Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

sâmbătă, 19 octombrie 2019

Prestigiul social si credibilitatea morala a unor personalitati publice. Dan Barna






O recenta investigatie a Rise Project a pus in alta lumina comportamentul unui lider politic si candidat la presedintia Romaniei cum este Dan Barna ( https://www.riseproject.ro/articol/adevarul-despre-dan-barna/ ) . 
In acest caz discrepanta dintre lozincile , declaratiile si principiile enuntate in plan politic si etica aplica in afaceri este evidenta : 



Sursa : https://www.facebook.com/watch/?v=594571907652199



Foto : Rise Project


Marile probleme au aparut atunci cand au intrat in joc  fondurile europene iar afacerile s-au amestecat cu rudele si prietenii  : 



"

COMBINAȚIA DE SUFLET



Intreprinderea socială cea mai apropiată liderului USR, un atelier de croitorie numit Hermannstadt Design, s-a înființat în Șura Mică, lângă Sibiu, orașul de baștină al lui Barna.
Sora politicianului, Gabriela Popa, a fost aleasă președintele noii asociații, iar vicepreședinte s-a băgat fostul coleg de liceu și prieten vechi cu Barna, Sorin Pădurariu. Al treilea membru e un designer vestimentar, Alexandra Aldea.
Contractul dintre atelierul de croitorie și firma lui Barna, semnat la începutul lui 2015, include subvenția de 192 de mii de euro și obligația DCG de a monitoriza implementarea. Cum ar veni, se angaja să coordoneze proiectul, să aprobe planul de afaceri, referatele de necesitate, achiziții, decontări, facturi.
Prin statut, asociația trebuia să ofere locuri de muncă flexibile unor mame din mediul rural, cu familii monoparentale sau mai mult de doi copii. Șapte persoane cu totul, dintre care cinci din grupul vulnerabil.
Sora lui Barna, angajată director și agent de vânzări, și-a pus salariu net de 3276 lei, la fel ca designerul, în timp ce croitoresele au primit doar 1185 lei fiecare. Formularul Gabrielei de înscriere în grupul țintă, ca expert, e semnat chiar de fratele său.
“Sora mea are studii în domeniul croitoriei, am ales un business în domeniu, găsiseră și un designer. Și am zis ok, iată premisele unei  structuri de economie socială cu șanse să funcționeze. Nu doar informal, să luăm niște bani, ci miza era chiar să le facem sustenabile“, susține Barna.
...

Vestea bună răsună pe 30 iunie 2015, când Dan Barna își anunță echipa pe e-mail că vine bănetul: “Ia uitați ce belșug se întrevede :-)”. Fusese sunat de Magdalena Bene de la CJ Alba că vor intra banii din cele două linii de finanțare." 


https://www.riseproject.ro/articol/adevarul-despre-dan-barna/




Cum era de asteptat la o asemenea dezvaluire , reactiile sustinatorilor si criticilor lui Dan Barna sunt polarizate . Ultimele merg pana la atacarea comunitatii Rise Project care a publicat investigatia : 



 Au fost mulți care și-au oprit donațiile, donații recurente chiar, care pentru noi sunt importante. Cu toate acestea au fost și oameni care au început să doneze chiar după publicarea anchetei.

Pe noi oamenii nici măcar nu ne-au atacat pe conținut (s.n.), ceea ce e foarte trist. 


Am ajuns în situația în care nu se mai face distincția dintre pont și sursă.


Au mai fost oameni care au spus că noi am făcut plângerea de la Departamentul pentru Luptă Anti-Fraudă. Noi nu colaborăm cu instituțiile statului, pentru că de cele mai multe scriem despre ele (s.n.)" 

Romana Puiuleț

https://www.paginademedia.ro/2019/10/rise-project-despre-valul-de-critici-venit-dupa-ancheta-despre-dan-barna



O situatie asemanatoare , dar mult mai comica , a existat intr-o profesie care ar trebui sa fie si liberala , si etica.  In acest caz presedintele Colegiului Psihologilor din Romania s-a intersectat acum 2 ani cu fondurile europene amestecand afacerile nu numai cu familia . A reusit o performanta neegalata in domeniu si care va ramane in analele psihologiei (comice)  romanesti incheind un contract cu sotia, dar si un contract cu el insusi : 





https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/presedintele-colegiului-psihologilor-trimis-in-judecata-de-dna-ar-fi-incheiat-contracte-cu-el-insusi-si-cu-sotia-sa.html



O simpla comparatie cu prestigiul social si credibilitatea morala a unor personalitati publice din anii `90 cum au fost Corneliu Coposu si Ion Ratiu ne arata cam unde se situeaza  politica si politicienii opozitiei de astazi in raport cu cei de atunci si cum a evoluat in realitate societatea romaneasca.
Din acest punct de vedere investigatia Rise Project constituie un adevarat test pentru politicieni, alegatori si societatea civila. Vom vedea in curand cine il va trece si cine nu. 

vineri, 18 octombrie 2019

O alegorie pentru destinul omului, comunitatilor si natiunilor




" Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul" 

Regele Mihai I al Romaniei




Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte






A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;

        De când se scria musca pe părete,

        Mai mincinos cine nu crede.

        A fost odată un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi, şi, voind să aibă copii, a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta; a îmblat pe la vraci şi filosofi, ca să caute la stele şi să le ghicească dacă or să facă copii; dar în zadar. În sfârşit, auzind împăratul că este la un sat, aproape, un unchiaş dibaci, a trimis să-l cheme; dar el răspunse trimişilor că: cine are trebuinţă, să vie la dânsul. S-au sculat deci împăratul şi împărăteasa şi, luând cu dânşii vro câţiva boieri mari, ostaşi şi slujitori, s-au dus la unchiaş acasă. Unchiaşul, cum i-a văzut de departe, a ieşit să-i întâmpine şi totodată le-a zis:

        – Bine aţi venit sănătoşi; dar ce îmbli, împărate, să afli? Dorinţa ce ai o să-ţi aducă întristare.

        – Eu nu am venit să te întreb asta, zise împăratul, ci, dacă ai ceva leacuri care să ne facă să avem copii, să-mi dai.

        – Am, răspunse unchiaşul; dar numai un copil o să faceţi. El o să fie Făt-Frumos şi drăgăstos, şi parte n-o să aveţi de el. Luând împăratul şi împărăteasa leacurile, s-au întors veseli la palat şi peste câteva zile împărăteasa s-a simţit însărcinată. Toată împărăţia şi toată curtea şi toţi slujitorii s-au veselit de această întâmplare.

        Mai-nainte de a veni ceasul naşterii, copilul se puse pe un plâns, de n-a putut nici un vraci să-l împace. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume, dar nici aşa n-a fost cu putinţă să-l facă să tacă.

        – Taci, dragul tatei, zice împăratul, că ţi-oi da împărăţia cutare sau cutare; taci, fiule, că ţi-oi da soţie pe cutare sau cutare fată de împărat, şi alte multe d-alde astea; în sfârşit, dacă văzu şi văzu că nu tace, îi mai zise: taci, fătul meu, că ţi-oi da Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.

        Atunci, copilul tăcu şi se născu; iar slujitorii deteră în timpine şi în surle şi în toată împărăţia se ţinu veselie mare o săptămână întreagă.

        De ce creştea copilul, d-aceea se făcea mai isteţ şi mai îndrăzneţ. Îl deteră pe la şcoli şi filosofi, şi toate învăţăturile pe care alţi copii le învăţa într-un an, el le învăţa într-o lună, astfel încât împăratul murea şi învia de bucurie. Toată împărăţia se fălea că o să aibă un împărat înţelept şi procopsit ca Solomon împărat. De la o vreme încoace însă, nu ştiu ce avea, că era tot galeş, trist şi dus pe gânduri. Iar când fuse într-o zi, tocmai când copilul împlinea cincisprezece ani şi împăratul se afla la masă cu toţi boierii şi slujbaşii împărăţiei şi se chefuiau, se sculă Făt-Frumos şi zise:

        – Tată, a venit vremea să-mi dai ceea ce mi-ai făgăduit la naştere.

        Auzind aceasta, împăratul s-a întristat foarte şi i-a zis:

        – Dar bine, fiule, de unde pot eu să-ţi dau un astfel de lucru nemaiauzit? Şi dacă ţi-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac.

        – Dacă tu, tată, nu poţi să-mi dai, apoi sunt nevoit să cutreier toată lumea până ce voi găsi făgăduinţa pentru care m-am născut.

        Atunci toţi boierii şi împăratul deteră în genunchi, cu rugăciune să nu părăsească împărăţia; fiindcă, ziceau boierii:

        – Tatăl tău de aci înainte e bătrân, şi o să te ridicăm pe tine în scaun, şi avem să-ţi aducem cea mai frumoasă împărăteasă de sub soare de soţie.

        Dar n-a fost putinţă să-l întoarcă din hotărârea sa, rămânând statornic ca o piatră în vorbele lui; iar tată-său, dacă văzu şi văzu, îi dete voie şi puse la cale să-i gătească de drum merinde şi tot ce-i trebuia.

        Apoi, Făt-Frumos se duse în grajdurile împărăteşti unde erau cei mai frumoşi armăsari din toată împărăţia, ca să-şi aleagă unul; dar, cum punea mâna şi apuca pe câte unul de coadă, îl trântea, şi astfel toţi caii căzură. În sfârşit, tocmai când era să iasă, îşi mai aruncă ochii o dată prin grajd şi, zărind într-un colţ un cal răpciugos şi bubos şi slab, se duse şi la dânsul; iar când puse mâna pe coada lui, el îşi întoarse capul şi zise:

        – Ce porunceşti, stăpâne? Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a ajutat să ajung ca să mai puie mâna pe mine un voinic.

        Şi înţepenindu-şi picioarele, rămase drept ca lumânarea. Atunci Făt-Frumos îi spuse ce avea de gând să facă şi calul îi zise:

        – Ca să ajungi la dorinţa ta, trebuie să ceri de la tată-tău paloşul, suliţa, arcul, tolba cu săgeţile şi hainele ce le purta el când era flăcău; iar pe mine să mă îngrijăşti cu însuţi mâna ta şase săptămâni şi orzul să mi-l dai fiert în lapte.

        Cerând împăratului lucrurile ce-l povăţuise calul, el a chemat pre vătaful curţii şi i-a dat poruncă ca să-i deschiză toate tronurile cu haine spre a-şi alege fiul său pe acelea care îi va plăcea. Făt-Frumos, după ce răscoli trei zile şi trei nopţi, găsi în sfârşit, în fundul unui tron vechi, armele şi hainele tatâne-său de când era flăcău, dar foarte ruginite. Se apucă însuşi cu mâna lui să le cureţe de rugină şi, după şase săptămâni, izbuti a face să lucească armele ca oglinda. Totodată îngriji şi de cal, precum îi zisese el. Destulă muncă avu; dar fie, că izbuti.

        Când auzi calul de la Făt-Frumos că hainele şi armele sunt bine curăţate şi pregătite, odată se scutură şi el, şi toate bubele şi răpciuga căzură de pe dânsul şi rămase întocmai cum îl fătase mă-sa, un cal gras, trupeş şi cu patru aripi; văzându-l Făt-Frumos astfel, îi zise:

        – De azi în trei zile plecăm.

        – Să trăieşti, stăpâne; sunt gata chiar azi, de porunceşti, îi răspunse calul.

        A treia zi de dimineaţă, toată curtea şi toată împărăţia era plină de jale. Făt-Frumos, îmbrăcat ca un viteaz, cu paloşul în mână, călare pe calul ce-şi alesese, îşi luă ziua bună de la împăratul, de la împărăteasa, de la toţi boierii cei mari şi cei mici, de la ostaşi şi de la toţi slujitorii curţii, carii, cu lacrămile în ochi, îl rugau să se lase de a face călătoria aceasta, ca nu care cumva să meargă la pieirea capului său; dar el, dând pinteni calului, ieşi pe poartă ca vântul, şi după dânsul carăle cu merinde, cu bani şi vreo două sute de ostaşi, pe care-i orânduise împăratul ca să-l însoţească.

        După ce trecu afară de împărăţia tatălui său şi ajunse în pustietate, Făt-Frumos îşi împărţi toată avuţia pe la ostaşi şi, luându-şi ziua bună, îi trimise înapoi, oprindu-şi pentru dânsul merinde numai cât a putut duce calul. Şi apucând calea către răsărit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile şi trei nopţi, până ce ajunse la o câmpie întinsă, unde era o mulţime de oase de oameni.

        Stând să se odihnească, îi zise calul:

        – Să ştii, stăpâne, că aici suntem pe moşia unei Gheonoaie, care e atât de rea, încât nimeni nu calcă pe moşia ei, fără să fie omorât. A fost şi ea femeie ca toate femeile, dar blestemul părinţilor pe care nu-i asculta, ci îi tot necăjea, a făcut-o să fie Gheonoaie; în clipa aceasta este cu copiii ei, dar mâine, în pădurea ce o vezi, o s-o întâlnim venind să te prăpădească; e grozavă de mare; dară să nu te sperii, ci să fii gata cu arcul ca să o săgetezi, iar paloşul şi suliţa să le ţii la îndemână, ca să te slujeşti cu dânsele când va fi de trebuinţă.

        Se deteră spre odihnă; dar pândea când unul, când altul.

        A doua zi, când se revărsa ziorile, ei se pregăteau să treacă pădurea. Făt-Frumos înşelă şi înfrână calul, şi chinga o strânse mai mult decât altă dată, şi porni; când, auzi o ciocănitură groaznică. Atunci calul îi zise:

        – Ţine-te, stăpâne, gata, că iată se apropie Gheonoaia.

        Şi când venea ea, nene, dobora copacii: aşa de iute mergea; iar calul se urcă ca vântul până cam deasupra ei şi Făt-Frumos îi luă un picior cu săgeata şi, când era gata a o lovi cu a doua săgeată, strigă ea:

        – Stăi, Făt-Frumos, că nu-ţi fac nimic!

        Şi văzând că nu o crede, îi dete înscris cu sângele său.

        – Să-ţi trăiască calul, Făt-Frumos, îi mai zise ea, ca un năzdrăvan ce este, căci de nu era el, te mâncam fript; acum însă m-ai mâncat tu pe mine; să ştii că până azi nici un muritor n-a cutezat să calce hotarele mele până aicea; câţiva nebuni carii s-au încumes a o face d-abia au ajuns până în câmpia unde ai văzut oasele cele multe.

        Se duseră acasă la dânsa, unde Gheonoaia ospătă pe Făt-Frumos şi-l omeni ca pe un călător. Dar pe când se aflau la masă şi se chefuiau, iară Gheonoaia gemea de durere, deodată el îi scoase piciorul pe care îl păstra în traistă, i-l puse la loc şi îndată se vindecă. Gheonoaia, de bucurie, ţinu masă trei zile d-a rândul şi rugă pe Făt-Frumos să-şi aleagă de soţie pe una din cele trei fete ce avea, frumoase ca nişte zâne; el însă nu voi, ci îi spuse curat ce căuta; atunci ea îi zise:

        – Cu calul care îl ai şi cu vitejia ta, crez că ai să izbuteşti.

        După trei zile, se pregătiră de drum şi porni. Merse Făt-Frumos, merse şi iar merse, cale lungă şi mai lungă; dară când fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei, dete de o câmpie frumoasă, pe de o parte cu iarba înflorită, iar pe de altă parte pârlită. Atunci el întrebă pe cal:

        – De ce este iarba pârlită?

        Şi calul îi răspunse:

        – Aici suntem pe moşia unei Scorpii, soră cu Gheonoaia; de rele ce sunt, nu pot să trăiască la un loc; blestemul părinţilor le-a ajuns, şi d-aia s-au făcut lighioi, aşa precum le vezi; vrăjmăşia lor e groaznică, nevoie de cap, vor să-şi răpească una de la alta pământ; când Scorpia este necăjită rău, varsă foc şi smoală; se vede că a avut vreo ceartă cu soră-sa şi, viind s-o gonească de pe tărâmul ei, a pârlit iarba pe unde a trecut; ea este mai rea decât soră-sa şi are trei capete. Să ne odihnim puţin, stăpâne, şi mâine dis-de-dimineaţă să fim gata.

        A doua zi se pregătiră, ca şi când ajunsese la Gheonoaia, şi porniră. Când, auziră un urlet şi o vâjietură, cum nu mai auziseră ei până atunci!

        – Fii gata, stăpâne, că iată se apropie zgripsoroaica de Scorpie.

        Scorpia, cu o falcă în cer şi cu alta în pământ şi vărsând flăcări, se apropia ca vântul de iute; iară calul se urcă repede ca săgeata până cam deasupra şi se lăsă asupra ei cam pe deoparte. Făt-Frumos o săgetă şi îi zbură un cap; când era să-i mai ia un cap, Scorpia se rugă cu lacrămi ca să o ierte, că nu-i face nimic şi, ca să-l încredinţeze, îi dete înscris cu sângele ei. Scorpia ospătă pe Făt-Frumos şi mai şi decât Gheonoaia; iară el îi dete şi dânsei înapoi capul ce i-l luase cu săgeata, carele se lipi îndată cum îl puse la loc, şi după trei zile plecară mai departe.

        Trecând şi peste hotarele Scorpiei, se duseră, se duseră şi iară se mai duseră, până ce ajunseră la un câmp numai de flori şi unde era numai primăvară; fiecare floare era cu deosebire de mândră şi cu un miros dulce, de te îmbăta; trăgea un vântişor care abia adia. Aicea stătură ei să se odihnească, iară calul îi zise:

        – Trecurăm cum trecurăm până aci, stăpâne; mai avem un hop: avem să dăm peste o primejdie mare; şi dacă ne-o ajuta Dumnezeu să scăpăm şi de dânsa, apoi suntem voinici. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieşte Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Această casă este încongiurată cu o pădure deasă şi înaltă, unde stau toate fiarele cele mai sălbatice din lume; ziua şi noaptea păzesc cu neadormire şi sunt multe foarte; cu dânsele nu este chip de a te bate; şi ca să trecem prin pădure e peste poate; noi însă să ne silim, dac-om putea, să sărim pe dasupra.

        După ce se odihniră vreo două zile, se pregătiră iarăşi; atunci calul, ţinându-şi răsuflarea, zise:

        – Stăpâne, strânge chinga cât poţi de mult, şi încălecând, să te ţii bine şi în scări, şi de coama mea; picioarele să le ţii lipite pe lângă supţioara mea, ca să nu mă zăticneşti în zborul meu.

        Se urcă, făcu probă, şi într-un minut fu aproape de pădure.

        – Stăpâne, mai zise calul, acum e timpul când se dă de mâncare fiarălor pădurei şi sunt adunte toate în curte; să trecem.

        – Să trecem, răspunse Făt-Frumos, şi Dumnezeu să se îndure de noi.

        Se urcară în sus şi văzură palatul strălucind astfel, de la soare te puteai uita, dar la dânsul ba. Trecură pe deasupra pădurii şi, tocmai când erau să se lase în jos la scara palatului, d-abia, d-abia atinse cu piciorul vârful unui copaci şi dodată toată pădurea se puse în mişcare; urlau dobitoacele, de ţi se făcea părul măciucă pe cap. Se grăbiră de se lăsară în jos; şi de nu era doamna palatului afară, dând de mâncare puilor ei (căci aşa numea ea lighionile din pădure), îi prăpădea negreşit.

        Mai mult de bucurie că au venit, îi scăpă ea; căci nu mai văzuse până atunci suflet de om pe la dânsa. Opri pe dobitoace, le îmblânzi şi le trimise la locul lor. Stăpâna era o zână naltă, supţirică şi drăgălaşă şi frumoasă, nevoie mare! Cum o văzu Făt-Frumos, rămase încremenit. Dară ea, uitându-se cu milă la dânsul, îi zise:

        – Bine ai venit, Făt-Frumos! Ce cauţi pe aici?

        – Căutăm, zise el, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.

        – Dacă căutaţi ceea ce ziseşi, aci este.

        Atunci descălică şi intră în palat. Acolo găsi încă două femei, una ca alta de tinere; erau surorile cele mai mari. El începu să mulţumească zânei pentru că l-a scăpat de primejdie; iară ele, de bucurie, gătiră o cină plăcută şi numai în vase de aur. Calului îi dete drumul să pască pe unde va voi dânsul; pe urmă îi făcură cunoscuţi tuturor lighioanelor, de puteau îmbla în tihnă prin pădure.

        Femeile îl rugară să locuiască de aci înainte cu dânsele, căci ziceau că li se urâse, şezând tot singurele; iară el nu aşteptă să-i mai zică o dată, ci priimi cu toată mulţumirea, ca unul ce aceea şi căuta.

        Încet, încet, se deprinseră unii cu alţii, îşi spuse istoria şi ce păţi până să ajungă la dânsele, şi nu după multă vreme se şi însoţi cu fata cea mai mică. La însoţirea lor, stăpânele casei îi deteră voie să meargă prin toate locurile de primprejur, pe unde va voi; numai pe o vale, pe care i-o şi arătară, îi ziseră să nu meargă, căci nu va vi bine de el; şi-i şi spuseră că acea vale se numea Valea Plângerii.

        Petrecu acolo vreme uitată, fără a prinde de veste, fiindcă rămăsese tot aşa de tânăr, ca şi când venise. Trecea prin pădure, fără să-l doară măcar capul. Se desfăta în palaturile cele aurite, trăia în pace şi în linişte cu soţia şi cumnatele sale, se bucura de frumuseţea florilor şi de dulceaţa şi curăţenia aerului, ca un fericit. Ieşea adesea la vânătoare; dar, într-o zi, se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două şi nu-l nimeri; supărat, alergă după el şi dete şi cu a treia săgeată, cu care îl nemeri; dară nefericitul, în învălmăşeală, nu băgase de seamă că, alergând după iepure, trecuse în Valea Plângerii.

        Luând iepurile, se întorcea acasă; când, ce să vezi d-ta? deodată îl apucă un dor de tată-său şi de mumă-sa. Nu cuteză să spuie femeilor măiestre; dară ele îl cunoscură după întristarea şi neodihna ce vedea într-însul.

        – Ai trecut, nefericitule, în Valea Plângerii! îi ziseră ele, cu totul speriate.

        – Am trecut, dragele mele, fără ca să fi voit să fac astă neghiobie; şi acum mă topesc d-a-n picioarele de dorul părinţilor mei, însă şi de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc. Sunt de mai multe zile cu voi şi n-am să mă plâng de nici o mâhnire. Mă voi duce dară să-mi mai văz o dată părinţii şi apoi m-oi întoarce, ca să nu mă mai duc niciodată.

        – Nu ne părăsi, iubitule; părinţii tăi nu mai trăiesc de sute de ani, şi chiar tu, ducându-te, ne temem că nu te vei mai întoarce; rămâi cu noi; căci ne zice gândul că vei pieri.

        Toate rugăciunile celor trei femei, precum şi ale calului, n-a fost în stare să-i potolească dorul părinţilor, care-l usca pe d-a-ntregul. În cele mai de pe urmă, calul îi zise:

        – Dacă nu vrei să mă asculţi, stăpâne, orice ţi se va întâmpla, să ştii că numai tu eşti de vină. Am să-ţi spui o vorbă, şi dacă vei priimi tocmeala mea, te duc înapoi.

        – Primesc, zise el cu toată mulţumirea, spune-o!

        – Cum vom ajunge la palatul tatălui tău, să te las jos şi eu să mă întorc, de vei voi să rămâi măcar un ceas.

        – Aşa să fie, zise el.

        Se pregătiră de plecare, se îmbrăţişară cu femeiele şi, după ce-şi luară ziua bună unul de la altul, porni, lăsându-le suspinând şi cu lacrămile în ochi. Ajunseră în locurile unde era moşia Scorpiei; acolo găsiră oraşe; pădurile se schimbaseră în câmpii; întrebă pre unii şi pre alţii despre Scorpie şi locuinţa ei; dar îi răspunseră că bunii lor auziseră de la străbunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri.

        – Cum se poate una ca asta? le zicea Făt-Frumos, mai alaltăieri am trecut pe aici; şi spunea tot ce ştia.

        Locuitorii râdea de dânsul, ca de unul ce aiurează sau visează deştept, iară el, supărat, plecă înainte, fără a băga de seamă că barba şi părul îi albise.

        Ajungând la moşia Gheonoaiei, făcu întrebări ca şi la moşia Scorpiei, şi primi asemenea răspunsuri. Nu se putea domiri el: cum de în câteva zile s-au schimbat astfel locurile? Şi iarăşi supărat, plecă cu barba albă până la brâu, simţind că îi cam tremurau picioarele, şi ajunse la împărăţia tătâne-său. Aici alţi oameni, alte oraşe, şi cele vechi erau schimbate de nu le mai cunoştea. În cele mai de pe urmă, ajunse la palaturile în cari se născuse. Cum se dete jos, calul îi sărută mâna şi îi zise:

        – Rămâi sănătos, că eu mă întorc de unde am plecat. Dacă pofteşti să mergi şi d-ta, încalecă îndată şi aidem!

        – Du-te sănătos, că şi eu nădăjduiesc să mă întorc peste curând.

        Calul plecă ca săgeata de iute.

        Văzând palaturile dărămate şi cu buruieni crescute pe dânsele, ofta şi, cu lacrămi în ochi, căta să-şi aducă aminte cât era odată de luminate aste palaturi şi cum şi-a petrecut copilăria în ele; ocoli de vreo două-tei ori, cercetând fiecare cămară, fiecare colţuleţ ce-i aducea aminte cele trecute; grajdul în care găsise calul; se pogorî apoi în pivniţă, gârliciul căreia se astupase de dărămăturile căzute.

        Căutând într-o parte şi în alta, cu barba albă până la genunchi, ridicându-şi pleoapele ochilor cu mâinile şi abia umblând, nu găsi decât un tron odorogit; îl deschise, dară în el nimic nu găsi; ridică capacul chichiţei, şi un glas slăbănogit îi zise:

        – Bine ai venit, că de mai întârziai, şi eu mă prăpădeam.

        O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de se făcuse cârlig în chichiţă, şi căzu mort, şi îndată se şi făcu ţărână.


        Iar eu încălecai p-o şea şi vă spusei dumneavoastră aşa.

                                               Sursa : Povesti pentru copii, 2017

duminică, 13 octombrie 2019

Psihologul Daniel David , dragostea, rock-ul romanesc si " piesa care a crescut natalitatea in Romania"



Sursahttps://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/video-dragostea-explicatii-psihologice-piesa-care-crescut-natalitatea-romania-1_5da1d2aa892c0bb0c682b4ff/index.html


Dupa o reclama comerciala recenta si extrem de originala in care filozoful Mihai Sora dezbate problema libertatii , nici psihologii nu raman mai prejos .
Un articol aparut in ziarul " Adevarul" ( Remus Florescu - VIDEO Dragostea, între explicaţii psihologice şi piesa „care a crescut natalitatea în România) ne anunta ca o enigma care tine de eternul omenesc, respectiv iubirea, a fost , in sfarsit , rezolvata in mod stiintific. 

Dupa ce a prezentat cu cativa ani in urma psihologia poporului roman " analizand 50.000 de subiecti de la 2 ani la +80" *), psihologie in care a mai ramas doar  o singura enigma **)   psihologul clujean Daniel David mai bifeaza inca o reusita de exceptie pe care o comunica la un concert-dezbatere si intr-un mod interactiv ( " Psihologie si rock" ) :

„După ani de studii (referitoare la dragoste-n.r.), există trei factori principali care definesc relaţia de iubire: pasiunea, intimitatea, angajamentul. Când le ai pe toate trei, iubirea e puternică şi stabilă. E drept, uneori ai doar două şi acestea apar în diverse combinaţii. Vă recomand (s.n.) să ascultaţi cu atenţie următoarele melodii ale formaţiei Compact pentru a observa cum apar cele 3 elemente(s.n.), iar apoi puteţi să analizaţi şi cum apar acestea în relaţiile voastre (s.n.). Repet: pasiune, intimitate, angajament(s.n.) .” 

Psiholog Daniel David
Sursa : https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/video-dragostea-explicatii-psihologice-piesa-care-crescut-natalitatea-romania-1_5da1d2aa892c0bb0c682b4ff/index.html


Problema este ca si in acest caz avem o enigma de genul " oul sau gaina" . Nu este clar daca anii de studii asupra " relatiei de iubire"  amintiti de psiholog au fost facuti inaintea aparitiei melodiilor nemuritoare ale formatiei Compact sau dupa aparitia lor, dar chestiunea a fost transata in mod pragmatic de invitatul concertului-dezbatere :  


" A preluat cuvântul Paul Ciuci, solistul Compact, care a anunţat astfel piesa „Fata din vis”:


„Următorul cântec a crescut natalitatea în România "

Sursa : https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/video-dragostea-explicatii-psihologice-piesa-care-crescut-natalitatea-romania-1_5da1d2aa892c0bb0c682b4ff/index.html


Daca aceasta este prima conferinta - concert - dezbatere interactiva de acest gen organizata de noua psihologie romaneasca  , ramane ca cetatenii sa intuiasca singuri  cum vor suna  temele urmatoarelor sezatori cultural-artistice si despre ce vor fi acestea ***) . 
Pana una alta , dupa noua psihologie , avem deja o certitudine care ne arata si directia in care mergem cu " variabilele psihologice"  cu tot  :

" ...trebuie sa ne clarificam proiectul de tara pe care il avem in uniunea europeana ...iar caracteristiciele psihologice, fara sa fie singurele , constituie un factor fundamental (s.n.) care sta la temelia acestui proiect de tara "

Daniel David






Note 

*) "pentru a intelege corect profilul psihologic al romanilor, am analizat toate studiile de specialitate publicate pana in ianuarie 2015 pe aceasta tema si am demarat o serie de studii proprii. Totalul subiectilor care au intrat in studiile analizate/derulate de noi depaseste 50.000 de romani, din diverse zone ale tarii, cu varste de la 2 ani la +80 (multe analize fiind pe esantioane reprezentative national)"

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-19787285-psihologia-poporului-roman-concluziile-unei-cercetari-facute-data-100-ani-cum-suntem-cum-credem-suntem-cum-vrem-fim.htm


**) „Foarte interesant la români este că, la aceleşi profil psihologic de adâncime, în funcţie de context, profilul de suprafaţă este diferit (?!-s.n.) . Adică cineva care gândeşte pe formula «las’ că merge şi aşa», într-un alt context poate deveni responsabil şi muncitor. Te aştepţi ca, dacă cineva e leneş şi neinteresat de rigoare în ţară, să fie «şmecher» peste tot (s.n.) ”

Sursa : https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/studiu-s-a-schimbat-poporul-roman--ultimul-secol-spiritul-turma-complexul-inferioritate-1_5344d8450d133766a89f16fe/index.html







***) Cei care vor sa devina preoti o pot face numai in urma unui test psihologic (http://www.tion.ro/examen-la-timisoara-pentru-cei-care-vor-sa-devina-preoti-testarea-psihologica-proba-eliminatorie/2196972 ). Recent o vedeta PROTV care joaca roluri de betiv  vrea sa trimita la psiholog inclusiv politicienii ( https://stirileprotv.ro/stiri/interviurile-lui-vitalie/celentano-presedinte-ce-i-ar-obliga-pe-politicieni-sa-faca-daca-ar-fi-sef-de-stat.html) . Daca aceasta tendinta se va mentine,  vom deveni probabil prima tara din Uniunea Europeana care are toti cetatenii examinati psihologic.

luni, 7 octombrie 2019

Dilema romaneasca. Poti construi o lume noua cu personalitatile lumii vechi ?



Sursa : https://adevarul.ro/entertainment/tv/Seful-papaya-advertising-mesaj-dur-cei-l-au-atacat-mihai-Sora-campania-emag-nu-dreptul-aruncati-noroi-nesimtitilor-1_5d971b92892c0bb0c64031db/index.html





Recenta reclama folosita de eMAG in care apare filozoful Mihai Șora a generat o disputa aprinsa in societatea romaneasca . In acest caz problema nu mai este legata de o personalitate culturala sau alta sau de trecutul ei  , ci este una de principiu si anume cum poate o personalitate culturala ( un filozof, un scriitor, etc. ) sa aiba un acelasi succes in doua sisteme politice antagonice. 
Despre aceasta dilema a existat o discutie mai veche pe Contributors.ro ( http://www.contributors.ro/cultura/dreptul-de-a-admira/#comment-290315) , dar aceeasi dilema a aparut  intr-un articol recent pe aceeasi platforma ( Dorin Dobrincu - Câteva observații în jurul „cazului” Mihai Șora). 
Comentariul de mai jos postat pe forumul acestui articol se refera la aceasta dilema ( interventia reprezentatului eMAG citata in comentariu de mai jos desfiinteaza dialogul si reinfiinteaza dreptul la insulta *) :  



Sursa : http://www.contributors.ro/editorial/cateva-observa%c8%9bii-in-jurul-%e2%80%9ecazului%e2%80%9d-mihai-%c8%99ora/#comment-389656



N.B. Acest comentariul a fost publicat , dar  mult mai tarziu : 






Note 

*) https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1440530116095933&id=100004168755328


Foarte interesant un comentariu anonim din 08.10.2019 care sintetizeaza in mod cinic esenta chestiunii  , decodifica intentiile electorale si consecintele multiple ale unui asemenea demers :







duminică, 6 octombrie 2019

Prolegomene la o " filozofie si metafizica a mahalalei "

Motto 

" Țara arde și baba se piaptănă." 



Sursa - Il urasc, ma ! Antologia pamfletului 



Citim intr-un articol publicat recent in Newsweek Romania la rubrica " Opinii " ( Radu Paraschivescu - Încrede-te şi înjură ) urmatoarele asertiuni la inceputul , respectiv la sfarsitul lui :

" Specialiştii în pornoşag carpatin(s.n.) susţin că mândria bunului român(s.n.) are o ramificaţie lexical-frazeologică(s.n.). Altfel spus, puţină lume ne face faţă în materie de de limbaj buruienos(s.n.). Îi surclasăm(s.n.) pe unguri la măscări şi pe englezi la seriile sinonimice ale genitaliilor." 
" Pentru o naţie atât de bine înfofolită în pioşenie (s.n.), pentru un popor capabil să stea cu orele la coadă pentru atins sau pupat moaşte(s.n.) , fabrică înjurături bisericeşti ( s.n.) e, să recunoaştem, suspectă. "

Sa observam mai intai uşurinţa  cu care cu care autorul apeleaza la generalizari si emite axiome care in realitate tin doar de convingerile  sale persoanele . In al doilea rand,  aceste asertiuni sunt de fapt esenta articolului si reprezinta perspectiva , perceptia si viziunea estetica particulara  a autorului asupra societatii romanesti , ceea ce fost scris intre ele fiind doar un pretext pentru a le putea promova. 
In al treilea rand , postularea trivialitatii la scara intregii societati este contraproductiva si riscanta ( partea nu se confunda cu intregul ). 
In mod categoric, cetatenii au dreptul la exprimarea dreptului la opinie cu atat mai mult formatorii de opinie,  iar intrebarea este importanta este ce rol pot juca in aceste vremuri tulburi personalitatile culturale si liderii de opinie care dau tonul vietii publice. 
In cazul de fata intrebarea ar fi care este scopul unui asemenea articol si ce promoveaza in afara convingerilor personale ale autorului. 
Cred ca raspunsul poate fi gasit in trecut , respectiv in prezentarea facuta de acelasi autor unei carti ( Dan Alexe - Dacopatia si alte rataciri )  prezentata pe post de " ambasador al culturii romanesti"   la maratonul literar de la Ambasada Romaniei din Bruxelles in 2016 (http://www.freedomsmile.org/proiecte ). In aceasta prezentare autorul pare captat si elogiaza  aceasta deconstruire respectiv " harta mentalului romanesc " , " asa-zisa bucatarie carpatina " , " importurile lexicale tiganesti" ( sic!) , etc., etc. : 

" Dacopatia şi alte rătăciri româneşti propune un tip de deconstruire care ar putea să-l expună pe autor oprobriului public.
Şi totuşi, riscul merită asumat. De ce? Fiindcă există în gândirea noastră o sumedenie de fixaţii, obsesii, fobii şi convingeri care se cer disecate, explicate şi înţelese. Narcisismul delirant, protocronismul în plăci, proastele deprinderi familiale, pedagogia punitivă sau mândria de-a fi urmaşii unor daci care vorbeau latină înaintea romanilor sunt teme care merită să fie puse în discuţie. Pentru asta e nevoie de inteligenţă, informaţii credibile, argumente, cultură şi stil(s.n.) .
Dan Alexe întruneşte toate aceste criterii, ceea ce-i permite să deseneze o hartă a mentalului românesc, a şubrezeniilor şi anomaliilor lui. Cu vervă şi umor, el trece de la clişeele aşa-zisei bucătării carpatine(s.n.) la fonologie, de la complexul naţiei nebăgate în seamă(s.n.) la importurile lexicale ţigăneşti (s.n.) şi de la Icoanele neamului la depresie şi nefericire.
Cine deschide Dacopatia şi alte rătăciri româneşti trebuie să ştie că va găsi între paginile ei atacuri excelent dirijate împotriva prostiei, mitizării frenetice, excepţionalismului băştinaş şi clişeelor (s.n.).”
Radu Paraschivescu

http://www.humanitas.ro/humanitas/dacopatia-%C5%9Fi-alte-r%C4%83t%C4%83ciri-rom%C3%A2ne%C5%9Fti

Intrebarea interesanta este cum reuseste autorul sa vada doar padurea , dar nu si copacii respectiv uscaturile din ea. Mai intai, ca sa stopam paralogismele , nu exista popoare superioare si popoare inferioare dupa cum nu exista natii triviale si natii educate , ca atare " pornoşagul carpatin"  nu se deosebeste prin nimic de pornoşagul elvetian, englezesc, unguresc,etc , toate nefiind nimic altceva decat o expresie a periferiei unei societati. 
Pe de alta parte , autorul evita cu mare abilitate sa discute o chestiune de principiu. Mahalaua a avut la noi drept de cetate doar dupa 1990 si cu adevarat straniu este faptul ca degradarea spatiului public a fost initiata de personalitati culturale ( nu de reprezentantii mahalalei )  care , cu sau fara intentie, au initiat avalansa care ulterior s-a tranformat in catastrofa*),  dar acesta este un subiect tabu pentru  unii formatori de opinie de la noi pentru care metafilozofia injuraturii devine o problema de interes national. 




Note 

*) Mircea Dinescu a fost primul care a folosit  limbajul buruienos in direct la TV , ulterior si in presa scrisa : 

„ Un moment care a făcut să roșească obrajii celor prezenți în sală l-a reprezentat cel în care Mircea Dinescu a cântat o piesă ce conține versuri necenzurate: „Du-te, fă, la colectiv, Nu mă duc, nu mă duc, Stau acasă şi mă f…”.După acest recital neconvențional, poetul a argumentat în stilul caracteristic:
„Într-o țară în care auzi tot timpul în programele tv replica «F..k you» mai merge din când în când și traducerea românească( s.n.)….sună mai bine“, declară, nonșalant, Mircea Dinescu.”
Sursa :  http://adevarul.ro/locale/slobozia/slobozia-vorba-dinescu–am-stat-masa-betivii-literaturii-romanesti-1_50ad4da17c42d5a663929cc2/index.html


A fost urmat de Andrei Plesu care a dat si cel mai puternic semnal in acest sens : 

„ Era unul Căpudeanu, cu care am avut o discuţie foarte tare. Tipul arăta foarte ciudat, îi curgea un un ochi, era gălbejit. Un galben din ăla de şedinţă… Cum am intrat a început să înjure. “Cum e posibil tovule, ..tu-i ceara mă-sii, azi şi mâine. Cum e posibil? Cum poate intelectualii să cadă în asemenea capcane. Dă-o-n p…. mă-sii!”. Eu am simţit că ăsta e stilul şi am plusat: “Tovarăşu Căpudeanu, daţi-o, dom’le, în p…. mă-sii, cum e posibil ca dintr-un c…. să faceţi ditamai aberaţia”. I-a plăcut reacţia mea frustă. Era pe gustul lui, drept care mi-a zis. “Tovule, matale eşti băiat simpatic”. Problema era că el nu înţelegea ce e aia “transcedental”. Ca de altfel toţi cei care ne judecau...”
Andrei Plesu
http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html (link blocat)  
https://web.archive.org/web/20170610084749/http://evz.ro/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html


Rezultatul a fost o degradare generala a limbajului public denumit acum " arta " :  

http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html

miercuri, 2 octombrie 2019

Raportul dintre morala, deontologie si politica in societatea romanesca


Blocajul fundamental din societatea romaneasca tine de raporturile viciate dintre morala si politica , raporturi instaurate inca din 1990 atunci cand un nou mod de a face politica instaurat de catre Corneliu Coposu si Ion Ratiu  a fost demonizat in stilul anilor urii viscerale al anilor `50 de catre FSN-ul lui Iliescu, Brucan ,etc. 
In absenta unui proces al comunismului si a lustratiei, rezultatul a fost unul previzibil. Conform proverbului " pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti" , societatea romaneasca a cedat santajului si ramas cantonata intr-o stare de parabioza si intr-un marasm moral fiind trasa in jos de pietrele ei de moara care se opun in mod constant oricarei incercari de reforma a statului si a societatii . 
Un exemplu recent este polemica iscata in jurul personajului politic Traian Basescu care se afla intr-o stare paradoxala de ambiguitate politica si morala descrisa foarte bine intr-un articol publicat recent in revista 22 ( Madalin Hodor - Preşedintele Jekyll şi căpitanul Hyde). 
Comentariul de mai jos se refera la aceasta polemica si la cauzele ei profunde : 


https://revista22.ro/opinii/madalin-hodor/presedintele-jekyll-si-capitanul-hyde


luni, 30 septembrie 2019

Demnitatea, bunul simt, judecata morala , principiul lustratiei si dubla masura



Un articol recent aparut pe platforma Contributors.ro ( Mircea Morariu - O problemă de demnitate și de bun simț ) atinge raportul crucial dintre politica si morala respectiv " demnitatea si bunul simt" .

Problema este ca discutia  despre ” demnitate si bun simt ” nu exista numai in cazul informatorilor Securitatii ci si in cazul ofiterilor de Securitate :

” …exista o problema de principiu evitata cu obstinatie de catre formatorii de opine si anume distinctia esentiala intre informatorii Securitatii si ofiterii respectiv angajatii ei ” cu carte de munca” .
Exceptand un mic procent al fanaticilor regimului care deveneau informatori din convingere si /sau la cerere, ceilalti erau obligati sa devina informatori prin santaj, presiuni si amenintari inclusiv in randul copiilor (!) (https://evz.ro/copii-informatori-securitate.html ) si exact asta ii diferentiaza pe acesti nefericiti de angajatii Securitatii prin “ fisa postului”.
Acestia din urma , spre deosebire de victimele lor , au beneficiat in mod permanent de imunitate penala si omnipotenta financiara .
In cazul de fata , ceea ce trec cu vederea formatorii de opinie este ca Securitatea a fost definita in mod oficial si intr-un document al statului roman , de la inceput si pana la sfarsit , drept “ o institutie criminala” ( implicit si angajatii ei prin ” fisa postului” ) -(https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/RAPORT%20FINAL_%20CADCR.pdf) .

In esenta , judecata morala si principul lustratiei ar fi trebui aplicate nu numai informatorilor , ci si ofiterilor Securitatii pentru ca este imoral si inseamna aplicarea unei duble masuri respectiv sa fie vanati de trei decenii numai informatorii , iar un fost ofiter de Securitate sa ajunga ( sa zicem ) , parlamentar , parlamentar european, ministru de externe sau guvernator al BNR.

N.B. Aceasta postare a aparut deja sub forma de comentariu rapid pe Contributors.ro