Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke

joi, 30 iulie 2015

O noua imagine a Romaniei, nevoia de celalalt si valorile europene fundamentale

                                                

Marie Renee Andreescu, o elevă româncă de la Liceul Francez Anna de Noailles din București a câștigat Concursul General de Filozofie (Olimpiada de profil a lumii franceze). Acest premiu a fost câștigat în trecut de nume sonore precum Victor Hugo sau Alain Juppé. Eleva a primit premiul în cadrul unei ceremonii care a avut loc la prestigioasa universitate franceză Sorbona. Marie Renee Andreescu a obținut de asemenea la Bacalaureat media 20,3 în condițiile în care nota maximă pe care o poate obține un elev în sistemul de învățământ francez este 20.  Eleva a fost felicitată de ambasadorul Franței, Francois Saint Paul, precum și de premierul român Victor Ponta, la recepția de Ziua Franței. 



Marie Renee Andreescu
http://www.rfi.ro/societate-79953-o-romanca-premiul-i-la-cel-mai-important-concurs-francez-de-filozofie




"Subiectul meu purta asupra nevoii de celălalt. În ce măsură avem nevoie să trăim cu ceilalți dat fiindcă trăim în societate. Trebuie neapărat să ne gândim doar la binele nostru? Sau trebuie să ne uităm și la nevoile celorlalți? Ajutându-i pe ceilalți nu ne ajutăm și pe noi înșine? Este un subiect care tratează tematica altruismului, a umanismului și cu puternică valoare actuală." 
Marie Renee Andreescu
Sursa : http://www.rfi.ro/societate-79953-o-romanca-premiul-i-la-cel-mai-important-concurs-francez-de-filozofie

Marile manipulari contemporane. Modern Art


Why is Modern Art so Bad ? 
Robert Florckzak, Prague University



Marile manipulari contemporane. Greenpeace



„The mission, once noble, had become corrupted - political agendas and fear mongering trumped science and truth.”

Patrick Moore
Cofondator Greenpeace


luni, 27 iulie 2015

De la contestarea legitima la manipulare, diversiune , dezinformare si retur


Un articol recent aparut pe platforma Contributors.ro *) , analizeza tehnici tehnici aluzive si vagi trecute sub umbrela "afirmarii" si/sau vizibilitati , de genul "cineva, candva, a spus ceva despre altcineva" dar  evita cu obstinatie raspunsul la intrebarile esentiale : cine contesta , pe cine, si in ce context concret.
Altfel spus , acestea sunt in realitate tehnici de manipulare, dezinformare , diversiune si intoxicare care au fie rolul de a deturna atentia de la subiectele in discute, fie rolul de a discredita autoritatea politica, sociala , profesionala si morala existenta la un moment dat in societate, fie au rolul de a ataca si discredita pur si simplu emitentul unei opinii intr-o societate in care poate actiona si celebra “spirala a tacerii”.
In plus , mai exista o presupozitie tacita si anume ca in societate noastra ar exista o ierahie normala a valorilor , iar in acest caz vectorii “afirmarii”si/sau discreditarii si contestarii , ar ataca exact reprezentantii ei .
Problema este ca in societatea romaneasca avem intr-adevar o invazie de vectori ai manipularii , discreditarii si contestarii, dar teza unei ierahii normale a valorilor este foarte greu de sustinut. Pe de alta parte , este obligatorie o distinctie intre contestarea legitima si discreditarea si contestarea specifice manipularii .
Din acest punct de vedere exista o tehnica speciala, sa-i spunem Tehnica nr. 10 sau a “lumii pe dos “ prin care , in raport cu situatia de fapt si de drept , sunt generate toate cele 9 tehnici enumerate de autoare ( in situatia “lumii pe dos”) , fie sunt invalidate simultan ( in situatia ipotetica a unei ierarhii normale a valorilor ) :

“ Se construieste una societate in care Parlamentul si Guvernul sunt formate din persoane cu condamnari penale , in care persoanele cu condamnari penale devin cetateni de onoare(http://www.evz.ro/halal-onoare-cetateni-de-onoare-condamnati-penal.html) sau chiar sunt decorate de Presedintie (http://www.gandul.info/stiri/lista-celor-11-condamnati-penal-care-raman-cu-cele-mai-inalte-distinctii-din-romania-presedintele-nu-poate-fi-obligat-sa-retraga-o-decoratie-10978067). In aceasta stranie societate si brava lume noua in care penalii conduc iar hoţul striga “Prindeţi hoţul! “ , impostura si plagiatul devin fundamentul carierelor politice , sociale si profesionale iar beneficiarii lor dau lectii de deontologie politica , sociala si profesionala . Este o societate in care intre orele 7-23, si inclusiv la orele de varf , posturile de televiziune promoveaza in delir sub-cultura si non-valorile pe post de modele sociale (inclusiv prostituate, drogati, betivi, infractori si alte asemenea entitati reprezentative social ) ca si cum sarcina lor patriotica ar fi circumscrisa unui nou program national de imbecilizare a populatiei, etc., in care Academia Romana gireaza folosirea limbajului obscene la scara societatii (http://stiri.kappa.ro/actualitate/noul-dictionar-al-limbii-romane-va-cuprinde-si-cuvintele-obscene/stire_116440.html ) , in care un fost ministru al Culturii sparge gheaţa prin folosirea limbajului obscen in spatial public(http://www.evz.ro/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html ), in care scriitorii, literatura si limba romana au devenit vectorii purtatori ai mahalalei si satrei
(http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html;http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1194119-literatura-romana-obscenitatea.htm; ),etc.”

In acest context non-standard autoarea ar putea aplica in mod concret si constructiv tehnicile abstracte descrise in articol inaugurand o noua si captivanta linie de critica , analiza si cercetare sociala.

joi, 16 iulie 2015

Dr. Peter Gross despre laboratorul social romanesc





Dr. Peter Grosss
Foto : Revista 22



" In cea mai recentă carte a dvs. tradusă în România, Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989, spuneți că profesionalizarea media din România, care a început în anii ‘90, dar n-a fost consolidată, aproape că a dispărut ulterior. Care sunt factorii care ar fi putut să ducă la această profesionalizare?

În primul rând, libertatea pe care jurnaliștii trebuie să o aibă ca să se poată profesionaliza. Elitele mass-media trebuie nu numai să le dea libertate jurnaliștilor, dar și să simtă că asta e important pentru mass-media. La urma urmelor, dacă ei nu simt că asta e important, atunci de ce să le-o dea jurnaliștilor?


În carte vorbiți despre relația de simbioză dintre elitele politice și mediatice, care de multe ori sunt unele și aceleași. Este politicul principalul responsabil pentru starea mass-media românești la ora actuală?

Nu, cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! (s.n.) Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare.(s.n.)

Când ați scris această carte, în urmă cu aproape 20 de ani, cum credeați că vor evolua lucrurile pe piața media din România?

Am sperat că vor evolua în același fel cum au făcut-o și țările occidentale, după Iluminism, prin toleranță, prin importanța care se dă presei într-o țară democratică. Pentru că, dacă vorbim despre democrație, vorbim despre oameni care pot să ia decizii pentru ei înșiși, și nu altcineva să ia decizii pentru ei. Dar dacă presa nu le dă cetățenilor informaţiile de care au nevoie, atunci nici nu putem să vorbim despre o democrație. Democrația nu e un sistem. E o stare.


Una dintre concluziile dvs. este că mass-media nu mai sunt un câine de pază, ci de salon și de atac...


După ’89, aici nu au fost niciodată un câine de pază...

marți, 7 iulie 2015

Cruciada impotriva copilariei


…daca fenomenul Pitesti a esuat la nivel fizic, el a izbutit la nivel mental si moral: reeducarea poporului roman a reusit in cele din urma, chiar daca nu intr-o forma brutala, ci intr-una mentala, relativ rafinata.
Ruxandra Cesereanu – Imaginea Securităţii în literatura română în comunism şi postcomunism (http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=2698&lang=en)


Dupa 25 de ani de tranzitie in care invatamantul a fost total bulversat chiar de catre specialistii lui , doua distinse cercetatoare ne ofera un fel de dizertatie sociologica *) in care , in loc de o pledoarie pentru educatie , valori si cultura, ne ofera tot un fel instructie ca inainte de 1989 ca si cum aparitia videoproiectorului , calculatorului / tabletei si disparitia imaginarului copilariei ( pentru autoarele in cauza , bunicii nu mai trebuie sa fie bunici , ci probabil un fel de gardieni publici ) ar rezolva gravele probleme aparute in societatea romaneasca :

“Deși România este puternic informatizată și conectată la tehnologiile moderne de comunicare(s.n.), acestea sunt rar prezente în manualele școlare (s.n.). Apar mai des, chiar și în manualele digitale, poze cu tabla de scris și cretă decât computere și videoproiectoare sau tablete(s.n.). Fetele și femeile din manuale gătesc, cos și țes, bunicii spun povești(s.n.)…”

Este foarte adevarat ca scoala este extrem de plictisitoare prin supra-aglomerare si informatia redundanta oferita in exces , dar nici o instanta si de la nici un nivel nu a schimbat aceasta realitate si nimeni nu ne explica de ce pentru ca de fapt nu exista interesul sa fie schimbata . Scoala poate fi extrem de atractiva daca este facuta altfel , dar nici acest interes nu exista , iar solutia propusa in acest articol complica si mai mult situatia.

Totusi, din nefericire pentru o anumita viziune asupra „instructiei si educatiei” , modernitatea nu este intotdeauna identica cu valoarea ( calculatoarele si tabletele oferite chiar gratuit la toti elevii unei scoli nu-i educa ! ), iar valorile unei culturi nationale sunt de neconceput fara trecut si traditii . In plus, copiii ar trebui protejati de influenta nefasta a unui sistem in care :

„…cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul!”
Peter Gross
http://www.revista22.ro/articol.php?id=57193 )

si nu fortati sa se adapteze fortat si peste limitele varstei lor la o realitate care bulverseaza inclusiv adultii.

Exact aceasta problema a culturii , respectiv a sistemului de valori pe care trebuie sa-l ofere scoala , este eludata in articol dupa modelul sistemului de invatamant care ofera si acum tot instructie si nu educatie .
In viziunea autoarelor care pledeaza de fapt pentru o ardere a etapelor , copiii nu mai trebuie sa aiba copilarie . Altfel spus, daca li se explica totul in limbajul accesibil varstei lor ( eventual cu diminutive… ), ei trebuie sa fie un fel de adulti in miniatura care au aceeasi capacitate de intelegere si acelasi discernamant ca persoanele mature . Conform acestei conceptii originale de accelerare a dezvoltarii , copiii ar trebui de fapt sa sara peste etapa copilariei pentru a fi parasutati direct in lumea adultilor , deci ei trebuie pregatiti pentru o lume conflictuala si plina de dileme prin criticism reflex si acceptarea relativismului moral respectiv a indistinctiei dintre bine si rau ( ! ) .
Cu alte cuvinte, universul mental al copilului ar trebui sterilizat si decuplat de povestile copilariei , de trecut , de traditii si de arhetipuri in asa fel incat acesta sa se adapteze la o brava lume noua in care bunicii nu mai spun povesti , „cumintenia” ( sensul corect este acela de bun simt, educatie si normalitate sociala ) nu mai este o valoare sociala, iar copiii devin un fel clone updatate ale lui Goe respectiv viitori contestatari de profesie , eventual anarhisti.

In acesti parametrii „educationali” prin care universul copilariei si arhetipurile familiei traditionale sunt practic dislocate , nu este greu de estimat si ce fel de spirit de implicare in viata cetatii ar trebui dezvoltat de timpuriu la viitorii cetateni :

” Într-o lume a conflictelor și tensiunilor micro- și macro-sociale din societatea contemporană, manualele oferă mai curând o viziune funcționalistă , împăciuitoare( termenul de “impaciuitorism”era folosit in propaganga anilor `50 -n.n. ) asupra rolurilor și relațiilor dintre oameni – în care este totdeauna clar cine are dreptate și cine greșește(s.n.). Nu sunt abordate deloc conflicte și dileme actuale legate de sărăcie, şomaj, migraţie, sănătate, riscuri online (s.n.) (desigur, probleme care ar trebui inserate cu tact și profesionalism, ținând cont de nivelul specific de vârstă). Nu se încurajează o gândire critică pe teme dintre cele mai actuale care ne privesc pe toţi( n.n.- vorbim de copii sau de adulti ? . Nu se încurajează astfel capacitatea copiilor de a-și forma opinii și convingeri (ceea ce e total diferit de încercarea nefastă de a produce convingeri !). Manualele nu manifestă un interes deosebit pentru dezvoltarea spiritului de implicare în viața cetății(s.n.), spirit care s-ar putea dezvolta de timpuriu(s.n.).”

In sfarsit , este foarte interesant ca doua cercetatoare in domeniul sociologiei pur si simplu fac abstractie de o realitate sociala la care de fapt se refera si pentru care scoala traditionala cu mijloacele ei invechite este inca o necesitate vitala, iar calculatorul si tableta o realitate inca indepartata.
Motivul este simplu si arhicunoscut :

“Unu din patru români locuieşte ca în Evul Mediu, adică într-o locuinţă de chirpici sau de paiantă. Datele centralizate de INS la recensamant arată că o treime din totalul clădirilor din țară sunt din paiantă sau din chirpici. În ele trăiesc 4,3 milioane de români.”
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/Aproape+4+5+milioane+de+romani+traiesc+ca+in+Evul+Mediu

Daca nu tinem cont de aceasta realitate , procedam exact ca in propunerea aceea de a da banii tuturor pensionarilor pe card , desi la tara mai avem si localitati in care nu exista nici macar curent electric. Tableta mai lipseste !


*) Laura Grunberg si Cosima Rughinis – Elevii – captivi între logica clopoțelului și plictiseala lumii din manualele școlare

http://www.contributors.ro/administratie/educatie/elevii-captivi-intre-logica-clopo%c8%9belului-%c8%99i-plictiseala-lumii-din-manualele-%c8%99colare/#comment-247445




Note

Aproape 4,5 milioane de români trăiesc ca în Evul Mediu (http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/Aproape+4+5+milioane+de+romani+traiesc+ca+in+Evul+Mediu )

Sociologi: Manualele, ancorate în trecut – bunica cu fuior, bărbaţi cu cariere, mama în bucătărie
http://www.mediafax.ro/social/sociologi-manualele-ancorate-in-trecut-bunica-cu-fuior-barbati-cu-cariere-mama-in-bucatarie-14541507

Sursa : http://researchmaster.ro/alice/