Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Saturday, October 21, 2017

Trivializarea , decivilizarea si dezumanizarea lumii contemporane si tectonica spatiului moral


Cea mai cruda evolutie a lumii contemporane este reprezentata de decalajul urias intre declaratiile oficiale ale statelor , organizatiilor si institutiilor care afirma principiile civilizatiei si democratiei, si comportamentul real al liderilor si indivizilor, comportament care in repetate cazuri are la baza cu totul alte prioritati, respectiv puterea ,sexul si banii. 
Este vorba de triada care poate distruge in egala masura oameni, comunitati si societati pentru ca aduce la aceeasi masa si fara discriminare si elitele rasate , si lumea interlopa.
Cele mai recente scandaluri sexuale si acuze de viol *) care vin din America si de la Hollywood(1) ca sa nu mai vorbim de acuzatiile cumplite de pedofilie(2)   si de  scandalul revoltator  din gimnastica rusa(3)   bulverseaza opinia publica si arata ca s-a ajuns intr-un punct fara intoarcere respectiv un punct de inflexiune in care tectonica spatiului moral  la nivel global impune o reactivare a normelor morale si in special a pedepselor asociate incalcarii acestora. 
Comportamentul dezgustator si reclamat in mod public al lui Harvey Weinstein ,  fara intentia celui in cauza si exact atunci cand nu se astepta nimeni,  a fost declasatorul unui fenomen numit  #MeToo , o uriasa reactie in lant ( https://www.theguardian.com/world/2017/oct/20/women-worldwide-use-hashtag-metoo-against-sexual-harassment) respectiv o "miscare tectonica" a spatiului moral la nivel mondial
Pe cale de consecinta, prin uriasa forta a retelelor sociale din spatiul virtual ne aflam in fata unei situatii unice de reconfigurare a spatiului moral de tipul celor intalnite doar la caderea comunismului , respectiv la resetarea sistemelor politice si sociale. 
In acest caz Harvey Weinstein joaca fara sa vrea  rolul bolovanului care a declansat avalansa , a cazut in propria capcana si si-a semnat singur condamnarea printr-un gest simbolic care,  dincolo de declaratiile oficiale arata adevarata sa atitudine fata de situatia reclamata si fata de toate persoanele care l-au reclamat , respectiv dispretul fata de normele morale. 
Gestul reprobabil facut in public fata de ziaristi  (http://www.2oceansvibe.com/2017/10/16/time-magazines-hectic-harvey-weinstein-cover/ ) ofenseaza in mod simbolic nu atat ziaristii , cat victimele sale si va atarna foarte greu in justitie pentru ca sugereaza  lipsa remuscarilor si absenta simtului moral . 
Fara exagerare, aceasta situatie absolut revoltatoare pentru orice om cu simt moral si pentru toate societatile civilizate , este un test  nu numai pentru lumea de celuloid de la Hollywood , ci si pentru societatea americana si sistemul ei de valori democratice si umane . 
In acest caz ,  in modul cel mai probabil declansatorul avalansei nu va fi salvat de pozitie, statut, avere, iar daca nu va fi inchis (aproape ca nici nu mai este nevoie pentru ca in  acest caz vorbim simultan despre o moarte civila, o sinucidere morala si  despre compromiterea totala a unei cariere si a unei vieti , deci vorbim despre un caz clasic de paria ) va fi dat afara de la Academia Americana de Film ceea ce din punct de vedere moral inseamna acelasi lucru. 
Rezultatul va fi ( de fapt , este deja ) ostracizarea totala a lui Harvey Weinstein care va fi evitat cu obstinatie in primul rand de cei cu care a lucrat si care in mod instinctiv se vor delimita de acesta ca de un ciumat  tocmai din cauza complicitatii tacite de care au dat dovada anterior.
Ori o asemenea prabusire pentru om care a fost atat de sus este o lovitura mult mai grea decat inchisoarea si nimeni nu poate estima cum se va comporta un personaj cu un asemenea background in care puterea si orgoliul au fost elementele fundamentale intr-o postura in care a vrut sa fie mereu primul.
Harvey Weinstein plateste cu varf si indesat exact pretul pentru pozitia si statutul pe care le-a obtinut si care in acest caz sunt o aplicare rasturnata a unui vechi proverb chinez ( "Inteleptul este totdeauna ultimul ") pentru ca acesta se afla acum in cea mai ingrata postura si aceasta nu mai este postura inteleptului. 
Ironia sortii si viclenia istoriei este aceea ca cinicul si amoralul  Harvey Weinstein se afla exact in postura elefantului ajuns intr-un magazin de portelanuri unde orice miscare va face , va distruge tot ce atinge. 
Supriza este aceea ca urmandu-si doar instinctele si fara sa-i treaca o secunda prin cap , a declansat fara sa vrea din postura si vizibilitatea sa de celebritate si mogul media o "miscare tectonica" pentru ca actiunile sale egoiste si amorale si comportamentul de "taur comunal" au atins sub ochiul public exact fundamentele moralitatii umane (Grija/ Vatamare, Corectitudine/ Inselaciune, Loialitate/Tradare,  Autoritate/Subminare, Caracter sacru/ Degradare ) din aproape toate societatile si civilizatiile contemporane( cf . Jonathan Haidt - Mintea moralista), dar si tabu-rile societatilor moderne si frustrarile oamenilor .
Rezultatul este o miscare de masa fara precedent ( solidaritate instinctiva , empatie ,contagiune emotionala ) amplificata de uriasa forta a retelelor sociale. 
Daca la acestea mai adaugam si criticile acerbe aduse modului de viata occidental si vietii moderne in general avem toate motivele sa credem ca societatea americana va reactiona pe masura pericolului  pentru a opri deriva morala a societatii si a mentine echilibrul social atat de fragil in vremurile in care acesta se afla sub un atac concentric.


*) Note



1.  SERIAL SEXUAL PREDATOR  ?

http://www.bbc.com/news/entertainment-arts-41606140






2. PEDOFILIE ?









3. VIOLATOR SI PEDOFIL  ?


http://adevarul.ro/news/sport/o-fosta-gimnasta-dezvaluiri-curemuratoare-fost-violata-doar-15-ani-multipu-campion-olimpic-e-bestie-1_59e6cca15ab6550cb83b102b/index.html
https://www.facebook.com/tatiana.gutsu.7/posts/1273085966158431







Wednesday, October 11, 2017

Despre abordarea sacrificiala a unei culpe penale


Un recent accident colectiv de munca soldat cu victime omenesti din Valea Jiului unde tragediile cu repetitie au devenit  de multa vreme o adevarata fatalitate profesionala, este abordat  intr-un articol aparut pe platforma Contributors.ro ( Cristian Felea – Mineri sacrificati  pe altarul lacomiei sinepasarii ) intr-o maniera propagandistica  si emotionala :

 „La mina Lupeni accidentul colectiv produs în subteran, în lucrările de pregătire pentru exploatarea unei felii în Panoul 7C, soldat cu decesul a doi mineri și rănirea unui al treilea, are cauze multiple(s.n.).” 

„Ceea ce este comun însă în cazul tuturor accidentelor colective grave din subteranul minelor din Valea Jiului, înainte și după anul 1989, ține de raportarea la procedurile de asigurare a securității în muncă, care au devenit victime ale cinismului, nepăsării și lăcomiei(s.n.). 

„Guvernantii, managerii si sindicatele sunt  coautori ai tragediei de la Lupeni ”


Pe scurt, cauzele multiple invocate ( cinism, lacomie, nepasare,etc.) , grupurile sociale implicate (guvernanti, manageri, sindicate,etc.)  si invocarea unui document birocratic ,




http://www.contributors.ro/wp-content/uploads/2017/10/aa1.png



ne arata ca dupa autor este vorba de un vinovat colectiv si de responsabilitate colectiva. In acest caz ne aflam exact intr-o situatie arhicunoscuta  in limbajul popular sub sintagma  :  „O comisie nu este niciodata vinovata ” secondata de  corolarul ei automat : „Mortul este de vina” si eventual urmata de inventarea unui acar Paun , asta ca sa nu iesim din logica unui vechi proverb romanesc ( „Pestele de la cap se strica si de la coada se curata” ). Pe scurt, si conform unei vechi reguli de sistem, cel care este mai sus in ierarhie nu stie ce se intampla sub el, desi semneaza manu propria : 


„Mizez însă pe o fărâmă de umanitate(s.n.) și chiar pe o revoltă personală a ministrului (s.n.), după ce oamenii pe care i-a privit în față l-au mințit cu bună știință (s.n.). Domnule ministru, dumneavoastră nu vreți totuși să aflați adevărul (s.n.)? Nu de alta, dar alături de Doru Vișan, secretarul dumneavoastră de stat, și de Ion Popescu, telegenicul președinte al Confederației Meridian, v-ați pus semnătura pe un document care a prelungit suficient de mult exploatarea la mina Lupeni, cât să moară doi oameni (s.n.), iar familiile lor să fie aruncate în adâncă disperare(s.n.).


Cu alte cuvinte, articolul sugereaza  ca viata ( sau moartea ) minerilor se pierde undeva intre guvern , manageri, sindicate, ITM, ANRM, etc. , dar din aceasta ecuatie lipsesc exact profesionistii . In realitate,   decizia politica este una ,decizia profesionala cu riscurile aferente este alta , iar substituirea lor , se stie , poate conduce la catastrofe exact cum a fost la Cernobal .  
Cu toate acestea , desi ancheta nu a fost inca finalizata autorul  devenit justitiar de ocazie cere imperios pedepsirea vinovatilor :


„ Așteptăm ca și cei care și-au asumat deciziile grave care au condus la accidentul colectiv (guvernanți, manageri, lideri sindicali) să plătească acum, la rândul lor, cu libertatea proprie, în fața legii.


O prima observatie importanta este aceea ca articolul este plin de schite,  detalii tehnice si cifre care nu intereseaza nespecialistii,  de genul : 

Se pare că (s.n.) sistemul de susținere la grinzi a rezistat, însă la stâlpi ar fi niște probleme, spun ei, și din cauza aceasta stâlpii s-au micșorat de la 2.10 au cedat undeva la 1.80 și acolo se pare că va fi o problemă.”[3].”

O a doua observatie importanta este aceea ca articolul nu mentioneza nimic despre despagubirile care ar trebui acordate familiilor afectate . 
Pe de alta parte , cu adevarat surprinzator in acest articol tezist este o relatare absolut surprinzatoare din care aflam ceea ce propaganda oficiala  a ascuns in toti anii comunismului, respectiv adevaratul raport si diferenta intre mineritul din comunism si mineritul din capitalism  :


 " Undeva la începutul anilor 2000 mi-a căzut în mână un document din care am aflat cu surprindere că în anul 1939 din Valea Jiului se extrăgeau cam 15 milioane de tone de huilă cu 30 de mii de angajați, tot atât cât se extrăgea și în anii 1992-1994 cu 55 de mii de angajați. Mi-a fost greu să înțeleg cum este posibil, în condițiile în care, cel puțin teoretic, minele erau utilate superior și metodele de exploatare se schimbaseră. " 


Foarte interesanta informatie  si foarte interesant  document, dar autorul nu ne spune nici despre ce document este vorba , nici sursa documentului ,nici cum i-a cazut in mana si nici de unde , deci trebuie sa-l credem pe cuvant si sa  tragem concluzia  ca informatia nu este accesibila cetatenilor obisnuiti ( probabil nu intamplator autorul mentioneaza in mod expres faptul ca este ofiter SRI in rezerva - http://www.contributors.ro/author/cristian-felea/?bio).
Daca tot am ajuns la capitolul informatii inaccesibile cetatenilor obisnuiti, ar fi foarte interesant daca autorul  care a scris despre soarta tragica a unor mineri ne-ar fi oferit  si un raspuns la o intrebare simpla, dar esentiala pentru familiile celor disparuti si anume cat  ar trebui sa primeasca despagubire familia unui miner mort intr-un accident de munca care a avut loc nu din vina lui. Aceasta intrebare a mai fost pusa acum 39 de ani ( mai exact , in 1978 ) si a primit atunci un raspuns foarte interesant :




1. Pretul unei vieti

…Bucuresti, 1978. Pe coridoarele Facultatii de Filozofie din Bucuresti , profesorul (agramat) de economie politica, domnul Haralambie Niculescu (supranumit “Bomba H”, deoarece se spunea ca stia Capitalul lui Marx din scoarta in scoarta dar ca terminase liceul dupa Facultatea Muncitoreasca “Jdanov"... ) intalneste un student de la sectia de psihologie, proaspat desfiintata, si intre cei doi are loc urmatorul dialog :

- Dom` profesor , cat trebuie sa primeasca despagubire familia unui muncitor din industrie care moare intr-un accident de munca dar care nu se intampla din vina lui ?
- Cine te-a invatat , ma , sa-mi pui intrebarea asta ?!
- Ma preocupa numai pe mine .
- Pentru ca suntem numai noi, iti raspund ... Conform unei hotarari 847 ( ? ) a C.C. al P.C.R. , dar nepublicata(s.n.) in Monitorul Oficial , ar trebui sa primeasca o despagubire de 300.000) de lei dar uneori nu primeste nici ajutorul de inmormantare de 1500 de lei ( n.n- peste 4 ani, salariul unui profesor stagiar va fi exact de 1500 lei ). La noi, intotdeauna , mortul e de vina !
- Cine te-a invatat , ma , sa-mi pui intrebarea asta ?! - Ma preocupa numai pe mine . - Pentru ca suntem numai noi, iti raspund ... Conform unei hotarari 847 ( ? ) a C.C. al P.C.R. , dar nepublicata(s.n.) in Monitorul Oficial , ar trebui sa primeasca o despagubire de 300.000) de lei dar uneori nu primeste nici ajutorul de inmormantare de 1500 de lei ( n.n- peste 4 ani, salariul unui profesor stagiar va fi exact de 1500 lei ). La noi, intotdeauna , mortul e de vina !

Dialogul de mai sus este reprezentativ pentru dementa sociala existenta inainte de 1990 respectiv pentru lipsa de respect fata de persoana umana si pentru viata ei. Originea acestei demente sociale cronice este una de sistem si persista. Nu cu multi ani in urma, autorul tratatului de “Drept penal” de la Facultatea de Drept din Bucuresti, domnul profesor Constantin Mitrache , se plangea studentilor la seminar ca in justitia romaneasca , actioneaza doua postulate de-a dreptul irationale - celebrul de acum : “Mortul e de vina “ , coroborat cu nu mai putin celebrul : “Infractorul are mai multe drepturi decat victima”.
Speranta ca dupa anul 2000 lucrurile vor fi devenit cu totul altele nu se poate substitui realitatii. Tragediile sociale inevitabile de la noi isi urmeaza cu tarie cursul inexorabil . Accidentul produs cu ceva timp in urma la o mina din Petrila si exploatat intr-un mod de-a dreptul cinic de unele posturi TV , recentele cazuri ale reeditarii in spatiul social real a filmului “Moartea domnului Lazarescu” sunt numai doua exemple de care s-a auzit , dar cine mai stie cate alte tragedii punctuale nu ajung in spatiul public prin lipsa de feed-back caracteristica societatii romanesti actuale . Cruzimea societatii romanesti actuale este o problema disputata vehement . Negata de oficialitati, ea este resimtita pe propria piele de cetateanul ordinar ( “supus ordinelor” ) . In lipsa probelor care ar trebui validate exact de instanta care nu le recunoaste, el nu are alta solutie decat ceea ce latinii numeau “amor fati” ( dragostea destinului *) . ”
Sursa : http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=696



( Ca lucrurile sa fie si mai interesante , suma avansata de profesor ar putea sa fie chiar mai mare - respectiv de 800.000 de lei -  dar studentul in cauza care se baza doar pe memoria sa a preferat sa mentioneze minimul ca sa fie sigur ca nu greseste ) .
Este adevarat ca pentru regimul comunist viata umana nu valora nici cat o ceapa degerata ( inspaimantatorul lagar pentru copii de la Cighid poate ca este cel mai bun simbol pentru acea perioada ) , dar nici in post-comunism nu stam mai bine pentru ca tragedii nu sunt numai in subteran ci si la suprafata si la lumina zilei (domeniul medical in care oamenii pot muri cu zile este dovada vie) , iar dupa aproape trei decenii de democratie cititorii si cetatenii poate ca asteapta si altceva decat articole teziste. 

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/mineri-sacrificati-pe-altarul-lacomiei-si-nepasarii/#comment-323591

Monday, October 9, 2017

O metafora pentru mediul corporatist si normalitatea sociala si umana


Probabil ca nu trebuie sa facem un mare efort ca sa aflam ce fac la locul lor de munca si cum se "antreneaza" oamenii politici si guvernantii pentru munca lor. In acest sens mass-media este o sursa inepuizabila de date tragi-comice care ne ofera suficiente exemple  si noua , si DNA-ului .
Problema este ca realitatea in care traiesc oamenii politici este una paralela respectiv una desprinsa de cea in care traieste cea mai mare parte din societatea romaneasca. Daca ar fi sa incercam o metafora prin care sa ne reprezentam ce ramane in urma activitatii clasei politice formata in cea mai mare parte din pradatori sociali, probabil ca cea mai buna imagine ar fi starea de paragina. Dincolo de aceasta originala realizare , clasa politica a mai furnizat societatii si cele mai degradate modele de comportament  mergand pana la comportamentele de tip penal.
Altfels spus, o comparatie intre "conceptia despre lume si viata" a politicienilor nostri  , respectiv intre comportamentul si  modul primitiv de a gandi al celor care lucreaza  in mediul politic cu valorile in care cred cei care lucreaza  in mediul privat , respectiv intre politicieni si corporatisti,  seamana cu o intalnire de gradul trei  sau cu ceea ce in logica lui Meinong este definit drept " obiect imposibil" . Intre jungla politica si normele care ghideaza mediul corporatist nu exista nici un punct de convergenta. 
In acest sens, si cu totul intamplator,  mediul corporatist a furnizat in mod simbolic cea mai elocventa contrapondere la starea reala de paragina fizica si de depresie sociala  in care clasa politica a adus Romania. 
In timpul unui banal ( pentru acest mediu  de lucru ) team-building dar atat de specific mediului privat in care membrii unei organizatiei sunt incurajati sa comunice si sa colaboreze intr-un mediu prietenos,  tinerii corporatisti au construit fara sa urmareasca in mod expres  o imagine simbol de lumina si culoare care poate fi o emblema pentru mediul corporatist si pentru un altfel de viitor . 
Aceasta imagine simbol  poate fi pusa in cel mai teribil contrast cu realitatea sociala deprimanta lasata in urma de politicieni : 



Tuesday, October 3, 2017

Sfarsit de etapa in societatea romaneasca. Reabilitarea oficiala a Securitatii


Au fost necesare aproape trei decenii pentru ca placile tectonice din societatea romaneasca sa se reaseze exact in aceeasi pozitie in care erau inainte de 1990 e drept , intr-o noua infatisare, dar in care sa fie mentinute si conservate in mod neabatut exact aceleasi raporturi de forte si exact aceleasi privilegii existente atunci.  

Tonul face muzica si cum era de asteptat,  in acest caz tonul il da o institutie de forta a statului care, cu cinism social  isi asuma deschis continuitatea cu Securitatea anterioara invaluind  societatea romaneasca in "traditia binelui" din 1977 si pana in 2017 , iar prin locul central oferit fostului sef al Securitatii  prezentat drept un salvator al natiunii  , reabiliteaza de fapt aceasta institutie criminala . 
In aceasta "traditie a binelui" , si inainte de 1990 si dupa accea, SRI si fosta Securitate au luptat numai cu teroristii externi ( deci si la Revolutie, si la evenimentele de la Targu-Mures 1990, si la mineriada din 1990 !) : 









Acest lucru era cumva de asteptat daca analizam evolutia societatii romanesti dupa 1990 , la fel cum nu surprinde pe nimeni o declaratie a unui consultant politic de genul celei de mai jos , dar este o supriza probabil pentru multi sa afle cine s-a ascuns de fapt in spatele unor lideri de opinie :


"Eu vrea să spun doar că generalul Iulian Vlad a fost foarte apropiat de mine, de familia mea. A fost un om deosebit. Dar nu aş putea descrie în cuvinte felul de om care a fost Generalul Vlad şi cum s-a comportat. Eu îl consider cel mai important mentor al meu, alături de mine cred că sunt sute, mii de oameni în România care pot să spună asta. Rolul lui a fost unul destul de discret, dar foarte consistent în a încerca să facă ceva pentru România, ţara pe care a iubit-o şi pentru care el şi-a dedicat viaţa profesională care nu a încetat nici după ce a ieşit din sistem"

Cosmin Gusă

http://adevarul.ro/news/eveniment/cozmin-gusa-generalul-vlad-vrut-faca-romania-1_59cf76c85ab6550cb8acde42/index.html




Dincolo de aceste reactii tipice de adulare , este de remarcat apatia societatii civile care mai degraba era ocupata prin unii din reprezentantii ei ,  mai degraba cu vanatoarea de ...legionari,  decat sa reactioneze la toate aceste semnale si din toti acesti ani care au culminat cu omagierea deschisa a fostului sef al Securitatii.  Dincolo de unele interventii documentate ale cercetatorilor  ( ex: http://www.contributors.ro/reactie-rapida/contextul-mor%C8%9Bii-generalului-de-securitate-iulian-vlad/) , si de unele pozitii de complezenta , institutiile "de forta" ale societatii civile si actorii ei ( si exista mii de ONG-uri ) nu au reactionat , singura actiune serioasa fiind plangerea penala impotriva lui Iulian Vlad depusa in nume personal de fiul disidentului Gheorghe Ursu  ucis de Securitate atunci cand aceasta era condusa chiar de catre Iulian Vlad. 


De ce vorbim de o reabilitare oficiala ? Pentru ca nu este vorba numai de SRI si de fostii securisti , ci si de jurnalisti de calibru care de fapt fac acelasi lucru . Daca citim numai titlul unui material aparut in mass-media  ( Dan Turturica - Monstruoasa minciuna pe care s-a bazat cladit cultul lui Iulian Vlad ) si fraza de inceput ramanem cu adevarat impresionati de indignarea si atitudinea atat de combativa si ferma a autorului articolului :



" Ce potop de elogii la moartea fostului șef al Securității, Iulian Vlad! Este aproape incredibilă nerușinarea celor care încearcă să-l transforme în erou. La fel ca și nerușinarea cu care susțin că, alături de Vlad, au apărat și apără această țară când tot ceea ce au făcut și fac este să o fure sistematic, condamnând-o la sărăcie și la mediocritate." 

Daca citim insa atent articolul gasim in interior o fraza cheie care intoarce pe dos sensul intregului articol  scris dupa principiul ghicitului la tiganci ( 50% adevar, 50% fals ) in asa fel incat la orice argument sa fie livrat si un contraargument  : 



" Dincolo de această explicație simplă și clară, există însă și un nivel mai profund al discuției (0). Care pleacă de la faptul că Iulian Vlad este văzut de mulți dintre subalternii săi (1) ca omul care a vrut să blocheze forțele pro-KGB, conduse de Ion Iliescu, să preia conducerea României după executarea lui Ceaușescu. Și care a eșuat, plătind pentru gestul său patriotic cu ani de închisoare și cu marginalizarea(2), în timp ce alți stâlpi ai sistemului ceaușist au revenit rapid în prim plan(3).După toate aparențele(4), există argumente serioase în sprijinul acestei teorii(5). Mai mult, se pare că  înfrângerea frontului pro-rus care a acaparat statul începând cu ianuarie 1990(6)  și chiar joncțiunea ulterioară dintre serviciile de informații românești(7) și cele occidentale ar fi beneficat de sprijinul său direct(8).E foarte posibil să fie așa(9). Dar eventualele merite post-1990 (10) nu pot ascunde tragediile de care se face vinovată Securitatea condusă de el(11) ."Dan Turturicahttp://www.digi24.ro/opinii/monstruoasa-minciuna-pe-care-s-a-cladit-cultul-lui-iulian-vlad-803135?



Altfel spus ,ca sa citam autorul,  "la nivel profund" ( 0) , Iulian Vlad este vazut ca cel care a aparat patriotic  tara de fortele pro-KGB conduse de Ion Iliescu ( 1), de aceea a fost pedepsit cu inchisoarea si marginalizarea ( 2), in timp ce alti stalpi ai sistemului ( probabil tot securisti -n.n.) - au revenit in prim plan ( 3) .
De aici incolo incepe uluitoarea prestigitatie a liderului de opinie si trebuie sa respiram adanc pentru a urmari intregul demers .
Astfel, in situatia precedenta , desi vorbim doar de APARENTE ( 4),  daca le analizam  pe toate  , argumentele sunt SERIOASE (5). Adica ?! Logica implicata este una sigur foarte interesanta,  dar nu prea seamana cu cea aristotelica.
Acum , daca tot am inceput cu aparentele( interesant )  , dupa aceeasi logica se continua cu "SE PARE CA" :

" ...se pare ca ( deci nu este sigur, n.n.) înfrângerea frontului pro-rus care a acaparat statul începând cu ianuarie 1990(6)  și chiar joncțiunea ulterioară dintre serviciile de informații românești(7) și cele occidentale ar fi beneficat de sprijinul său direct(8)".
Si se insista din nou asupra ideii de probabilitate, nu de certitudine  : 

"E foarte posibil să fie așa(9)".

Cu alte cuvinte, ca sa traducem din romana in romana, in viziunea autorului generalul Iulian Vlad devine un adevarat erou de epopee si jucator la scara nu numai nationala, ci si la scara  europeana si globala ! Aici trebuie sa spunem ca declaratia consultantului politic citata anterioar devine chiar una palida fiind complet depasita . 
In sfarsit , pentru economia ansamblului si evitarea riscurilor se puncteaza din nou in final cu mare abilitate si prudenta ceea ce ar trebui sa ramana in mintea cititorului despre generalul Iulian Vlad care ar fi actionat in cadrul Securitatii exact dupa principiul "participa , dar nu se baga" , in timp ce Securitatea ( dar numai ca institutie care nu mai exista, desigur ) ramane vinovata de toate cele  :

"Dar eventualele merite(s.n.)  post-1990 (10) nu pot ascunde tragediile de care se face vinovată Securitatea condusă de el (11)". 

Mai abil decat atat, nici ca se putea scrie cu atat mai mult cu cat nu este vorba de presa obiectiva , ci de presa de opinie si comentariu . Aplauze va rog !

Thursday, September 28, 2017

Armaghedonul din societatea romaneasca sau ultimul atac de tip securist asupra statului de drept


Un articol aparut recent pe platforma Contributors.ro ( Brandusa Armanca - Masinatia : agenti contra jurnalisti)  care descrie presiunile exercitate asupra presei independente  are  meritul de a incerca sa faca ordine (tardiv) in haosul patologic din mass-media , dar ceea ce se intampla acum in acest domeniu  isi trage radacinile din ceea ce s-a intamplat  in urma cu aproape trei decenii.
Romania de astazi nu este de fapt rezultatul Revolutiei din 1989 in care au murit oameni ( unii spun acum ca au murit zadarnic ) , ci rezultatul unei transformari topologice prin care interiorul a luat locul exteriorului si invers , respectiv problemele cronice generate si in acelasi timp ascunse de comunism sunt acum revelate si  reprezinta suprafata externa pe care ne incapatanam sa o numim democratie, in timp ce vinovatul principal , comunismul, cu toate tarele si adeptii lui cu tot  s-a autoproclamat disparut de pe scena istoriei infiltrandu-se undeva in interiorul ei.
In acest caz probabil ca nimeni nu si-a mai facut iluzii ca o democratie si un capitalism construite de fosti comunisti si securisti poate fi una functionala si de aceea clasa politica a fost considerata inca de la inceput , si in cea mai mare parte a ei , exact ceea ce este respectiv o clasa de pradatori sociali.  
Aceeasi problema si aceeasi transformare topologica o intalnim si in cazul presei care este vitala in functionarea unei democratii. Ca si cazul clasei politice  , exista opinia ca presa  este controlata in mare parte de oameni cu o mentalitate comunista ( sau , si mai grav, securista ) care s-au format si au avut pozitii cheie in comunism.
Ne aflam in acelasi paradox logic in care nu poti o construi o lume noua cu reprezentantii sau agentii lumii vechi. In esenta, nici presa democratica , nici societatea civila nu pot functiona cu adevarat daca la butoane se afla tot reprezentantii de marca ai „dusmanului de clasa ”.
Ca atare , si in mod paradoxal, marea problema a societatii romanesti nu este in realitate clasa politica despre care nimeni nu si-a facut iluzii  , ci ineficienta presei si societatii civile care intr-o forma sau alta sunt in siajul acesteia si uneori chiar reclama acest lucru .
Intrebarea esentiala  la care refuza sa raspunda de aproape trei decenii si presa , si societatea civila este de ce liderii si reprezentantii lor , cu mici exceptii, sunt cam aceleasi persoane care aveau pozitii privilegiate si pe baricadele societatii comuniste  .   
Teoretic vorbind, poti construi o presa democratica si o societate civila autentica cu lideri de opinie, personalitati culturale , intelectuali publici , activisti civici, jurnalisti , analisti politici care provin din absolventii  Academiei  Stefan Gheorghiu , fosti membrii ai CC al PCR , UTC, ASC, ofiteri de Securitate, activisti, politruci, propagandisti, etc. ? Teoretic nu , dar practica pare sa spuna altceva.
Bun, si atunci de vina este clasa politica ? Bineinteles  ca aceasta este de vina pentru tot ceea ce se intampla deoarece este  in varful gramezii , dar  sa nu uitam ca ea isi urmareste doar propriul interes si are  cu totul alte prioritati. 
Ca atare, problemele breslei jurnalistilor ( ca si in cazul societatii civile  de altfel ) provin chiar din interiorul ei si nu din sfera politicii unde , este adevarat, clasa politica este profitorul final.
Sa citam  din articol :
„ Ce le rămâne de făcut jurnaliștilor prinși în malaxorul mașinației comandate politic și  neprotejați de organizațiile de breaslă, inerte și ineficiente?  Să scrie, asta le rămâne. 



Ce nu ne spune autoarea si nu ne explica nimeni este de ce dupa trei decenii de democratie organizatiile de breasla sunt inerte si ineficiente atunci cand primul interes al jurnalistilor ar fi fost acela ca aceste organizatii sa fie ale lor, si sa sustina interesele lor,  nu ale altora .
In acest caz intrebarea precedenta atinge chiar esenta problemei.  Teoretic vorbind, poti construi democratic o organizatie  de breasla care sa includa ca membri ( sau chiar in conducerea ei) ,  lideri de opinie, personalitati culturale , intelectuali publici , activisti civici, jurnalisti , analisti politici care provin din absolventii  Academiei  Stefan Gheorghiu , fosti membrii ai CC al PCR , CC al UTC, ASC, ofiteri de Securitate, politruci, propagandisti, etc. ? Teoretic nu, dar practica pare sa spuna altceva.
Sa rezumam. Teoretic , presa si jurnalistii ar trebui sa fie responsabila si responsabili  de calitatea informarii cetatenilor , obligatie prevazuta expres in Constitutia Romaniei ,  articolul 31  :

(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă (s.n.) a opiniei publice.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0sba31 

Teoretic, dar practica pare sa spuna altceva. Pana acum nu am auzit de jurnalisti si organizatii profesionale care sa militeze pentru separarea presei de informatie ( obiectiva, corecta ) si din surse credibile , de presa de divertisment si presa tabloida in general si nici de jurnalisti exclusi din breasla pentru ca au incalcat codul deontologic al profesiei ,etc.
Problema foarte grava  este ca nu putem avea o democratie autentica  fara o presa libera , presa libera nu poate exista in afara unui cod deontologic , la fel cum breasla profesionala a jurnalistilor nu poate functiona in conditii optime in afara unei organizatii autentice care sa ii apere interesele. Aici este cheia problemei si nu in Parlamentul ocupat vremelnic de figuranti pe scena istoriei.
Pe cale de consecinta problemele breslei sunt in primul rand de natura profesionala si deontologica la fel cum se intampla si in alte bresle profesionale de la noi si in special in profesiile liberale care de fapt sunt si ele capturate de adevarate caste si clanuri profesionale (http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-10-19/parlamentul-pregateste-spargerea-castelor.html) . Aceasta problema a fost pentru prima data pusa pe tapet acum 11 ani ( probabil din motive electorale... ),  dar a trecut neobservata exact pe langa cei interesati de exercitarea in conditii democratice si dupa un cod deontologic a unei profesii liberale. 
Starea breslei si rezultatul la care s-a ajuns se poate vedea in asertiunile  de mai jos :  

„ În vreme ce Tapalagă, Turturică și Sorina Matei devin suspecți dacă ar intra în biroul unui șef SRI, Ciutacu de la RTV, Cristoiu și Andronic de la EvZ declară cu mândrie că sunt oaspeți bine primiți de serviciile secrete.La ei nu se pune, sunt „caz special”. Ca și mercenarii de la Lumea Justiției- LUJU sau Bogdan Chireac de la DCNews, beneficiarul unor contracte grase cu Ministerul de Interene și cu Serviciul de telecomunicații speciale, „analiștii” și falșii jurnaliști își fac zilnic treaba de colportare a informațiilor false.”

Metaforic vorbind, problema nu este daca jurnalistii au intrat sau nu in birourile serviciilor de informatii , ci daca acestea au intrat  sau nu in redactiile ziarelor. Daca in domeniul Justitiei este blocat prin lege accesul la functii de conducere al fostilor colaboratori ai Securitatii, iar magistratii trebuie sa completeze declaratii ca nu sunt lucratori sau informatori ai serviciilor secrete, de ce aceeasi prevedere nu se poate aplica jurnalistilor si altor profesii liberale ( in care independenta profesionala si liberatea de exprimare este vitala pentru respectiva profesie ),  eventual si jurnalistilor ?
In functie de raspuns putem intelege intr-o alta lumina asertiunile de mai jos :

„Astăzi, asistăm la o butaforie sinistră: tocmai cei care se luptă pe bune cu răul și corupția sunt denuntați ca securiști de către unii care au ținut ani de zile România în loc. Este ultima lor încercare disperată de a ține România trucată, răsturnată, întoarsă cu susul în jos”.(Dan Tapalagă)

Falsii securisti si falsii ofiteri de informatii sunt o falsa problema ,  dar ce facem cu cei autentici ? Altfel spus , presa nu poate fi supravegheata decat  „undercover” si din interiorul unei redactii asta in timp ce oricine are acces la materialele pe care le scriu jurnalistii ?

„Vizați nu sunt numai cei nominalizați. Vizată e întreaga presă liberă,câtă a mai rămas ea. Pentru că dl. Dragomir amenință explicit să vorbească și despre alții. Este o formă teribilă de intimidare( s.n.) . Dacă nu poate fi sufocată financiar, pentru că trăiește pe piața liberă, dacă nu poate fi zdrobită cu ANAF-ul pentru că functionează legal, puțina presă liberă care a rămas trebuie decredibilizată pentru a fi redusă la tăcere”.(Ioana Ene Dogioiu)

Daca totul este in regula si nimeni nu se simte cu musca pe caciula , unde este intimidarea ?

„Domnul Turturică se vaită că există un plan pe care l-aș fi gândit eu pentru a distruge instituțiile fundamentale ale statului. Mai era un alt domn, Tapalagă. Nu prea le-am pronunțat numele până acum. Spunea că stă cu dinții înfipți în gâtul nostru. Eu am constat că, în ultimii ani, domnul Tapalagă și alții vor să stea cu dinții în gâtul justiției. Dumnealor au vrut, s-au autodesemnat ca oamenii care vor să coordoneze justiția. Și acum mai fac asta, prin tot felul de editoriale și reportaje. Ceartă judecători, procurori, merg la ambasade, in special la ambasada Statelor Unite, și se plâng când au o problemă. . Nu îmi dau seama de ce trebuiau să meargă acolo. Se consideră repere morale. Ar fi interesant ca Turturică să explice cum și-a făcut o casă de 800.000 de euro. (…)”(Sursa DC News)

Planul de care vorbeste domnul Turturica poate fi real ( unii chiar credem  ca este )  , dar foarte greu de demonstrat de catre institutiile abilitate . In schimb  aceasta asertiune ( aici devenim avocatul  Diavolului ) avanseaza  o cifra foarte precisa ( reala sau nu )   si activeaza subliminal imaginatia cititorului care fara sa vrea devine curios si se intreaba imediat  daca un jurnalist poate castiga  800.000 de euro ...scriind articole  sau in alt mod,  deoarece un jurnalist al presei democrate nu poate recurge in ceea ce priveste provenienta bunurilor personale la metode oculte specifice clasei politice. Ar fi o contradictie in termeni, nu ?  
Altfel spus „ masinatiunea  ”( agenti contra jurnalisti ) si ofensiva impotriva presei libere  de  care vorbeste autoarea nu este o doar problema a prezentului aparuta din senin . In in realitate ea este o problema cronica nerezolvata  a societatii  romanesti de care depinde si functionarea democratiei , dar si soarta jurnalistilor . 
Pentru acestia din urma este vital sa-si apere breasla , deontologia , credibilitatea si prestigiul  de care depinde supravietuirea lor si nu numai a lor.
In ultima instanta presa ( libera ) ramane ultima reduta si ultima speranta  a cetatenilor in fata mecanismelor de presiune , dependenta si control exercitate de puterea politica, stat si in anumite cazuri de catre grupurile de presiune care actioneaza in spatele lor . 

Monday, September 25, 2017

Agresivitatea din spatiul public si tehnica interogatiei retorice


Dupa aproape 3 decenii de democratie , societatea civila prin unul dintre reprezentantii ei *), descopera cu uimire  ca Pamantul este jos, cerul este deasupra noastra iar oamenii sunt suspendati in haul dintre ele : 

" Campaniile de ură din media și par­celarea socială pe Facebook intensifică sentimentul că „ceilalți“ sunt cumva anor­mali, că refuză să vadă adevărul din imbe­ci­litate, ticăloșie sau inspirați de niște emi­sari ai Diavolului, precum George Soros în prezent."  
" Violența verbală, înăbușită în asemenea ca­zuri, izbucnește fără opreliști pe fo­ru­mu­rile publicațiilor, ale bloggerilor și, bi­ne­în­țeles, pe rețelele de socializare. Beneficiind de anonimatul Internetului, foarte mulți își trimit presupușii adversari ori adepții lor ipotetici la moarte, la tortură ori îi acoperă de insulte."
" Televiziunile (mai ales Antena 3) au fost responsabile în desemnarea unor persoane publice (politicieni, magistrați, jurnaliști, in­te­lec­tuali) drept țintă a resentimentului și urii teles­pectatorului."  
"Starea de agresivitate aproape continuă și exploziile de violență verbală (când nu și fizică) ne înconjoară însă nu doar în me­diul virtual. Pe stradă, în autobuz, în tra­fic, pe scara blocului etc., oamenii se pri­vesc bănuitori, supărați, mânioși adesea; simpla prezență a cuiva îmbrăcat, să zi­cem, mai aparte constituie o insultă pen­tru alții. O atingere întâmplătoare din par­tea cuiva în autobuz e resimțită adesea de altcineva drept o agresiune la care răs­pun­de prin ridicarea tonului. Un șofer mai prudent devine nu o dată ținta agre­si­vi­tății unui șofer impulsiv."
Concluzia este una tipica ridicarii din umeri in fata drobului de sare si exact dupa principiul fatalist  " Oare (cand) va cadea ? " : 

 " Aproape că deja ne-am obișnuit cu violența verbală. Nu cumva riscăm, dacă trecem cu vederea prea repede fapte ca pe cele ale lui Mirel Palada, să începem să ne „aclimatizăm“ și cu violența fizică, atâta vreme cel puțin cât îi suntem numai spectatori, ba chiar să o tratăm drept un spectacol amuzant? " 

Problema este ca aceasta atitudine si aceasta tehnica  nu este deloc una singulara ci este emblematica pentru lipsa de reactie si (in)actiunea societatii civile care in aproape trei decenii s-a marginit sa constate pasiv doar "sinergia faptelor" si "meandrele concretului " exact atunci cand agresivitatea verbala ( ca sa nu mai vorbim de cea fizica ) fac imposibil dialogul social ( nu poti discuta cu un partener care te insulta sau care te loveste ! ).
Ori in lipsa dialogului social nu mai putem vorbi de libertarea de exprimare,  iar in acest ultim caz societatea civila ramane de fapt fara microfon si devine  una de opereta. Bizar, nu ?
Intrebarea care ramane fara raspuns este de ce in toti acesti ani , societatea civila  prin institutiile ei si zecile de mii de ONG-uri care o reprezinta ( ca sa nu mai vorbim de intelectualii publici ) nu a actionat hotarat pentru  asanarea climatului social de agresivitate extrema de la noi ( se pare ca deja ne intoarcem in anii `90 cand oamenii erau agresati pentru simpla exprimare a opiniilor  ) atunci cand acest climat ii taie de fapt si orice avant, si aripile .



*) Andrei Cornea- Agresivitate 
http://revista22online.ro/70265759/agresivitate.html ) 

Sunday, September 24, 2017

Lumea normala si adevaratele ei genii


" Sabrina Gonzalez Pasterski este pasionată de spațiu și de motoare încă de la vârste fragede. „De când eram micuță sunt pasionată de domeniul aerospațial. Voiam să construiesc o rachetă ca să merg în spațiu”, a povestit tânăra.

Sabrina Pasterski s-a născut la 3 ianuarie 1993 într-o suburbie a orașului Chicago. La 12 ani, și-a construit propriul avion, cu care ulterior a zburat până în Canada. Tatăl său, avocat și inginer mecanic totodată, a încurajat-o să-și urmeze visurile.

S-a înscris în 1998 la Edison Regional Gifted Center, o școală din sistemul public din Chicago, iar în 2010 a absolvit Illinois Mathematics and Science Academy, un liceu tot din sistemul public.

A luat primele sale lecții de zbor în 2003, la 10 ani, iar în 2005 a fost copilot.

În 2006 s-a apucat să-și construiască, în garajul tatălui său, propriul său aparat de zbor, cu propriile sale mijloace. Cu acest aparat a și zburat, singură, în 2009, la 16 ani, după ce a fost autorizată de instructorul său, celebrul Jay Maynard.

A devenit astfel cel mai tânăr pilot care a zburat vreodată cu un aparat construit de el însuși.

La 16 ani, a cerut să fie admisă la MIT, apoi la Harvard, dar culmea, ambele universități au refuzat-o. A fost pusă pe o listă de așteptare la MIT, în aprilie 2010, asta până când filmulețul său în care arăta cum și-a construit avionul a fost văzut de Peggy Uden, o femeie care face parte din conducerea administrativă a universității.

„Nu-mi puteam crede ochilor”, povestește Peggy Udden, secretar executiv la MIT, care a simțit imediat potențialul viitoarei fiziciene. „Am rămas cu gura căscată după ce am văzut filmul. Potențialul său este ieșit din comun”, au mărturisit și cei doi profesori, Allen Haggerty și Earll Murman. Nu regretă deloc acum că au făcut presiuni ca Sabrina să fie admisă la MIT. Comparația cu inventatorul teoriei relativității, Albert Einstein, le-o datorează, de altfel.

După ce și-a luat diploma de la MIT cu notă maximă, Sabrina a continuat cu un doctorat la Harvard, la Centrul pentru legile fundamentale ale naturii.

Pasiunea sa este să depisteze „eleganța în haos".

Din multe puncte de vedere, Sabrina Pasterski ar putea fi considerată o extraterestră. Nu Facebook, nu Twitter, nu Instagram, nici măcar profil de LinkedIn. Singura modalitate de a afla vești despre ea este site-ul personal, physicgirl.com, pe care scrie destul de des informând despre stadiul lucrărilor sale."

Occupational fraud and abuse in Romania

Motto 

"Poate sa vina si mama DNA-ului" 

Presedintele ALDE





A aparut recent " REPORT TO THE NATIONS ON OCCUPATIONAL FRAUD AND ABUSE - 2016 EASTERN EUROPE AND WESTERN/CENTRAL ASIA EDITION *) elaborat de ACFE ( Association of Certified Fraud Examiners ).
In aceasta cercetare de nivel global , Romania ocupa un "onorabil"  loc 3 dupa Rusia si Turcia :



Source : ACFE ( Association of Certified Fraud Examiners )


Acestea sunte cifrele . Concluziile le trage fiecare. 





*)
Source : ACFE ( Association of Certified Fraud Examiners )



Friday, September 22, 2017

Degradarea spatiului social , resetarea sistemului de valori si eschiva societatii civile



Un articol aparut recent pe Contributors.ro ( Brandusa Armanca - Mahalaua politicii și golăniile presei)  ne ofera prilejul sa analizam raporturile oculte  dintre clasa politica , societatea civila si corifeii acesteia. Teza de baza sustinuta in articol este aceea a  confirmarii  „ similitudinii dintre mediul politic și periferia insalubră ” iar exemplele date in acest sens sunt  elocvente insa , asa cum subliniaza si autoarea apropo de ultimul dialog „politic” ( Mirel Palada versus Mihai Gotiu )   care a avut loc in studioul unei televiziuni :

 „,  trecerea de la registrele xenofob-rasist, subuman, de animalizare a adversarului, sexual, funebru etc. la atacul corporal depășește o limită emblematică pentru nivelul suburban al lumii politice de la noi.”

Corect pana aici, dar ceea ce omite sa ne spuna autoarea este ca problema nu este numai a lumii politice de la noi ( vom vedea imediat ca de fapt „ modelul”  nu a pornit de acolo ) . Mult mai grav decat acest comportament primitiv care poate fi sanctionat prin lege este modul in care reactioneaza mercenarii din mass-media ( gen moderatorii si invitatii Antena 3 ) si in special jurnalistii care , teorectic , ar trebui sa respecte  in spatiul public un minimum de eticheta ca sa nu mai vorbim de un cod deontologic iar aici este citat un comportament suburban in spatiul public al unui jurnalist care in mod oficial este si redactor-sef  :

 Evenimentul zilei și-a dat în petec prin postarea redactorului-șef adjunct, unul Curea, care nota pe pagina sa de Facebook:”L-a caftit Palada pe Goțiu, i-a fu… una în mufă de i-a dat borșul.Mirele, în toate zilele călduroase, de acum în veac, ai câte o bere rece de la mine”.”

Tot oficial, acesta este un limbaj  si un comportament de satra nesanctionat de ani de zile in presa si de catre breasla jurnalistilor , iar acest fapt este la fel de grav ca atacul corporal al unui politician de catre alt politician, dar acest fapt este omis de autoarea articolului.
In acest context nu mai este o supriza faptul ca de la teza corecta  a „similitudinii dintre mediul politic si periferia insalubra” sustinuta la inceput   , autoarea trece direct la un paralogism infiorator conform caruia pentru aceste persoane,  fapte, comportamente si situatii care ne scot practic din Europa civilizata, de vina in mod indirect nu sunt cei in cauza care le provoaca ci …” imaginarul violent al poporului roman ( ?!-s.n.) ” care s-ar regasi in aceste comportamente ca si cum pentru comunism nu au fost vinovati comunistii , ci poporul roman pe care acestia l-au calcat cu bocancii  :

„ Cele nouă registre ale imaginarului violent al românilor descrise de Ruxandra Cesereanu în cartea sa se regăsesc din plin în limbajul și conduita politicienilor de azi, augmentate de o bună parte a presei și practicate zi de zi în societatea românească.”

Aceasta teza nedreapta , uluitoare pentru un intelectual, absolut reactionara si total nestiintifica ( orice om educat stie ca a extinde o caracteristica de la unii la toti indivizii unei populatii inseamna dogmatism  ) scoasa parca din laboratoarele Securitatii de altadata , este pigmentata cu un alt paralogism psihologizant ( interesant este la ce poate fi folosita psihologia !) la fel de infiorator provenit din aceeasi sursa : 

”...defularea lingvistică a fost o urmare firească( s.n.) , la nivel emoțional, după căderea regimului comunist, în care funcționase legea cenzurii și faimoasa limbă de lemn…Această violență lingvistică descătușată… a devenit, la un momemnt dat, încălcătoare de tabuuri( s.n.) , promovând derapaje verbale mai mult sau mai puțin intenționate (s.n.)”.

Cu alte cuvinte dupa Ruxandra Cesereanu ( dar si dupa autoarea articolului ) aparitia limbajului suburban a fost o consecinta fireasca a caderii comunismului si inlaturarii cenzurii .
Intrebarea la care nu raspund cele doua autoare este de ce caderea comunismului si inlaturarea cenzurii au trebuit sa fie neparat urmate de renuntarea mai mult sau mai putin intentionata la exprimarea civilizata , aparitia violentei linvistice si trivializarea limbajului, incalcarea tabu-urilor ,etc.
Raspunsul il da un comentator anomim de pe Contributors.ro care le reaminteste celor care au uitat sau nu vor sa-si aminteasca faptul ca in acest caz tonul face muzica , iar tonul in acest caz nu l-au dat politicienii ci …intelectualii publici :


ioan spune:
19/09/2017 la 15:17Imi amintesc de vremurile din tineretea mea cand la antena 1 era m.tuca in mare voga si la anumite intervale il avea ca invitat pe m. dinescu. La momentul respectiv, m. dinescu folosea un limbaj de cartier, nedemn de a fi ascultat pe un post de tv, insa la momentul acela, lovea intr-un nerv actual si lumea il aclama si aplauda da scena deschisa. Cred ca acele seri au fost definitorii si au deschis o cutie a pandorei in ceea ce priveste limbajul de mahale, bascalia, mizeria si ipocriza in media, si nu numai. Ramaneam mut la cat de mult se poate cadea d.p.d.v al limbajului si al culturii. (exemple – cei doi comici care moderau acele concursuri televizate a la bingo, muzica de mahala si toti rromii cantareti pe la mai toate canalele tv, episodul Elodia si ametitul ala de moderator ajuns miliardar, iar exemplele pot continua la infinit) Poate nivelul scazut de cultura a permis oricarui agramat cu 2 clase facute la coada vacii sa aceada prin intermediul politicii la cele mai inalte functii in stat. Pe cand intelectualii tineri si bine pregatiti au luat calea exilului sau s-au refugiat in mediul privat vazandu-si de munca/familie etc, la nivel politic s-au adunat tot felul de oportunisti mentinand stilul de mahala dambovitean. …si atunci ne mai miram ca in 2017 ne scaldam in acelasi morast cultural de 25 de ani incoace? ”
http://www.contributors.ro/media-tech/mahalaua-politicii-%c8%99i-golaniile-presei/#comment-321891


Pentru cei care vor sa-si aminteasca, Mircea Dinescu este primul intelectual public care a folosit limbajul trivial in direct la TV, ulterior si in presa scrisa  ( pentru cei care nu vor sa-si aminteasca exista arhiva video ) , dupa cum Andrei Plesu este primul intelectual public (si fost ministrul al Culturii ) care a folosit limbajul trivial in presa de mare tiraj (http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html  ),  iar Horia Radu Patapievici primul intelectual public care nu s-a mai ascuns dupa deget si a deconspirat „tendinta epocii”  :
 "...privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un c.., fără şira spinării""Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau trebuie să o folosim numai pentru înjurături"
  Sursa : http://www.pruteanu.ro/CroniciLiterare/173-4patap.htm    

Acest comportament a fost explicat de unii intelectuali publici prin "cri de coeur" si  "trauma morala si sociala" (sic!) , dar amendat de altii :


"Am avut, după difuzarea acestei emisiuni (Despre cîteva vorbe nechibzuite ale lui H.-R. PATAPIEVICI - Pro TV, 24.VI.1996 -n.n. ) , cîteva conversaţii, telefonic şi, apoi, faţă-n faţă, cu H.-R. Patapievici. Îi ceream, în esenţă, să iasă din metaforă şi să transforme acele insanităţi în concept (ce înseamnă "inimă ca un c..."? ce înseamnă "radiografie ca o fecala"?) Era supărat şi insista mult pe diferenţa de "tiraj": cartea lui, cîteva mii de exemplare - emisiunea de la Pro TV, sute de mii de auditori. I-am oferit, ca "drept la replică", spaţiul întreg, de 5 minute, al unei emisiuni "Doar o vorbă săţ-i mai spun". Nici pînă azi n-am înţeles de ce nu l(e)-a folosit." 
Sursa : http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis000-protv-960624-patap.htm

Dupa cum se poate observa, autorii citati anterior nu sunt politicieni agramati ci intelectuali publici care fac parte din societatea civila si ca sa dam Cezarului ce este al Cezarului lor le revine onoarea incalcari pentru prima data a tabu-urilor si a etichetei sociale , nu politicienilor care , e drept, abia asteptau acest lucru si in pozitie de tragere.  Problema este ca autoarea articolului  gaseste scuze lipsei de reactie a societatii civile in fata degradarii inadmisibile a spatiului social invocand exact anvergura atacului la care acesta este supusa, saraca :

”. Reacțiile societății civile sunt firave, dar asta e de înțeles (s.n.) : anvergura pe care a luat-o mahalaua politică, unită în cuget cu cea a golanilor presei (s.n.), este înfricoșătoare (s.n.).”

Mai intai, in mod evident unirea in cuget si simtiri a politicienilor nu este numai cu golanii presei ci si cu alte entitati care populeaza o parte din societatea civila de la noi. In al doilea rand, acest gen de paralogism este chiar mai infricosator cu atat mai mult cu cat autoarea a fost redactor la "Europa Libera" ( http://www.contributors.ro/author/brindusa-armanca/?bio )   decat atacul concentric asupra spatiului social pentru ca neaga insasi ratiunea de a fi a societatii civile ( pana la urma aceasta este in slujba cetatenilor sau in mod subtil impotriva lor ?! ) care se pare ca are alte prioritati si lasa cetatenii singuri  impotriva furtunii ( cum au fost de fapt in cele aproape cele trei decenii care au trecut deja ) .

In sfarsit, intrebarea cea mai interesanta este daca toata aceasta odisee a degradarii spatiului social respectiv a spatiului public  ( trivializarea limbajului , incalcarea tabu-urilor culturale si morale,  a traditiilor si etichetei sociale ) este una accidentala sau este una intentionata respectiv o strategie planificata care a urmarit pas cu pas ( si cronologic pot fi usor identificate etapele ei progresive ) scopuri precise  . In acest caz dilema ar putea fi depasita prin raspunsul la intrebarea clasica „Cui prodest ?” pe care il poate da orice  cercetare ( obiectiva ) , cu conditia sa nu fie girata exact de catre cei care au pornit avalansa . Se ofera  cineva ?