Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

vineri, 15 iunie 2018

Statul paralel , poporul paralel si razboiul hibrid din societatea romaneasca



(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
Articolul31
Constitutia Romaniei

" Romania este tara in care nimic nu este vreodata foarte clar..."  
John Simpson


„Toţi partenerii noştri, NATO, UE, ne-au spus şi ne-au promis că o să ne înveţe democraţia pentru că noi nu o ştiam, venind din comunism, noi trebuia să învăţăm democraţia de la dumnealor. Eu zic că ar trebui să îşi asume toţi, toţi partenerii noştri străini, această responsabilitate că au încurajat — ba chiar parţial au şi finanţat acest stat paralel, acest sistem odios. Chiar au susţinut public, în mai multe rânduri”.
„Eu am spus că suntem hotărâţi să mergem până la capăt. Eu nu sunt prezicător şi nu ştiu ce va face Iohannis. Dar dacă va face greşeala fatală de a nu pune în aplicare o decizie a CCR, pe noi nu o să ne lase indiferenţi. Noi nu putem să stăm cu mâinile în sân. Vom utiliza tot ce avem la dispoziţie. Se poate ajunge la orice”.

" Nu ştiu dacă vor merge mai departe cu demenţa. Ce vă pot spune cu siguranţă este că este o comandă foarte fermă. Sper să nu fie niciun procuror care să rişte atât de mult încât să dea curs la această demenţă. Este o demenţă. Foarte mulţi procurori riscă să plătească greu. Frica pe care o au îi face să nu mai aibă nicun fel de raţiune”

Liviu Dragnea 
Presedintele PSD
10 iunie18




Ultimul mare miting care a avut loc in Piata Victoriei este unul de tip SF( cum sa demonstrezi in lume reala impotriva unei fantome ?!), dar care a teleportat societatea romaneasca direct in spatiul virtual. In egala masura si in acelasi timp , el da fiori nostalgici unora ( aminteste de mineriadele din `90 ) , dar  starneste si rasul pentru ca aminteste de o multime de  tipul Agamemnon Dandache care nu stie nici pentru ce manifesta , nici impotriva cui, dar daca partidul o cere ....
Partidul Social Democrat , respectiv partidul politic aflat la guvernare, a demonstrat cu tarie  impotriva unei puteri imaginare ( „ statul paralel” ) care  ar ameninta sa-i confiste puterea reala pe care o are deja consfintind astfel transformarea tarii si a societatii intr-o zona crepusculara si intr-o jungla a lui Meinong.
In esenta , sub " ceata si fumul"  care impiedica cetatenii sa inteleaga ce se intampla cu adevarat in societate  , are loc o inversare a sensului conceptelor , sunt resetate raporturile institutionale , sunt puse sub semnul intrebarii  categoriile si identitatile actorilor sociali .
La limita,  albul devine negru si invers , moralul devine imoral si invers , normalul devine anormal si invers , penalii devin cetateni onorabili   iar  imposibilul devine posibil respectiv adversarul politic fura conceptele, discursul  si pozitia „ dusmanului de clasa”  subminandu-i  identitatea morala , deci practic vorbim de un proces de restartare sociala.
Rezultatul este o dislocare a pozitiei adversarului de sistem care prin subminarea cadrului legal si neutralizarea statutului moral , social si politic al acestuia este scos  in afara ringului fara lupta.  
Aceasta este etapa finala a unui razboi hibrid  impotriva statului de drept  , razboi caracteristic unei societati duplicitare de gradul doi , respectiv unei  societati a diversiunii in care sub ceva se poate ascunde altceva . Scopul final in acest caz  este acela  de a pune sub semnul intrebarii si de  a anihila toate eforturile facute timp de trei decenii in directia statului de drept si in ultima instanta de a scoate tara de pe orbita NATO si a Uniunii Europene.
Aceasta situatie bizara si extrem de abstracta in care actioneaza o logica non-standard este prezentata si analizata in mass-media in diverse moduri de catre intelectuali publici, formatori de opinie si publicisti , platforma Contributors.ro fiind un loc privilegiat pentru exprimarea unor puncte de vedere diverse asupra acestui miting si a consecintelor lui .
Dintre acestea, se detaseaza viziunea unui specialist de marca in stiinte sociale care propune o interpretare surprinzatoare asupra acestui eveniment recent.
Vintila Mihailescu , profesor universitar , antropolog si sociolog (http://www.contributors.ro/author/vintila-mihailescu/?bio) , remarca similitudinea uluitoare dintre fractura sociala din anii `90 si situatia de acum din societatea romaneasca ( Mineriada alba - http://www.contributors.ro/editorial/mineriada-alba-a-domnului-dragnea-%C8%99i-poporul-paralel/) , dar o considera doar " o campanie de imagine bine regizata" si o atribuie doar unei cauze ( de ce nu ne miram ? ) psihologice :

 „ Dar de ce, de ce toată această punere în scenă?
.... există și un nivel mai profund, de natură să explice și alte evenimente și comportamente. Se cheamă narcisism, respectiv, ceea ce în psihologie se numește rană narcisică.” 

Problema este ca autorul nu se opreste aici.  Conform unei lungi traditii , explica aceasta fractura sociala numai prin discrepanta dintre bogati si saraci utilizata drept mijloc de manipulare si dezbinare sociala  :

„ Mai important însă, cele „două Românii” chiar există, există economic, social, politic. Suntem, de pildă, țara cu cel mai mare indice Ginni din Europa, adică țara cu cea mai mare inegalitate a distribuirii avuției naționale, cu cele mai mari polarizări între bogați și săraci.”
„ Pe acest fond, inegalitățile au fost transformate însă în adversități prin mobilizarea din ultima vreme  a unora împotriva celorlalți, a „bogaților” (pentru că merită…) împotriva „săracilor” (pentru că sunt leneși, proști și știrbi…) și invers, a „săracilor” (nedreptățiți deși muncesc) împotriva „bogaților” (care le fură sărăcia, și nevoile, și neamul…).”

Ca sa nu mai existe nici un dubiu , in viziunea profesorului Vintila Mihailescu  lupta de clasa devine o „ lupta de casta”  iar determinismul de politic de tip comunist este  sublimat intr-un determinism psihologic in care principala cauza a mitingului este clasicul dispretul afisat de catre elitele intelectuale fata de mase :

„ În situații de insecuritate socială acută, maniheismul iese totdeauna învingător, iar țapul ispășitor este, pretutindeni, cea mai eficientă soluție. În aceste condiții, disprețul afișat cu convingere și/sau nonșalanță de România dezvoltată față de românii subdezvoltați nu a făcut decât să amplifice o „luptă de castă” inedită. Or, ar trebui să știm: disprețul doare mai mult decât sărăcia, iar cine seamănă știrbi riscă să rămână fără dinți!…” .

Dupa aceasta cugetare demna de  determinismul marxist si socialismul stiintific de alta data , profesorul , antropologul si sociologul Vintila Mihailescu nu rezista ispitei  de a postula  o „ gandire magica”  la nivel de societate   prin care s-ar explica si elucubratiile despre „ statul paralel” aparute la nivelul unor infractori ajunsi conducatori.  Pentru ca paralogismul sa fie perfect , aceasta cugetare este urmata de o sentinta psihanalitica in termenii de acum , dar care pare desprinsa din cursul bolsevic de  psihopolitica  (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/) deschis de  Lavrenti Pavlovici Beria  inca din 1937 , curs care facea apologia psihanalizei ca instrument de manipulare si control social   :


„ Să nu ne iluzionăm! Gândirea magică nu ne este atât de străină și desuetă pe cât am învățat să credem (s.n.). Într-un studiu coordonat de colegul meu, Alfred Bulai, de pildă, 41%  dintre bucureșteni (  este drept ca unii politicieni cred in " flacara violet" , unele vedete media merg la " regina magiei albe" , etc. dar asta nu inseamna nici pe departe  aproape jumatate din cetatenii orasului...   – s.n.) au declarat că au fost la descântat. Iar gândirea magică intră și în instrumentarul secret al oricărui publicitar (s.n.)  profesionist, așa că ne privește pe toți și, într-un grad mai mare sau mai mic, toți avem micile noastre credințe magice și recurgem uneori la unele mijloace nu tocmai raționale. Așa că recursul la această gândire magică nu este decât o strategie de manipulare ce acționează foarte eficient la nivel subliminal, subconștient. Iar subconștientul românesc (s.n.) – și cel oltenesc cu prisosință…( s.n.) – este încă plin de magie” .

Dincolo de subconstientul romanesc si cel oltenesc cu prisosinta ( evident, ardelenii , moldovenii, muntenii, dobrogenii, banatenii,etc. nu au acest privilegiu ...) postulate ad-hoc si investigate parapsihologic si la unison cu profesorul Daniel David care considera ca aici exista o "predispozitie"   catre conflicte sociale  deoarece romanii se impart in " Zmei" si " Greuceni" (https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/romania-vrajbei-noastre-construiti-psihologic-uram-scandalul-antenelor-fost-gresit-ne-am-luat-tara-inapoi-1_56def6865ab6550cb8a265b2/index.html ), mai ramane o problema. In unele cazuri,  cercetarile sociologilor , uluiesc prin rezultatele lor (https://adevarul.ro/news/politica/sondaj-ires-victor-ponta-mai-apreciat-intelectual-roman-interpreteaza-sociologii-rezultat-1_56f50dc95ab6550cb836bc0c/index.html) iar unii sociologi par sa confunde stiinta cu politica sau invers. Colegul citat de  profesorul Mihailescu  declara intr-un interviu aparut acum cativa ani in „ Observatorul Cultural”  ( citez din memorie )  ca „  ofiterii de Securitate faceau studii mai bune decat sociologii deoarece primii aveau date complete in raport cu ultimii”. In acest caz, apare intrebarea interesanta ce rol au jucat de fapt stiintele sociale inainte de 1990 , si intrebarea si mai interesanta , ce rol joaca in realitate acum.
In cazul de fata,  vrajit probabil  de magia explicatiilor magice , profesorul Vintila Mihailescu trece peste faptul ca Romania este de mult in NATO si in Uniunea Europeana si  , sociologic vorbind, uita sa observe ca liderul unui partid politic aflat la guvernare  emite , la apogeul carierei sale politice, cu maxima responsabilitate si in deplina cunostinta de cauza , o sentinta uluitoare prin care acuza NATO si UE de finantarea " statului paralel"( Erdogan ar fi invidios !)  si, simbolic vorbind ( deocamdata ) , pur si simplu scoate partidul sau din politica europeana si Romania din Europa printr-un discurs al urii amenintand cu un calm imperturbabil a la Putin ( oare de unde ii vine aceasta tarie interioara ? ) cam tot ce considera a fi impotriva sa  :  NATO, UE, presedintele Romaniei , procurorii , " protestatarii  #REZIST , etc. 
Intr-o logica de uz personal , profesorul , sociologul si antropologul Vintila  Mihailescu ignora  acest delir politic vizibil la nivelul intregii Uniunii Europene recent intarit ( https://revista22.ro/70271834/triceanu-le-a-vorbit-efilor-de-senate-europene-despre-statul-paralel-comisia-european-nfierat.html )  si  construieste realitati pe baza  miturilor propuse anterior :

„Cu ce rămânem, cu ce ne alegem din toate acestea? Cu consecințele reale! Iar principala consecință reală și de perspectivă este consacrarea poporului paralel  , complement inevitabil al „statului paralel”.
„ Mai presus de toate însă, poporul român în ansamblul său, cărui îi va fi tot mai greu să se identifice ca Popor fără a se întreba cu ce parte din popor este el „paralel”, adică un popor care nu va mai putea fi decât o parte a Poporului.”

Dincolo de mitologiile inventate ad-hoc raman faptele sociale. Ceea ce zguduie acum statul roman a inceput de fapt in 2012 cand  dupa aprecierea unui expert anticoruptie " statul a rezistat unei lovituri de stat ( s.n.)." (http://www.contributors.ro/editorial/ce-se-mai-poate-intampla-in-parlament-cu-referendumul/ ) . Cu toate acestea , inca de atunci adeptii  statului de drept au avut sentimentul unei Apocalipse sociale, iar unda de soc propagata in societate a fost  teribila :



" Ce am văzut petrecându-se zilele astea pare a nu face parte din realitate. Niciodată nu am mai fost martorii unei asemenea lovituri de forţă menite să îngenuncheze o naţiune, o lovitură îndelung gândită, ca o crimă cu premeditare." 

Mircea Cartarescu 
13.07.2012


Privind retrospectiv constam ca asaltul din  in 2012  a fost numai un test preliminar si o uvertura pentru simfonia de astazi. Ca si atunci , la prima vedere avem de-a face cu o " lovitura data de juristi impotriva statului de drept" (un ministru care submineaza justitia este neimaginat intr-o logica normala ! )  care actioneaza  intr-un teritoriu nesanctionabil juridic, dar aceasta formulare aparent prozaica exprima o realitate informationala mult mai complexa .
Acum batalia nu se mai poarta dupa regulile clasice pe campul de lupta, in strada, intre institutii , partide, persoane, ci intr-un spatiu virtual n-dimensional si inaccesibil perceptiei comune.
La fel , ceea ce numim in mod conventional ” lupta politica ” , nu este numai un atac concertat asupra statului de drept , ci un razboi total impotriva intregii normalitatii politice, sociale , culturale si traditionale romanesti si , atentie, europene .
Aceasta ofensiva sinistra cu care se confrunta Romania a generat pornind chiar de la “cartile adversarului “, respectiv de la legile existente, un spatiu bizar nesanctionabil , paralel cu lumea reala , un fel de Transnistrie virtuala generata ad-hoc in Romania   si un fel de de ” no man`s land ” in mijlocul Europei, de unde si reactia extrem de dura a acesteia.
In final raman cateva intrebari fara raspuns. Dupa atacul  asupra statului de drept din 2012 si reluarea lui la dimensiuni apocaliptice in 2018 este evident ca statul si societatea romaneasca se afla intr-un cerc vicios .  Clasa politica este compromisa, societatea civila este ineficienta, iar cetatenii au obosit sa stea in strada cu anii , si zadarnic. Faliile din societate se adancesc continuu , iar subminarea si erodarea  statului ,  autoritatilor si institutiilor este un proces vizibil  care se desfasoara la nivel de sistem si pe toate planurile ceea ce confirma punct cu punct un algoritm din manualul razboiului hibrid ( celebra subversiune ruseasca )  prezentat in mod public inca de acum doi ani : 


" ...ţinta principală este cucerirea acceptului opiniei publice, aducerea ei cât mai aproape de o stare de panică, disperare, confuzie şi lipsă de perspectivă pentru ca, rapid, să devină primul oponent stabil şi foarte vocal al tuturor structurilor de putere din ţara-ţintă."

" ...statele membre cât şi de instituţiile europene care, confruntate cu vârfuri de criză succesive, au descoperit că nu aveau nici cadrul legislativ minimal necesar, dar nici proceduri comune de reacţie. Sigur că începe să se lucreze la ele dar, între timp, strategii războiului hibrid au folosit la maximum situaţia creată pentru a atinge obiectivul lor primar."

Cristian Unteanu
2016


Foarte interesant este ca acolo unde occidentalii si cei mai multi dintre romani vad clar o agresiune impotriva statului de drept si un razboi hibrid, profesorul Vintila Mihailescu  vede doar " o campanie de imagine bine organizata " si un comportament politic explicabil  printr-o " rana narcisica". 
In anul de gratie 2018, exact cand Romania se pregateste sa preia presedintia Uniunii Europene ( gurile rele ar spune ca  poate tocmai de aceea !)  , Romania bate pasul pe loc si ca intr-un blestem sisific se intoarce din nou acolo de unde aplecat in anii `90 ( unii profeti deghizati in ziaristi amesteca epocile si ideologiile prezicand deja izbucnirea violentelor de strada - http://evz.ro/rebeliunea-legionara-mineriada-cozma-rezist.html). 
Ca si cum nu ar fi suficient ,  unii dintre cei mai titrati specialisti in stiinte sociale de la noi , parca urmand o lunga traditie anterioara a folosirii stiintelor sociale in siajul puterii politice respectiv ca mijloc de manipulare si control social,  vor sa ne explice realitatea politica si comportamentele sociale din prezentul istoric prin gandirea magica si mitologia populara. Cui prodest ? 

http://www.contributors.ro/editorial/mineriada-alba-a-domnului-dragnea-%c8%99i-poporul-paralel/#comment-345892

duminică, 10 iunie 2018

Focusing on the Core. A Cultural Approach



„ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.

Prof. Peter Gross
Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989
(Editura Nemira,Bucuresti, 2015 )


„Iarna, în lumina albastră a aragazului, / stăm în bucătărie / vorbim discuții pînă spre dimineață”.
Mircea Cartareascu
1977

" Noi cei care intram in partid ( partidul comunist-n.n.) ne asumam riscul de a fi spanzurati daca se schimba regimul !".
( Declaratie in fata colegilor de an la primirea in partid )

Florin Lupescu
student , anul IV
Facultatea de Istorie-Filozofie, sectia Filozofie-Istorie ,
Universitatea Bucuresti ( 1981)


Preambul
Acest text nu este despre persoane ( numele sunt secundare in context )  , ci despre sistemul , structurile impersonale , institutiile si  mentalitatile care au compus  megamasina sociala de la noi prin care , timp de decenii , s-au creat  dependentele politice , economice, sociale si psihologice  care au tinut si tin cetatenii sub control . 
In prezent , megamasina sociala  are drept obiective resetarea codului penal si a fundamentelor moralitatii umane,  respectiv transformarea statului de drept intr-un stat al penalilor , iar principala strategie este activarea fabricii de fum și ceață prin care se schimba sensul conceptelor folosite in dialogul public  si statutul unor actori sociali care devine unul paradoxal ajungand  sa sustina exact contrariul pozitiei lor reale ( penali care " sustin " statul de drept prin lupta impotriva ...justitiei statului de drept, etc. ).


" Focusing on the Core. A Cultural Approach to Media Systems" este o carte cu un titlu incitant a distinsului profesor Peter Gross ( The University of Tennessee) care foloseste Romania ca un exemplu al modului in care cultura ( si nu sistemul politic sau economic) conduce sistemul mass-media de la noi. La randul sau , mass-media este o componenta vitala a megamasinii sociale de la noi care tine captive tara, statul si societatea in ceea ce profesorul Peter Gross a denumit in mod inspirat drept "laboratorul romanesc" *)
Formularea de mai sus exprima nu numai esenta sistemului mass-media, ci si esenta megamasinii sociale respectiv a sistemului politic de la noi care de peste trei decenii a capturat statul si mentine cetatenii in dependenta totala fata de sistem .
Intr-o prima instanta, responsabilii directi pentru starea natiunii , tarii si societatii sunt, fara discutie, politicienii. Perfect adevarat , dar sunt ei singurii vinovati pentru starea societatii romanesti ?
Pornind de la teza profesorului Peter Gross despre starea mass-media si dincolo de deciziile evident catastrofale si penale luate de politicieni , se poate afirma ca vinovatul ascuns pentru starea societatii romanesti este in realitate insuficienta dezvoltare si reactie a societatii civile de acum care se afla in prezent intr-o stare incomparabil mai proasta decat aceea in care se afla in anii `90 ( daca nu cumva cele doua stari sunt de-a dreptul antagonice ) urmata de prabusirea sistemului de valori morale, sociale si culturale ale societatii care reusit sa supravietuiasca in timpul comunismului, dar care a primit lovitura de gratie dupa prabusirea acestui regim.
Pe cale de consecinta, marea dilema a societatii romanesti ( si nu numai ) este aceea ca trecerea de la comunism la democratie s-a facut cu aceleasi elite politice si culturale care , teoretic, si-au resetat sistemul de valori anterior.
Din acest punct de vedere schimbarea sistemului politic , a setarilor de sistem, a legilor, reglementarilor , etc. nu este echivalenta cu schimbarea sistemului de valori al indivizilor. In esenta, elitele culturale post-1990 sunt in proportie covarsitoare identice cu elitele culturale dinainte de 1989 , dar aici ne aflam in plin paradox politic, social, cultural si uman deoarece vorbim despre aceeasi actori sociali care ocupa pozitii de varf in sisteme sisteme politice , sociale si culturale antagonice ceea ce este o contradictie in termeni.
Cel mai interesant comportament care poate fi observat la unii reprezentanti ai elitei culturale si civice din cele trei decenii care au trecut deja , nu este numai schimbarea discursului prin contrastul evident intre cel dinainte si respectiv cel de dupa 1990, ci si , mult mai interesant , fractura dintre atitudinea pe care o promovau in anii `90 si atitudinea din ultimele doua decenii.
Surpriza a fost o cadere a mastilor respectiv o adevarata "schimbare la fata" a unor intelectuali publici, personalitati culturale si lideri civici vizibila daca facem o comparatie intre atitudinea, valorile sustinute , discursul si comportamentul lor din anii `90 si respectiv atitudinea si comportamentul lor de acum.
Lista este una foarte lunga si incepe cu revolutionarul Mircea Dinescu care in anii `90 lupta in CPUN cu Ion Iliescu , dar in ultimii ani il apara cu toata taria , cu un Stelian Tanase "reporter de front " pe baricadele Mineriadei din 1990 , dar ajuns pana la urma in siajul unui Sorin Ovidiu Vantu, cu un Dan Pavel sustinator al opozitiei din anii `90 , dar devenit ulterior admirator , sustinator si consilier interesat al unui Gigi Becali, etc.
Ne aflam in fata unei singularitati politice si sociale cu radacini foarte adanci. Ele apar inca din deceniul `80 si vom vedea ca se prelungesc pana in prezent.
Sa incepem cu acest citat foarte interesant al altui scriitor care a schimbat in mod subtil baricada de acum in raport cu cea pe care se afla in anii `90 , citat care ne arata originile ascunse ale prezentului istoric si "marxismului cultural" de astazi :


" Multă lume (tineri, mai ales) mă întreabă cum a fost posibil să trăim atîta amar de vreme, înainte de ’89, să scriem și, mai ales, să fim veseli, uniți și năbădăioși (s.n.). E greu de explicat asta într-o lume atît de politizată și de intolerantă cum e aceea de azi. Uneori cred că libertatea de expresie generează luptă de clasă, în proporție de masă, iar lipsa ei te face mai atent și mai responsabil. Am mai amintit, de cîteva ori, taberele de creație pentru elevii talentați din vremea aceea, organizate de UTC ( s.n.). La prima vedere, ar fi trebuit să fie cursuri de îndoctrinare și selectare a materialului uman propagandistic, tovarășii de drum de mîine, ocupanții scenei publice (s.n.). Da, numai că România aceea nu era un bloc monolit, nu era un zid fără fisuri. Peste tot, în aparatul de partid, ba chiar și în Securitate (deși acolo se lucra în colectiv și era mai greu să te abați de la linia bîlbîită a partidului), existau indivizi cu deștele pe butoane care n-aveau grija purității ideologice(s.n.). Florin Lupescu era unul dintre ei. Înalt peste măsură, ochelarist, cinic, instruit, de familie „bună”, cu tradiție partinică nouă, gagicar și iubitor de literatură, omul nostru s-a gîndit ce prostie e să pierzi timpul degeaba. Așa că el s-a ocupat de invitarea scriitorilor ce aveau să tulbure mințile adolescenților cu tot felul de prostii.Totul a început în 1986, dar eu nu pot să povestesc decît două episoade, din ’87 și ’89. Acolo am cunoscut sumedenie de adolescenți, doldora de talent și virgini la cap ca puii de găină în ceea ce privește lectura și mersul literaturii. Îi aveam alături pe Mircea Nedelciu, Daniel Vighi, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieș, Florin Manolescu, Bogdan Ghiu, mai toată generația ’80 (s.n.). Lupescu gîndise Excelsiorul (Tabără de instruire avansată!) ca pe un modern concurs de rezistență. Adolescenții scriau, fumau, beau, se pupau și dansau pînă dimineața, exact cum făceau, pe ascuns, în orașele lor de reședință, numai că, aici, nu mai aveau timpul necesar să-și ducă sexualitatea la capăt.Partea cea mai haioasă erau cursurile, chipurile de perfecționare a stilului. În fond, erau ore de gîndit și de citit autori importanți. Altruism curat: nimeni nu a vorbit despre sine însuși, cum fac „marii scriitori”, ci despre literatura mai marilor scriitori. Puneam la bătaie artileria grea. Mulți mi-au spus, după aia, că atunci au avut revelația literaturii ca meserie. Apoi, fără farafastîcuri, deveneam adversari pe ringul de dans. Pentru că fetele erau nu numai talentate și ambițioase, dar frumoase de picau băieții ca muștele. Știu că pare o laudă fără acoperire, dar, dacă vă spun că Andreea Esca a ieșit a doua la concursul de Miss, vă puteți face o idee. Mă întîlnesc, după un sfert de secol, cu adolescenții de odinioară. Acum ei povestesc cum ne păcăleau și cum noi, atotștiutorii, înghițeam gălușca. Parcă a fost ieri. Iar Florin Lupescu? Ehei, asta e o altă poveste. 
Florin Iaru - Utecismul vicios 
http://www.catavencii.ro/utecismul-vicios/

Florin Iaru a redat exact atmosfera si culoarea acelei epoci in care " toti erau egali , dar unii erau mai egali decat altii " descriind exact genul de indivizi care se aflau la butoanele megamasinii sociale care  producea ceață și fum pentru " sectorul suflete"  :


 " Peste tot, în aparatul de partid, ba chiar și în Securitate (deși acolo se lucra în colectiv și era mai greu să te abați de la linia bîlbîită a partidului), existau indivizi cu deștele pe butoane ( s.n.) care n-aveau grija purității ideologice ( deci aveau " verde de sus" -n.n. )  . Florin Lupescu era unul dintre ei. Înalt peste măsură, ochelarist, cinic, instruit, de familie „bună” , cu tradiție partinică nouă, gagicar și iubitor de literatură, omul nostru s-a gîndit ce prostie e să pierzi timpul degeaba. Așa că el s-a ocupat de invitarea scriitorilor (s.n.) ce aveau să tulbure mințile adolescenților cu tot felul de prostii." 

Ceea ce aflase Florin Iaru la sfarsitul anilor `80, colegii lui Florin Lupescu stiau inca din anul I de facultate (1977-1978 ) cand in mod neoficial se spunea ca are tatal prin C.C. al P.C.R. , mama profesoara de socialism la Univeritate , iar fiul va fi viitorul sef de promotie ( zvon confirmat ulterior).
In schimb , ceea ce nu putea anticipa sub nici o forma Florin Iaru prin 1986 s-a petrecut prin 2009.
Cel care ii invita pe Mircea Nedelciu, Daniel Vighi, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieș, Florin Manolescu, Bogdan Ghiu, etc. " sa tulbure mintea adolescentilor" prin anii `80 , va sa fi regasit in postura de Director al Direcției " TIC pentru provocările societale" din cadrul Direcției Generale pentru societatea informației și media a Comisiei Europene si Consilier Principal în cadrulDirecției Generale rețele de comunicații, conținut și tehnologie a Comisiei Europene
( http://siro.adsi.ro/69_--Florin-LUPESCU---Consilier-Principal---Direc%C8%9Bia-Generala-Re%C8%9Bele-de-Comunica%C8%9Bii-Con%C8%9Binut-%C8%99i-Tehnologie---Comisia-Europeana.htm;(https://www.linkedin.com/in/florinlupescu/ )....
Din aceasta postura il va felicita in 2009 pe ministrul Gabriel Sandu " pentru semnarea primului contract de finanțare în domeniul e-sănătății și a urat succes părții române în implementarea proiectelor prezentate, proiecte ce vor permite eficientizarea sistemului de guvernare din România spre beneficiul cetățenilor (s.n.)" (http://www.comunic.ro/article/ministru-gabriel-sandu-s-%C3%AEnt%C3%A2lnit-cu-florin-lupescu-director-%C3%AEn-cadrul-comisiei-europene-0 ), adica exact pentru ceea ce ulterior a devenit uriasul dosar Microsoft.
In schimb, DNA nu a manifestat acelasi entuziasm si a avut o cu totul alta opinie cu privire la isprava fostului ministru ( http://www.ziare.com/gabriel-sandu/dosar-licente-microsoft/fostul-ministru-gabriel-sandu-nu-a-fost-liberat-conditionat-pentru-ca-e-un-infractor-din-categoria-gulerelor-albe-motivarea-instantei-1501631 ).

In esenta , cheia de bolta a continuum-ului spatio-temporal care leaga anii `80 de anii 2000 trece printr-o structura vitala atat in ideologia comunista , cat si intr-o societate duplicitara respectiv o societate a diversiunii si manipularii cum este aceea in care traim. Este vorba despre corpul stiintelor sociale (istorie, filozofie, sociologie, psihologie, pedagogie ) care in comunism , dupa o celebra butada , erau considerate in realitate "facultati de prostit oameni" , fiind asimilate unor facultati politice, iar absolventii de filozofie erau asimilati unor activisti.
Din motive lesne de inteles , comunismul nu putea exista fara aceasta adevarata armada respectiv arma secreta in razboiul informational si psihologic dus de statul si regimul comunist impotriva propriilor cetateni**) , iar existenta si activitatea ei a fost vitala pentru diversiune, dezinformare, manipulare si controlul social atat in comunism , cat si in post-comunism.
Mai mult decat atat, desi era evident ca supravegherea si controlul social asupra populatiei si  mentalitatilor nu se puteau exercita fara aportul stiintelor sociale ( istorie, filozofie, sociologie, psihologie, pedagogie) vitale in edificarea "omului nou", legaturile dintre aceste facultati  si politia secreta a regimului comunist nu au fost niciodata investigate.
Cu toate acestea, si cu incertitudinile de rigoare care exista asupra verdictelor emise de Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii care nu o data a declarat necolaboratori ai Securitatii pe cei dovediti si invers  , in ultimii ani au aparut indicii ca reprezentantii si colaboratorii Securitatii erau infiltrati la varful acestor facultati respectiv printre directorii de constiinta , profesorii si formatorii de opinie din cadrul acestora .
La Facultatea de Filozofie a Universitatii Bucuresti , mai intai profesorul Mircea Flontahttp://www.diacaf.com/stiri/actualitate/academia-romana-cerul-patat-al-culturii-noastre-apel-la_54229369.html ; https://romanialibera.ro/opinii/comentarii/academia-romana--cerul-patat-al-culturii-noastre--apel-la-patriotism--initiat-de-un-utecist-si-semnat-de-cativa-comunisti-si-securisti---opinie-440610)  urmat de profesorul Gheorghe Vladutescu (http://evz.ro/tismaneanu-detalii-despre-tragedia-academicianului-gheorghe-vlad.html ) si ulterior de profesorul Mircea Dumitru  ajuns rector al Universitatii Bucuresti,  au fost declarati drept colaboratori ai Securitatii,  desi  in multe cazuri CNSAS mentine in continuare ambiguitatea verdictului "in sensul legii" care , fie vorba intre noi , este  pentru unii muma , pentru altii ciuma ( https://www.hotnews.ro/stiri-esential-21909172-consiliul-pentru-studierea-arhivelor-securitatii-mircea-dumitru-semnat-angajament-olograf-securitatea-dar-nu-poate-atribui-calitatea-colaborator-sensul-legii.htm ; http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2017-07-18-21909161-0-adeverinta-cnsas.pdf).
Lucrurile devin din ce in ce mai interesante, mai complicate si mai ambigue daca avem in vedere persoanele de influenta ale Securitatii in strainatate (
https://revista22.ro/70271179/lista-surselor-i-persoanelor-de-influen-ale-securitii-din-america-i-canada.html) , elitele care au colaborat cu Securitatea, (https://revista22.ro/70270681/lista-celor-200-elitele-colaboraioniste-cu-securitatea.html ;
https://revista22.ro/files/news/manset/default/Arhiva/fascimil_complet.pdf ) si reactia viscerala care a aparut in momentul deconspirarii lor.
Probabil de aceea tot ceea ce a avut legatura cu pregatirea ideologica ( " politico-ideologica si cultural-educativa ") a fost tinut sub un control foarte strict. Incepand cu primele serii ale celor care si-au facut studiile in URSS ( in arhivele Ministerului Educatiei si Invatamantului ar fi existat aceste liste care se pare ca au fost periate intre timp ) si terminand cu cei inscrisi la celebra Academie Stefan Gheorghiu  , CEPECA, Scoala de ofiteri de Securitate de la Baneasa , etc., listele cu absolventii acestor institutii nu sunt  disponibile nici acum marelui public.
De aceea, daca facultatile tehnice au o evidenta perfecta a absolventilor de la infiintare si pana in prezent( 1964 - 2014) pe care o expun cu mandrie cum este cazul Facultatii de Automatica si Calculatoare de la Institutul Politehnic din Bucuresti ( http://alumni.cs.pub.ro/ ), la Facultatea de Filozofie ( devenita acum Filosofie ) a Universitatii Bucuresti , situatia este de-a dreptul comica.
Anno Domini , 2018. Citim pe post de "alumni ai facultatii de filosofie " ( am subliniat cu rosu absolventii foarte vechi sau foarte noi ai acestei facultatii si cu albastru pe cei din promotiile aflate acum "pe val" respectiv pe cei apropiati de promotia decanului de astazi al Facultatii de Filozofie , Romulus Brancoveanu  )  : 




http://filosofie.unibuc.ro/alumni-ai-facultatii-de-filosofie/


Altfel spus, Facultatea de Filozofie a Universitatii Bucuresti infiintata de Alexandru Ioan Cuza inca din 1864 (https://ro.wikipedia.org/wiki/Facultatea_de_Filosofie_a_Universit%C4%83%C8%9Bii_din_Bucure%C8%99ti nu poate prezenta nici in 2018  liste cu absolventii ei din timpul comunismului  ( in aceste conditii nu se poate obtine o imagine clara a influentei si impactului  social pe care l-au avut absolventii acestei facultati  ) , si nici liste cu cei care au absolvit-o dupa 1990.  Pentru marele public este oferita doar o insailare "din diverse generatii"  :


1999 Bogdan Tataru-Cazaban
1991 Cristian Preda
1989 Cristian Parvulescu
1984- Alex Preda
1982 - ( Dan Pavel - politolog , profesor SNSPA,  foarte activ in anii `90 ), Dakmara Georgescu, ( Romulus Brancoveanu - decanul Facultatii de Filosofie Bucuresti, a facut parte din "Cenaclul de Luni"  ) , Alexandru Radu, Ioan Sanmihaian, (Liviu Chesnoiu ), Anda Onesa, etc.
1981 - (Florin Lupescu -  Principal Advisor European Commission Directorate General Communications Networks, Content & Technology (DG CNECT) - https://www.linkedin.com/in/florinlupescu/
1980 - Matei Visniec, Elena Stefoi ( au facut parte din " Cenaclul de Luni ").
1978 - Adrian Miroiu
1977 - Stelian Tanase
1974 - Vladimir Tismaneanu

( In paranteza am trecut unele persoane care imi erau cunoscute  din Facultatea de Filozofie -Istorie , sectia Psihologie , 1978-1981) .

In acest caz, intrebarea foarte interesanta ar fi daca intre pozitiile , statutul  si raporturile  existente in randul pepinierelor de cadre ( "lupii tineri")   din anii  `80  si  pozitiile ,  statutul, si raporturile  elitei post-comuniste din anii 2000 poate exista vreo legatura.
Este important de mentionat ca prin anii `80  soarta tinerelor generatii era controlata prin  CC al UTC ( Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist)  , UTC  si activistii lor , Uniununea Asociatiilor Studentilor Comunistii (UASCR) Asociatia Studentilor  Comunisti (ASC) si activistii lor , Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti ( Grigore Preoteasa ), Centrul de Cercetari pentru Problemele Tineretului ( CCPT ) (https://lege5.ro/Gratuit/g43tgmrz/hotararea-nr-2567-1968-privind-autorizarea-infiintarii-centrului-de-cercetari-pentru-problemele-tineretului ), etc.
Din acest punct de vedere articolul mentionat anterior al  lui Florin Iaru sugereaza ca varfurile Taberei de instruire avansata " Excelsior " organizate de  UTC  in anii `80 sunt cam pe aceleasi pozitii de varf si in anii 2000 . 
Probabil ca situatia se repeta si pentru cei care au activat in cadrul UTC,  Asociatiei Studentilor  Comunisti, Centrului de Cercetari pentru Problemele Tineretului, Casei de Cultura a Studentilor " Grigore Preoteasa " , repectiv ziarelor si revistelor cum erau Convingeri comuniste( redactor sef Paul Nanca ) , Viata studentesca ( secretar general de redactie Mihai Tatulici , redactor adjunct Ion Cristoiu ) Opinia studentesca ,Echinox ( redactor Emil Hurezeanu) , Amfiteatru ,etc. ( exemplu : Sorin Oprescu - fiu unui general de Securitate - https://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Oprescu - era directorul Casei de Cultura a Studentilor " Grigore Preoteasa" din Bucuresti prin anii `80 ; Ion Cristoiu era numit in 1979 redactor șef adjunct la Scînteia tineretului pe domeniul cultură si coordona Tineretul Liber, Emil Hurezeanu era in 1976 redactor la revista Echinox, etc.).
O concluzie generala ar fi aceea ca directorii de constiinta si formatorii de opinie care s-au manifestat in utimele decenii  s-au format in mare parte si in mod inevitabil in creuzetul , mentalitatea si conditiile istorice ale anilor `80. 
Intrebarea interesanta este daca "lupii tineri"  ai anilor `80 respectiv intelectualii publici, personalitatile culturale , directorii de constiinta si formatorii de opinie de acum,  aveau  ceva in comun respectiv sau poate chiar impartaseau un anumit sistem de valori.
Din acest punct de vedere exista o relatare foarte interesanta. Asa cum tinerii utecisti ( si viitori directori de constiinta si formatori de opinie prin anii 2000 ) Mircea Nedelciu, Daniel Vighi, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieș, Florin Manolescu, Bogdan Ghiu si mai toată generația ’80 se antrenau in tabara ( utecista ) de instruire avansata " Excelsior" , la fel o parte insemnata din cei ajunsi pe val in anii 2000 erau cooptati la sfarsitul anilor `70 in grupuri strategice preocupate  in mod subit si la unison de umanioare , respectiv de soarta literaturii romanesti.
Este vorba mai intai de celebrul " Cenaclul de Luni" al studentilor din Centrul Universitar Bucuresti condus de Nicolae Manolescu , cenaclu  care a functionat intre anii 1977-1983 si despre care acum se spune ca a fost o forma de rezistenta.
Coroborat cu  oficiosul ASC-ist intitulat " Convingeri comuniste" ( redactor sef Paul Nanca ) si revistele studentesti ale momentului , etc. acesta ofera o chintesenta a " lupilor tineri"  din anii `80 . O prezentare sumara a componentei acestui Cenaclului de Luni , a Cenaclului Universitas , a  " Scolii de la Paltinis" , a celor care au publicat in revistele studentesti aprobate de regimul comunist , a  fruntasilor culturali  validati  de UASCR , ne ofera o imagine interesanta a nucleului initial al directorilor de constiinta si formatorilor de opinie de astazi .



Cenaclul de Luni 
( condus de Nicolae Manolescu )
1977-1980  
 Traian T. Cosovei, Mircea CartarescuFlorin IaruMatei Visniec, Domnita Petri, Elena Stefoi , ( Romulus Brancoveanu -n.n.)  Liviu Antonesi , Marius Oprea, Cristian Teodorescu,  Calin Vlasie, Ion Stratan, Romulus Bucur, Doru Mares, Magdalena Ghica, Radu Calin Cristea , Ioan BuducaRadu G. TeposuIoan Grosan, Magda Carneci, Viorel Padina, Bogdan Ghiu, Vasile Poenaru , Alexandru Musina ,Ioan Alexandru , Mircea Martin ,Ion Bogdan Lefter, Liviu Ioan Stoiciu, George Stanca , Marta Petreu , etc.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Cenaclul_de_Luni
http://www.catavencii.ro/daniel-puia-dumitrescu-fiecare-se-putea-manifesta-ca-personalitate/


UASCR 
1979 
Premiile de creatie ale Consiliului UASCR ( Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania ) si revistelor Viata Studenteasca si Amfiteatru :  
Premiul I ( Emil Hurezeanu si Cleopatra Lorintiu )  
Premiul II ( Matei Visniec )  
Premiul III ( Radu Calin Cristea si Ion Bucşe).

Convingeri comuniste  
(Revista Centrului Universitar din Bucuresti, redactor sef Paul Nanca )
1979
 Florin Iaru, Traian T. Cosovei, Doru Mares, Daniel Marian Piscu , Alexandru Musina , Matei VisniecBogdan GhiuMircea Cartarescu , Valeriu Dragusanu, Ion Stratan , Ion Muresan , Marta Petreu, Emil Hurezeanu , Radu G. Teposu.

  " Eu am funcționat, ca să zic așa, ca redactor-șef la Convingeri Comuniste(s.n.), revista Centrului Universitar din București, despre care îmi permit să spun că a fost, în ciuda numelui, o redută importantă a rezistenței culturale din anii respectivi și a inițiativelor culturale, fie şi numai pentru că acolo s-au lansat două generații de scriitori, Generația ‘80 și Generația ’90. Optzeciști erau Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, din Generația ’90, Horia Gîrbea, Cătălin Țîrlea, Grupul de la Brașov: Caius Dobrescu, Simona Popescu și Marius Oprea, coordonat de Alexandru Mușina. Au mai publicat și alte nume importante, nu numai în perimetrul literaturii, cum ar fi istoricul Bogdan Teodorescu, student pe vremea aceea, ca toți ceilalți, Varujan Vosganian, Alexandru Andrieș, care ne onora cu traduceri din Bob Dylan și din lirica universală, și mulți alții. " ( Paul Nanca
Surse : 
Daniel Puya Dumitrescu - O istorie a Cenaclului de Luni ( https://books.google.ro/books?id=Lz_rCgAAQBAJ&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false ) 
Interviu cu Paul Nanca
https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=4875:interviu-cu-paul-nanca&catid=23&Itemid=131#_ftn2


Jurnalul de la Paltinis ( Scoala de la Paltinis ) 
1977 - 1981
Constantin Noica,  Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu
https://ro.wikipedia.org/wiki/Jurnalul_de_la_P%C4%83ltini%C8%99 )


Cenaclul Universitas 
         ( condus de  Mircea Martin )
1983 - 1990

Horia Gârbea, Cristian Popescu, Simona Popescu, Alexandru Mușina, Caius Dobrescu, Petruț Pârvescu, Marius Oprea, Daniel Corbu, Andrei Bodiu, Andrei Damian, Adrian Aluigheorghe, Paul Vinicius.      
Adrian Alui Gheorghe, Alexandru Musina , Ion Bogdan Lefter, George Ardeleanu, George Arun,Vasile Baghiu, Daniel Bănulescu, Andrei Bodiu, Dan-Silviu Boerescu, Iulian Costache, Andrei Damian,  Caius Dobrescu, Aurel Dumitrașcu (1955-1990),  Filip Florian, Ramona Fotiade, Mihail Galațanu, Valentin Iacob, Marian Ilea, David Ioachim,  Augustin Ioan, Roxana IordacheSorin Matei, Anca Mizumschi,  Carmen Mușat, Vlad Niculesc, Fevronia Novac, Iustin Panța, Cristian Pavel, Petruț Pârvescu, Răzvan Petrescu,  Ioan Es. Pop, Cristian Popescu (1959-1995),Simona PopescuAndreea Pora, Răzvan Rădulescu,  Dinu Regman (1957-1986), Radu Sergiu Ruba, Gabriel Stănescu, Saviana Stănescu, Sergiu Stefănescu, Bogdan Teodorescu, Doina Tudorovici, Eugenia Țarălungă, Cătălin Țârlea, Nicolae Țone, Traian Ungureanu, Lucian Vasilescu, Ovidiu Verdeș, Paul Vinicius.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cenaclul_Universitas


Cenaclul Junimea 
( condus de Ovidiu Crohmalniceanu )
          Anii `80
Cenaclul de proză "Junimea" a fost un cenaclu literar al clubului studențesc "Universitas" din București condus de criticul și istoricul literar Ovid S. Crohmălniceanu, care și-a desfășurat activitatea în anii '80. A reprezentat nucleul prozei noii generații, denumită generic și "Generația ’80". Aici au debutat și și-au citit textele literare tinerii prozatori de-atunci Mircea CărtărescuIoan Mihai CochinescuGeorge CușnarencuNicolae IliescuMircea NedelciuSorin Preda și alții. Volumul antologic cel mai reprezentativ editat de membrii acestui cenaclu, sub coordonarea lui Ovid S. Crohmălniceanu a fost "Desant '83". Cei mai mulți dintre membrii Cenaclului de proză "Junimea" au fost interziși de cenzura epocii comuniste și și-au publicat operele după revoluția din 1989.
Membri
Prozatori optzeciști
Critici literari optzeciști
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Cenaclul_de_proz%C4%83_Junimea


Mecanismul orwellian al libertatii de gandire (controlata) si al dansului in corzi  din anii `80 in care totul se putea desfasura numai cu aprobare de sus , este descris cu precizie de un pion al sistemului :


" Evident, noi ne strângeam (ne putem considera și noi o autoviză, ca să zic așa) în comitetul de redacție și înaintam materialul respectiv. Trebuia să primească viză de la Președintele Centrului Universitar București, care funcționa în aceeași clădire, la Casa Studenților, unde aveam și sediul și, apoi, Centrul Universitar de Partid - celebra tovarășă Clătici Olivia." 
" Urma Centrul Universitar de Partid, U.A.S.C.R( Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti ) -ul Central, unde un tovarăș de la Secția de Propagandă și Cultură trebuia să dea de asemenea o viză, și Centrul Municipal de Partid. Nu mai știu ce s-a întâmplat exact cu oamenii respectivi, ce traiectorii au avut, dar nu o să-i uit. Despre tovarășa Clătici, chiar nu mai am cunoștință. De la U.A.S.C.R. era un tovaraș care ulterior a lucrat în Ministerul de Externe și a activat în planul producției culturale. Nu cred că e neapărat nevoie să-i dau numele ( s.n.). De la Centrul Municipal de Partid, un domn care a fost redactor-șef la un ziar important în România în perioada post-decembristă (s.n.)."  
 " Nu o să știm niciodată cât i-am păcălit pe cenzorii noștri și cât eram lăsați... asta rămâne o enigmă și în privința grupurilor de umor studențesc, celebrul Divertis, de exemplu, care activa bine merci..." 
" Era o libertate care, repet, nu o să știm niciodată cât a fost de câștigată de noi(s.n.) și cât a fost permisă de sistem ..." 
" ("Era și o protecție a lui Nicu Ceaușescu, parcă el era la U.T.C., nu? ")Da, era Şeful U.T.C., prim-secretar al Comitetului Central al U.T.C. și, într-adevăr, întrucât era tânăr și un spirit libertin, a permis niște lucruri, libertatea asta, pe care o aveau studenții față de alte clase sociale din România timpului respectiv, era extinsă până la nivelul unei întregi stațiuni, cum era Costineștiul, ca să nu mai spun de celelalte tabere de munte Izvorul Mureșului, Pârâul Rece și alte câteva, unde se întâmplau, repet, spectacole, festivaluri, discotecile, care erau și ele prohibite, în fapt, în restul perimetrului național. Chiar au fost utilate niște cluburi, discoteci, cum vreți să le spuneți, din fondurile UTC-ului, la Costinești și în celelalte stațiuni, și erau utilate la nivel bun pentru vremea respectivă. Andrei Partoș funcționa, de pildă, ca DJ la unul din cluburi, la Vox Maris, și primea, în urma contractului care s-a făcut pentru discotecă, primea muzică săptămânal, primea discuri din străinătate. Deci se putea..."  
Paul Nanca ( redactor-sef Convingeri Comuniste , retrogradat drept  instructor cultural la Casa Studentilor dupa plecarea unei rude in strainatate ) 
https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=4875:interviu-cu-paul-nanca&catid=23&Itemid=131#_ftn2

Impresia generala oferita de aceasta panorama "cosmica"  asupra vietii " politico-ideologice si cultural educative "  a anilor `80  inflorita  cu aprobare sub umbrela comunista , este ca toti cei in cauza au evoluat " sub acelasi cer instelat " .
Prima observatie este aceea ca toate aceste instante mentionate anterior au functionat in mod oficial ceea ce inseamna ca aveau toate aprobarile legale ale regimului comunist , atunci cand activitatile intelectuale din spatiul public  sau chiar din spatiul privat  erau admise  numai in limitele permise de regim ( exact in perioada in care inflorea generatia anilor `80 , inginerul Gheorghe Ursu a platit cu viata faptul ca indraznit sa gandeasca in spatiul sau privat ) .
A doua este aceea viitorii directori de constiinta si formatori de opinie din ultimii 30 de ani erau preocupati in anii 70-80, toti si in mod subit , de starea umanioarelor de la noi , respectiv de starea literaturii,etc.  la ale carei porti bateau cu obstinatie.
In sfarsit, este interesant ca "lupii tineri"  ai anilor `80 pareau sa fie conectati intre ei prin mii de fire ( scriitorii si poetii faceau parte din mai multe cenacluri, literatii erau conectati cu filozofii, varfurile UASCR-ului si ASC-ului cu Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti , acestea cu Centrul Universitar Bucuresti  legat de Centrul Universitar de Partid , cu varfurile CC al UTC UTC-ului, BTT-ului ( Biroul de Turism pentru Tineret ) ca sa nu mai vorbim de mafia taberelor studentesti , pentru ca nu toti cei care aveau dreptul ajungeau sa mearga in aceste tabere,etc. 
Fiind student la Facultatea de Psihologie din Bucuresti  exact in perioada 1978-1981 cand facultatea a fost " restructurata " ****)  ,  am remarcat cum unii colegi de facultate ,  respectiv cei de la sectia Filozofie , fie ca terminau facultatea ( Matei Visniec, Elena Stefoi ) fie ca abia o incepeau ( Romulus Brancoveanu ) pareau mai degraba preocupati de imaginea publica si de afirmarea in domeniul literar decat in cel al filozofiei , de unde si butada care circula printre studentii acelei facultati ca ea forma mai degraba scriitori si poeti decat filozofi.
La fel, la sfarsitul facultatii am remarcat un alt fapt interesant. Pentru cei mai multi dintre cei care au terminat facultatea in anii `80, `81, `82 ( probabil si pentru alte serii ) si au fost repartizati ca profesori prin sate,  viitorul era batut in cuie. Orasele mari erau inchise, nu existau concursuri de ocupare a unor posturi , nu existau transferuri si toate posturile erau blocate in mod oficial. Cu toate acestea este evident ca unii ( nu se poate sti exact numarul pentru ca nu exista nici un fel de statistici de acest gen ) au spart blocajul , cativa au obtinut chiar aprobarea legala de a calatori in strainatate si au emigrat ulterior ,  dar este cert ca o parte din cei care au reusit atunci sa sparga blocajul sunt si cei care s-au afirmat in viata publica dupa 1990.
Multi dintre ei vor reapare peste ani in postura de persoane publice, directori de constiinta , lideri de opinie, analisti politici, etc. ai noului regim democratic si european ceea ce inseamna ca absolventii acestor facultati au avut si inainte si au si acum un rol semnificativ in viata politica si sociala .
Paradoxul tranzitiei de la noi ( probabil situatia este aceeasi si in alte tari foste comuniste ) este ca aceeasi actori sociali care constituiau cu aprobare varfurile de lance ale regimului comunist  se afla in pozitii de apogeu si la 3 decenii dupa caderea comunismului.
Altfel spus, varfurile acestor generatii s-au aflat si se afla in acelasi timp si calare , si pe jos respectiv in aceleasi pozitii de varf in doua sisteme politice si sociale cu sisteme de valori antagonice . Dupa acesta evolutie fascinanta a istoriei societatii romanesti , din punct de vedere al evolutiei mentalitatilor  si dincolo de declaratiile de circumstanta , intrebarea interesanta ar fi ce fel de sistem de valori impartasesc in realitate si in intimitatea lor.
Daca nu ne ferim de cuvinte, am putea afirma ca ei au fost de fapt ideologii tranzitiei la nivel de societate ( in acest caz ar fi interesant de estimat ce fel de rol au jucat in realitate ) , deoarece  trecerea de la comunism la capitalism ( in masura in care a avut loc ) s-a facut numai prin medierea lor si nu prin intermediul unor occidentali care au in mod firesc o mentalitate si o gandire libera deorece au trait toata viata intr-un stat de drept si intr-un sistem democratic. 
Din acest punct de vedere clasa politica nu s-a dezmintit , nu si a ramas identica cu sine in cele trei decenii care au trecut deja. In schimb marea surpriza a fost oferita de societatea civila care a trecut printr-o adevarat schimbare la față in raport cu atitudinea din anii `90 care era in consens cu cetatenii si venea in intampinarea asteptarilor lor. 
Pe cale de consecinta , chiar daca facem abstractie de  factorul politic, societatea romaneasca traieste de aproape trei decenii intr-o stare de parabioza si in ceea ce  vechii greci denumeau drept " cearta intre cap si stomac".
Ca atare, dupa trecerea ( irosirea ?)  a trei decenii , societatea romanesca ( cu societatea civila cu tot )  se afla cam tot acolo unde s-a aflat in 1990 , daca nu chiar mai jos , ceea ce inseamna ca cetatenii ei sunt acum pe cont propriu si singuri in fata furtunii declansate de politicieni , probabil pentru inca trei decenii de cum incolo.
In situatia actuala in care justitia este masacrata politic pentru a salva penalii si averile lor, cetatenii parasiti si de politicienii pe care i-au votat si care au speriat Europa si lumea civilizata prin prioritatile si comportamentul lor,  sunt parasiti si de societatea civila care are alte prioritati rezumate cel mai bine de una din personalitatile culturale de la noi :


„ Există şi ideea că intelectualii trebuie să educe masele, să iasă mereu, pașoptist, pe scenă. Îmi pare rău, nu ăsta e neapărat rolul artistului, al scriitorului, al filozofului, al intelectualului în general. Intelectualul ca „agitator“, ca lider ideologic, ca „propagandist“ de meserie, gata să ducă masele spre un „viitor de aur“, e supraviețuirea unui „imperativ“ marxist. În fond, nici George Enescu, nici Brâncuşi, nici Rembrandt, nici Balzac – mai nimeni din această categorie – nu și-au propus și nu s-au simțit obligați sau îndrituiți să vină cu „soluții“ concrete. Și-au văzut de treabă. În unele cazuri e chiar preferabil ca intelectualii să nu abuzeze de militantism. Știm bine că au fost situații în care „angajarea“ unor intelectuali nu a fost tocmai înțeleaptă… Prefer să ascult sfatul lui Raymond Aron; ca intelectual, statutul tău firesc e acela de „spectator angajat“. Cînd se întîmplă o neregulă, cînd apare o problemă, îți faci vocea auzită, te exprimi, acuzi sau aperi. ”
„ Or, prestaţia mea de presă e a unui diagnostician, nu a unui terapeut universal. Încerc să semnalez boala, neregula, derapajul. Trag alarma, arăt cu degetul rana (eventual, neluată în seamă, dacă nu chiar ascunsă). Pot avea, e drept, şi unele sugestii în domeniile la care mă pricep cît de cît. Pot să şi greşesc. Dar nu am responsabilitatea, competenţa universală ori cea specifică, necesare pentru a dezlega orice ecuaţie administrativ-politică. ”
Andrei Plesu – 10 mai 2018 
http://adevarul.ro/news/societate/lasati-critica-vrem-solutii-1_5af3f81adf52022f75ccf4e6/index.html



Problema este ca un stat de drept si o democratie autentica nu pot fi edificate in lipsa unei societati civile autentice, mature , conectata la realitatea prezentului , dar in acelasi timp receptiva la traumele trecutului. Din nefericire, dupa unele opinii, reprezentantii ei au alte prioritati .
In 30 decembrie 1989 , Gabriel Liiceanu publica in primul numar al Revistei 22 un celebru " Apel catre lichele" ( https://revista22.ro/52724/.html ) care sintetiza pozitia societatii civile de atunci. Dupa 26 de ani, in 22 august 2015 , Ioan Rosca publica o surprinzatoare " Scrisoare larg deschisa catre intelectuali "
( http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2015-8 ) care se refera la pozitia societii civile si a intelectualilor publici de acum. Fractura intre cele doua pozitii si atitudini este una evidenta, ceea ce nu face decat sa sporeasca debusolarea cetatenilor.

S-a ajuns aici prin lipsa unui proiect de tara care a condus la o societate debusolata, fara identitate certa.  Urmarea ? Dupa trei decenii de tranzitie , erodarea increderii in clasa politica ,  in institutiile statului si in eficienta societatii civile , degradarea dialogului public a ajuns la cote de neimaginat in 1990 si face practic imposibila comunicarea in mass-media, pe retelele sociale si chiar in spatiul public. 
Stop-cadru. Pentru prima data in istoria ei moderna , societatea romaneasca se afla intr-un blocaj de sistem ( " no chance, no solution, no future" )  in care nu se mai poate intoarce in trecut , dar nici nu mai poate pasi in viitor , ceea ce frange de fapt destinele cetatenilor ei . Cui prodest ?
Cei care vor mai pune aceasta intrebare peste inca trei decenii de acum incolo , vor afla probabil si raspunsul daca aceasta tara si aceasta societate vor mai exista pana atunci.





Note


*) Cartea profesorului Peter Gross ( Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 , Editura Nemira, Bucuresti , 2015 ) este fundamentala pentru intelegerea " haosului dirijat " prin care a fost posibila "revolutia topologica" si metamorfoza statului comunist in statul democrat fara a schimba de fapt natura reala a sistemului, respectiv a megamasinii sociale care a stat la baza sa.


**) In contextul "conflictului civilizatiilor" si razboiului modern ( ideologic , informational si psihologic ) ca sa nu mai amintim razboiul total dus de Rusia lui Putin impotriva civilizatiei occidentale , revine in actualitate psihopolitica lui Beria aplicata inca din 1936 (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/ ) care in realitate nu a fost abandonata niciodata .


****) Pentru unele detalii  ( http://aventuridepsiholog.blogspot.com/2016/02/facultatea-de-psihologie-bucuresti-1978.html )