Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

miercuri, 15 mai 2019

Dupa 30 de ani. Universitatea si Securitatea sau candoarea si mirarile filozofiei romanesti



" Cel care merge pe cal nu crede celui care merge pe jos ca-l dor dintii".
Proverb chinez


Platforma Contributors.ro  ne ofera o interesanta dezbatere despre misiunea si destinul filozofiei romanesti , dezbatere declansata de o serie de articole ale filozofului Gabriel Liiceanu publicate acolo ( Draci peste tot (I), Draci peste tot (II), Draci peste tot (fine). Dansul rectorului (III) . Aceste articole despre draci si " indracire", apar la 16 ani dupa ce un alt filozof roman a scris un tratat in oglinda intitulat " Despre ingeri " (https://www.ecasacartii.ro/media//catalog/product//d/e/despre-ingeri-2015.pdf ) , deci metaforic  vorbind incheie un ciclu social derulat intre rai si iad ( sau invers ) .
Aparitia articolelor  a generat o polemica aprinsa . Mai intai  a provocat o " reactie emotionala" ( apud Liviu Papadima ) a Facultatii de Filozofie (http://www.contributors.ro/cultura/maniheisme-sofisme-%C8%99i-al%C8%9Bi-demoni-filosofici/ ) ulterior a provocat o replica asumata in nume propriu a autorului citat anterior care a incearcat sa impace si capra, si varza (http://www.contributors.ro/editorial/dreptate-la-doua-capete/ ).
Articolele mentionate prezinta profilele personale si carierele universitare ale unor conducatori de doctorate urmate de carierele fulminante si gonflabile ale unor doctoranzi care au darul ubicuitatii si , dupa un model deja consacrat la noi, reusesc performanta stranie de a fi in acelasi timp in mai multe locuri si in mai multe domenii . 
Profilele si datele prezentate prin colationarea unor domenii diferite  sunt captivante  , cireasa de pe tort fiind tandemul reprezentat de catre  actualul decan al Facultatii de Filozofie din Bucuresti , recte Romulus Brancoveanu ( in calitate de conducator de doctorate ) si " superman" -ul de stat Adrian Mladinoiu ( " secretar de Stat în cadrul Secretariatului General al Guvernului, parașutist militar, comandant de grup în dispozitiv, alpinist de intervenție, ofițer de protecție pentru înalți demnitari, manager de situații de criză, specialist în „bună guvernare“. Are un masterat în investigarea fraudelor, a mai avut parte și de instrucție contrateroristă și posedă un permis de conducere la categoriile A, B, C, E. " ) in calitate de doctorand.
In realitate, marile problemele ale filozofiei si ale mediului universitar de la noi sunt cronice,  la nivel de generatii , respectiv de sistem si vin din trecutul lor.
Prin regimul comunist societatea romaneasca a fost supusa unui  intens proces de decivilizare si dezumanizare. Directivele secrete ale NKVD din 1947 pentru tarile din Est prin  prevederile lor sinistre au atacat intregul sistem de norme si valori sociale , culturale , morale, religioase si  traditionale  si au inversat complet scala valorilor abrutizand aproape intreaga societate :


44. Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi (s.n.). 
45. Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă (s.n.). 
Sursa : Cristopher Andrew & Oleg Gordievski - KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov , Editura ALL, Bucuresti, 1994, p.487-492

Rezultatul a fost unul de-a dreptul inspaimantator . Partidul Comunist ajuns la putere prin crime si frauda a segregat societatea in celule ( clasa muncitoare, taranimea si intelectualitatea )  si gardienii lor ( Securitatea, Militia si Armata ) .
Sadismul , teroarea si  crima au devenit  politica de stat , tot ceea ce a fost valoare umana si morala, educatie, civilizatie si normalitate a fost decimat sistematic in puscariile si lagarele comuniste , criminalii de sistem beneficiind in mod constant de  impunitate penala si de confort si /sau  omnipotenta financiara : 








Tara a devenit un penitenciar gigantic  deoarece metodele de schimbare prin tortura a sistemului de valori al unor detinuti politici folosite in " Experimentului Pitesti"  au fost extinse sub forma soft la scara intregii societati. 
Normalitatea sociala a disparut si fost  inlocuita  cu mentalitatea primitiva , brutala si patologica  specifica regimului comunist , mentalitate care si-a lasat amprenta pe toate generatiile crescute de acel regim.
Cum nimeni nu poate sari peste umbra lui , generatia  din care face parte decanul Facultatii de Filozofie din Bucuresti ( promotia 1982 )  si care se afla acum la butoane , este formata si ea in creuzetul cumplit al anilor `80 . 
Aceasta generatie  s-a afirmat plenar in cadrul regimului comunist , a platit pretul necesar si a evoluat doar in limitele permise de un sistem in care totul se facea cu aprobare .
Pentru a avea o imagine asupra continuitatii de sistem si de mentalitate este suficient sa analizam contextul politic si social in care s-a format aceasta generatie. 
In anul 1981 , prin decret, orasele mari au fost inchise  pentru repartitia absolventilor de univeritate , posturile au fost blocate , concursurile si transferurile au fost sistate, toate acestea  ascutind la maximum concurenta la repartitie , dar si dorinta de parvenire a unora.  
In acei ani, primirea in partidul comunist ,   activitatea in ASC ( Asociatia Studentilor Comunisti ) pentru cele 50 de sutimi oferite la media de absolvire ,  intrarea in gratiile profesorilor si cererile de reexaminare pentru marirea notei erau vitale pentru  cei care doreau sa se afirme atunci , in acele conditii si sub umbrela acelei mentalitati. 
In acei ani si in plina criza politica , sociala si economica a Romaniei din anii `80  este publicat in mod oficial , deci cu aprobarea regimului ,   "Jurnalul de la Paltinis" (1983 ). Apariatia lui l-a contrariat pe Emil Cioran :


"Un strain care ar citi Jurnalul ar putea crede ca in anii aceia oamenii din Romania nu faceau altceva decat sa se piarda in meditatii atemporale sau sa viseze la soarta civilizatiei. Jurnalul trece dincolo de limitele inevitabil discrete ale unui text filozofic si isi dezvaluie adevaratul sau gand: cautarea de sine. Crima ce incununeaza cartea il priveste mai putin pe Maestru cat pe Discipol..." (https://www.amazon.com/Jurnalul-Paltinis-Romanian-Gabriel-Liiceanu/dp/973502232X


Aceasta carte a inaugurat aparitia oficiala a unui univers paralel cu evolutia reala a societatii romanesti in care oamenii traiau in frig , foame si intuneric ,  iar inginerul Gheorghe Ursu era omorat in secret si in beciurile Securitatii (1985 ) pentru ca a indraznit sa tina , fara aprobarea regimului , un jurnal despre realitatea si lumea in care traia 
Ramane o enigma ontologica si o provocare pentru orice cercetator in domeniul social sa explice cum un absolventii  unei facultati politico-ideologice de o asemenea natura si formati in acei ani pot avea un acelasi succes social in doua sisteme politice antagonice care se anihileaza reciproc si care presupun sisteme de valori politice , sociale , culturale si morale opuse. 
Revenind la subiect , ceea ce a contrariat in acest caz pe domnul Liiceanu este apropierea intre doua domenii foarte diferite :

" În cazul noului tandem, lucrul care te izbește este deocamdată doar apropierea dintre două domenii pe care nu cred să le fi unit cineva până acum pe lume: pe de o parte, pază si protecție, parașutism și contraterorism, pe de alta, filozofie." ( II ).

In realitate , filozofia a urmat exemplul psihologiei si s-a raliat unei  tendinte generale  de promovare a unor cariere profesionale fulminante si specifice Ministerului de Interne :

" In psihologia romaneasca avem cea mai inaintata democratie din lume in privinta sanselor unei cariere profesionale de exceptie . Este perfect posibil ca un ofiter de graniceri inainte de 1989 ( respectiv din Ministerul de Interne ) sa devina in mars fortat , sef de promotie la o facultate la zi, psiholog, psiholog resurse umane,( specialist in ) Selecţie psihologică ,Asistenţă, consiliere şi recuperare psihologică,Training psihologic aplicat pentru categoriile speciale de personal,Team building, Diagnoze şi intervenţii organizaţionale ,Management resurse umane, Proiectare organizaţională , dar si Şef serviciu, Şef direcţie, Consilier, Psiholog clinician, doctor,istoric, sociolog, consilier, doctor, conducator de masterate, colonel,lector si titular al Cursului „Intelligence şi securitate naţională”, co-autor al "Masterului de Securitate" , sa se ocupe de "Cultura de intelligence a decidentilor politici" , sa devina vicepresedinte al al Comisiei de psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala, membru al Comisiei de Psihologie a Ministerului Sanatatii fiind investit in "Conducerea operativa" (interesanta sintagma !!) a Colegiului Psihologilor din Romania ca "reprezentant al Colegiului Psihologilor din Romania, la negocierea sistemului de salarizare unitar în grupul de dialog social al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale."
Uff ! O secunda sa ne tragem impreuna sufletul ..."

http://www.psihologiaonline.ro/noutati-mainmenu-50/396-democratie-psihologica-prin-reprezentare-militara.html

Problema este ca apropierea si cooperarea intre  domenii extrem de diferite este o realitate  in tanara democratie romaneasca  si o constanta a mediului universitar din 1990 si pana in prezent. 
Sa ne aducem aminte impreuna ca Virgil Magureanu , o persoana cu patru identitati ( https://evz.ro/misterioasa-identitate-virgil-magureanu.html?v=347635&page=1 )  , fost ofiter de Securitate , fost profesor la Academia Stefan Gheorghiu , fost director al Serviciului Roman de Informatii si actual profesor de sociologie politică la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București (https://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_M%C4%83gureanu ) este absolvent al Facultatii de Filozofie. 
Sa ne aducem aminte impreuna ca marii profesori de filozofie  Mircea Flonta (https://romanialibera.ro/opinii/comentarii/academia-romana--cerul-patat-al-culturii-noastre--apel-la-patriotism--initiat-de-un-utecist-si-semnat-de-cativa-comunisti-si-securisti---opinie-440610 ) ,  Gheorghe Vladutescu (https://revista22.ro/dosar/lista-celor-200-elitele-colaboraioniste-cu-securitatea ) , inclusiv actualul rector Mircea Dumitru (https://www.hotnews.ro/stiri-esential-21909172-consiliul-pentru-studierea-arhivelor-securitatii-mircea-dumitru-semnat-angajament-olograf-securitatea-dar-nu-poate-atribui-calitatea-colaborator-sensul-legii.htm ) , potrivit relatarilor din presa , au facut mai devreme sau mai tarziu " pactul cu Diavolul" si dupa principiul trivial " participa , dar nu se baga" nu vor ( si nu se vrea) ,  sa fie declarati colaboratori ai Securitatii. 
Am ajuns astfel la cel mai sensibil aspect al statului filozofiei si al stiintelor sociale in general din Romania comunista ,  respectiv al raporturilor lor cu Partidul Comunist si cu bratul lui inarmat, Securitatea . 
In acest caz , si dupa 30 de ani de la caderea regimului comunist , domnul Liiceanu citeaza  un fost doctorand al domniei sale  care scoate castanele din foc si  pune degetul pe rana in locul tuturor : 

"Văzând ce se întâmplă în „facultatea noastră“, unul dintre cei mai străluciți doctoranzi pe care i-am avut și-a pus întrebarea ce ar fi trebuit să se întâmple pentru a nu fi ajuns unde am ajuns. Și iată ce spune el într-un e-mail trimis în urmă cu o zi-două:
„În Germania de Est universitățile au fost desființate toate după reunificare și reînființate de la zero cu noi concursuri pentru toate posturile. E poate la fel ca în cazul acelor spitale în care bacteriile mutante au intrat în pereți, așa încât o demolare și reconstruire sunt singura soluție care elimină agenții patogeni. Cam asta avem noi acum în sistem, în toate domeniile, niște bacterii bine adaptate la antibiotice și dezinfectanți, care se readaptează iar și iar la orice mică schimbare.“
Asta trebuia, așadar, făcut în 1990 (s.n.) . O vreme, în primii doi ani, studenții îi dăduseră afară pe mai toți dinozaurii (s.n.) care au supraviețuit glaciațiunii marxist-leniniste. Dar, după ce autorii epurării au terminat facultatea și au plecat cu burse în Occident, noile generații de studenți(s.n.), care nu-i mai cunoșteau pe dinozauri, le-au permis acestora, încet-încet, să revină în facultate(s.n.), precauți la-nceput, apoi din ce în ce mai siguri pe ei, refăcând rapid, în alt context, cutumele vechii facultăți de ideologie a urii (căci asta devenise, din 1948, filozofia practicată instituțional în România), cu periajele de rigoare făcute la zi."(II).

Daca tragem linie si adunam, dupa declaratia citata anterior de vina pentru situatia din Facultatea de Filozofie a Universitatii Bucuresti ar fi  de fapt studentii care le-au permis " dinozaurilor facultatii de ideologie a urii" ( nu este clar cine sunt acestia ) sa se intoarca. 
Problema este ca "ideologii urii" nu au plecat de fapt niciodata din societatea romaneasca . Un profesor ca Silviu Brucan care prin anii `60 preda socialism stiintific la Facultatea de Medicina si Farmacie din Bucuresti , era o incarnare in carne si oase a butadei care circula in Facultatea de Filozofie a Universitatii din Bucuresti  din anii `80 despre profesorii care au facut liceul dupa facultate , in cazul lui lipsind insa facultatea (https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/100-de-ani-de-comunism/prima-conducere-a-romaniei-dupa-revolutie-lucruri-mai-putin-stiute-despre-silviu-brucan-1052196 )  . 
Marea enigma este cum o asemenea persoana care in 1947 cerea sa fie omorati taranistii si liberalii  ( https://adevarul.ro/locale/zalau/cum-ajuns-silviu-brucan-dea-lectii-democratie-cerut-condamnarea-moarte-maniu-coposu-detalii-biografia-unui-stalinist-notoriu-1_569e57a137115986c6aec618/index.html)  ajunge dupa Revolutia din 1989 unul dintre fondatorii Grupului de Dialog Social , pentru ca ulterior sa devina " analist politic si profesor de democratie" prin mass-media
Morala cinica a acestui paradox politic si social este aceea ca cei care au fost la butoane in timpul comunismului au ramas tot acolo si dupa caderea lui .



https://evz.ro/uploads/2019-01/04-grupul-pentru-dialog-social-gds-fondatori-silviu-brucan-si-alin-teodorescu.jpg


Cum momentul 1990 a fost ratat pentru eternitate, devine din ce in ce mai clar ca timp de trei decenii nici Facultatea de Filozofie, nici Universitatea din Bucuresti , etc. , nu au avut curajul sa-si scoata " scheletele din dulap" , dar aceasta nu mai este vina studentilor.
Cazurile recente ale unor profesori care au prejudiciat imaginea Universitatii Bucuresti dand recomandari unor persoane condamnate penal ( https://adevarul.ro/educatie/universitar/savantii-inchisorilor-gigi-becali-comparat-churchill-sfantul-augustin-profesor-i-a-semnat-lucrarea-detentie-1_56c084e45ab6550cb8caa985/index.html) , sau chiar au invitat in Facultatea de Filozofie persoane puse sub urmărire penală în „Dosarul Revoluției” pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității ( https://www.g4media.ro/mai-multe-organizatii-civice-protesteaza-fata-de-invitarea-lui-petre-roman-si-a-lui-teodor-brates-la-o-conferinta-la-facultatea-de-filosofie-este-inadmisibila-transformarea-mediului-academic-intr-o-t.html) au pus in discutie problema foarte grava a  legitimitatii morale ( variabila lipsa intr-o zona extinsa a sistemului nostru politic si social ) a unor actiuni , persoane si institutii.
Rezultatul a fost unul catastrofal pentru evolutia domeniul filozofiei comparat ( interesant ! ) cu religia, culpa asumata fiind doar una de tip indistinct si colectiv :


"Am ratat (s.n.) în ᾽90 schimbarea la față a filozofiei, cum a ratat-o de altfel tot poporul român pe cea a României. Filozofia, ca și religia de altfel, ar fi avut nevoie, în noul ceas al istoriei, de alți slujitori(s.n.). De oameni capabili să se piardă, pentru a-și câștiga identitatea, într-o formă de iubire. Una care trecea dincolo de persoana lor. Să se piardă, în fond, în libertatea pe care istoria ne-o dăruise."(III)

Cu adevarat straniu este faptul ca situatia filozofiei pare trasa la indigo dupa cea din domeniul psihologiei unde profesorul Daniel  David  pune exact acelasi  vag si impersonal  diagnostic acolo unde exista de fapt o acerba lupta pentru putere , control , si resurse ( https://evz.ro/cearta-ca-la-nebuni-la-colegiul-psihologilor.html  ) iar conducerea domeniului , exact dupa modelul patentat de clasa politica , a fost trimisa in judecata de DNA pentru obtinerea pe nedrept a fondurilor europene (https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/presedintele-colegiului-psihologilor-trimis-in-judecata-de-dna-ar-fi-incheiat-contracte-cu-el-insusi-si-cu-sotia-sa.html )  :


" În concluzie, prin politicile academice centralizate şi locale am ratat (s.n.) şansa normalizării psihologiei pentru cel puţin încă o generaţie (+20 de ani) şi am redus contribuţia acesteia la ştiinţa românească şi astfel la competitivitatea ţării. Practic am „omorât” psihologia – în forma ei modernă – din nou, tocmai când o generaţie nouă începuse să fie interesată de normalizarea acesteia. Comuniştii au „omorât-o”, desfiinţând-o; noi am „omorât-o”, „desfigurând-o”! Nici nu ştiu ce este mai rău…Cred că Goangă, Gruber, Motru, Mărgineanu, etc. nu ar fi foarte mândri de noi. Să bată clopotele! " 
Daniel David - Sa bata clopotele pentru psihologia romaneasca ...! 
http://www.contributors.ro/cultura/sa-bata-clopotele-pentru-psihologia-romaneasca%E2%80%A6/

Din nefericire si  conform  proverbului " nu vorbesti de funie in casa spanzuratului" ,  profesorul Daniel David omite sa aminteasca gestionarea recenta a domeniului psihologic de catre structuri si instante straine acestei profesii . 
Usa domeniului a fost larg deschisa de catre profesorul Mircea Zlate care a avut mareata idee de a infrati domeniul civil cu cel militar si invers ,  inventand disciplina de " psiholog in domeniul securitatii nationale" ( http://www.e-scoala.ro/psihologie/master_psihologie_aplicata_in_domeniul_securitatii_nationale.html ) . 
A reusit astfel in timpul democratiei  o performanta imposibila chiar si in timpul comunismului, respectiv aceea de a deschide calea organizarii in incinta Facultatii de Psihologie din Bucuresti a unor evaluari psihologice pentru permisul de port-arma (https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeiXlWWuJiGED0V7msgrvNciwz628yBxupKeqcRiHdBpU3Ndw/viewform?formkey=dHE0YnBpVlB6ZjdHOGhIczgzLVJXQkE6MQ ). 
Acelasi tip de revolutie si transformare topologica  l-a suferit si Facultatea de Sociologie din Bucuresti devenita brusc , si nu se stie de ce ,  de " Asistenta Sociala" ( altruista titulatura ) , ceea ce  a ridicat din start mingea la fileu  masteratelor si doctoratelor in,  bineinteles, "securitate nationala".
Odata pornita avalansa , lucrurile merg intr-un singur sens. Ascendent. Toti , incepand cu studentii si profesorii din universitati si terminand cu politicienii din partide si Parlament trebuie instruiti musai in domeniul securitatii nationale si chiar in stilul agentilor  007 :


„ Credem că optimizarea formării culturii de intelligence a decidenţilor politici prin implicarea nemijlocită a Comunităţii Naţionale de Informaţii vizează următoarele aspecte:
- reformarea politicilor privind managementul resurselor umane ale partidelor;
- formarea elitelor politice să includă în mod obligatoriu pregătirea în domeniul securităţii naţionale;
- implicarea mediului academic (s.n.) în procesul de formare a elitelor politice în domeniul securităţii naţionale;
- accesul la informaţii clasificate – condiţie pentru înscrierea pe listele electorale;
- programe de formare continuă in domeniul securităţii naţionale a decidenţilor politici.”

“Formarea culturii de intelligence (s.n.) reprezintă, în opinia noastră o prioritate a oricărui demers educativ prin cunoaştere, iar coordonarea factorilor iar coordonarea factorilor implicaţi ONG – uri, medii academice, instituţii cu atribuţii îndomeniu să devină o nouă responsabilitate a Comunităţii Naţionale de Informatii.”

Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici"

http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html https://www.scribd.com/document/43797433/Duvac-Cultura-de-Intelligence-a-Decidentilor-Politici-2007


Odata sparta gheata, infiltrarea si parazitarea mediului universitar si academic de catre structuri straine acestora s-a derulat in cascada.
Universitatile au devenit brusc interesate de viitorul natiunii ( recte de securitatea ei ) aderand cu mare entuziasm patriotic la acest nou curent  :


http://sas.unibuc.ro/studii_de_securitate
http://hiphi.ubbcluj.ro/licenta/securitate.html
http://admitere.unibuc.ro/facultatea-de-sociologie-in-colaborare-cu-serviciul-roman-de-informatii-in-cadrul-programului-de-masterat-studii-de-securitate-analiza-informatiilor/
http://www.unibuc.ro/facultati/administratie-afaceri/ ( inclusiv politicile publice, studiile de securitate și sociologia militară )
http://iss.ucdc.ro/http://sas.unibuc.ro/studii_de_securitate

Stafeta a fost predata mai departe onor Academiei Romane interesata si aceasta in mod patriotic de viitorul tarii , respectiv de securitatea ei .

Aceasta institutie a patronat in 2012 o reuniune selecta a militarilor de cariera si a admiratorilor civili ai lor :


CONFERINŢA „SECURITATEA NAŢIONALĂ ÎN SOCIETATEA BAZATĂ PE CUNOAŞTERE, INTELLIGENCE, CUNOAŞTERE STRATEGICĂ ŞI DECIZIE”. 
Bucureşti, 26 noiembrie 2012 
http://www.juridice.ro/231688/securitatea-nationala-in-societatea-bazata-pe-cunoastere-intelligence-cunoastere-strategica-si-decizie-bucuresti-26-noiembrie-2012.html

In acest caz intre onor Academia Romana si celebra Academia de Stiinte ale Securitatii Nationale ( ASSN ) diferenta nu mai este una de natura si cultura , ci de grad.  

La nivel general, societatea romaneasca  a mimat democratia si statul de drept , dar in realitate a virat catre o societate duplicitara de gradul II respectiv o societate a diversiunii  si imposturii generalizate in care sub ceva se poate ascunde  altceva , iar statul de drept este in pericol sa se metamorfozeze in statul penal(ilor) dupa principiul lagarului de la Kolîma in care exact cei care incalcasera legea se ocupau de respectarea ei. 
Aceasta stare de fapt este o posibila  explicatie a intarzierii si blocajelor dintr-o societate  infiltrata si parazitata de structuri necivile si marcata de paradoxuri.  Nimeni nu si-ar fi imaginat vreodata ca un gardian din 1988 al Doinei Cornea  se va metamorfoza intr-un lider al opozitiei politice din  2019 ( https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/amintirea-lui-d-ciolos-din-armata-despre-doina-cornea-am-inteles-ce-presupunea-rezistenta-in-fata-unui-regim-ce-insemna-teroare-923387 ) , dar la noi  realitatea depaseste de multe ori  imaginatia .
Marea intrebare in acest caz nu este ce au facut timp de 30 de ani politicienii si o clasa politica devenita penala ( este evident pentru toata lumea inclusiv pentru justitie ) , ci ce (nu) au facut in tot acest rastimp mediul universitar, academic, societatea civila si liderii ei . 
In acest context devine semnificativa o relatare a postului de radio Europa Libera care inainte de 1989 a vorbit pentru prima data despre agentii special instruiti in timpul comunismului ca  sa actioneze dupa caderea acestui regim pentru a  impiedica sau a intarzia trecerea la democratia de tip occidental. 
Concluzia este una singura. Daca in timpul comunismului filozofia autentica era posibila doar in afara zidurilor Facultatii de Filozofie inclusiv in varianta fara dinți ( exemplul tragic al lui Constantin Noica ) , in postcomunism filozofia a devenit acum posibila inclusiv in varianta " cu grade" ( sta marturie tandemul si exemplul comic al Facultatii de Filozofie din Bucuresti ).
Asa a fost scris.



http://www.contributors.ro/cultura/cu-car%c8%9bile-pe-fa%c8%9ba/#comment-377797 ( prima parte ); 
http://www.contributors.ro/editorial/dreptate-la-doua-capete/#comment-377821 ( a doua parte )




Nota 

Situatia bizara in care un comentariu este publicat pe forumurile a doua articole diferite provine din faptul ca forumul articolului din Contributors.ro unde a fost publicata prima parte a comentariului (http://www.contributors.ro/cultura/cu-car%c8%9bile-pe-fa%c8%9ba/#comment-377797) nu a acceptat sub nici o forma sa publice si a doua parte a articolului. 

Dupa mai multe incercari facute , ultima ultima tentativa a fost  aceasta  ( http://www.contributors.ro/cultura/cu-car%C8%9Bile-pe-fa%C8%9Ba/#comment-377884 ) , dar si  aceasta postare a fost  banata.

sâmbătă, 11 mai 2019

Coșmarul de 30 de ani al societatii romanesti

Din cauza politicienilor romani certati cu legea, morala , normalitatea , democratia si care au speriat intreaga Europă , societatea romaneasca a ramas incremenita in primitivismul politic si social al anilor `90 .
Diferenta este ca atunci erau fugariti  de catre alegatori Corneliu Coposu , taranistii si opozitia politica in general,  acum sunt  fugariti exact reprezentantii partidului de guvernamant carora nu le vine sa creada cum sunt primiti " in teritoriu " de catre de iubitii lor alegatori : 




duminică, 5 mai 2019

Istoria necontrafacuta versus istoria contrafacuta


Vladimir Tismaneanu a publicat recent pe site-ul Radio Europa Libera Romania (RFE/RL) un articol cu un titlu incitant :

Vladimir Tismaneanu - Istoria necontrafăcută a anilor `90

https://romania.europalibera.org/a/istoria-necontraf%C4%83cut%C4%83-a-anilor-90-/29914816.html

Articolul este despre o fotografie in care apar personalitati celebre in anul  1991 si este elogios la adresa acestor personalitati  pe care instantaeul fotografic le-a prins in acelasi cadru :




" Regele Mihai, Regina Ana, Mihai Botez, N. Manolescu, Marian Munteanu, Dorin Tudoran, Mirela Roznoveanu, cred că era și Principesa Margareta (nu apare clar) si cu mine "



" Marea majoritate a intelectualității (se subintelege si cei din fotografie -n.n.) se situa pe poziții de ireductibilă adversitate în raport cu regimul Iliescu, cu moștenirile comuniste. Luptam împreună, cei din această poză și atâția alții, pentru adevăr, aveam un limbaj moral comun. Cred că această fotografie aparține istoriei necontrafăcute a acelor timpuri."

Vladimir Tismaneanu



Interesant este faptul ca un articol identic despre aceeasi fotografie *) a aparut initial in 2013 in revista Contributors.ro , dar cu alt titlu :


Vladimir Tismaneanu - Regele Mihai , Regina Ana si nu doar ei (Updated)
http://www.contributors.ro/cultura/o-fotografie-istorica-regele-mihai-regina-ana-si-nu-doar-ei/



Marea problema este evolutia ulterioara a unor personalitati din aceasta fotografie ca Marian Munteanu, Dorin Tudoran, etc., care arata cat de sincere sau nesincere erau acestea atunci cand luptau impotriva comunismului ( evolutia ulterioara a lui Marian Munteanu a demonstrat fara dubii sub ce flamuri lupta si care a fost adevaratul lui rol ) si cat de sincere sau nesincere au ramas dupa aceea si abia in acest context putem aprecia cat de necontrafacuta a fost istoria acelor timpuri ( acest ultim comentariu l-am publicat recent pe site-ul RFE/RL).




Note

*) Articolul din 2013 a trezit interes ( 66 comentarii 9,095 Vizualizari ) deoarece a atacat teme foarte sensibile din politica si conflictele ideologice care dezbina societatea romaneasca mergand pana la trecerea discutiei din planul politin in panul psihanalitic :





Sergiu Simion spune:
” Regele Mihai, Regina Ana, Mihai Botez, N. Manolescu, Marian Munteanu, Dorin Tudoran, Mirela, cred ca era si Principesa Margareta (nu apare clar), eu.”
“Trecura anii, Mihai Botez nu mai este printre noi, cu Marian m-am intalnit la Bucuresti de cateva ori, am reluat discutiile de-odinioara, l-am revazut des in acesti ani pe N. Manolescu.”
Foarte interesanta fotografie despre cei ce au faurit si fauresc istoria deoarece asa cum bine zic francezii : „ les extremes se touchent” si de aceea suntem unde suntem pentru ca nimeni de pe aceasta lume nu poate sari peste umbra lui , deci nici noi, nici conducatorii nostri sau cei care sunt langa ei. Evocarea dvs este, mai exact o „ Memento mori” …
Un lucru nu am inteles totusi . V-ati intalnit cu domnul Marian Munteanu de mai multe ori in anii `90 , sau dupa aceea ? In anii `90 era de inteles, dupa aceea am mari indoieli ca va MAI putea capta in mod sincer un discurs ( fabricat ) studentesc- national-crestin-legionar-securist , etc.,etc…. . Conform preocuparilor dvs evidente in publicistica , pare sa va intereseze orice altceva dar nu cred ca si comertul cu …arme ! :)).
Acum , dupa mai mult de doua decenii , si conform principiilor detasarii de contextul istoric si al devoalarii manipularilor politice, sociale si mediatice dupa o anumita perioada , in aceasta toamna chiar putem sa numaram bobocii :
- Domnul Mihai Botez a fost cauţionat exact de sistemul din care a plecat (!) .
- Domnul Nicolae Manolescu , si exact dupa atrocitatile minerilor din iunie `90 , a tinut sa ne comunice atunci ceea ce romanii nu erau capabili sa vada singuri in acele momente tragice : „ Domnul Ion Iliescu este un om politic genial ! ” ( a declarat-o public la TVRL in acele momente si nu si-a cerut scuze niciodata ).
- Domnul Marian Munteanu s-a dus exact in bratele celor care au dat ordin „sa fie decapitat cu toporul ! ” si ne-a aratat ca de la protestul studentesc la crestinismul non-violent , legionarismul ardent si securismul patentat este exact distanta dintre lozincile pentru naivii sau proştii care voiau sa-l vada atunci drept „ Isus Cristos ” , si realismul politic al tanarului om de faceri care dupa rolul de lider pacifist putea juca perfect rolul omului de afaceri modern si fara prejudecati , respectiv al acelui om pragmatic ce poate face comert cu arme ( ! ) impreuna cu sefii tortionarilor lui .
- Domnul Dorin Tudoran ne-a aratat ca distanta de la rolul de poet rasat si intelectual disident si pana la rolul de “consilier” al unui fost „lucrator” la ICE Dunarea ( si mai ales daca au copilarit impreuna ) nu este chiar atat de mare cum mai cred inca unii .
In sfarsit, foarte multe comentarii la aceasta evocare arata inca existenta urii viscerale fata de regele Mihai ceea ce ne demonstreaza ca vechile metalitati securiste ( “garda veche”) sunt inca in uz dupa mai mult de doua decenii de democratie . Surprinzatoare este in cazul de fata aparitia tendintei de a trece discutia din planul politic in planul …psihanalitic ( Hagakure, Hulber,etc.) , dar aceasta este exact tendinta anticipata de Beria in ” Prelegere tinuta la inaugurarea cursului de psihopolitica, Moscova, 1936 ” care prevedea ca dupa metodele “hard” ale reeducarii ( gen Pitesti ) vor apare metodele “soft”. Despre aceste metode a scris recent domnul Cicerone Ionitoiu (http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php/2341-Ultima-etapa-de-injosire-a-detinutilor-politici-reeducarea-nonviolenta ).
De fapt , numarul urias de sociologi , psihologi, etc, aparut brusc dupa anii `90 , se pare ca l-a depasit numeric pe cel de “juristi’ la “fara frecventa” aparuti inainte de anii `90.
    • Sergiu Simion spune:
      Multumesc pentru confirmarea perfecta a afirmatiilor mele anterioare :
      ,,Maiorul Arama parea docil, îmi admitea obiectiile terminologice, biografia inainta liniar, cu multe poticniri si popasuri. Anchetatorul lãsa deseori condeiul si se antrena într-o discutie pe te miri ce tema, cu totul in afara interogatoriului, o carte citita, un film uitat, o idee in devenire. Nu mi-a fost greu sa constat, cu destula uimire, ca ofiterul acela spelb, care suferea de caldurile lui iulie si august si-si punea vestonul pe spãtarul scaunului, era un om de cultura, si înca vasta si ”o relatie neobisnuita între anchetator si cel anchetelele sistemului represiv…”
      1. Valeriu Anania, Memorii. Iasi: Polirom, 2008, p. 254″
      Am citat exact din ceea ce ati citat , respectiv din…. “Leul Ardealului” , Bartolomeu Anania, cel care , ca orice ierararh crestin si care se respecta, injura… ziaristii, atunci cand acestia l-au intrebat daca a colaborat cu Securitatea , si cum.
      Tot acest leu care divinizeaza ofiterii de Securitate ( si in textul dvs sunteti de acord cu el pentru ca nu aveti nici o obiectie ) este cel care a trecut si pe la …Pitesti ( nu este cazul sa spunem aici cu ce s-a ocupat pe acolo …) , si conform gradului obtinut in inchisoare probabil , a fost trimis… in U.S.A ( ?!), sa-i crestineze pe cowboy, probabil , dar de acolo el isi facea concediul prin …Bahamas( conform fisei postului, nu ?! ) de a ras toata presa.
      Inteleg ca sunteti si o femeie frumoasa ( ati afirmat singura putin mai sus :)) ) , si o femeie sentimentala , dar nici chiar asa ….Luati de bun chiar tot ceea ce cititi scris , de catre oricine si oriunde ? Psihanaliza curata :))
http://www.contributors.ro/cultura/o-fotografie-istorica-regele-mihai-regina-ana-si-nu-doar-ei/

miercuri, 17 aprilie 2019

Age of Delirium

Filmul documentar realizat de jurnalistul american David Satter este o cronică a ultimilor ani ai Uniunii Sovietice din perspectiva omului obișnuit. 
David Satter a publicat mai multe cărți despre climatul social-politic al Rusiei post-sovietice ( unde a și trăit pentru o perioadă de timp ). 
În 2013 a fost expulzat din Rusia, sub acuzația de încălcare a legilor de imigrare. 

"Age of Delirium," a documentary by David Satter, tells the story of the fall of the Soviet Union as lived and experienced by the Soviet people. Satter's film tells the story of Alexander Shatravka, who crossed the Finnish border only to be handed back by the Finns and tortured in a mental hospital; the residents of the city of Shadrinsk, who believed in the Soviet ideology only to learn the reality of the Soviet system fighting in Afghanistan; and Ludvikas Simutis, who spent his entire life fighting for the independence of Lithuania after the murder of his father and many others. By recreating through personal stories the eerie reality of the Soviet Union's fictitious world, Satter shows what it meant to live in a society based on a false idea and the tragic consequences of the Soviet attempt to remake human nature. The film describes the Brezhnev era and the influence of Gorbachev and perestroika. It concludes with the events of 1991, the massacre at the Vilnius television tower, the mass protests in Moscow, and the August 1991 coup, all of which led to the December 25,1991 collapse of the Soviet Union.





marți, 16 aprilie 2019

Fractura din societatea romaneasca. Mentalitatea de tip securist versus mentalitatea democratica si europeana (II)


Mentalitatea de tip democratic si european 



In contrast flagrant cu mentalitatea de tip securist specifica unei parti a clasei politice romanesti care promoveaza penalii si interesele lor , exista mentalitatea de tip democratic si european care a supravietuit nu numai comunismului si mineriadelor , ci si intregii perioade de tranzitie care a urmat in care s-a considerat ca trebuie sa uitam trecutul , totul este de vanzare si fiecare are un preț
Modelul politic si moral al acestei mentalitati a fost si a ramas Corneliu Coposu care a instituit un alt model de a face politica introducand ideea de morala si de principii morale in politica invalidand astfel trei decenii de cinism politic si social in care democratia de tip occidental a fost instaurata de aceleasi entitati care  au fost la butoane in timpul comunismului.  





“România n-o să piară așa ridicol, îngropată de netoții ăștia. Nu vă uitați la Dragnea ăsta? Cum de a ajuns să țină în mână o țară? Înseamnă că toți sunt murdăriți”  
 https://www.hotnews.ro/stiri-perspektiva-23076378-surorile-lui-corneliu-coposu-romania-piara-asa-ridicol-ingropata-netotii-astia-nu-uitati-dragnea-asta-cum-ajuns-tina-mana-tara-inseamna-toti-sunt-murdariti-videointerviu-partea-intai.htm 




Reporter: Acum?
Flavia Bălescu:
 Acum se pare că nu se mai ascultă de nimeni și nimic. Eu sper doar în viitorul României. Nu se poate să moară. Nu se poate. E prea mult sacrificiu la baza României ca să piară așa ridicol, îngropată de netoții ăștia. Nu vă uitați la Dragnea ăsta? Cum de a ajuns să țină în mână o țară? Securiștii ăștia, pesediștii ăștia. Înseamnă că-i are la mână cu ceva, că toți sunt murdăriți. Există explicația asta. 







Brucan i-a cerut condamnarea la moarte lui Coposu 

Reporter: Există și această explicație, dar există și o diferență pe care o fac familia, cultura. Cultura, educația familiei Coposu face diferența. Dragnea și ai lui au crescut într-o lume cu valori tembele. Și atunci urăsc pe cei cu verticalitate, nimic mai mult.
Flavia Bălescu:
 Eu nu cred că au o motivație precisă, de ură pentru cineva. Dar dacă privim după 1989 la felul în care a fost tratat Corneliu cred că poate fi vorba și de asta. Cred că este ură pentru cei care nu pot fi șantajați cu ceva. Coposu, de student, scria scrisori politicienilor. Niște scrisori destul de acide. El a intrat într-un conflict uriaș cu regele Carol, fiindcă îl apăra pe Maniu. Era mereu cu valiza gata ca să fie băgat pe pușcărie de Carol. Asta nu o știați. Așa a fost. Corneliu ura orice fel de teroare. Și el a făcut garagațe de astea și de comuniști. Brucan în 1944 a cerut condamnarea la moarte. Și ne-am întrebat în 1989 ce democrație putea apăra Brucan când ceruse condamnarea asta la moarte. 






Au scornit că era homosexual, ca si Maniu. Că ducea servieta lui Maniu pentru că Maniu avea ciorapi de mătase. 


Reporter: 
După 1989 nu a apărut toleranța: să vedem nebunul de Coposu ce spune, ce vrea. Obsesia Puterii politice după 1989 era cum putem să-l îngenunchem pe Coposu. Nu-l putem îngenunchea, dăm cu ură în el.
Flavia Bălescu:
 Ce ne-au scornit! Că era homosexual, ca și Maniu, păi, da pentru că-i ducea servieta lui Maniu care avea ciorapi de mătase. Săracul Maniu! Tot felul de porcării inimaginabile.
Rodica Coposu:
 Despre Corneliu a scris Ion Băieșu, că era dușmanul clasei muncitoare. Asta în timp ce el stătea și tremura că vine Securitatea, că iar pleacă la pușcărie. Scria Băieșu că la Canal Coposu se plimba pe șantier și mânca somon și bea numai cafele. Și că a stat în Franța în timpul comunismului. Și i-am spus lui Corneliu: dece nu răspunzi?
Flavia Bălescu:
 Nu s-a apărat niciodată. Așa zicea: lasă! O să afle peste un timp Și o să le fie rușine. 





Pentru că lumea nu știe să caute adevărul. Îi este indiferent adevărul

Reporter:
 Nu e cutremurător că și acum e la fel? Că minciunile au putere astăzi? Soros, Piața Victoriei sunt străinii care fură, scad puterea economică.
Flavia Bălescu:
 Pentru că lumea nu știe să caute adevărul. Îi este indiferent adevărul. E cutremurător. De aceea, suntem aici unde suntem.
Reporter:
 De ce nu ați cedat? Cum se întâmplă astăzi. Lumea cedează ușor moral, pentru că vrea să-și cumpere un nou tip de mașină, pentru un nou telefon mobil.
Flavia Bălescu:
 Ce obțineam în comunism?
Reporter:
 Un kil de carne, un kil de cartofi.
Flavia Bălescu:
 Nu, nu, nu! Dă-o-ncolo de carne. Niciodată. Nu, nu! Vai de capul meu.
Rodica Coposu:
 Nu vă mirați, erau sute ca noi. Nu toți erau veleitari, după o mașină, după un ciolan, după doi lei la salariu.
Reporter:
 Întreb despre rezistență, despre morală în casa Coposu pentru că astăzi toate astea par de pe altă lume. Și la fel a fost și-n 1990. Coposu venea de pe altă lume. Cu el nu se putea fura. Cu el "nu se putea colabora", cu el nu se negociau principiile morale.
Rodica Coposu:
 Corneliu spunea politica este arta de a negocia, orice negociez, dar nu principiile. 





Cât de jos ca om să fii să faci ceea ce i se face Laurei Codruța Kovesi?



Reporter: Care-s principiile?
Flavia Bădescu:
 Morală în politică. Să faci morală de dragul obștei. Oamenii de astăzi nu știu ce-i Politica, deci nici morala. Ei nu umblă decât după prostiile din capul lor pe care le numesc principii. Cât de pervertit să fii încât să sucești capetele oamenilor cu manipulări de acest fel? Cât de jos ca om să fii să faci ceea ce i se face Laurei Codruța Kovesi? Cât de jos? Ți se bagă în cap că albul e negru, numai pentru că așa vrea Puterea. Și pentru ce? Pentru o poziție de ministru? Păi, astea-s trecătoare. Ați auzit de Ilie Lazăr? A fost numit de Maniu ministru la Căile ferate. Și era unul Solomon care vroia el Căile Ferate și atât se zbătea, și făcea tărăboi în presă. Și se duce Lazăr la Maniu. Și-i spune: Lasă-l domn Maniu ce-mi trebuie mie așa ceva? Nu vreau să fiu ministru. Dacă vrea el, să fie el. Asta vroiam să vă spun. Nu suntem singurii, nu eram singurii, nu suntem singurii așa ținând la principii.








Reporter: Un alt principiu Coposu. Nu-i totul chestia asta materială. 
Flavia Bălescu: Da, noi nu umblăm după bunuri materiale. Dar de ce să umbli doar după asta? Pentru că nu asta e fericirea. 



Eu zic că e foarte trist să zici că idealul tău este să ai o masină nouă


Reporter: Care-i fericirea? 
Flavia Bălescu: Știți care e? Materialismul ăsta scârbos a cuprins mintea umană și singura soluție în acest materialism este să te lupți ca să ai tu dreptate. Asta-i boală, domnul meu. Boală. Te uiți la oamenii care au avut bani. Ce viață meschină au dus. 
Rodica Coposu: Cum să trăiești fără nici un fel de țel? 
Reporter: Păi, trăiești pe bază de oferte de la Carfur, de la Mega, îți iei oferte noi de telefon... 
Flavia Bălescu: Aiurea! Eu zic că e foarte trist să zici că idealul tău este să ai o mașină nouă. Să lupți pentru o mașină toată viața? Ducă-se naibii! Cum să faci totul pentru asta? Pentru că banii se duc și cer alți bani Și de aici unde ajungi? Furi, minți. Dacă n-ai mașină, ce faci? Mori? 

Reporter: Da. 
Flavia Bălescu: Nu, uite, că nu mori. Noi n-am murit pentru o mașină. 





Asta trebuia să promită Corneliu Coposu românilor? Brânză și mașini?


Reporter: Sunt din ce în ce mai mulți care spun: mor dacă n-am mașină și funcție. 
Flavia Bălescu: Ce mai pot spune? Dumnezeu o să facă într-un fel. Există niște semințe secrete fiindcă vremuri de astea cu ticăloși și corupție au mai fost. În ce să credem dacă nu în Dumnezeu, nu? România a fost binecuvântată în 1918. Sigur că au fost bărbați de stat extraordinari care au făcut și au pregătit Unirea, dar Unirea României Mari a fost un cadou. Gândiți-vă că riscam să pierdem provinciile. Venirea lor grămadă a fost un cadou. De unde au fost. Cine ni le-a dat? Dumnezeu. 
Reporter: Morala nu se ia la oferte, nu merge pe bonusuri? 
Flavia Bălescu: Păi, vreți să spuneți că tot ce vrea omul în viața asta este cât mai multă brânză, cât mai multe mașini? Asta trebuia să promită Corneliu Coposu românilor? Brânză și mașini? De ce trebuie să-l calci în picioare pe Celălalt, dece să moară de foame lângă tine? Ca tu să-ți iei o mașină? Nu se poate! Nu vedeți cum se promite acum? Ce se promite? Pensii, salarii. Nemernicii ăștia de acum nu fac decât astfel de promisiuni. Să facă de pot! Eu cred că există un fund al sacului.




Cum să-l uiți pe Corneliu? Îl iubeam ca pe un soare 

Reporter: Corneliu Coposu a făcut 17 ani de pușcărie politică. 17 ani! De la un om de peste 100 de kilograme a venit acasă de 50 de kilograme. În pușcărie, izolat, și-a pierdut uzul vorbirii. 17 ani în care puteați să-l faceți uitat. V-a stricat viața 
Flavia Bălescu: Cum să uiți? Era un om de aur. 
Rodica Coposu: Îl iubeam ca pe un soare. Să vă dau un exemplu cum era Corneliu față de oamenii din jurul lui. Eram mică. El era elev la Blaj. La un moment dat s-a făcut acolo o selectie de copii supradotați. S-a făcut o clasă specială, majoritatea erau copii de veniți din Munții Apuseni, îmbrăcați cu ghete mai mari ca ei. Și se trimitea mâncare copiilor, nu? Moții primeau mâncare în traistă. Corneliu ce scrie mamei lui? Te rog nu mai trimite prăjituri în cutie de ciocolată. Colegii mei se simt prost când mă văd pe mine cu cutii de ciocolată. Nu era permis în familia noastră disprețul față de țărani, față de săraci, ferească Dumnezeu! Cum să nu iubești un astfel de om? 




Ura este la modă și astăzi și pe vremea lui Corneliu "Ca șobolanii o să ardeți nemernicilor” 

Reporter: Ură. Mi-aduc aminte de 13-15 iunie 1990. Coposu, un om era vânat de alți oameni. 
Flavia Bălescu: Era seara pe la vreo 11, urlete, zbierete, aici în stradă. Si la un moment dat, un telefon, o femeie isterică care ne întreabă dacă este numele nostru, casa noastră. Zicem da. "Ca șobolanii o să ardeți nemernicilor."








Și eu m-am speriat. Și întorc capul. Ușa, geamul ard în flăcări. Corneliu era bolnav, avea febră. Și eu zic: dragă, eu plec. Dacă tu vrei să rămâi erou, mori. Eu nu vreau. Dar am avut curajul să ies afară, am fost nebună complet, să sting focul. Ce s-a întâmplat? A venit o mașină. A dat cu cocktail Molotov. Și a aruncat sticla în fereastră. Noroc că fereastra era închisă. A venit altă mașină. S-a spart sticla, gazele s-au împrăștiat pe geam și a ars până sus sub balconul vecinilor. După care s-a aprins lumina vis a vis la vecini. Nici nu știam cine sunt. A încetat nebunia. I-am spus: Cornel, dragă, te rog frumos hotărăște-te! Să plecăm de acasă. Vin și ne omoară. Nu vreau să fim eroi. Tu ai stat în pușcărie atâția ani. Și a găsit greu niște prieteni să vină să ne ia. Cornel era foarte calm tot timpul, parcă-l văd cum fuma. Nici nu-i păsa. A doua zi dimineața, m-am sculat unde eram, devreme, am dat drumul la televizor și am văzut. Circulația blocată. Oameni cu mutre puse pe harță. Speriate. Zic să mă duc acasă. Dau telefon acasă la mine, nu răspunde nimeni. Și îi dau telefon cumnatei mele, care locuia în Piața Romană. Zice: ce bine că ai dat telefon, bărbatul te așteaptă disperat, te caută în tot Bucureștiul. Care tot? În fine, ne vedem în Piața Romană. În Piața Romană am văzut o scenă. Odioasă. Un tânăr cu ochelari traversa spre Academia Comercială. O femeie multă, grasă, blondă, cu niște sprâncene ca de fluture urla: Omorâți-l că-i golan! Mi s-a făcut rău. Doamne Dumnezeule! Au tăbărât pe el, praf l-au făcut. Bietul copil! Ajungem la metrou. O matahală de miner cere: legitimățiile! era o doamnă în vârstă-în vârstă, niște piciorușe subțiri, tremurând, i-a făcut vânt pe scară. Strig: nenorocitule! Mă duc la ea s-o ridic. Avea sânge pe genunchi și tremură așa. Cum am putut am luat-o pe sus. Și am intrat în stație la Romană. Eram disperată-enervată de tot. Am rugat pe cineva s-o ducă acasă. 




Comunismul va avea un mare succes pentru că se adresează celor mai josnice sentimente umane. 

Reporter: De unde această ură? Vreau să-nțeleg. Eram în iunie 1990, începutul unei noi lumi. De unde atâta ură, la început de lume? 
Flavia Bălescu: Cornel a fost teribil de urât. Ei îl urau de moarte. Nimeni din staff-ul ăsta penețist nimeni n-a fost urât-persecutat ca el.




Imagini din RĂZBOIUL CIVIL 13-15 iunie 1990 




Reporter: Ce înseamnă persecutat? 
Flavia Bălescu: El a fost arestat în ziua de 14 iulie 1947, noi locuiam în București. Mama era pensionară. Noi, Rodi era elevă, eu studentă și celelalte două surori erau în câmpul muncii, una era chimistă și lucra la fabrica Laromet, ailaltă era farmacistă la Spitalul Cantacuzino. În ziua de 14 l-au arestat pe Cornel. În ziua de 15 dimineața s-au dus la domiciliul lui au luat-o pe nevasta lui, au lăsat-o cu o valizuță să-și pună periuța de dinți și cămașa de noapte și papuci și au azvârlit-o din casă. Corneliu și ea nici o ață n-au luat din casa aia a lor. Nimic. Nimic nimic. 
Reporter: Ce ați spune unor tineri, care nu-nțeleg ce-i aia să nu te alegi cu o ață din casa ta? 
Flavia Bălescu: Nu știu ce să spun. Am avut șansa vieții mele să am profesor de economie politică pe marele Victor Săvescu. A stat cincisprezece ani în închisoare, vai de capul lui. Ce spunea el? Lumea s-a dezvoltat proporțional cu dezvoltarea economică și fiecare etapă cunoaște o noua teorie și așa s-a clădit istoria economică a lumii, nu doar a noastră. Ca un fel de blestem, zicea el, a venit acest progres uimitor, a venit acest blestemat comunism, care nu-i doctrină economică. Ea înseamnă stop progres stop imaginație și va avea un mare succes pentru că se adresează celor mai josnice sentimente umane. Invidia și ura. Să nu cumva să cădeți în plasa asta. Era când au venit rușii. Zicea așa: Voi sunteți generația fericită că după ce terminați peste patru ani o să puneți economia pe picioare. Am pus pe naiba! 





Coposu l-a avut model pe Maniu, cel care a impus morala în politică

Reporter: Să-ntreb altfel. Tot nu-nțeleg ce-nseamnă principii, morală. Cum de nu ați cedat. Să-ntreb despre familia Coposu. 
Flavia Bălescu: Noi am fost niște oameni oarecare. N-am fost niște oameni bogați. 
Reporter: Cum oarecare? Corneliu a ajuns să-i sufle în ceafă lui Maniu. 

Flavia Bălescu: A fost istorie. Noi locuiam la 12 kilometri de Bădăcin. Și eram oarecum rude prin alianță cu Maniu. Maniu a fost un om deosebit. Eu am spus că în viața mea Dumnezeu m-a hărăzit să cunosc niște oameni. Vai ce mult înseamnă! Uitați-vă ce înseamnă. Maniu vorbea cu mine când aveam 5 ani. Vai, dar nu vă puteți închipui ce-l iubeam!






Nu mai are rost să mai facem apologia. Noi eram rude si cu Vaida Voievod. Nu puteam să-l sufăr, știu că aveam cinci ani și mă punea bunica să îl sărut. Îmi aducea bomboane, nu le primeam. În schimb, când venea Maniu, îl luam așa de picioare: nene Iuliu, ce mă bucur că te văd. Avea ochii ăia albaștri, te mângâia. Ce ai făcut tu, drăguță? Ce păpușică ai tu? Astea nu se uită! Dar cum vorbea cu țăranii, cu servitorii, impecabil. Cu oricine. Fantastic, a fost fantastic Maniu. Cum să nu conteze astea în viața ta, toată viața ta? 



Coposu nu a pus pile: Nici nu mă gândesc să sun pentru să treacă gâscuța asta 



Reporter: N-a fost Maniu fantastic, așa erau vremurile. 
Flavia Bălescu: Nu erau vremurile așa. Era singur, nenorocitul. Ați mai văzut pe cineva care să lupte alături de el, să facă politică morală? Ați auzit de vreunul care să vrea să introducă morala în politică? Adică, să nu mai facă șperțuri, pile, relații. Fiecare să facă pe propria forță? Reporter: Asta înseamnă de fapt să înveți din familie această morală. Să ai de unde să înveți. 
Flavia Bălescu: La noi n-au existat intervenții și pile. Eu am dat bacalaureat la Sibiu. Veneam de la o școală confesională de la Blaj, deloc bine văzută. Nu au făcut centru de bacalaureat la Blaj că spuneau să suntem protejați de popi. Ne-a trimis la Sibiu. Acolo a venit președintele de comisie domnul Roșca, spaima Facultății de Drept din Cluj. Aveam o spaimă teribilă. Cu mine a venit soția lui Corneliu. Și ea i-a spus lui Corneliu sună-l pe Roșca că-l cunoști. Și el a spus: nici nu mă gândesc să sun pentru ca să treacă gâscuța asta. Dar ce? nu-i e rușine? 

Reporter: Erați gâscuță. 
Flavia Bălescu: Așa ne spunea el: gâscuță. 




Când l-au arestat pe Corneliu am știut că s-a terminat pentru noi


Reporter: Si Rodica? 
Flavia Bălescu: A, nu. Ea a fost deșteaptă foc. 
Rodica Coposu: Nu mă lăuda, te rog. Am fost printre primele la examenul de trecere la gimnaziu. Dar apoi s-a schimbat reforma Și n-am mai luat examenul. 
Flavia Bălescu: Vă dați seama? S-au răzbunat de fapt pe un copil de 14 ani. Directoarea școlii, unde era Rodi, era soră cu Malaxa și a fost dată afară. Și în locul ei a venit nevasta lui Tudor Ionescu, i se spunea Plastograful. De ce? modificase niște acte ale Partidului Social Democrat. Titel Petrescu arestat și Plastograful i-a preluat partidul. Iar această doamnă directoare ne știa foarte bine familia, știa că fratele meu fusese arestat și atunci nevasta lui Plastograful s-a răzbunat pe Rodi. 
Reporter: Plastograful și plastografa v-au șocat familia, v-au scris, strâmbat istoria familiei. 
Flavia Bălescu: Știți că nu ne-au șocat? 
Rodica Coposu: De ce? Când l-au arestat pe Corneliu am știut că s-a terminat pentru noi. 


Sursa : https://www.hotnews.ro/stiri-perspektiva-23076378-surorile-lui-corneliu-coposu-romania-piara-asa-ridicol-ingropata-netotii-astia-nu-uitati-dragnea-asta-cum-ajuns-tina-mana-tara-inseamna-toti-sunt-murdariti-videointerviu-partea-intai.htm