" Cu televizorul , ati mintit poporul ! "
Un articol aparut recent pe Contributors.ro ( Brandusa Armanca - De ce nu pot fi colega cu Dan Andronic ) reuseste performanta de a imprastia ceata din spatiul social si din mass-media romaneasca.
Pornind de la analiza unui caz concret - consultantul politic si jurnalistul Dan Andronic - argumentatia impecabila a autoarei, exprimarea clara , concisa si logica de manual prezinta cititorului agenda sociala ascunsa prin care cetatenii obisnuiti raman captivi in plasa manipularii si dezinformarii si identifica si cauzele si agentii sociali implicati.
Reteta succesului in acest caz este una simpla, dar cu o eficienta garantata in orice societate in care principiile statului de drept si ale societatii deschise sunt sistematic incalcate .
Regula de baza este aceea a traseismului politic , social si profesional ( "exersând săritura calului pe tabla de șah a politicii autohtone: PSD, PNL, PDL, apoi de la capăt. " ) la care se adauga incalcarea eticii si deontologiei profesionale prin mixajul functiilor de consultant si jurnalist incalcand standardele de independenta , integritate si responsabilitate din ambele profesii exact dupa principiul "hotul striga prindeti hotii" :
" Băgat până în gât cu penalii, Dan Andronic a ajuns și el pe banca acuzaților în dosarul ”Ferma Băneasa” instrumentat de DNA. Cercetat, inițial a anunțat că se retrage din presă. Nu numai că n-a făcut-o, dar a pornit o campanie uriașă de presă, sub acoperirea libertății de exprimare, folosindu-l catapultă pe trahanachele presei românești, Ion Cristoiu, împotriva justiției, a șefei DNA, a jurnaliștilor care susțin justiția imparțială."
Foarte interesant in acest caz este modul profesionist in care este analizata prestatia profesionala a subiectului respectiv pornind nu de la persoana ( argumentul ad hominem este exclus ) , ci de la faptele ei care nu pot fi contestate de nimeni. De aici si reactia neputincioasa si plina de furie a trollilor de pe forum-ul articolului care nu pot contesta cu argumente textul in cauza si atunci nu le mai ramane decat atacul josnic la persoana autoarei articolului.
Demascarea acestei imposturi sfidatoare are loc concomitent cu aparitia unui alt articol in Revista 22 despre deformatorii de opinie ( Rodica Culcer - Deformatorii de opinie ) care pune acelasi gen de intrebari si ridica acelasi gen de dileme deontologice si profesionale :
"Două întrebări se impun: 1) ce credibilitate are un personaj cu două dosare penale, acuzat de mărturie mincinoasă? și 2) poate fi un ziarist partener de afaceri cu politicienii?, dar consultant politic și / sau media? Eu zic că nu, pentru că nu mai poți relata cu obiectivitate despre afacerile oamenilor politici. Și apoi, cât de obiectiv și de incisiv vei fi față de politicianul care ți-a achitat un onorariu gras înainte de a intra în emisiune? Totodată, atunci când un anchetat penal scrie articole despre instituțiile care îl anchetează, credibilitatea lui este zero, ceea ce este valabil și pentru domnul Andronic."
Deformatorii de opinie joaca un rol esential in vicierea climatul moral din societate si in degradarea spatiului public :
"Nu întâmplător, „formatorii de opinie“ care ocupă studiourile - și mentalul colectiv al publicului fără discernământ - au fost atent selecționați. Ea include nu numai personaje penale ca Dan Andronic și Sorin Roșca Stănescu, condamnat deja în Dosarul Rompetrol, pentru utilizare de informaţii privilegiate şi constituire a unui grup infracţional organizat, ci și susținători fervenți ai unor astfel de personaje, ca Ion Cristoiu, de pildă, marele confident al Elenei Udrea, tratat cu mare deferență de establishmentul mediatic, care din „maestru“ nu-l scoate, ceea ce ne trimite cu gândul la Balada maeștrilor de Tudor Arghezi. Or, Ion Cristoiu a trecut pe la toți mogulii, migrând de la Dan Voiculescu la SOV și apoi la cooperativa politico-mediatică Udrea-Andronic de la B1. Peste tot a avut același discurs. Și tot din clubul select al formatorilor de opinie admiși de mafia mogulilor face parte și Cristian Tudor Popescu, apărătorul mineriadei din 1990, pentru care TVR nu ar fi trebuit niciodată să dezvăluie vreun material incriminant la adresa lui Decebal Traian Remeș. A dispărut, momentan, Liviu Mihaiu, care dădea certificate de integritate tuturor, dar nu poate explica în mod credibil de ce era SOV dispus să plătească o mită de un milion de dolari pentru numirea sa ca guvernator al Deltei Dunării. Lista este bogată, spațiul nostru însă este limitat.Niciunul dintre aceste personaje nu ar fi acceptat în presă într-o democrație consolidată; nu i-ar angaja nimeni, pentru că ar fi respinși de public (s.n.)."
"La noi însă ei fac legea, acuzându-i pe cei care susțin statul de drept și anticorupția că ar fi „acoperiți“ ai serviciilor. Astfel, în România, din „câine de pază al democrației“, partea cea mai influentă a presei a devenit dulăul de pază al corupților."
" Acum se mai face și presă, este adevărat, dar în zonele marginale, cât mai departe de televiziuni, pentru că la televiziuni (de)formatorii de opinie și-au adjudecat partea leului."
Primul articol citat are meritul incontestabil de a pune in sfarsit degetul pe rana si de a defini fara echivoc si cu argumente adevarata natura si adevaratul rol al unui celebru (de) formator de opinie de la noi.Al doilea articol nu face decat sa extinda lista , dar adauga in fruntea ei si politicienii.
In acest caz, problema cea mai grava nu esta atat coruptia ( care teoretic poate fi transata in justitie ) cat incalcarea deontologiei profesionale in breasla jurnalistilor care nu mai poate fi imputata politicienilor care au cu totul alte obiective si prioritati.
Ajungem astfel la esenta problemei . Cum este posibil ca dupa 27 de ani de "democratie si societate deschisa" sa ramanem in situatia in care o singura mana de (de)formatori de opinie dau tonul, controleaza direct sau indirect intregul spatiu mediatic si in ultima instanta fac legea ?
Este posibil intr-un singur mod, respectiv atunci cand problemele profesionale unei bresle profesionale nu sunt rezolvate in interiorul ei si de catre profesionisti recunoscuti care respecta un cod dentologic, ci prin interventia si imixtiunea altor instante straine domeniului.
Aici lucrurile devin foarte interesante pentru ca nu numai breasla jurnalistilor este in aceasta situatie , ci si alte bresle profesionale din profesiile "liberale" ( cu numele ) pentru ca problema lor a ramas nerezolvata inca din 2006 cand un articol din vechiul ziar Cotidianul promitea o alinierea
profesiilor liberale la standardele europene ( Razvan Mihai Vintilescu - Parlamentul pregateste spargerea castelor ), aliniere care nu a mai avut loc niciodata !
Intr-o situatie oarecum similara se afla sociologii si psihologii ai caror corifei au mari probleme de prestigiu social si de credibilitate. Cel mai recent exemplu este dat de breasla psihologilor care a incercat sa rezolve aceasta problema votand cu mare entuziasm o celebra lege de organizare a profesiei ( jurnalistii au avut totusi inspiratia sa respinga o astfel de solutie ....).
Aceasta lege de organizare a profesiei ar fi trebuit sa apere "interesele profesiei de psiholog" ( nu se stie fata de cine, important era sa fie aparata ...) . In realitate, problema era degringolada totala din acest domeniu care era deja una cronica inca inainte de 1990.
Rezultatul ? Dupa estimarile oficiale , 20.000 de psihologi au devenit prizonierii de constiinta ai unui domeniu distrus chiar de catre corifeii lui ( cf: Daniel David - Să bată clopotele pentru psihologia românească…!) si au ajuns captivi ai unei organizatii "de drept privat" , respectiv Colegiul Psihologilor din Romania care s-a substituit in realitate Universitatii , oferind in locul ei dreptul de a profesa si contra a n taxe.
La randul ei aceasta organizatie bizara neintalnita in Occident este condusa despotic de un grup ( sau grupuri ) care refuza sa faca public bugetul institutiei , refuza sa demisioneze si al carui presedinte a fost trimis recent in judecata de catre DNA pentru motive de neimaginat in Occident ( http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/presedintele-colegiului-psihologilor-trimis-in-judecata-de-dna-ar-fi-incheiat-contracte-cu-el-insusi-si-cu-sotia-sa.html ). Ultima isprava a acestei organizatii este un scandal monstru care a afectat grav imaginea acestei profesii provocand râsul cetatenilor (https://stiri-zilnic.ro/2017/03/28/cearta-ca-la-nebuni-la-colegiul-psihologilor/ ).
Starea precara in care se afla unele domenii liberale foarte importante pentru existenta si dezvoltarea statului de drept ( jurnalismul , sociologia, psihologia,etc. ) semnaleaza o problema de sistem care , contrar opiniilor curente, arata ca adevaratul punct nevralgic al societatii romanesti nu este atat o clasa politica primitiva ( in mod evident de natura penala ! ) ci un sistem care o perpetueaza si nu o sanctioneaza.
In privinta raporturilor dintre politica si manipularea prin jurnalism si mass-media , dr. Peter Gross directorul Școlii de Jurnalism și Media Electronice din cadrul Universității din Tennessee, SUA are o abordare cu totul revolutionara care schimba total optica de abordare a acestor raporturi :
„ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.
Peter Gross - Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 ( Editura Nemira, 2015 ).
La limita , cazurile punctuale prezentate semnaleaza diferentele fundamentale dintre o societate cu adevarat democratica si europeana si societatea romaneasca care doar mimeaza democratia si statul de drept pentru nu se stie cat timp de aici inainte, respectiv o societate duplicitara de gradul doi sau o societate a diversiunii si dezinformarii in care sub ceva se ascunde altceva.
