Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Saturday, December 9, 2017

Ultimul discurs antologic al Regelui Mihai




Regele Mihai I al Romaniei


Discurs rostit in Parlamentul Romaniei 
25 octombrie 2011



" Doamnelor și domnilor senatori și deputați,


Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.


Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă.

Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru. Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare.

România a evoluat mult în ultimele două decenii. Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor.Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.

Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură. Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional.

Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniu al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.

Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre. Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării.

Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei.

Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața.

România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii.

A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.

Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească.

România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți. Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați. Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor.

Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.

Așa să ne ajute Dumnezeu! "



M.S. Regele Mihai I al Romaniei








Ultimul discurs antologic al ultimului rege al romanilor  nu cred ca a fost adresat numai unei clasei politice rudimentare ( excelent eufemism pentru entitatile care o compun) ci intregii societati respectiv si unei societati civile ineficiente ( alt eufemism…).
Cu titlu de opinie personala, cel mai marele pericol nu il constituie acesti politicieni certati cu legea, morala si educatia , vizibili pentru orice instanta obiectiva din tara sau din afara ei, ci ineficienta complice a societatii civile si a personalitatilor ei care timp de trei decenii nu au reusit sa mobilizeze cetatenii impotriva lor si nici sa le explice in mod convingator cum pot evada din penitenciarul social in care traiesc .
Receptarea politica, sociala si civica  a mesajului regal pe parcursul a trei decenii de democratie ne arata stadiul in care se afla societatea romaneasca : 




" „Este un boşorog care ar trebui să-şi vadă de pensie şi să ne lase dracului în pace“ 
Ion Iliescu, 1989 
http://adevarul.ro/locale/timisoara/ironia-sortii-ion-iliescu-spunea-despre-regele-mihai-anul-1989-este-bosorog-trebui-sa-si-vada-pensie-lase-dracului-pace-1_580f10e65ab6550cb8e2bac2/index.html

„O legendă de tot hazul. Un simbol nu al personalității făuritoare de Istorie, ci un simbol al Victimei, al Mioriței care behăie la Istorie” 
Ion Cristoiu, 2017 
https://www.activenews.ro/stiri/Ion-Cristoiu-despre-Regele-Mihai-%E2%80%9EO-legenda-de-tot-hazul.-Un-simbol-nu-al-personalitatii-fauritoare-de-Istorie-ci-un-simbol-al-Victimei-al-Mioritei-care-behaie-la-Istorie-147948

”Nu consider monarhia o soluție pentru că se oferă unei persoane prin simplul fapt al nașterii ei, i se oferă un privilegiu. După părea mea, o ființă umană prin naștere nu poate să beneficieze de alte drepturi decât de drepturile omului.
De ce să primească o persoană pentru că s-a născut într-o anumit succesiune? De ce trebuie să primească conducerea unei țări? O să îmi spuneți pentru că beneficiază în familia aceea regală de o educație, de o pregătire potrivită pentru a fi rege. De ce nu poate beneficia de așa ceva și un copil născut oriunde în această țară și în orice familie de orice nivel social. Această poveste a monarhiei este o formă de discriminare rasială. Sânge regal, os domnesc, așa se numește chestia asta. Cine face parte dintr-o anumită familie îmi este superior mie, care sunt un om de extracție umilă."

Cristian Tudor Popescu, 2017

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/c-t-popescu-povestea-monarhiei-este-o-forma-de-discriminare-rasiala-841844

" Nu este adevărat că regele Mihai este ex-regele României, aşa cum nu este adevărat că preşedintele României, dl Ion Iliescu, este ex-prim-secretar. Regele Mihai e rege şi Ion Iliescu este prim-secretar. Sau altfel spus: pe cât de puţin este Ion Iliescu „ex-prim-secretar“, tot atât de puţin este regele Mihai „ex-rege“. Fiecare a fost şi este ceea ce a fost şi este dintotdeauna: Regele — rege, dnii Iliescu, Bârlădeanu, Marţian şi ceilalţi — secretari, prim-secretari şi propagandişti de partid. Toţi sunt ce-au fost: unii regi, alţii activişti. Rog „Televiziunea română liberă“ să ţină cont de aceste precizări şi ori să renunţe la logica lui „ex-“, ori să o aplice peste tot."

Gabriel Liiceanu , 1992, 2017
 
http://www.contributors.ro/editorial/ex-regele-mihai-sau-cateva-precizari-despre-logica-lui-%E2%80%9Eex-%E2%80%9C/


"Aduc aici un omagiu celui care a apărat, in condiții de maxima vitregie, verticalitatea morală și curajul civic. Regele Mihai a fost simbolul continuității constituționale a statului român."

Vladimir Tismaneanu, 2017 
http://www.contributors.ro/global-europa/regele-mihai-si-istoria-onoarei-la-romani/

Thursday, December 7, 2017

O personalitate astrala . Regele Mihai I al Romaniei, ultimul mare reper moral al acestei tari


Regele Mihai I al Romaniei


Conform unui vechi proverb, nimeni nu este profet in tara sa . Uriasa personalitate a Regelui Mihai I al Romaniei , ultimul mare reper moral al acestei nefericite tari si societati , si un vlastar din "mandra familie regala a Romaniei" cum au denumit-o strainii , este mult mai bine inteleasa in strainatate decat in tara pe care a iubit-o atat de mult si unde recenta lui disparitie este considerata o grea pierdere .
Personalitatea sa este acum elogiata de catre intelectualii publici de la noi prin apelul la calitatile sale umane ( http://www.contributors.ro/global-europa/regele-mihai-si-istoria-onoarei-la-romani/) sau prin republicarea unor articole teziste din anii `90 ( http://www.contributors.ro/editorial/ex-regele-mihai-sau-cateva-precizari-despre-logica-lui-%e2%80%9eex-%e2%80%9c/).
Probabil asa se explica de ce Regele Mihai I al Romaniei este considerat o personalitate esentiala pentru intelegerea istoriei Europei doar in strainatate
( https://revista22.ro/70267962/presa-strin-regele-mihai-personalitate-esenial-pentru-nelegerea-istoriei-europene.html ).


In locul sau , si prin viclenia istoriei , s-au instalat la putere prin crime , frauda si minciuna cei care l-au gonit din tara cu armele in 1945 , sau cu tractoarele dupa 1989 si pe care i-a reprezentat cel mai bine simbolul lor dupa 1990 a carui uluitoare declaratie de principiu descrie caracterul patologic al unui regim si al adeptilor lui travestiti, mai bine decat orice examinare medicala :


" „Este un boşorog care ar trebui să-şi vadă de pensie şi să ne lase dracului în pace“ 
Ion Iliescu, 1989.

http://adevarul.ro/locale/timisoara/ironia-sortii-ion-iliescu-spunea-despre-regele-mihai-anul-1989-este-bosorog-trebui-sa-si-vada-pensie-lase-dracului-pace-1_580f10e65ab6550cb8e2bac2/index.html


Istoria ultimelor trei decenii de degringolada politica si sociala si de regres cultural si moral este ilustrata perfect intr-o fotografie simbol pentru starea de parabioza in care a trait si traieste societatea romaneasca metamorfozata intr-o societate duplicitara si o societate a diversiunii .
Intalnirea de gradul III dintre Regele Mihai I al Romaniei si reprezentantul cel mai avizat al mediocritatii , primitivismului si grobianismului post-comunist care pune mana pe Regele unei tari ca altadata unii bocancul pe aceasta, este o metafora ideala pentru procesul de decivilizare si dezumanizare pe care l-a traversat si il traverseaza inca , prin resetarea valorilor ei istorice, culturale si morale, aceasta nefericita tara : 






“Pentru cei ce spun că în 2001 regele “a batut palma” cu neocomuniştii: priviţi mimica regelui şi poziţia mâinilor.”  (Dan Ghenea)



Cuvintele Regelui Mihai I al Romaniei , un adevarat testament politic , exprima cel mai bine ceea ce vedem cu totii in fotografia istorica de mai sus :


„Mulți dintre voi s-au întrebat de ce am acceptat, în ultimii trei ani, să particip la unele evenimente la care prezența mea ar fi fost de neconceput, în anii dinainte. Aș vrea să vă împărtășesc un principiu de la care nu m-am abătut niciodată:

A ierta nu înseamnă a uita. De la bun început am înțeles să fiu Rege pentru absolut toți românii, și pentru cei aflați în pribegie, și pentru cei mulți de acasă. Niciodată, nici măcar în clipele cele mai contradictorii de după decembrie 1989, eu nu mi-am îngăduit să divizez, în sufletul meu, românii, nici după trecutul lor, nici după faptele lor. Am judecat, am încercat să îndrept lucrurile, uneori i-am criticat aspru, dar nu i-am împărțit niciodată pe categorii. (…) Ceea ce eu, familia mea și țara au pierdut în anii comunismului nu este măsurabil. Nu se poate, deci, pune problema ca eu să primesc avantaje materiale de la nimeni. Ceea ce a fost furat (s.n.) este incomensurabil: în termeni materiali, morali și de demnitate națională (s.n.).

M.S. Regele Mihai I al României

(2004, 26 ianuarie, discurs adresat societății civile).



Am avut un Rege de poveste pe care oricare alta tara din Europa ar fi fost mandra sa-l aiba, dar cu un destin la fel de tragic ca si tara sa de care a fost tinut departe de catre uzurpatorii destinului Romaniei .

Ramas bun, Majestate !





Tuesday, December 5, 2017

Inducerea dezamagirii democratice de catre (de) formatorii de opinie


Un articol aparut recent pe platforma Contributors.ro ( Mihai Maci – Dezamagirea democratica ) este o demonstratie elocventa a modului in care opinia publica poate fi indusa in eroare exact de catre cei care ar trebui sa contribuie la intelegerea faptelor sociale si nu la cresterea starii de confuzie.

O prima strategie este tehnica jumatatii de masura ( 50% adevarat/ 50% fals ) prin care se aplica ceea ce Aristotel numea odata amestecul categoriilor , iar cititorul alege ceea ce ii convine exact ca in cazul ghicitului la tiganci. In cazul de fata , autorul amesteca cu veselie in aceeasi oala mentalitati . domenii si realitati extrem de diferite ( ce legatura exista intre antiamericanism, respectul fata de suferinta detinutilor politici, fundamentalism, etc. ? ) dar le denumeste drept o ideologie compacta si coerenta profetind ceea ce de fapt crede ca ar trebui sa se intample : 

„…o direcţie în care, din ce în ce mai probabil, vom apuca-o în timpul ce vine. Antiamericanismul (dublat sau nu nu de antisemitism), Coaliţia pentru Familie, nostalgia trecutului ceauşist, admiraţia pentru liderii autocraţi (în frunte cu Vladimir Putin), homofobia, conspiraţionismul, dacomania, pietatea dedicată “mărturisitorilor din temniţele comuniste” (s.n.) , alunecarea în miraculos, religiziotatea patetică a neofiţilor, ascensiunea fundamentalismelor de tot soiul, complexul cetăţii asediate, imaginea străinului ca invadator şi exploatator, toate – şi încă altele – se agregă, din în ce mai mult, într-o ideologie coerentă şi compactă.”

Pasul urmator este acela in care dintr-o singura trasatura de condei autorul invinovateste pentru starea societatii romanesti …institutiile europene :



„ Din 1989 până astăzi oamenilor acestora li s-a promis marea cu sarea şi nu li s-a dat – de către instituţiile europene, nu de noi (s.n.) – decât un singur lucru: posibilitatea ( se subintelege , nu si calea sau mijlocul - s.n.) de-a evada din mizeria unei lumi care-a făcut din naufragiu un mod de viaţă.”

Daca tot dam vina pe altii , atunci putem nega cu usurinta si ceea ce Uniunea Europeana recunoaste, respectiv subversiunea ideologica si razboiul hibrid dus de Rusia impotriva tarilor europene (http://www.ecfr.eu/publications/summary/controlling_chaos_how_russia_manages_its_political_war_in_europe) invocand vag „incapacitatea noastra” :

„Nu ţarul de la Kremlin, nici “Vocea Rusiei” sunt artizanii acestei victorii, ci incapacitatea noastră de a da un răspuns problemelor reale pe care le avem şi pe care, în bună parte, le-am moştenit”.

In aceeasi logica insolita  , starea societatii romanesti nu este rezultatul unor cauze si actiuni concrete si a unor forte si agenti sociali reali , ci al unor entitati impersonale. Consecinta finala este o confuzie intre planuri si realitati si o indistinctie intre cauze si efecte :



„ La fiecare ciclu electoral, acestor oameni li s-a spus că “ei decid” şi după fiecare alegeri, viaţa lor a rămas la fel; şi datul mitei şi (mai întotdeauna) cei cărora le-o dădeau sunt tot acolo. Şcoala s-a golit de orice conţinut şi a ajuns o afacere de sacoşe şi de meditaţii, spitalele s-au ruinat şi-a mai rămas alb în ele doar plicul strecurat în buzunarul (mereu deschis) al doctorilor şi al asistentelor, administraţia publică nu e renumită decât prin lipsa ei de funcţionalitate, trenurile arată şi circulă de parcă ar veni şi s-ar duce pe front şi societatea însăşi, asemeni apei stătute, s-a împărţit între suprafaţa subţire şi gelatinoasă a celor ce se pot mişca (politicieni, afacerişti veroşi – conectaţi la banul statului – şi interlopi ce “txează” la lumina zilei) şi marele underground al unei lumi ce se descompune lent, dar inevitabil. Asta e România Centenarului Unirii! Să ne mirăm că oricine poate o părăseşte? Sau că, în interior, tinde spre singura formă de echilibru – precar şi acela – pe care a cunoscut-o în istoria ei: feudalismul?

In aceasta lume guvernata de umbre si in care se vad  numai efectele, societatea nu poate functiona in mod normal . Cei mai multi din cei care traiesc in ea primesc suficient ca sa nu moara si destul cat sa nu traiasca cu adevarat , iar natura raporturilor dintre stat si cetateni defineste un fel de penitenciar social in care exista numai detinuti condamnati ad aeternam , dar nu pot fi identificati nici gardienii , nici comandantii sai :



„Dar săracului ce i se poate cere? În ce altceva poate el spera decât în răsturnarea, magică şi totală, a situaţiei în care se află? Ce e viitorul pentru el? Un singur lucru: disperarea de a-si vedea copiii scăpaţi din iadul la care el e condamnat pe viaţă. Pentru asta e dispus să lucreze ca un ocnaş, să mintă, să înşele şi să fure, pentru că ştie – din propria lui experienţă – că oamenii nu au decât o singură şansă de a scăpa din infern. În rest, nu există nimic altceva decât casa, familia, mâncarea, traiul de zi cu zi şi acel, scrâşnit, “mai rău să nu fie!”.
„ O să se spună: nu, România nu e un stat eşuat. Oare? România e asemeni unui bolnav sedat ce merge, deasupra unei prăpastii, pe o coardă, nici aceea prea bine întinsă. Da, încă n-a căzut. Incă. Şi totuşi, dincolo de acest “încă” e un abis pe care noi nu-l mai vedem (pentru că îl simţim prin epidermă), dar care – cum ieşi din graniţele ţării, sare în ochi: sărăcia. Singura constantă a istorică a lumii noastre a fost sărăcia (s.n.).”

In viziunea autorului , societatea romaneasca a fost si este guvernata doar de saracie si 
de impersonalul „ se ” , cu alte cuvinte am avut un comunism fara comunisti , o „democratie originala” fara democrati, etc. :


„Comunismul a sfârşit în frigul, foamea şi întunericul care au făcut din oraşele ridicate de Ceauşescu nişte bidonviluri de lumea a treia.”

„Iar democraţia noastră “originală” se îngroapă în scandaluri, paiete şi festivităţi golite de orice sens.”

In toata acesta eseistica si prestidigitatie sociala sublima care exclude orice forma de determinism , granita intre concepte se estompeaza . Talentul literar indiscutabil al autorului transforma societatea intr-un fel de teatru kabuki in care sub ceva se ascunde altceva si in care se poate afirma orice. Rezultatul este o forma de discurs eclectic in care epocile se amesteca si reperele temporale devin fluide  , iar postulatele si generalizarile tin loc de fapte si argumente :


„ Nu a existat nici un moment în întreaga noastră istorie (s.n.) în care să fi fost – în oricare din provinciile ce ne alcătuie – o naţie proasperă. Epoca lui Carol I, care a modelat oraşele Regatului şi a creat o subţire pătură alcătuită din marii moşieri şi mica burghezie, s-a încheiat cu ultima răscoală europeană. În Europa Occidentală, răscoalele sunt fenomene specifice Evului Mediu.”

Si totusi, furat de peisaj autorul nu rezista tentatiei si de dragul propriilor convingeri da cu bata in balta . Fara sa ezite , se ia de gat cu faptele si istoria reala postuland ce crede de cuviinta acolo unde trecutul a fost deja consemnat. Obiectiv vorbind , orice liceean de astazi are acces acum la o informatie de genul :


„ Rezistența anticomunistă românească este o mișcare populară de luptă împotriva dictaturii Partidului comunist român (6 martie 1945-22 decembrie 1989). A fost activă începând cu anul 1944 și a durat timp de mai mult de treizeci de ani, unele luptători izolați subzistând efectiv până la mijlocul anilor ’70[note 1]. În România, opoziția armată a fost prima și una dintre cele mai organizate forme de rezistență împotriva regimului comunist. Abia după căderea lui Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989, detaliile unei asemenea mișcări au fost aduse la cunoștința publicului. Dacă românii cunoșteau deja existența bandelor armate, acest lucru era posibil numai via propaganda comunistă care le evoca în mod regulat, faptele fiind deformate, puterea arătându-i pe luptătorii anticomuniști drept niște vulgari tâlhari la drumul mare, în solda puterilor imperialiste externe[1].”


https://ro.wikipedia.org/wiki/Rezisten%C8%9Ba_anticomunist%C4%83_din_Rom%C3%A2nia

Ce scrie in 2017 publicistul si lectorul universitar si ganditorul rafinat Mihai Maci preocupat de „ problema decreatiei in opera Simonei Weil , gândirea disidentă est-europeană, filosofia contemporană şi mai ales "tentativele est-europene de a gândi rostul istoriei” (http://www.contributors.ro/author/mihai-maci/?bio) ?

Ce are chef , iar rezultatul este de un comic involuntar pentru ca in acest caz autorul joaca de unul singur si in alt film : 

„ Interbelicul elitelor noastre s-a încheiat cu trei dictaturi, orice s-ar spune, acceptate (s.n.) de o populaţie care nu a refuzat (s.n.) calea (rusească) a modernizării cu forţa, de sus în jos.”

De aici incolo lucrurile devin de-a dreptul captivante. Daca nu pot fi manipulate faptele si datele istorice pentru ca romanii s-au fript de atatea ori cu ciorba incat sufla si in iaurt, mai ramane asul din maneca respectiv apelul la sentiment si manipularea emotiilor.

In acest caz , solutia este o clasica „lamentatio” respectiv o tanguire si o frangere a mainilor in fata drobului de sare care trebuie sa ramana exact acolo unde este pentru ca nu ne intereseaza nici cine l-a pus , nici de ce, si nici cum poate fi luat de acolo :

„Dincolo de toate e o populaţie însingurată, îmbătrânită, tot mai bolnavă, la limita de jos a alfabetizării, hrănindu-se cu resturile industriei de consum şi care trăieşte cu 300 de euro lunar. Adică cu banii pe care nu i-ar accepta nici un somalez, eritreean, afgan sau bangladeş imigrat în Europa. Peisajul din jurul nostru, cu case ce se ruinează, cu craterele fostelor fabrici, cu munţii despăduriţi, cu grămezile de gunoaie, cu vilele de prost gust şi cu beculeţele “lunii Sărbătorilor” e oglinda chipului nostru, scofâlcit de neputinţă şi a sufletelor noastre pustii. Aceştia suntem!”

Dupa ce au fost decretate premisele  in aceasta forma, concluziile par sa decurga pe cale de consecinta :



„ A le vorbi acestor oameni despre “democraţie”, “valori europene” şi “parteneriat trans-atlantic” nu e nimic altceva decât dovada unei patetice inadecvări şi a autismului în care trăiesc cei ce rostesc asemenea discursuri.”

„ Astăzi nu numesc nimic altceva decât trista realitate: o subţire pătură suprapusă de oameni care pot orice şi o enormă masă de iobagi, care nu mai pot nimic. Ceea ce e propriu timpului pe care-l trăim este faptul că, exceptând o mână de tineri idealişti, entuziaşti şi studioşi, nimeni nu mai crede în vorbele frumoase.”


„ “Democraţia”, “valorile europene” şi “parteneriatul trans-atlantic” au devenit nu doar termeni calpi, ci au sfârşit – în percepţia publică – exact în opusul lor. “Democraţia” a ajuns a fi asimilată vorbăriei găunoase, scandalurilor oneroase, războiului dintre ganguri şi jafului cu protecţie “de sus” prin care s-a devastat tot ce a putut fi împărţit şi s-au creat “parlamentari” şi “miliardari” de carton. “Valorile europene” au sfârşit prin a fi reduse la două: “drepturi” pentru minorităţile sexuale şi “cote” de imigraţie.”

Acum putem in sfarsit sa vedem luminita de la capatul tunelului si sa intelegem ce proroceste autorul ca ne asteapta de la „rechinii imperialisti” in loc de democratie :


„Altfel spus, deschiderea porţilor către invazia – şi dinlăuntru, şi dinafară – a unor străini care, cu protecţii cărora noi nu ne putem opune, ne vor transforma pe noi înşine în “străini în propria ţară”. Iar “parteneriatul trans-atlantic” nu mai e înţeles decât ca o formă penibilă de vasalitate în numele căreia America propune şi dispune după cum vrea, de tot ce vrea, în România. Şi nu orice Americă, ci în mod clar cea a “corectitudinii politice”, a “birocraţiei” şi “multinaţionalelor”.


„Cei care mai înţeleg cât de cât lumea în care trăiesc pot urla din toţi bojocii că nu aşa stau lucrurile, că aceste viziuni false şi reductive sunt opusul realităţii şi că dincolo de ele se văd luminile tancurilor de la Răsărit. Numai că vorbele lor nu vor mai ajunge niciodată în bordeiele sărăcăcioase ale celor ce cred cu tărie că democraţia e jaf, Europa – homosexualitate şi America – stăpânul. Oamenii aceştia sunt convinşi că ştiu, mai bine decât toţi intelectualii, asimilaţi şi ei tuturor stăpânirilor. Am ajuns o naţie de gnostici! ”.


„Astăzi linia de separaţie nu-i mai desparte pe democraţi (sau liberali) de adepţii totalitarismului, ci pe cei care asumă modernitatea de cei ce vor (re)instaurerea unei lumi tribale în care totul e simplu şi clar.”

Mihai Maci dovedeste un talent absolut remarcabil de a glosa pe marginea evidentei , de a disloca si inversa conceptele si sensurile si de reinventa un nou limbaj social care seamana cu nouvorba ( "razboiul este pace, libertatatea este sclavie ,ignoranta este putere",etc. ) din romanul 1984 al lui George Orwell, limbaj  in care pentru ceea ce fac sau nu fac unii, sunt de vina toti ceilalti . 

Cu acest ochean intors eseistul nostru reuseste performanta de a nu observa ceea ce vede intreaga societate respectiv faptul ca statul de drept este asaltat de penalii si grupul infractional organizat care vor sa masacreze legile justitiei , si nici rezistenta acerba a cetatenilor la aceaste tentative . 
In schimb  , ca altadata Ion Iliescu , le  reproseaza acestora "lipsa de consens" adica exact reactiile morale puternice prin care cetatenii nu vor sa stea la aceeasi masa de negociere cu infractorii carora cu atat mai mult nu vor sa le acorde drept de decizie politica intr-un stat de drept : 


„Ce ne-a adus modernitatea? Problemele modernităţii. De pildă aceea că un drum se face doar prin decizie şi prin efort comun. Or, s-a dovedit că nu suntem în stare nici să ne acordăm pentru a decide cu toţii (s.n.) , nici să susţinem un efort de durată pentru a articula ceva în comun(s.n.). Şi atunci? Una din două: sau ne prăbuşim într-o ruină generalizată, din care bande de asociaţi ai interesului de moment fură tot ce le cade în mână ( s.n.)  sau ne încredinţăm unui tătuc feroce, capabil să decidă pentru toţi şi să construiască – la nevoie din oasele noastre – drumul de care avem nevoie (s.n.). Modernitatea înseamnă dezbatere. În lumea noastră dezbaterea înseamnă ceartă şi înjurături, refuzul înţelegerii numai pentru a nu-i face celuilalt pe plac, plata unor poliţe vechi şi neagră băşcălie (s.n.)”.
Rezultatul este un viziune de tip darwinist in care pentru rafinatul ganditor social Mihai Maci  omul ( adica "noi" , adica "toti" ) este un fel de lup pentru om iar ura biologica si interesul pentru "capra vecinului" sta la baza intregii dinamici sociale:


„Modernitatea înseamnă atenţie şi disponibilitate faţă de altul. Dar cum ne putem noi deschide faţă de altul, când toţi ceilalţi pe care i-am cunoscut aveau ei o condiţie mai bună decât a noastră? Când a fost celălalt egalul nostru? Pentru noi a fost stăpânul, bogatul, cel în faţa căruia a trebuit să stăm cu căciula în mână şi pe care, în adâncul nostru, l-am urât din tot sufletul. N-am visat decât să-l doborâm şi să chefuim în palatele lui. Băieţii care i-au dat în cap lui Gherghe Brătianu şi l-au bătut cu răngile pe Mircea Vulcănescu nu erau nici ruşi, nici evrei, nici unguri. Erau “copii de-ai noştri”, de la ţară, crescuţi din lacrimile mămucilor lor şi din sudoarea taţilor lor. Însă când au dat cu parul, au dat cu plăcere, pentru că cel în care-au dat era altul, străinul, cel care uda cămaşa tatălui cu sudoare şi le făcea mamele să plângă. Şi au dat nu doar pentru că li s-a spus asta, ci pentru că au trăit-o ei înşişi în anii dinainte de-a ajunge gealaţi. Nu vă fie frică, dacă s-ar întoarce încă odată lumea, s-ar găsi destui care să dea iarăşi, tot cu atâta sete!”

Deja suna cunoscut, nu ? Din nefericire, toata aceasta viziune primitiva in care oamenii sunt redusi la statutul de caini ai lui Pavlov nu seamana cu filozofia  contemporana, ci mai degraba cu cea din textele sacre ale bolsevicilor din Rusia respectiv cu  psihopolitica promovata de I.P. Beria :




Prima ţintă a Psihopoliticii este Omul. El trebuie coborât şi transformat dintr-o fiinţă cu viaţă spirituală într-un şablon cu reacţii de animal. Omul trebuie sa ajungă să gândească despre sine însuşi ca despre un animal, capabil doar de reacţii animalice. Omul nu trebuie să mai creadă despre sine  despre cei din jurul său că ar fi apţi de „rezistenţă spirituală" sau de sentimente nobile."
"Omul este un animal care funcţionează pe baza mecanismului de stimul-răspuns. întreaga sa capacitate de a gândi, chiar şi principiile sale etice şi moale, se bazează pe acest mecanism."
"Obedienţa este rezultatul folosirii forţei.",etc., etc.
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/

Aceasta viziune viscerala asupra umanului este pretextul ideal de construi o imagine apocaliptica a societatii romanesti considerata o bomba cu ceas  in care saracii sunt de vina pentru saracia lor :


Dar noi? Pe noi ne-a prins 1989 cu mai bine de jumătate din populaţie în rural, adică în afara datelor elementare (reţele de apă, canalizare, asistenţă medicală etc.) care definesc civilizaţia. Masa aceasta enormă, plus celalaltă – aproape la fel de mare – rămasă pe drumuri, în oraşe incapabile să se mai întreţină, după falimentul industriilor comuniste a fost adevărata noastră problemă. ".
"Nu avem canalizare în cele mai multe sate, în multe nu e nici dispensar, bibliotecile au fost aruncate în stradă sau arse, se închid şi şcolile – ce le mai rămâne făpturilor ce încă bântuie prin ele? Un singur lucru – căci e în fiecare sat: Biserica. Orfanii tuturor guvernelor, orfanii Europei (cei la care n-a ajuns un euro din faimoasele “fonduri” împărţite generos “între prieteni”) şi-au regăsit tatăl. Biserica aceasta de bază – care n-are aproape nici o legătură cu biserica instituţională – e ultimul loc în care se mai pot întâlni cei care nu mai au unde se duce."

In sfarsit a venit  si  momentul in care se trage cortina peste cauze si vinovati , se furnizeaza tintele false , se postuleaza o mentalitate primitiva a populatiei si de aici o ineficienta modelului european , iar in final suntem amenintati cu o prezumata apocalipsa sociala :



" Şi Biserica aceasta le spune că străinii (adică cei care sunt altfel decât noi) sunt împotriva firii, că stăpânitorii lumii acesteia trebuie să fie asemeni tatălui, autocraţi ce răspund doar în faţa Pantokrator-ului, că credinţa e viaţă şi ştiinţa e nebunie şi, mai ales, că pe cel părăsit de toţi, Dumnezeu nu-l uită..... Acestor oameni li se adresează pliantele ininteligibile pe care se toacă “fondurile europene”?”
„ Preocupaţi de “salarii şi pensii speciale”, am creat o întreagă populaţie de revoluţionari cărora le lipseşte o scânteie pentru a tarnsforma cotidianul în Apocalipsă. Orbiţi de jocul cu sofisticăriile n-am băgat de seamă că au uitat să citească şi singura lor sursă de informaţii sunt ştirile ce anunţă iminenţa ceasului din urmă." 
„Viziunea tribală a societăţii (“afară cu străinii din ţară”, să rămânem doar noi între noi), reîntoarcerea la credinţa fundamentalistă (cu antiintelectualismul ei, care consideră orice cunoaşterea fără beneficii practice ca fiind inutilă), mistica “tătucului salvator” şi invocarea soluţiilor de forţă, resentimentarismul cu potenţial revoluţionar şi, mai mult decât toate, instabilitatea agitată a unei societăţi ce se descompune sunt măsura dezamăgirii pe care-o lasă în urmă a treia tentativă, eşuată, de modernizare a lumii noastre. 

Finalul acestei prestidigitatiei mirobolante este unul apoteotic si pe masura postulatelor si prezumtiilor ei avansate initial . In logica originala a eseistului  , Romania a ratat intalnirea cu Europa  prin ...viziunea tribala a societatii respectiv mentalitatea primitiva a cetatenilor ( nu conteaza faptul ca in Romania au avut loc cele mai mari demonstratii anticoruptie din intreaga Europa )  , deci politicienii care s-au jucat mereu cu chibriturile si sunt  acum aproape de a da foc cetatii ca sa-si scape pielea de intalnirea de gradul III cu justitia , sunt curati ca lacrima Christi si deasupra oricarei banuieli :  



"Şi, în ciuda faptului că atât în 1989, cât şi în 2007 aveam o mulţime de aşi în mână, sunt dovada faptului că am ratat – încă odată – întâlnirea cu Europa. Liviu Dragnea, Tudorel Toader, Liviu Pop sau Olguţa Vasilescu nici măcar nu există. Ei sunt doar materializările – ectoplasmatice şi ridicole – ale acestui eşec, mare cât secolul ce ne stă în faţă.”

Problema este ca acest articol care promoveaza o viziune a ocheanului intors ( este adevarat, diversitatea de opinii este absolut normala intr-o democratie ) si face din alb negru sau invers  reusind sa se adreseze "dudului injurand salcamul" cum spuneau vechii chinezi ,  nu este unul singular ci se incadreaza intr-o tendinta mult mai generala care se manifesta la noi in ultima vreme, cel mai recent exemplu fiind un interviu luat psihologului Daniel David si publicat in ziarul "Adevarul" ( http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/interviu-psihologul-daniel-david-ne-conduc-fostii-tineri-comunisti-indoctrinati-revolutie-doua-trasaturi-opresc-o-tara-afara-1_5a200f7d5ab6550cb8b3a111/index.html ).
 Cum in acest caz nu mai putem vorbi de o "viziunea tribala a societatii " si de "incapacitatea noastra " funciara pentru ca sunt in cauza  reprezentantii noului val de intelectuali publici si formatori de opinie , intrebarea finala este ce urmareste in realitate acest gen de " implicare civica " atunci cand si statul de drept , si valorile istorice , sociale si culturale sunt sub asediu.



http://www.contributors.ro/administratie/dezamagirea-democratica/#comment-327615

http://www.contributors.ro/administratie/dezamagirea-democratica/#comment-327616




Comentarii Contributors.ro


C_1978 spune: 
Contributors închiriază (gratis) spațiu de reclamă pentru bloguri?
La întrebarea dstră
“Cum in acest caz nu mai putem vorbi de o “viziunea tribala a societatii ” si de “incapacitatea noastra ” funciara pentru ca sunt in cauza reprezentantii noului val de intelectuali publici si formatori de opinie , intrebarea finala este ce urmareste in realitate acest gen de ” implicare civica ” atunci cand si statul de drept , si valorile istorice , sociale si culturale sunt sub asediu.”
îl rog pe dl. lect. dr. MACI să răspundă.
Cred că-i mult mai simplu decât să-l tocăm semi-miștocărește în prezența-i. E cam ridicol, scuzați-mă.
Mă întreb cum ați fi reacționat dacă dl. MACI (sau altcineva) ar fi actualizat vreun articol al lui Mihai Eminescu, asemănător ca ton cu cel aici de față… Sau ce-ați zice dacă dl. MACI a scris acest articol negândindu-se la breșele pe care le-ar lăsa criticilor, la cald, la primă mână și din suflet? I-ați acorda circumstanțe atenuante?
Vă recomand s-o citiți pe Simone Weil, unul dintre marii filosofi (nespeculativi) ai secolului trecut.
  • Sergiu Simion spune:
    Nu, dvs confundati mentionarea sursei unei opinii cu reclama unui blog. Dupa regulile dialogului democratic si civilizat, Contributors.ro permite exprimarea libera a opiniei celor care scriu in nume propriu , dar si a pseudonimelor gen C_1978 cum sunteti dvs ( eu nu stiu cine sunteti dvs, dar dvs stiti cine sunt eu ) care cauta orice pretexte sa deturneze dialogul ( am furnizat unul special pentru pseudonime ca dvs , si v-ati comportat exact cum ma asteptam :) ) , nu raspund pentru afirmatiile facute , se pot comporta dupa regula „ musca si fugi” si pot reveni oricand sub o noua infatisare.
    In acest caz ati vrut “sa preluati comanda” pe acest forum , v-ati autoinvestit in postura de avocat al autorului , faceti tuturor recomandari tuturor inclusiv autorului ( care poate raspunde si fara invitatie daca doreste ) si asteptati probabil un fel de „ Sa traiti !” de la ceilalti uitand ca va mai trebuie si ceva argumente in afara de comparatia autorului cu Mihai Eminescu , apelul „la prima mana” si la sufletul dlui Maci pe care l-ati localizat dvs in articol si de sub pseudonim.




Saturday, December 2, 2017

Noua psihologie si geniile ei



Un interviu luat de jurnalistul Remus Florescu psihologului Daniel David si aparut de Ziua Nationala a Romaniei in ziarul " Adevarul " ( INTERVIU Psihologul Daniel David: „Ne conduc foştii tineri comunişti bine îndoctrinaţi la Revoluţie“. Două trăsături care ne opresc să avem „o ţară ca afară“) atrage atentia in primul rand prin afirmatiile facute , dar si prin reactiile starnite in randul cititorilor .



Daniel David , autorul "Psihologiei poporului roman"
Foto  "Adevarul"



O reactie de tip nord-coreean la acest interviu a aparut pe o retea sociala cum este Facebook:


" Daniel David e genial! Ma bucur mult ca a spus aceste lucruri. "
Mona-Lisa Marghitan


Sa vedem acum ce decreteaza geniul identificat de  Mona-Lisa Marghitan pentru ca in acest caz intalnim cugetari extreme de profunde . Dupa opinia geniului psihologic formata in urma unei asa-zise cercetari despre “psihologia poporului roman” , dar care publicata in Occident ar starni hohote de ras , acest popor s-a schimbat radical in ultimul secol si a trecut prin transformari calitative  de genul :

“…de la spiritul de turma la complexul de inferioritate”
(http://adevarul.ro/.../studiu-s-a-schimbat.../index.html )

Probabil asa se explica un presupus paradox identificat de catre geniul in cauza care confunda Romanii si romanii cu unii dintre politicieni ei corupti :

“„România trece printr-un moment-cheie în dezvoltarea sa, pentru că noi am aderat la lumea vestică, dar refuzăm să ne integrăm în ea”

La randul lui acest paradox identificat s-ar explica nu prin comportamentul politicienilor corupti care ataca Uniunea Europeana , SUA , statul de drept si democratia de tip occidental , ci , din nou, prin “mentalitatea poporului” si inapoierea lui culturala care il face sa respinga autonomia individuala si distribuirea puterii , cele doua elemente care ne impiedica sa ne integram in spatiul vestic fiind urmatoarele dihotomii :

“individual autonom versus individul colectivist”;
“distribuirea versus concentrarea puterii” .


Aceast model al implicarii ( a se citi manipularii) sociale este preluat mecanic de catre noii psihologi care stiu din surse oculte ca romanii nu sunt patrioti si lanseaza in mass-media diagnostice gratuite societatii si cetatenilor ( https://www.libertatea.ro/stiri/multi-romani-nu-stiu-ce-insemnat-marea-unire-psihologia-patriotismului-paradelor-militare-si-petrecerilor-de-strada-2059750 ) fara nici o tresarire , dar cu DSM-IV ( Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders ) tinut ostentativ sub brat :


“Un lucru e cert: de Ziua Națională, marile mase de oameni nu sunt fascinate de cultură sau de istorie, nu ies pe stradă din patriotism, ci atrase de petrecerea agreabilă a unei zile libere. Românii ies din case pentru spectacolul social, pentru micile gratuități oferite de primării, pentru a interacționa unii cu alții, nu mânați de porniri patriotice. Cu adevărat impresionant ar fi ca românii să citească ce s-a întâmplat pe 1 Decembrie 1918, iar când sunt întrebați de reporteri să ofere un răspuns corect și detaliat. Cel mai patriotic gest de 1 Decembrie ar fi ca toți românii să afle ce a însemnat Marea Unire”

Cezar Laurentiu Cioc
psihologul Libertatea


psiholog Cezar Laurentiu Cioc
Foto Libertatea 

Pe scurt , geniul admirat de catre Mona-Lisa Marghitan  nu pare sa nu fi observat ca in Romania a avut loc o Revolutie in 1989 ( cu victime, nu cu vinovati) , o Mineriada in 1990 ( cu victime, nu cu vinovati ) , devalizari la scara nationala de miliarde de euro ( fara vinovati si/sau fara recuperarea prejudiciului ) o tragedie cutremuratoare de tipul Colectiv ( cu victime, nu cu vinovati) , uriase demonstratii anticoruptie care au devenit un model pentru statele europene , dar crede ca pentru toate aceste cataclisme sociale de vina sunt cetatenii romani si mentalitatea lor .
Mai mult decat atat, geniul in cauza face recomandari psihologice societatii romanesti , dupa ce a recunoscut singur ca impreuna cu colegii sai a pus umarul la distrugerea acestui domeniu :

"...prin politicile academice centralizate şi locale am ratat şansa normalizării psihologiei pentru cel puţin încă o generaţie (+20 de ani) şi am redus contribuţia acesteia la ştiinţa românească şi astfel la competitivitatea ţării. Practic am „omorât” psihologia – în forma ei modernă – din nou, tocmai când o generaţie nouă începuse să fie interesată de normalizarea acesteia. "
Daniel David - Sa bata clopotele pentru psihologia romaneasca...
http://www.contributors.ro/.../sa-bata-clopotele-pentru.../

In urma cu numai 3 ani aceleasi geniu avea cu totul alte opinii

„ Nu mai sunt implicat în conducerea CPR ( Colegiul Psihologilor din Romania – n.n.), retrăgându-mă în 2012 din orice funcţie, din cauza altor angajamente internaţionale. Ca unul care am fost însă implicat în această construcţie de la începuturi (spre exemplu, contribuind major la Hotărârea de Guvern), asumându-mi şi bunele şi relele ei cu credinţa că partea bună a fost, totuşi, dominantă, încă îmi pasă şi astfel îmi exprim o serie de gânduri faţă de viitor, în speranţa că ele vor contribui la un demers raţional şi util, susţinut de toată comunitatea psihologilor.”

https://danieldavidubb.wordpress.com/.../o-scurta-nota.../

Poate ca dupa ce breasla psihologilor isi va elibera confratii din cenzura interna (https://sergiusimion.blogspot.ro/2007/04/cenzura-psihologica-in-2007.html ) si spolierea la care sunt supusi prin reglementarile domeniului , va rezolva situatia penibila si scandalul urias  din propriul domeniu de activitate in care a intrat puternic DNA (http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8081) si in care exista prabusiri spectuloase (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-22083009-psihologul... ) , adica exact peste constructia gestata de catre geniul Daniel David si colegii domniei sale , va avea poate si dreptul moral sa faca recomandari psihologice societatii romanesti.


Wednesday, November 29, 2017

Confiscarea spatiului moral , inversarea valorilor , paralizia societatii civile si asfixierea statului de drept


"Am înţeles ce este Europa, ce este omul, cine suntem noi. Nimic nu mi-a deschis 
porţi mai largi şi mai generoase decât lecturile din clasicii noştri, din clasicii literaturii universale, din clasicii generaţiei mele. Pentru mine, scrisul a fost o formă de libertate, şi cred în continuare că, acolo unde există carte şi educaţie, există libertate".



" În discuție nu e, desigur, dreptul legal al unui editor de a publica ce-i place și de a-și comenta fapta editorială cu cine-i place. În discuție e însă moralitatea. Mai există și așa ceva pe lume." 




Un eveniment cultural recent cum a fost deschiderea oficiala Targului Gaudeamus ( care intamplator s-a suprapus si cu ultima mare demonstratie imptriva tentativei de blocare a justitiei ) este cea mai buna ilustrare a starii de parabioza a societatii romanesti  in care "sub ceva se ascunde altceva" respectiv a anormalitatii politice , sociale si culturale in care traiesc de aproape trei decenii  cetatenii acestei tari.
Ne aflam intr-o societate duplicitara de gradul doi sau, mai simplu, intr-o societate a diversiunii. In acest tip de societate , la fel ca in comunism, vorbele nu se suprapun peste fapte si nici ideile peste lucruri. In noua noastra lume, minciuna reprezinta numai un punct de plecare deoarece individul - ajuns prizonierul unor structuri impersonale si al formelor fara fond este pus in situatia absurda de a nu putea disocia realul de fictiv . Intr-adevar, in spatiul social s-au produs evenimente care pentru perceptia unor intregi categorii sociale exista sau nu exista dupa cum individul crede sau nu in ele. Rezultatul final este un fel de jungla a lui Meinong in care realitatea devine o fictiune , iar obiectele imposibile capata statut de realitate.
In cazul de fata , o actiune perfect legitima de promovare a valorilor culturale devine in mod oficial  o rampa de lansare a valorilor penale cu ajutorul statului, institutiilor sale si structurilor sociale existente.








De ce oficial ? Deoarece actiunea este girata  de ministrul Culturii, organizata de postul national Radio Romania , are drept invitat de onoare Uniunea Europeana care prin reprezentantul ei in Romania este pentru prima data invitata la un targ international de carte , este cautionata de Institutul Cultural Roman si are drept presedinte de onoare un dramaturg si jurnalist emigrat din Romania inainte de 1989 *).



























































    


Problema este ca aceasta manifestare culturala specifica normalitatii sociale , civilizate si europene, devine o tribuna de propagare a comportamentelor antisociale respectiv un fel "conventie a infractorilor" in care indivizi condamnati pentru fapte penale devin un fel de vedete si "cruciati ai dreptatii" in virtutea dreptului la libera exprimare a opiniei , iar cetatenii onesti sunt bruscati, jigniti si dati afara de paza pentru ca la acest targ de carte "nu se face politica"  , dar se publica si se face reclama cartilor "politcienilor" : 











Apare imediat , nu se stie de unde,  si un "advocatus diaboli" care cu o remarcabila cecitate intelectuala nu vede decat o singura fata a monedei respectiv aceea a drepturilor infractorilor  si care lupta pentru aceste drepturi atat cu "dusmani interni" , cat si cu "agenturili esterne"  . 
In viziunea originala a acestor "avocati" ad-hoc care confunda dreptul la exprimare al tuturor  cu validarea sociala a unor comportamente penale ,  infractorii atat de persecutati saracii , pot si trebuie sa fie  "colegi de raft" cu oamenii onesti si personalitatile culturale ale momentului , orice protest al cetatenilor onesti fiind taxat , in exprimarea atat de draga  lui Ion Iliescu in iunie 1990,  drept comportament huliganic "de tip legionar"   : 




„Nu poţi să interzici apariţia acestor cărţi. E vorba la urma urmei de sindromul Hitler. În societatea democratică au dreptul şi lichelele, şi canaliile, şi foştii puşcăriaşi. Au dreptul să vorbească, să se exprime. În ţara noastră liberă, acum, şi democratică, poţi să fii coleg de raft cu tot felul de personaje. Asta este(s.n.)" 
Cristian Tudor Popescu 
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/c-t-popescu-in-societatea-democratica-au-dreptul-si-lichelele-si-fostii-puscariasi-sa-se-exprime-835125



"Urasc atmosfera de Mall in zilele de Black Friday de la Targul de carte Gaudeamus.Cu toate acestea, am venit si am vorbit la lansare nu numai pentru ca m-a invitat Eugen Mihaescu, dar si pentru ca am tinut sa fac din asta un act de solidarizare cu Editura Rao , supusa in ultimele zile unui atac huliganic de tip legionar si unei campanii violente, amintind de cele declansate pe vremea lui Ceausescu de Gasca lui Eugen Barbu impotriva unor edituri pe motiv ca publica lucrari contrarevolutionare fie prin continut , fie prin autor, care autor e cultivat de Europa Libera si alte posturi reactionare. "
Ion Cristoiu
http://evz.ro/ma-solidarizez-cu-editura-rao.html


Reactia acestor "avocati" este la fel de ferma si in ceea priveste "agenturili esterne":

"Probabil discuţiile lui Hans Klemm cu Dragnea sau Tăriceanu au fost inutile, cei doi merg înainte orice ar fi, sunt doi sceleraţi care sunt în stare să arunce România în haos, ar duce-o oriunde numai să scape ei. Asta văd toţi românii.Poziţia Departamentului de Stat este corectă (s.n.), dar nu e dreaptă (s.n.), pentru că Departamentul de Stat, fie şi al SUA, nu are dreptul să ceară imperios ceva Parlamentului României, nu are dreptul să facă acest lucru cu arlamentul niciunei ţări din lume."

Cristian Tudor Popescu
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/c-t-popescu-pozitia-departamentului-de-stat-este-corecta-dar-nu-e-dreapta-836178


Acest gen de reactie a "analistilor politici" nu difera de fapt prin nimic de reactia unor politicieni care chipurile sunt in opozitie , dar reactioneaza exact cum reactiona Ceausescu si securistii lui cand vorbeau de "agenturili esterne" : 



" Nu pot sa accept tonul pe care Departamentul de Stat vorbeste Romaniei"  
Catalin Predoiu
http://revista22.ro/70267734/catalin-predoiu-nu-accept-tonul-pe-care-departamentul-de-stat-al-sua-vorbeste-romaniei.html

Daca asa reactioneaza "advocatus diaboli" dupa trei decenii de democratie si stat de drept , cum reactioneaza societatea civila ? Cum reactioneaza personalitatile culturale si intelectualii publici la confiscarea scenei politice si publice de catre penali ? 
Atunci cand o fac , se comporta ca niste copii carora li s-au furat jucariile : 



"Grozavia este ca ei ne-au furat cuvintele si valorile (s.n.). Ei folosesc aceleasi cuvinte ca noi si isi joaca indignarea . Niste banditi se transforma in feți-frumoși, apar la rampa ca si cum ar fi fost Fat Frumos. Au furat din buzunarul unui popor saracit tone de bani si pe urma apar si vorbesc despre dreptate, adevar, frumusete, cultura ,..."
Gabriel Liiceanu











Sau, si mai interesant, atunci cand o fac , propun cu tarie solutii utopice ( ca sa nu spunem demagogice )  despre care stiu din start ca sunt imposibile in orice logica politica, sociala, juridica si morala : 











In sfarsit, mai ramane o intrebare. Daca asa se comporta personalitatile societatii civile si intelectualii publici , cum se comporta padurea de ONG-uri care vorbesc in numele ei atunci cand politicienii penali ataca justitia confiscand si spatiul public si spatiul moral al societatii obligand mii de cetateni sa demonstreze in frig ?
Aici lucrurile devin de-a dreptul captivante deoarece pe retelele sociale gasim tot felul de semnale ale unor grupuri care afirma ca vorbesc in numele miilor de cetateni care au inghetat pe strazi. Un asemenea exemplu este "Fondul pentru democratie" care considera ca se pot implica mai multi cetateni in demersul civic, ...daca platesc altii :


https://www.facebook.com/FondulPentruDemocratie/posts/1816736871957558


Am incercat sa aflu mai multe amanunte despre aceasta organizatie nascuta din "civismul cronic" si foarte activa pe Facebook , iar rezultatul a fost un raspuns interesant si amuzant in acelasi timp ( intre timp, sters ...) prezentat mai jos :





















Revenind la subiect, intre evenimentele care au loc in spatiul social , reactiile cetatenilor fata de acestea si actiunile societatii civile exista o discrepanta evidenta ( ca sa nu spunem o fractura ) pentru ca ceea ce preocupa cu adevarat oamenii nu preocupa intotdeauna si organizatiile care vorbesc in numele lor.
Acum cand la Targul Gaudeamus unii condamnati penal apar pe post de personalitati culturale si intelectuali publici, unde sunt organizatiile societatii civile si ce spun ele ?
Cand in iarna trecuta au iesit in strada 600.000 de oameni , sau acum cand au iesit 30.000 , unde erau ONG-urile "mai mult decat capabile sa invete oamenii sa fie civici" ?
Aici lucrurile se complica si mai mult. In cel mai bun caz ONG-urile lupta pentru "cauze impersonale" si nu vor sa aiba legatura cu o ideologie anume :


" Nu am crezut niciodata ca protestele au nevoie de vreun lider...... ." 
"Suntem acolo pentru o cauza IMpersonala. Incurajam implicarea tuturor. #decenta .Suntem diversi, nu de dreapta, stanga sau alta ideologie anume. Incercati sa pastrati scandarile si mesajele in tonul comun fara sa-i indepartati pe altii cu extremisme, nationalisme sau revendicari care nu au legatura cu mizele noastre.#echilibru"  
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-22135174-comunitatea-coruptia-ucide-malin-bot-nu-reprezinta-nu-face-parte-din-echipa-noastra-nu-credem-protestele-nevoie-vreun-lider-atat-mai-putin-unul-autoproclamat.htm

"Vrem să trăim într-o ţară democratică, modernă și normală. Nu putem lăsa asta doar în seama guvernului şi a politicienilor. Trebuie să facem guvernarea mai transparentă şi mai raţională, arătând că înţelegem ce fac ei acolo şi că reacţionăm când greşesc. Implică-te, contribuie și susține acest efort."
https://expertforum.ro/ 


Aceste lucruri se spun intr-o forma sau alta inca din anii `89-`90 , dar ceea ce lipseste din toata aceasta efervescenta civica este exact esentialul , respectiv o strategie , obiective , un plan, termene ,etc. si raspunsul la enervantele intrebari : Cum ? Care sunt cauzele ? Ce se poate face ? , etc.
Cu alte cuvinte, dupa trei decenii de democratie suntem exact ca la inceputul ei , daca nu chiar mai rau daca ne gandim la faptul ca unii infractori au devenit modele sociale care au confiscat scena politica si publica si vor sa tranforme statul de drept intr-un stat condus de penali .
Pe cale de consecinta , la noi totul este cat se poate de bine si in cea mai buna dintre lumile posibile in care nu stie stanga ce face dreapta, o mana spala pe alta si amandoua faţa : partidele politice au scopurile lor politice , ONG-urile au scopurile lor specifice , iar cetatenii isi sustin cel mai bine singuri propriile cauze . In strada.




Nota

*) In buna traditie a ambiguitatii politice si sociale de la noi, aceste inaltatoare cuvinte prefateaza un eveniment care a promovat si contrariul intr-o situatie in care civilizatia nu poate fi despartita de cultura, cultura de valori si valorile de morala.
 Democratia si libertatea nu presupun promovarea "culturala" a infractorilor ( adica exact ceea ce s-a intamplat ) pe post de modele culturale si sociale , ori cei care au cautionat evenimentul, si in primul rand presedintele de onoare al Targului Gaudeamus ,  nu au avut nicio reactie ad-hoc sau ulterioara fata de un asemenea incident care a revoltat participantii la un asemenea eveniment. 


http://www.contributors.ro/cultura/intre-monica-lovinescu-%C8%99i-dan-voiculescu/#comment-327099 ;
http://www.contributors.ro/cultura/demisie-in-marginea-unei-lansari-de-carte/#comment-327098