Un articol aparut recent
pe platforma pe Contributors.ro ( Brandusa Armanca - Fenomene alarmante:
INFODEMIA) readuce in discutie o problema cronica a societatii romanesti.
Concluzia lui nu este valabila numai pentru situatia de acum , ci si pentru mass-media romanesca in general si din ultimii 30 de ani in mod
special :
“ Se vede în această conjunctură globală excepțională cât de
importantă este presa și cât de necesară respectarea principiilor etice ale
profesiei.”
http://www.contributors.ro/media-tech/fenomene-alarmante-infodemia/
Primele doua articole adopta un ton si o aceeasi atitudine (intelectuala
) a frangerii mainilor in fata blocului de sare , respectiv fara sa propuna
vreo solutie pentru iesirea din impas :
“ Atâţia dintre compatrioţii noştri au devenit agenţii
patogeni ce facilitează răspândirea panicii de ameninţă coeziunea ţesutului
social însuşi. Prin demagogie ori iresponsabilitate, aceste voci sunt
responsabile pentru naşterea celei mai redutabile pandemii psihologice cu care
naţiunea noastră se confruntă în ultimele decenii.”
Ioan Stanomir
14.03.2020
“ Totuși, și la noi știrile false și teoriile
conspiraționiste zburdă în voie prin intermediul unor televiziuni
iresponsabile, a unor site-uri suspecte și a unor publicații lacome de
click-uri. Astfel, fake news și zvonurile angoasante sunt circulate larg pe
rețelele sociale.”
Brandusa Armanca
19.03.2020
“ Ideea că ai putea stăvili oceanul actual de conversaţie
liberă ( 1) punându-i dop cu agenţia de reglementare a lui Grindeanu nu-i doar
naivă, ci de-a dreptul ridicolă.”
Sorin Ionita
20.03.2020
In realitate , este vorba de o cu totul alta problema , dar autorul , sub vechiul pretext al libertatii presei in
democratie si in mod cu totul straniu pentru un exponent al societatii civile si un consultant pentr Europa de Est si pentru
Balcani (http://www.contributors.ro/author/sorin-ionita/?bio)
, valideaza si incurajeza puternic exact torentul de fake-news, manipulare si
dezinformare pe care alte societati incearca sa-l stopeze :
“ Există desigur şi în lumea liberă public sătul de isterie
ieftină, clickbaits şi căutare de nod în papură cu orice preţ, care vrea
scriitură “grea”, inteligentă şi muncită, cu admiterea incertitudinii când e
cazul, doar că publicul ăsta e probabil pe la 10%. In rest, va trebui să ne
obişnuim să trăim cu doze bune de fake news ( 2), pe care le-am avut dealtfel
mereu, generate ori din informare proastă, ori din interes comercial, ori
emanate natural de diverse secte culturale ca anti-vaxx, programarea
neuro-lingvistică sau teoria sufletului popoarelor.” .
Motivatia acestei atitudini insolite este una extrem de
interesanta , chiar bizara in raport cu deontologia presei , civilizatia
europeana si statul de drept :
“ În democraţii mass media (inclusiv social media) sunt prin
definiţie panicarde (3) , pun răul înainte şi hiperbolizează orice criză,
pentru că se bat pe audienţă( 4) iar publicul asta cere şi plăteşte(6). Iar
asta cu atât mai mult astăzi, când comentariul de ştire de actualitate a ajuns
o subspecie de stand-up comedy(7), din zona asta se recrutează noile vedete(8).
Dacă întrebi de fact-checking şi documentare prin redacţii(8), e ca şi când ai
avea email @aol sau cont pe forumuri în epoca TikTok: te râde lumea(9). Doar în
autocraţii precum China media sunt triumfaliste, prezintă mereu partea plină a
paharului, iar în crize sunt ponderate; reţelele sociale sunt de asemenea bine
(auto)cenzurate( 10) .
Autorul nu rezista tentatiei de ne prezenta si ceea ce crede
ca ar fi o abordare corecta in viziunea sa, respectiv un ghiveci bine construit
de ambiguitati si contradictii de genul
:
“ Abordarea corectă e alta, ca în Scandinavia: o strategie
naţională gândită în prealabil, de transparenţă maximă în sectorul public; plus
investiţii pe termen lung în dezvoltarea gândirii critice în şcoală, dar nu ca
materie suplimentară ci program orizontal care să schimbe predarea în toate
celelalte materii; plus discuţie liberă, fără tabu-uri ( 11) dar şi fără menajamente faţă de fakes(12), pe
toate temele sensibile, de la istorie şi identitate naţională(13) până la
ştiinţă, alocări bugetare şi calcule cost-beneficiu(14) în probleme de sănătate
publică (unde dilema se măsoară nu în vieţi contra bani, cum crede lumea, că
atunci ar fi simplu; ci vieţi contra alte vieţi(14), în funcţie de tipul de
alocări de resurse pe care le decizi).
Simplus spus ,acest autor pare sa considere ca cetatenii nu au dreptul sa beneficieze de o informare corecta ( 2) , afirma ca in toate democratiile mass-media nu are rolul de a informa cetatenii
(8 ), (9), ci doar rolul de a urmari cresterea audientei (4 ),(7),(8), (9) ?!
Cireasa de pe tort in acest caz este modul ambiguu in care Sorin Ionita ajunge la o
tema prevalenta in articolele sale , respectiv identitatea si istoria nationala pe
care le abordeaza la prima vedere dintr-o alta perspectiva :
“ Ce relevanţă au în criza coronavirus identitatea şi
istoria naţională? Una destul de mare: din toate campaniile de fake news din
perioada asta, nu cele cu număr greşit de îmbolnăviri sau dacă s-a închis vreun
magazin sunt importante. In zona noastră, a Europei de Est, relevante şi cu
efecte pe termen lung sunt acelea strategice, ce vizează slăbirea încrederii în
instituţii şi sistemul de guvernare democratic, în UE şi NATO”
“ Iar lideri de opinie cu mare expunere contribuie şi ei cu
orice ocazie la zgâlţâirea din temelii a valorilor democratice şi statului de
drept, dincolo de ce este critică normală a unui guvern sau altuia, şi la
slăbirea încrederii în modernitate şi în Europa comună. Mă tem că n-a inventat
nimeni vreun reglementator în stare să rezolve problema asta.”
Ca de obicei in articolele de opinie si comentariu care abunda la noi , marea problema este cine sunt
acesti “ lideri de opinie cu mare expunere” , dar nu vom afla niciodata pentru
ca entuziasmul autorului se opreste exact in acest punct.
In esenta , viziunea propusa nu are niciun punct de tangenta cu rolul si misiunea
presei intr-o societate democratica asa
cum le-a prezentat de exemplu in
lucrarile sale dr. Peter Gross , profesor de jurnalim si mass-media
electronica, specialist in relatiile internationale cu un accent aparte asupra Europei de Est, inclusiv
asupra evolutiei presei din Romania ( Peter Gross – Intoarcere in laboratorul
romanesc. Mass-media dupa 1989, Editura Nemira, Bucuresti, 2015 ), ci pare mai
degraba inspirata din marea filosofie (
tabloida ) a " maestrului " Ion Cristoiu :
" Am fost adeptul presei care se citește. Și până la
sfârșitul vieții ( s.n.) nu voi accepta să conduc un ziar, să colaborez undeva sau să
fac ceva care nu are rating și tiraj . Păi unde e afacerea ?!? Unii au vrut să
știrbească legenda EVZ și ne-au pus ștampila de tabloid. Nu a fost așa. Noi am
dat știri senzaționale din toate domeniile (s.n.) . Un salt uriaș făcut de EVZ e că am
inclus în preocupările presei și faptul divers. Adică ce, o crimă nu era
importantă? (s.n.). Declarația senzațională a unei vedete nu era importantă ? (s.n.) Ne
preocupam foarte mult și de faptul divers ( s.n.) și de faptul cotidian (s.n.) . "
" Practic, am introdus în România presa presă, am
schimbat fața presei românești. "
" EVZ a fost una dintre cele mai rentabile afaceri din
România postdecembristă. Profitul era uriaș."(s.n.)
„Mereu am comparat și voi compara presa cu un serviciu
secret (s.n.) . Jurnalistul ar trebui să fie spion”.(s.n.)
Ion Cristoiu
http://evz.ro/ion-cristoiu-creatorul-fenomenului-bulina-rosie.html
Sa revenim acum la lucrurile mai serioase , respectiv la primele doua
articole citate . Dincolo de atitudinea oarecum firesca a doi universitari care
nu sunt implicati in deciziile autoritatii guvernamentale , este de neinteles lipsa de reactie timp de trei decenii a unor
domenii profesionale esentiale intr-un stat de drept respectiv presa (
mass-media ) si domeniul juridic , dar si a practicantilor acestor
profesii , fata de incalcarea unor principii etice , nu numai recent , ci timp de trei decenii .
Instaurarea recenta a starii de urgenta readuce in discutie obligatia constitutionala a mijloacelor
mass-media de a difuza informatii corecte .
Aceasta problema nu a fost rezolvata timp
de 30 de ani pentru ca nicio autoritate de stat nu a fost preocupata ( sau nu a
avut interesul ) sa o rezolve , dupa cum
nici societatea civila , cu exponentii ei cu tot, nu au considerat-o importanta.
Intr-o societate civilizata si pentru functionarea normala a unui stat de drept , doar
jurnalistii profesionisti ( respectiv cei care respecta un cod deontologic ) ar
trebui sa aiba dreptul a profesa in acest domeniu care nu trebuie confundat cu libera exprimare a opiniei in " Hyde Park" , pe retelele sociale sau pe blog-uri.
Problema este ca aceste actiuni nu trebuie sa fie atributul exclusiv al justitiei , ci si al breslei profesionale care ar trebui sa-si desfasoare
activitatea in conformitate cu un sistem
de valori morale si un cod deontologic .
Aici este de fapt marea problema care
agita ( zadarnic ) breasla jurnalistilor si mass-media de peste trei decenii, deoarece numai
un mic numar de ziaristi , de ziare si de posturi TV respecta principii deontologice
si morale.
Restul fac deliciul
amatorilor de senzational , clickbaits, primitivism , hate-spech , incultura , subcultura si
trivialitate .
Ca sa rasucim cutitul in rana , un ziar sau un post TV care respecta principiul informarii corecte si isi respecta cititorii respectiv publicul, nu va prezenta in acelasi context stiri despre politica , economie, razboaiele din lume , premiere stiintifice si culturale ,etc. concomitent cu "stiri" despre saracia sufleteasca si viata intima a unor "vedete" agramate si botoxate ( nimeni nu isi poate imagina o publicatie gen "The Economist " prezentand asemenea personaje) .
Pe de alta parte, solutia interzicerii nu este nici acceptabila , nici conforma
cu principiile libertatii de exprimare , dar poate ca separarea prin lege exact ca in cazul in care s-ar legaliza prostitutia in " cartierele cu felinare rosii" (
respectiv cu o sigla " DIVERTISMENT" afisata la vedere , plus sanctiunile de rigoare in caz
de incalcare a normelor ) a presei si
mass-media de informare corecta ( respectiv stiri politice,
sociale, economice, culturale ,etc. ) cu responsabilitatea legala de rigoare si
dupa cutumele traditionale al civilizatiei europene, de presa de “divertisment” ( tabloida,etc.) ar
fi o solutie.
In acest caz ,mass-media tabloida ar ramane cu publicul ei , patronii cu profitul , iar cetatenii interesati vor sti unde sa gaseasca informatia corecta, deci toata lumea si toate taberele ar avea de castigat.
Cu titlu de experiment ideal, ne putem imagina cum
ar arata unele ziare , unele posturi TV si unii mari “ jurnalisti” ,” comentatori “, “ analisti politici”, etc. care ar fi libere/ liberi sa scrie si sa promoveze orice le trece prin cap despre orice si despre oricine ( exact cum fac de fapt si acum !) , dar numai ca ar face acest lucru doar sub sigla afisata ( pentru ziarul/ postul TV
/ analistul politic , etc.) de “ DIVERTISMENT”.
In acest caz nimeni nu mai poate sustine ca i-a fost incalcat dreptul la libera exprimare , respectiv dreptul la informare corecta .
Scripta manent :
Cred că răspunsul are mai multe ingrediente, care ne ajută să înțelegem și ce caută Oscillococcinum în farmacii, și de ce mulți dintre noi(s.n.) am apelat cu încredere și satisfacție (s.n.) la consultații și remedii homeopate.”
http://www.contributors.ro/editorial/homeopatia-in-%C8%9Bara-minunilor-partea-i-oscillococcinum/
Spuneti-ne rezultatele, nu increderea si satisfactia.
Nu este relevant ca ati luat apa chioara in cutia galbena sau in cea albastra si nici ca are o eficacitate dovedita stiintific: e dovedita stiintific mica ? Zero ?
01.vand niste produse care ar face tot felul de lucruri
02.acolo apar niste doctori cu poza care nu exista de fapt
03,institutele unde ei lucreaza nu exista
04.sunt tot feluri de comentatii care sunt inventate
06.o buna parte din ele sunt din Polonia(deci CE)
daca da de ce nu e transpusa si la noi
pot fi aceste site uri inchise sub noua lege martiala?
dupa primire prin posta sa dea de depozitele astea ?