceeaşi soluţie pe care procurorul Panait o dispusese în urmă cu circa şase ani şi pentru care a plătit atât de scump. "Vina" pentru care nu l-au iertat pe Cristian a fost că i-a forţat pe dinozauri să se implice direct în caz.(s.n.)
Reporter: În 2011, magistraţii Tribunalului Braşov au admis, în parte, acţiunea dvs şi au obligat Statul Român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, să plătească echivalentul în lei a sumei de 500.000 euro, reprezentând daune morale, despăgubiri materiale de 70.000 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 7858,71 lei. Ştiu că decizia nu era definitivă. Care este stadiul acestui proces?
Alexandru Lele: Înalta Curte a redus daunele morale la 150.000 euro şi a menţinut restul sentinţei. Hotărârea a fost executată voluntar de Ministerul Finanţelor.
Reporter: L-aţi acuzat pe Adrian Nastase, premierul de atunci, că "a intrat cu bocancii în anchetele penale". Pe cine aţi "deranjat" atât de tare încât să fie trimis de la Bucureşti procurorul Cristian Panait ca să vă ancheteze?
Alexandru Lele: După deconspirarea, inclusiv judiciară, a participării lucrătorilor serviciilor secrete la operaţiunile de contrabandă cu produse petroliere (de exemplu, "Dosarul Jimbolia"), centrul de greutate al acestor activităţi de "autofinanţare" a fost mutat în zona de nord-vest a României. Ele nu au încetat, în ciuda faptului că tocmai fuseserăm acceptaţi în structurile euro-atlantice şi ni se cerea transparenţă în privinţa finanţării serviciilor secrete (s.n.). Astfel, ca măsură de siguranţă, implicarea directă a propriilor lucrători în operaţiuni speciale a fost înlocuită cu folosirea interpuşilor, care urmau să fie sprijiniţi şi protejaţi "din umbră" din punct de vedere operativ, informativ şi logistic (s.n.). Tărău a fost o interfaţă de lucru, înconjurat de "locotenenţi" care mediau finanţarea operaţiunilor, consilierea şi protecţia lui în faţa legii. Din acest punct de vedere, "albirea" judiciară a lui Adrian Tărău de după arestarea de vineri seara a constituit o amplă misiune, ce a mobilizat ani în şir "simpatizanţi" ai serviciilor din DIICOT, DNA, CSM, din fostul parchet general, poliţie, instanţe, presă, diplomaţie. Nu cred să mai existe un precedent intern al unei operaţiuni "de salvare" de asemenea anvergură. Oricum, salvându-l pe Tărău, urmăreau de fapt să salveze sistemul. Cine ar mai putea ordona şi dirija o operaţiune transinstituţională atât de vastă şi complexă? De aici înverşunarea permanentă a celor implicaţi în compromiterea mea, coerenţa şi disponibilitatea celor somaţi să răspundă unui astfel de deziderat (s.n.). Altfel, dacă s-ar fi pus problema numai pentru individul Adrian Tărău - dovedit deja ca labil psihic în cazul în care era încarcerat - nu ar fi dat nimeni doi bani pentru salvarea lui de la puşcărie.
Reporter: De ce credeţi că dosarul privind moartea procurorului Panait a fost clasat la doar patru luni de la tragedie?
Alexandru Lele : Era un capitol pe care nu puteau risca să-l ţină prea mult timp neînchis, supus speculaţiilor. Oricum, acestea au continuat şi ulterior acestui moment, alimentate de superficialitatea şi graba anchetatorilor, care, printre alte ambiguităţi lăsate în cauză, nu au verificat şi înlăturat motivat varianta determinării sinuciderii - ca infracţiune distinctă, ce se cercetează din oficiu - sau rolul nefast al fostului ministru al Justiţiei, "Sanda/Paula" Stănoiu, foarte prezentă şi în acest caz.(s.n.)
Reporter: Din declaraţiile din presă ale procurorului Panait, acesta s-a exprimat în faţa familiei: "S-ar putea, după delegaţia aceasta, să fiu ori jos, ori unde sunt". Cum comentaţi? De ce credeţi că ar fi acceptat Cristian Panait o astfel de misiune?
Alexandru Lele: Am cunoscut-o personal, post factum, pe mătuşa lui Cristian şi am convingerea că a spus numai adevărul despre evenimentele pe care dumneaei le-a perceput nemijlocit din această dramă (s.n.). Vreau să cred că, înainte de a fi cunoscut foarte bine această complexă cauză penală, procurorul Panait nu a făcut greşeala de a se fi antepronunţat în faţa superiorilor săi cu privire la soluţia pe care urma să o dea faţă de mine în dosarul care mă privea şi pe care îl instrumenta el. Sper că dosarul nu i-a fost repartizat ca urmare a acestei antepronunţări şi că nu i-a fost condiţionat un viitor salt spectaculos în carieră de arestarea mea. Dacă a semnat un astfel de pact şi, ulterior, când ar fi trebuit să-l ducă la îndeplinire cu preţul încălcării conştiinţei profesionale, nu l-a respectat, demonstraţia conspiraţiei a fost făcută. În acest sens, subliniez cinismul unei remarci din acea celebră expertiză psihopatologică***), ce a fost dispusă şi efectuată în acest dosar pentru a se dovedi o presupusă vulnerabilitate psihică a procurorului Panait, prin care era criticat şi pentru că ar fi râvnit prea mult la o carieră înaltă în magistratură "în ciuda faptului că provenea dintr-o familie modestă"( s.n.).
Reporter: Potrivit informaţiilor din presă, comportamentul lui Cristian Panait s-a schimbat fundamental în noaptea de 27-28 martie 2002, după eşuarea percheziţiei la dumneavoastră acasă. Cum explicaţi acest fapt?
Alexandru Lele : Există un moment "de cotitură" în atitudinea bătăioasă a procurorului Panait ( firescă, de altfel, pentru un magistrat aflat în timpul administrării unei probe de duritatea percheziţiei): acesta a deschis o cameră în care soţia, ca să-i protejeze, îi dusese să se joace pe cei trei copii ai noştri, care aveau atunci 12, 9 şi 7 ani. Orice măsură nelegală şi abuzivă împotriva mea s-ar fi repercutat, în cele din urmă, asupra celor trei fiinţe inocente. Se poate observa că, după această revelaţie, Cristian a refuzat să continue percheziţia, dirijată, dintr-o maşină parcată în faţa casei, de şeful lui direct în Biroul de Anchete Speciale, fostul general de poliţie Ovidius Păun. Or, procurorul Panait ştia că percheziţia fusese încuviinţată ca urmare a unui fals şi că aceasta nu avea niciun suport în logica învinuirilor ce mi se aduceau atunci. De fapt, percheziţia era numai un pretext pentru o înscenare pe care generalul Păun - simţind ezitarea subordonatului său - nu a mai avut curajul să o con-ducă la capăt şi a dat ordinul de retragere din locuinţă. Schimbarea de comportament a procurorului Cristian Panait mi-o explic prin faptul că a conştientizat consecinţele abuzului pe care era cât pe ce să îl facă. Cred că atunci s-a dezis de pactul cu diavolul.(s.n.)
Reporter: Pe 31 martie, Cristian Panait "a revenit la locuinţa sa şi, fără alte explicaţii, a chemat-o pe Eleni Dumitru (mătuşa lui - n.r.) în baie, a deschis robinetul lăsând apa să curgă, timp în care i-a spus acesteia în şoaptă: «Vor să mă scoată nebun(s.n.)», fără să-i precizeze cine anume.
În aceleaşi împrejurări Cristian Panait i-a spus mătuşii sale: Deplasarea la Oradea s-a făcut pentru mine şi nu pentru (Lele - n.r.)!", se notează în Rezoluţia Parchetului, publicată în presă.
De ce ar fi susţinut Cristian Panait în faţa familiei că deplasarea la Oradea ar fi fost pentru el şi nu pentru dumneavoastră?
Alexandru Lele : Ar fi o discuţie mai lungă pe acest subiect. Dacă ducea la capăt grozăvenia pe care i-o ceruseră şefii săi, procurorul Cristian Panait ar fi făcut dovada loialităţii ireversibile faţă de un sistem criminal, aflat pe punctul de a-l înregimenta(s.n.). Pe de altă parte, lăsarea lui în viaţă ar fi constituit o urmă pe care nu şi-o permite niciun asasin. Varianta declarării lui ca nebun era, de asemenea, prea riscantă, deşi s-a încercat. Un observator obiectiv ar fi putut constata ulterior că Panait este, în ciuda unui astfel de diagnostic forţat, un martor credibil, perfect sănătos din punct de vedere psihic(s.n.). Cele relatate de doamna Eleni Dumitru, mătuşa lui Cristian, la care locuia în Bucureşti, sunt scrise la numai câteva zile după tragica lui moarte, sunt foarte proaspete în memoria dumneaei, nu sunt alterate de scopuri ascunse şi - având un caracter atât de personal - nu pot fi bănuite că ar constitui o încercare de manipulare. Trebuie citite şi înţelese exact aşa cum au fost scrise, ca o cronică sinceră a durerii materne(s.n.). Iar cea mai plauzibilă explicaţie a acesteia cred că este cea înţeleasă de mine.
Reporter: Cristian Panait a dispus pe 1 aprilie 2002 scoaterea dumneavoastră de sub urmărire penală, în ciuda faptului că era foarte speriat, aşa cum susţinea presa. Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a dvs a fost, însă, infirmată în aceeaşi zi de şefii procurorului Panait. Cum comentaţi?
Alexandru Lele: Dacă ar fi fost foarte speriat sau supărat pe mine - cum au lăsat să se creadă cei interesaţi de răstălmăcirea actelor lui Cristian Panait - nu ar fi dispus scoaterea mea de sub urmărire penală(s.n.). Ordonanţa respectivă era, însă, o soluţie perfect legală, care, în esenţa ei, a fost confirmată de soluţiile ulterioare, date succesiv faţă de mine de diferite parchete, până în ianuarie 2008, în dosarele formate ca urmare a infirmării acestei ordonanţe de către şefii lui Panait. "Vina" lui Cristian era însă imensă în ochii sistemului: pe de o parte, cum am mai spus, pentru că i-a obligat pe "dinozaurii" din parchete să se implice nemijlocit, în scris şi nu doar prin ordine verbale, în acest dosar şi, pe de altă parte, pentru că a dovedit subordonarea politică a parchetului, prin procurorul general de atunci, sinistrul Joiţă Tănase, care, în aceeaşi zi, a fost obligat să ia măsuri pentru inculparea mea obligatorie - aşa cum anunţase în mod public, deja, premierul Adrian Năstase că s-ar fi dispus(s.n.). Ori, în realitate, procurorul Panait dispusese o soluţie diametral opusă celei dorite şi proclamate de sistem, astfel că a fost chemat alt procuror să mă pună "în orb" sub acuzare, deşi - în declaraţia dată de acesta în faţa celor din CSM - mărturisea că nu a cunoscut dosarul şi că a primit volumele acestuia după ce a semnat ordonanţa de punere în mişcare a urmăririi penale!(s.n.)
Reporter: Credeţi că procurorul Cristian Panait a fost otrăvit sau a fost supus unor presiuni psihologice care să ducă la sinucidere?
Alexandru Lele : Da, cred că a fost o moarte provocată, dar metoda concretă de suprimare a vieţii ar fi putut fi stabilită şi probată numai printr-o anchetă corectă, efectuată de un procuror obiectiv şi independent, într-un stat de drept.
Reporter: Ce a găsit atât de grav la Bihor procurorul Panait?
Alexandru Lele : A găsit dovada că, atunci când există interese, în România dosarele penale pot fi iniţiate, anchetate şi soluţionate în mod abuziv, la comandă şi contrar realităţii probelor administrate legal, ceea ce i-a demolat încrederea într-un sistem în care voia să intre (s.n.).
Reporter: Mătuşa procurorului Panait susţine: "Domnul Ponta ştie exact cine se ascunde în spatele asasinării procurorului Panait! Nu-l învinuiesc personal pe domnul Ponta, dar sunt convinsă că ştie exact cine se ascunde în spatele asasinării. S-a lăudat că i-a fost prieten, aştept cu nerăbdare să ajungă la Putere să văd dacă va redeschide dosarul, căci a fost crimă, nu suicid, aşa cum s-a susţinut". Cum comentaţi?
Alexandru Lele: Ar trebui să răspundă cel vizat de aceste afirmaţii. Mie îmi este clar că Victor Ponta este unul dintre cei mai puţin interesaţi să se stabilească adevărul cu privire la moartea lui Cristian Panait. În realitate, Ponta se teme de acest adevăr. Oricum, şi dacă ar mima un oarecare demers instituţional pentru "redeschiderea" dosarului, el ştie că va fi iarăşi urecheat dacă vorbeşte fără aprobare despre acest subiect(s.n.).
Sursa : http://www.bursa.ro/exclusivitate-alexandru-lele-victor-ponta-se-teme-de-adevar-in-cazul-mortii-lui-cristian-panait-2...&s=politica&articol=236348.html
In loc de concluzii
Nu cred ca exista in ultimii 25 de ani o
batalie de o asemenea amploare intre om si sistem , dar pierduta irevocabil de
acesta din urma. Alexandru Lele a reusit de unul singur sa penetreze
arhitectura megamasinii sociale construita din start impotriva cetateanului si a
aprins o lanterna in hrubele acesteia aratand pentru prima data ce se intampla acolo , cum pot fi striviti
oamenii la comanda de sistem si in malaxorul structurilor lui impersonale.
A reusit pentru ca a avut de partea lui onestitatea si adevarul,
morala , familia , competenta si patriotismul , trecand toate testele posibile
pe care le-ar putea trece un cetatean care crede in statul de drept pentru ca rezistenta
la 7 ani de presiuni, şicane si amenintari este posibila numai prin speranta si
credinta in valorile democratiei si normalitatii.
Din aceasta perspectiva este un neoficial, dar adevarat Avocat al Poporului si de ce nu, un posibil viitor presedinte pentru ca orice
roman ar trebuie sa fie mandru ca are
asemenea concetateni care prin calitatile lor personale reusesc de unii singuri
sa faca mai mult bine societatii decat un intreg minister.
Note
*) Sursa : http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/daca-doriti-sa-v-amintiti-o-sinucidere-pe-bune-de-pe-vremea-lui-adrian-nastase/. Acesta a fost link-ul unde era disponibil un alt interviu al lui Alexandru Lele din care am citat si care in mod suspect acum nu mai este activ, dar o cautare pe Google a citatului de mai sus duce exact la link-ul blocat in prezent.
**) Sursa : http://www.bursa.ro/exclusivitate-alexandru-lele-victor-ponta-se-teme-de-adevar-in-cazul-mortii-lui-cristian-panait-2...&s=politica&articol=236348.html
***) Este vorba de celebra "autopsie psihica" propusa atunci de unele instante implicate in cazul Panait.
duminică, 8 decembrie 2013
Dependentele economice sau prezumtia de vinovatie aplicata cetateanului
Recent a fost semnalat un caz tipic de paradox fiscal si birocratie absurda intr-un sistem bazat pe controlul social total in care cetateanul devine dator statului chiar fara sa fie stie si pentru o suma care poate nici nu a incasat-o :
În 2013, mai multe milioane de români au fost puşi în faţa unui nou paradox fiscal: pentru simplu fact că au statut de acţionar la un SIF, care a repartizat dividende, sunt datori cu 44 lei către Casa Asigurărilor de Sănătate.
O plată pe care nici nu ştiu că o au de făcut, pentru o sumă pe care cei mai mulţi dintre ei nu au încasat-o şi nici nu stiu că o au de încasat! (s.n.)
ARSIT a fost sesizata, recent, în legatură cu aplicarea CASS asupra veniturilor din dividende asupra acelora care au calitatea de acţionar la cele 5 Societăţi de Investiţii Financiare, obţinută prin programele de privatizare în masă.
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/milioane-de-romani-ar-putea-fi-datori-la-stat-fara-sa-stie-187640.html
Problema este ca desi o masura birocratica poate prejudicia mii , sute de mii sau chiar milioane de romani , in buna traditie a principiului :" functionarul greseste ( sau nu!) , dar cetateanul intotdeauna platateste ! ", nu exista o instanta neutra la care cetatenii pot apela si care sa le apere drepturile . Cu toate ca sunt toti afectati in acelasi timp de o astfel de masura , fiecare se descurca cum poate, mai exact in fata abuzului statului, institutiilor si functionarilor lui este intotdeauna pe cont propriu .
duminică, 1 decembrie 2013
Virtual Cage . Sistemul , dependentele sociale, si prizonierii lor
Cu ani in urma am citit intr-o carte despre razboi ca atunci cand Germania era condusa de Hitler, soldatii din Gestapo care suportau presiuni si abuzuri din partea sefilor directi sau indirecti , aveau dreptul sa reclame ierarhic orice abuz al acestora si chiar li se putea face dreptate fara sa fie cercetati disciplinar ( e adevarat, aveau dreptul sa reclame abuzul numai dupa 6 luni de la declansarea lui si daca mai erau in stare, bineinteles ).
Suntem in 2013 si traim intr-un sistem politic si social in care dependentele politice, economice, sociale,etc. tin cetateanul prins ca intr-o plasa de paianjen in care orice zbatere il inclesteaza de fapt si mai tare. Mai mult decat atat, orice incercare de eliberare sau de semnalare a abuzurilor si anomaliilor existente in cadrul lui duce la o reactie violenta a sistemului care declanseaza instant vanatoarea de vrajitoare impotriva oricarei persoane care incalca omerta . In anumite cazuri , semnalarea anomaliei poate declansa concomitent si procedura prin care cel care a fluierat in biserica intra automat sub ancheta(e). In acest caz este atacat pe toate fronturile, credibilitatea, competenta, normalitatea psihica si intreaga activitate ii sunt puse din start sub semnul intrebarii pentru ca investigata sa ii poata gasi o pata neagra din ruta sociala si profesionala care sa decredibilizeze afirmatiile sale anterioare. Finalul este unul devenit clasic . Reclamantul este pedepsit pe toate fronturile si de regula iese din sistem daca nu cumva cedeaza psihic in timpul anchetelor si/sau sicanelor sefilor directi. Exemplele de mai jos sunt numai o introducere in mecanica absurdului social de la noi prin care este construita plasa de paianjen si retelele de influenta si coruptie in care de peste o jumatate de secol se zbat romanii si care genereaza constant pentru cetateni situatiile de imposibilitate atat de specifice sistemului nostru social ( http://sergiusimion.blogspot.ro/2008/01/situatiile-de-imposibilitate.html)
Politia Romana
Abuzul sefilor , vina subalternilor.
În 2011, agentul Todea a fost, fără voia lui, victima şefului său. "Pe banda a doua, cu viteză excesivă, s-a apropiat un autoturism marca BMW Seria 5 de culoare neagră, al cărui şofer nu a schiţat nici măcar un gest de frânare pentru a observa dacă pe trecerea de pietoni se află cineva. Asta, în condiţiile în care o autoutilitară era oprită pentru a acorda prioritate de trecere unui pieton (s.n.)".După acest moment, agentul a plecat în urmărirea şoferului grăbit, Pintea oprind maşina după mai bine de doi kilometri de urmărire, fiind nervos că este urmărit de echipajul Poliţiei Rutiere."A continuat pe un ton nepoliticos să afirme că dânsul nu a văzut niciun pieton. Este evident şi logic că nu a avut cum să vadă pietonul din cauza vitezei excesive. I-am solicitat să-mi declare datele şi m-am îndreptat spre autoturism, să-mi iau agenda pentru a le nota. Atunci mi-a arătat pe geam o legitimaţie(s.n.)", a mai spus poliţistul.La scurt timp, agentul Todea a aflat că împotriva lui a fost demarată o cercetare disciplinară, acuzaţia fiind că nu a respectat un superior. Apoi a fost trimis la psiholog vreme de şase luni, pentru a fi monitorizat de un specialist, din cauza unor probleme de comportament inventate, i s-a luat pistolul şi i s-a retras, cu acordul procurorului-şef de la Parchetul Tribunalului Cluj, avizul de poliţist care putea întocmi şi dosare penale(s.n.).Comisarul Pintea nu a uitat de faza cu trecerea de pietoni şi i-a întocmit agentului Todea trei cercetări disciplinare. Una pentru comportament nedemn în faţa superiorului, alta pentru că nu a anunţat că a divorţat şi alta pentru că nu a trecut în declaraţia de avere salariul soţiei cu care a stat căsătorit timp de zece luni. (s.n.)Agentul cercetat disciplinar, pentru că a avut curajul să îl oprească în trafic pe unul din şefii IPJ Cluj, şi-a dat demisia din Poliţia Română, la scurt timp după ce a câştigat toate procesele pentru "recuperarea onoarei" (s.n.).
Ministerul Sanatatii
Autodenunţ de malpraxis
Zilele trecute, chirurgul Dan Oprea din Ploieşti a ales o metodă inedită de a se revolta împotriva sistemului sanitar. Acesta a transmis o scrisoare presei locale în care mărturiseşte că este nevoit să îşi facă profesia de medic în condiţii neadecvate.
„Dacă vrei să tratezi un bolnav, nu reuşeşti să foloseşti aceeaşi schemă de tratament măcar 6-7 zile. Îţi vine să urli când zilnic ţi se schimbă antibioticele din farmacia spitalului. Dacă dai un anticoagulant, zilnic schimbi cu altul, deşi eşti conştient că este malpraxis. Compromisuri peste compromisuri, gândaci în saloane, paturi second, cazarmament rupt, perne cu gâlme, dar anvelopări pe exterior… lucrări care, poate, aduc ceva celor care le propun. Nu ştiu, nu se leagă nimic. Toată lumea este liniştită! Există un vinovat de serviciu…MEDICUL!!! Ăsta trebuie să-şi asume răspunderea. A jurat, nu (s.n.)”? se întreabă doctorul.
Şi tot el continuă, amintind că reforma din sistemul de sănătate anunţată de secretarul de stat Raed Arafat pune foarte mare preţ pe modernizarea SMURD-ului şi utilajelor de intervenţie rapidă şi foarte puţin pe ce se întâmplă cu pacienţii după ce sunt daţi jos din ambulanţe şi intră pe uşile spitalelor(s.n.).În timp ce autorităţile fac anchete peste anchete, alţi 22 de medici de la Spitalul Judeţean din Ploieşti se declară solidari cu chirurgul Oprea (s.n.), aceştia trimiţând o scrisoare deschisă în care spun că "sărăcia este cauza tuturor nemulţumirilor ", iar "condiţiile oferite de sistem obligă zilnic toţi medicii din România la mici compromisuri (s.n.)".
Reactia colegilor„Ne solidarizăm cu declaraţiile colegului nostru”
Colegii doctorului Dan Oprea nu doar că îl susţin în demersul său, ci îi şi dau dreptate, printr-o scrisoare deschisă. "Suntem martorii consternaţi ai întâmplărilor din ultimele zile atât de mediatizate de presa locală şi naţională. Atacurile repetate ale presei la adresa noastră creează un conflict artificial între medici şi pacienţi sau familiile lor. Trebuie bine înţeles că rolul nostru în această lume este să ajutăm oamenii bolnavi. Greu de crezut, dar totuşi suntem de aceeaşi parte a baricadei într-o societate bolnavă, care nu pune niciun preţ pe suferinţele şi nevoile oamenilor, pe eforturile noastre zilnice, pe nopţile nedormite şi pe anii lungi de specializare profesională. Oricât am vrea să ascundem, trebuie să recunoaştem deschis că sărăcia în care ne zbatem zi de zi este cauza tuturor nemulţumirilor apărute. Condiţiile oferite de către sistem obligă zilnic toţi medicii din România la mici compromisuri, fără de care nu am mai putea asigura asistenţa medicală. Oare ce s-ar întâmpla atunci cu pacienţii în singurul spital care asigură asistenţa medicală de urgenţă în judeţul cu cel mai mare număr de locuitori?! Din toate aceste motive, ne solidarizăm cu declaraţiile colegului nostru, doctor Dan Oprea", se arată în scrisoarea medicilor transmisă joi presei.
Reactia sistemuluiMinisterul Sănătăţii s-au autosesizat în cazul neregulilor din Spitalul Judeţean Ploieşti
Ministerul Sănătăţii s-a autosesizat în privinţa acestui caz, după informaţiile apărute în presa locală. „Astăzi, 26 noiembrie 2013, ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a dispus demararea unei anchete la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti. Echipa de control va fi formată din Corpul de Control a Ministrului Sănătăţii şi DSP Prahova”, a transmis MS. Am cerut echipei de control să analizeze întreaga activitate în condiţii de deplină obiectivitate, neutralitate, respect al drepturilor tuturor celor care fac parte din personalul medical, eliminând orice tendinţă de abuz sau exces”, a declarat ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu.Neregulile semnalate chiar de medicii din spital sunt contrazise însă de dr. Adrian Stâmbeanu, managerul spitalului, care spune că dr. Oprea ar fi „obosit fizic şi psihic”. Acesta a declarat că cele prezentate de medicul Oprea sunt falsuri şi că a demarat o anchetă administrativă, în vreme ce Ministerul Sănătăţii a trimis o echipă de control pentru a face o anchetă proprie.( s.n.) Şi conducerea unităţii sanitare unde au fost prezentate neregulile a demarat o anchetă administrativă. Managerul Spitalului Judeţean Ploieşti a mai spus că medicul Oprea i-a înaintat, cu o zi înainte, „o adresă în care îmi spune că este obosit fizic şi psihic şi că nu mai poate să desfăşoare activităţi în gardă şi că solicită o retragere temporală”. „Motiv pentru care am declanşat şi o acţiune în sensul acesta prin cabinetul de medicină a muncii ca domnului doctor să i se facă o serie de analize vis a vis de starea lui de sănătate şi examene psihice şi psihologice care se cer în cazul respectiv având în vedere faptul că dânsul ne scrie că starea lui fizică şi psihică nu îi mai permite să îşi desfăşoare activitatea medicală (s.n.), urmând ca la sfârşitul acestor investigaţii să avem o oglindă a tuturor realităţilor”, a mai spus managerul unităţii sanitare.
Cazul medicului chirurg Dan Oprea, de la Spitalul Judeţean Ploieşti, care a dezvăluit neregulile din unitatea sanitară în care lucrează, ia amploare. Ministerul Sănătăţii (MS) a cerut joi seară ca doi directori din cadrul Ministerului Sănătăţii, respectiv director adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică şi Control în Sănătate şi director adjunct al Direcţiei Asistenţă Medicală, să se deplaseze la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, „pentru a întări echipa mixtă a MS şi a Consiliului Judeţean, care efectuează un control pentru a verifica posibilele nereguli sesizate de mass-media” (s.n.). „În cazul în care se vor găsi nereguli se vor lua măsuri. Le-am transmis ca în cazul în care nu s-au obţinut până în acest moment concluzii evidente şi semnificative, controlul la spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti să fie prelungit ( s.n.), se arată într-un comunicat transmis de instituţie.Astăzi, 26 noiembrie 2013, ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a dispus demararea unei anchete la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti. Echipa de control va fi formată din Corpul de Control a Ministrului Sănătăţii şi DSP Prahova”
Am cerut echipei de control să analizeze întreaga activitate (s.n.) în condiţii de deplină obiectivitate, neutralitate, respect al drepturilor tuturor celor care fac parte din personalul medical, eliminând orice tendinţă de abuz sau exces”, a declarat ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu.
http://www.gandul.info/stiri/medicul-din-ploiesti-care-s-a-autodenuntat-de-malpraxis-sustinut-si-de-alti-colegi-ancheta-ia-amploare-11728506
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16095346-ancheta-spitalul-urgenta-ploiesti-managerul-spitalului-cere-scuze-pacientilor-pentru-lipsa-umanitate-care-sunt-tratati.htm
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-16091162-cinteza-bnr-cateva-zile-vom-efectua-control-cec-primit-sesizare-acest-sens-finante.htm?cfnl=
Update I
http://www.gandul.info/stiri/raed-arafat-a-inceput-controlul-la-spitalul-judetean-de-urgenta-ploiesti-11734816
Update II
http://adevarul.ro/news/societate/managerul-spitalului-judetean-ploiesti-inca-functie-numai-24-ore-fost-anuntata-suspendarea-lui-1_529f153dc7b855ff56716c5e/index.html
Ministerul Educatiei
Cosmarul echivalarii studiilor
O familie de romani care are un adolescent de 16 ani si este plecata de 13 ani in Statele Unite ale Americii , a luat hotararea eroica ( mai jos se va intelege de ce ! ) de a se reintoarce in Romania. Povestea acestei familii pusa pe fuga de procedura Ministerului Educatiei de echivalare a studiilor, este descrisa sec in cele ce urmeaza.
 |
| Sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15850200-cum-pune-ministerul-educatiei-romanii-fuga-cosmarul-echivalarii-studiilor-pentru-licean-intors-din-sua.htm |
Reprezentantii Ministerului Educatiei "ne-au spus sa nu ne facem griji, mai ales ca elevul este de nota A si de top in testele nationale din USA!" Asigurarile ministerului au stat la baza deciziei unei familii de romani de a se intoarce in Romania, dupa 13 ani de locuit in Statele Unite ale Americii. Familia voia sa stie cum i se vor echivala studiile baiatului care a terminat clasa a IX-a. "Copilul va avea de trecut un test de limba si eventual o diferenta-doua", le-au spus cei de la MEN. Pe 4 octombrie aveau sa afle ca in termen de 60 de zile copilul trebuia sa sustina examene de Limba si literatura romana pentru toate clasele si examen de Istorie de clasa a VIII-a.
Copilul a terminat clasa a IX-a si inca de la sfarsitul anului trecut sotia incepuse sa se intereseze care sunt conditiile in care se poate integra in scoala publica romaneasca. Evident, am luat numerele de telefon de pe web (http://www.cnred.edu.ro/#Clasele-IX-XII) si am incercat sa sunam: "linie telefonica deranjata temporar". V-as sugera sa incepeti investigatia incercand sa sunati la aceste numere astazi, dupa aproape un an de zile! Nu am renuntat, am sunat la relatii cu publicul si am cerut sa vorbim cu cineva de la echivalari careia i-am explicat situatia noastra si ne-a spus sa venim ca totul se rezolva odata ajunsi aici, eventual copilul va avea de trecut un test de limba si eventual o diferenta - doua (sic!).
Procedura este urmatoarea: trebuie venit in tara, gasit un liceu care sa accepte elevul in clasa dorita (si trebuie sa-l accepte conform legii), primit aprobarea de la director, apoi se merge la Inspectoratul Judetean si se depune dosarul cu cererea pentru echivalarea studiilor care se trimite la Bucuresti la Ministerul Educatiei si Cercetarii si se asteapta rezultatul. Am avut un dosar gros cu tot ce a facut baiatul acolo incepand din clasa a 2-a, inclusiv toate rezultatele la testele nationale.
Nu mi-a placut faptul ca trebuie sa ajung aici pentru a afla daca copilul meu va continua in clasa a X-a sau va fi dat inapoi 1-2 clase cum mai auzisem ca se intampla, dar de la Minister ne-au spus sa nu ne facem astfel de griji, mai ales ca elevul este de nota A si de top in testele nationale din USA! Am mai studiat si noi legile invatamantului pe net incercand sa aflam cat de multe putem, apoi am facut pasul. In legi am gasit lucruri promitatoare, cum elevii straini (sau ai unor cetateni romani cu domiciliul in strainatate), vor urma si/sau sustine un curs de limba, vor fi ajutati de profesori pentru a ajunge la nivelul cerut...
Am sosit spre sfarsitul lui august, din trei licee alese doua ne-au dat aprobarea aproape pe loc, am ales unul si deja pe 3 septembrie aveam dosarul depus la Inspectoratul Scolar Judetean.
A inceput scoala, a fost scos din prima zi la tabla la matematica pentru a vedea copiii cat stiu cei din USA, apoi au inceput testele de inceput de an.Pentru a incerca sa limitam astfel de frustrari pe viitor, ne-am dus la scoala si am vorbit cu profesorii sa-i rugam sa ii dea ceva timp pentru acomodare si am gasit intelegere din partea majoritatii.
Apoi am inceput sa intrebam in stanga si in dreapta, dar raspunsurile ar trebui sa le primim de la liceu avand in vedere ca la Ministerul Educatiei Nationale (MEN) nu putem suna si intreba pentru lamuriri suplimentare. Nici cei de la ISJ Iasi nu pot suna :)
La cateva zile dupa ce si liceul a primit adresa MEN, am primit si noi raspunsurile de la conducerea sa: conform regulamentului de functionare interna si conform deciziei MEN, elevul trebuie sa sustina aceste examene in termen de 60 zile de la intrarea in tara (dar ei au fost "draguti" si au mutat la 15 Septembrie) si va trebui sa sustina cate o teza pentru fiecare an de studiu. Practic in momentul in care am primit informatia, din cele 60 de zile au mai ramas numai 32 de zile.
Intreband care este tematica pentru aceste examene ni s-a spus ca putem gasi programa scolara pe site, in timp ce alte persoane ne-au spus ca este sarcina scolii sa il pregateasca in prealabil.
Tot conform regulamentului, daca nu promoveaza la doua examene va fi mutat o clasa mai jos, daca nu promoveaza un examen are dreptul doar la o reexaminare si daca nu trece iar va fi mutat la o clasa inferioara, si aici incepe si mai interesant in regulament (am primit si noi o copie spre studiu): odata mutat intr-o clasa inferioara procesul de evaluare se reia!?! Probabil pana ajunge in clasa I... caci nu se specifica.
Nu, nu este din Kafka sau un proiect ciclic software, este din Regulamentul de organizare si functionare al unitatilor de invatamant preuniversitar emis in 2005, art 69 (alin 1, 3, 4, 5). Dar, ca o paranteza, aliniatul 8 din acelasi articol specifica, citez: "Elevilor straini (..., cetateni romani cu domiciliul in strainatate, ...) li se aplica precizarile MEdC privind scolarizarea elevilor straini in invatamantul preuniversitar din Romania" - de ce nu a fost incadrat aici?
Ca sa nu va mai spun ca fiind in audienta la ISJ am constatat ca nimeni nu stie ce trebuie facut, numeni nu stie care sunt conditiile de executie a hotararii Ministerului Educatiei Nationale, ba chiar sefa ne-a spus ca sa nu ne facem griji ca asa vin toate aprobarile de la MEN!? Pai daca este asa, atunci de ce le mai trimitem noi acolo? Ca sa primim inapoi o foaie de hartie pe care stim ce o sa fie scris anterior? Care este rolul MEN si ISJ atunci? Ca eu sa primesc foi acoperite de stampile si semnaturi sau ca educatia copiilor nostri sa fie imbunatatita si sa se doreasca bunul interes al copiilor? De ce nu se transfera autoritatea la ISJ locale daca este stiut ca MEN nu face decat sa trimita inapoi o hartie stampilata?
Demarasem toate procedurile legale de repatriere pentru a fi scutiti de plata vamii si TVA, containerul nostru cu lucruri personale este in port, dar de ce sa-l mai descarcam? Ca atare am decis de comun acord sa incercam sa minimalizam efectele greselii si sa ne facem bagajele si sa ne suim in avion cat mai repede.
Ne doare sufletul sa spunem ca acolo, printre straini, am gasit mai multa intelegere si ne-am simtit ca acasa. A fost o lectie usturatoare si costisitoare, dar macar am invatat ca nu trebuie sa ne mai uitam inapoi. O sa ramanem in continuare patrioti asa cum am fost si pana acum, vom veni in vacanta, Romania este o tara frumoasa, a avut, are si va avea oameni minunati, dar noi am avut un mare ghinion sa nu-i intalnim tocmai astazi cand am avut mai mare nevoie de ei.
Inca stau si ma intreb cum isi imagineaza cineva ca un copil care a studiat pana in clasa a IX-a (inclusiv) intr-o limba straina este capabil ca in 60 zile sa sustina examene la limba si LITERATURA Romana din toate clasele? Eu consider ca este ABSURD! Au mai fost persoane care ne-au spus ca sa nu ne fie frica, ca o fi o "formalitate" daca ne intelegem cu profesorii...? Deci o problema se poate rezolva in trei feluri: CORECT, INCORECT si ROMANESTE!? Imi cer scuze, dar imi este greu sa ma abtin cand ma gandesc la asta, iar sotia mea a plans zile intregi de suparare.
P.S. Cred ca o sa incercam realizarea unui fond pe care sa-l donam Ministerului Educatiei cu scopul de a-si repune in functie liniile telefonice".
HotNews.ro a transmis o solicitare Ministerului Educatiei Nationale in care a cerut raspunsuri la intrebarile parintilor. Pana la ora publicarii acestui articol, Ministerul nu a oferit un raspuns.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15850200-cum-pune-ministerul-educatiei-romanii-fuga-cosmarul-echivalarii-studiilor-pentru-licean-intors-din-sua.htm
Ministerul Finantelor
"Castelul" lui Kafka sau Megamasina sociala in varianta autohtona
Constructia
„ Romania este campioana la taxe, avem peste 300.”„…avem atatea taxe fiscale si parafiscale…”„Sa va spun cate declaratii depune un contribuabil in Romania ? Peste 130.”„Va spun doar ca pe pagina web a ANAF la sectiunea „Formulare si programe utile” avem peste 90 de formulare si declaratii.”„ Contribuabilii trebuie sa depuna declaratii si formulare la ANAF, ITM, INS, ANOFM, CNAS, CNPAS, Directii de impozite si taxe ale primariilor, APM, AFM, etc. Nu va traduc ce inseamna fiecare ca obositi ! ”„ Daca vrem ca firma sa fie platitoare de TVA procedurile dureaza cel putin o luna de zile. Daca vrem sa inregistram firma in Registrul Operatorilor Intracomunitari o luam de la capat cu alte formulare. Si mai stam o saptamana. Daca vrem sa facem importuri trebuie sa ne inregistram la ANAF si sa obtinem numarul EORI. Pentru inregistrarea in scopuri de TVA ANAF cere cazier fiscal care se obtine tot de la ANAF, in schimbul unei taxe de 20 de lei, plus coada aferenta, ca doar traim in Romania.”
Logica interna
„ Principiul de baza este sa fie cat mai multe formulare, ca poate uita contribuabilul ceva si uite asa imbogatim bugetul de stat cu ceva amenzi.”„ La noi totul este complicat, procedurile sunt greoaie, legile se modifica peste noapte. Este o adevarata performanta pentru un patron sa razbata prin „nebunia” de declaratii, proceduri, formulare si controale.”„…ANAF raspunde la adrese cand are chef…aplica legea discretionar …”„…nu putem fi o tara cu o legislatie predictibila…”„…legea trebuie respectata doar de contribuabil nu si de ANAF…”„…nu se unifica bazele de date ale ANAF, Casei Nationale de Sanatate, Casei nationale de Pensii, Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, etc…”„…trebuie sa ducem noi ( contribuabilii -s.n.) o hartie dintr-un birou in altul, in cadrul aceleasi institutii…”
Diferenta fata de castelele altoraLiviu spune:07/11/2013 la 16:30 Asta am vrut si eu sa spun…Am o mica firma in strainezia si fac absolut totul electronic, asa cum spuneti si dvs mai jos: de la deschiderea firmei, la plata taxelor si toate cele… In total nu am de facut mai mult de doua formulare anual. In plus, controalele sint facute nu pentru a primi amenzi, ci pentru a corecta, iar durata de corectare se negociaza… Toate cele bune!
Harald spune:07/11/2013 la 15:50 În Anglia se poate înființa o firmă în 3 ore, iar asta fără să te ridici de pe scaunul aflat în fața calculatorului. A doua zi poți începe să emiți și facturi, iar obiectul de activitate trebuie declarat abia la primul annual return, adică peste un an de la înființare, cel mai adesea. Consecintele„ Ca sa vedem cum ne percep alte state e suficient sa citim raportul Doing Business. Conform acestuia, in medie, o firma plateste 39 de taxe pe an si pierde 200 de ore intr-un an completand, pregatind si platind taxe in valoare cumulata de 42.9% din profit. Romania se afla pe locul 134 din 189 de economii regionale. Ne onoreaza locul, asa-i ? ”
Epilog
„ Castelul” lui Kafka in varianta autohtona nu este de fapt decat o introducere la… „ Procesul” lui Kafka ( cu finalul cunoscut ) conceput tot in varianta autohtona . In rolul principal este distribuit desigur tot onor contribuabilul roman.
N.B. Ati prezentat foarte bine modul in care sunt construite la noi unele din multiplele situatii de imposibilitate la care trebuie sa faca fata zilnic amaratul de ” contribuabil ” ( cum il denumeste statul ) . Problema este ca acestea nu se intalnesc numai in afara sistemului ci si in cadrul lui inclusiv in corpurile profesionale cum este si acela din care faceti parte. Puteti de exemplu sa confirmati sau sa infirmati daca un contabil acreditat CECCAR trebuie si acum sa cedeze un procent din incasarile lui personale, corpului profesional din care face parte ( nu este vorba de cotizatia de membru care este cu totul altceva ) ? Precizez, informatia mi-a fost furnizata in urma cu cativa ani de o contabila autorizata CECCAR care mi-a confirmat in mod categoric existenta aceastei “taxe”.Sursa : http://www.contributors.ro/editorial/decla-ratie-%e2%80%a6-de-aberatie/#comment-159620
Castele profesionale
Parlamentul a pregatit spargerea castelor in 2006 dar ulterior a ingropat proiectul de lege
Asociatiile profesionale care reglementeaza meseriile liberale risca sa ramina fara obiectul muncii din cauza unei initiative a parlamentarului Ioan Ghise.Un proiect de lege privind profesiile liberale ameninta serios privilegiile asociatiilor care reglementeaza in prezent acest tip de meserie. Este vorba despre barourile de avocati, despre uniunile notarilor, colegiile medicilor sau despre ordinul arhitectilor. Initiat de fostul parlamentar PNLIoan Ghise in aprilie 2006, alaturi de alti 19 deputati liberali, proiectul vizeaza crearea unui cadru concurential in interiorul profesiilor de avocat, medic, farmacist, arhitect, auditor financiar, notar public, psiholog sau contabil. „Intrarea pe piata serviciilor pentru practicarea profesiilor liberale este in mod neprincipial conditionata de acceptul concurentilor aflati deja in activitate si in conditiile stabilite de acestia"(s.n.) , se stipuleaza in expunerea de motive ce insoteste proiectul legislativ. Sursa : http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-10-19/parlamentul-pregateste-spargerea-castelor.html#ixzz2mFLfqLFp
LauraBran 19-Oct-2006 12:53 Ce sunt aceste asociatii profesionale, care reglementeaza practicarea unei meserii? Au mai existat ele in istorie? Sigur. Si le zicea bresle, cuvant de foarte trista amintire. Daca ati facut liceul, va mai amintiti de una dintre cele mai importante revendicari ale Revolutiei de la 1848, care a zguduit o Europa feudala: desfiintarea monopolului breslelor. Acestea ingradeau practicarea libera a unei meserii, ceea ce sufoca adevarata concurenta. Capitalismul adevarat nu se putea dezvolta cu bresle.(s.n.)
Care e diferenta dintre practicarea unei meserii in cadrul unei bresle moderne si inafara ei, in afara de sufocarea concurentei reale? Cresterea responabilitatii, nu scaderea ei. Ce face colegiul medicilor acum pentru pacienti? Isi apara medicii atunci cand e vorba de malpraxis. In judecarea malpraxisului nu au ce cauta medici de breasla, ci specialisti independenti, pe langa oameni cu alte meserii, care sa judece independent. In afara breslelor, cand faci ceva, te judeca toata lumea, si oamenii de pe strada. Daca esti bun profesionist, si iti place concurenta, asta si vrei. Nu ai nevoie de aripi protectoare.Asociatiile profesionale ar trebui sa existe, dar rolul lor ar trebui sa fie pur consultativ, sa se ocupe de studii, perfectionari etc. Dar nu sa aiba monopol asupra exercitarii unei profesii. Practic o meserie liberala, si sunt membru fondator al unei asociatii profesionale. Si ce constant? Aceasta asociatie s-a porcit, si acum pune monopol pe practicarea profesiei, pe care o conditioneaza, de ce credeti? De cotizatii! In asta consta probitatea "oamenilor cu experienta" care chipurile vegheaza asupra competentei. Tare ma tem ca legea n-o sa fie votata sau o sa fie ciuntita cumva, pentru ca asociatiile profesionale sunt temple ale coruptiei. (s.n.)http://old.cotidianul.ro/parlamentul_pregateste_spargerea_castelor-16850.html
Malaxorul Justitiei
"Procesul" lui Kafka in varianta autohtona
A învăţat pe de rost Codul Penal, a umplut până acum 4.000 de coli de hârtie cu reclamaţii, solicitări, explicaţii ale cazului său. S-a adresat tuturor instituţiilor statului român, însă, de cele mai multe ori, asta nu i-a ajutat la nimic. Nu mai trăieşte decât pentru cauza lui, nu vorbeşte decât despre nedreptatea care i s-a făcut. La 79 de ani, Ion Matei se învârte în caruselul justiţiei din România şi nu poate să mai iasă. În loc să-şi petreacă bătrâneţea liniştit, de patru ani bucureşteanul îşi petrece viaţa prin tribunale şi în audienţe la diverse organisme ale statului de la care speră să primească apărare.
Sursa : http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/cazul-care-a-dus-justitia-pe-culmile-absurdului-incredibila-condamnare-a-unui-pensionar-care-a-renuntat-la-suedia-pentru-romania-297273.html
Calvarul judiciar a lui Ion Matei a început doi ani mai târziu, pe 23 octombrie 2009. Bătrânul se afla în automobilul Volvo pe care l-a îngrijit ca pe un copil când, potrivit declaraţiilor sale, un poliţist pe un scuter inscripţionat „Poliţia” i-a făcut semn să oprească. „Era seară, poliţistul nu purta vestă reflectorizantă şi am crezut că este o cunoştinţă de-a mea care mă salută. Aşa că mi-am continuat drumul", ne-a povestit Ion Matei. Agentul Florin Boştină l-a urmărit, l-a ajuns din urmă şi l-a oprit pe banda a doua a drumului. „Am coborât din maşină şi l-am rugat să mă lase să o mut pe banda I, să nu blochez circulaţia. Acesta m-a pus în schimb să întind mâinile pe capotă, apoi a cerut ajutor prin staţie, susţinând că un infractor vrea să-l omoare", îşi aminteşte bătrânul.
Probele nu au contat
Ion Matei ne-a declarat că înainte de sosirea colegilor săi, agentul de poliţie şi-a culcat mopedul la pământ. La scurt timp, au apărut şase echipaje de poliţie, care l-au încătuşat pe bătrân pentru 30 de minute. Bărbatul a fost dus chiar în acea noapte la secţie, unde i s-a deschis dosar penal. Doi ani mai târziu, a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare şi la plata a 27.500 de lei daune morale şi materiale către poliţist. „Am fost găsit vinovat deşi nu există nici o probă care să arate că a avut loc un impact", se plânge românul care a avut proasta inspiraţie să renunţe la confortul din Suedia.
Documentele existente în dosarul său penal arată că o dată intrat în malaxorul justiţiei cu greu mai scapi nevătămat: nici procurorul care a anchetat cazul, nici judecătorul nu au ţinut cont de ceea ce s-a întâmplat în realitate. Astfel, agentul Florin Boştină afirmă că Ion Matei a atins scuterul Poliţiei cu maşina sa, după care a demarat în trombă. Mai mult, el a reclamat că „deşi eram căzut la pământ, numitul Ion Matei mă împingea cu maşina, încercând să fugă". Deşi un astfel de impact ar lăsa urme, în procesul verbal de constatare a evenimentului, întocmit de colegii poliţistului la faţa locului, scrie că nici autoturismul, nici mopedul nu aveau avarii produse în acea zi. Agenţii rutieri nu au găsit pe şosea nici urme de frânare, nici de sticlă spartă, nici de ţesătură, nici de vopsea. Nici măcar „urme de târâre". Ulterior, Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) a trimis o adresă, ataşată în dosar, în care afirmă că nu are pretenţii financiare de la presupusul autor al accidentului, deoarece „nu există prejudiciu material la motoscuter".
Din 2011, de când a primit sentinţa definitivă, Ion Matei continuă să lupte. A trimis zeci de plângeri, solicitări, adrese la Preşedinţia României, Consiliul Superior al Magistraturii, DNA. Nimeni nu i-a respins solicitările, doar l-au plimbat de la unii la alţii. A schimbat zece avocaţi, pentru că majoritatea se retrăgeau din dosar, depăşiţi de situaţie. Româno-suedezul a calculat că de la începutul acestui dosar până acum a cheltuit 20.000 de euro pe apărători, pe despăgubiri, xeroxuri şi hârtie. Dar nici asta nu a fost de ajuns. Deşi a plătit la timp obligaţiile impuse de judecători, Ion Matei îl acuză acum pe agentul de poliţie că a încercat să-i execute casa, printr-un nou proces în care a ascuns că a primit banii. “Eu am şi pensie din Suedia, care mi-a fost reţinută complet pentru despăgubiri. Numai că banii au rămas în bancă, la solicitarea agentului, care apoi a cerut în instanţă să mi se execute casa. Am aflat în ultimul moment şi am reuşit să blochez şmecheria”, afirmă bucureşteanul. Ion Matei crede acum că acesta a fost, de fapt, mobilul iniţial al calvarului judiciar prin care trece, având în vedere că deţine un apartament în centrul Capitalei.Sursa : http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/cazul-care-a-dus-justitia-pe-culmile-absurdului-incredibila-condamnare-a-unui-pensionar-care-a-renuntat-la-suedia-pentru-romania-297273.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)