 |
 |
miercuri, 30 septembrie 2020
luni, 28 septembrie 2020
Normalitate sociala versus moral insanity
Dupa 30 de ani de la caderea oficiala a comunismului , Romania este o tara, o societate si un stat al extremelor in care anomalia , absurdul si paradoxurile au inca drept de cetate.
Alegerile locale din 2020 demonstreaza pe deplin acest lucru.
Timisoara vine din nou in prim plan si impotriva curentului cu o situatie de tip SF pentru societatea romaneasca si mentalitatile dominante din Romania alegand primar un cetatean german , dar care vorbeste limba romana mai bine decat multi politicieni romani :
 |
| Dominic Fritz, noul primar al Timisoarei Dominic Fritz si noua revolutie de Timisoara |
La cealalta extrema , cetatenii sectorului 5 din Bucuresti aleg primar ... o persoana condamnata penal :
 |
| Cristian Popescu Piedone , primarul condamnat penal |
Acest tip de comportament electoral arata resetarea si inversarea sistemul de valori sociale si morale al unor cetateni iar explicatia cea mai probabila este capturarea sistemului politic si a sistemului juridic de catre grupuri de interese care practic au legalizat coruptia si infractiunile.
La aceasta situatie aberanta s-a putut ajunge numai prin diversiune, dezinformare si manipulare si cu sprijinul unui segment important din mass-media care a renuntat la principiile deontologice si morale.
Pe de alta parte , recentele alegeri locale au aratat ca desi numarul judetelor care au renuntat la validarea unor structuri corupte conduse de baroni locali a crecut , la nivel de tara situatia este dominata inca de PSD :
 |
| Sursa : https://www.facebook.com/alaturideKlausIohannisPresedinteleRomaniei/ |
Concluzia evidenta este ca nici dupa trei decenii mentalitatile nu s-au schimbat , iar cum schimbarea sociala nu este un proces care are loc peste noapte probabil ca peste inca trei decenii situatia se va putea normaliza , in sfarsit , dar numai pentru cei care vor mai avea sansa sa o prinda.
P. S. In pofida evidentelor , unii sociologi sustin pe platforme de dezbateri publice ca la alegerile locale cetatenii iau (intotdeauna) decizii corecte deoarece votul este centrat pe persoana concreta a candidatului ( https://www.contributors.ro/cum-se-face-ca-psd-a-crescut-in-bucuresti-de-la-17-europarlamentare-la-32-locale-devenind-primul-partid/) . Comentariul de mai jos este dedicat acestei probleme :
sâmbătă, 26 septembrie 2020
De la " Evanghelia dupa Gabriel" la " man of war"
Recenta aparitie a cartii lui Gabriel Liiceanu " Isus al meu " este prezentata de editura Humanitas intr-un mod foarte incitant :
" Pentru cititorul evlavios, această carte e scandaloasă. Habotnicul trebuie s-o evite cu orice preț. Ateul nu va fi satisfăcut. Cititorul instalat în certitudini va fi tulburat. În alt secol, ar fi fost socotită eretică și pusă pe foc."
Aceasta abila strategie de marketing aminteste de modul in care a fost prezentata in urma cu 15 ani celebra piesa de teatru " Evanghelistii" a Alinei Mungiu-Pippidi :
" Cea mai controversata piesa de teatru a anului 2005!
Evanghelistii a fost pusa in scena in premiera nationala, la sfarsitul anului 2005, la Ateneul Tatarasi din Iasi, in regia lui Benoit Vitse, starnind puternice controverse din partea Bisericilor Ortodoxa si Catolica, dar si reactii ale celor mai importante personalitati culturale din Romania.
Evanghelistii a primit premiul UNITER pentru cea mai buna piesa romaneasca a anului 1992. A mai fost publicata de Modern International Drama din New York in 1996."
https://www.elefant.ro/evanghelistii_87bf1a8b-e191-43a1-bfc5-f8f6a24d1198
Platforma Contributors.ro a publicat in cascada cateva recenzii foarte elogioase despre cartea lui Gabriel Liiceanu :
Victor Barsan -Evanghelia dupa Gabriel
https://www.contributors.ro/44868-2-liiceanu/
Doru Valentin Căstăian - Isus al meu : o cronica si doua scrisori
https://www.contributors.ro/isus-al-meu-o-cronica-si-doua-scrisori/Virgil Iordache - Permanențele omenității noastre – note de lectură la cartea “Isus al meu”
https://www.contributors.ro/permanentele-omenitatii-noastre-note-de-lectura-la-cartea-isus-al-meu/
Mirel Banica - Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase
https://www.contributors.ro/dincolo-de-isus-gabriel-liiceanu-si-portretul-romaniei-religioase/
Comentariile cititorilor sunt in mod natural foarte diverse , dar intre acestea se distinge unul care atrage atentia deoarece reprezinta un punct de vedere radical opus acestor recenzii El pune in evidenta fractura existenta de trei decenii intre agenda unor intelectuali publici si agenda cetatenilor exasperati de realitatea sociala cumplita de la noi :
(reposted)
hai sa va spun ceva : Liiceanu poate sa scrie orice vrea despre Dumnezeu, la fel si Dvs, nu sinteti nici sfinti nici ingeri, nu ma puteti convinge pe mine de „adevarul” vostru si nici pe alcineva. niciunul nu aduceti nimic din voi, au fost altii de la care eventual v-ati „luminat”. asadar, lasati-L pe Dumnezeu la locul lui si ocupati va de lumea-n care va miscati. invatati-i pe copii sa scrie si citeasca, sa nu-si arunce gunoiul pe strada, sa nu minta si sa nu fure, sa-si cistige respectul respectindu-i pe altii (chiar daca-s mai „prosti”), sa-si cistige cinstit piinea nu intinzind mina / luind de la altii. fair enough ? nu credeti ca Romania-i pe marginea prapastiei si sint lucruri concrete ce trebuiesc facute ? sau s-a abatut ploaia de bani asupra tarii si flecareala / filosofeala e tot ce v-a ramas.
Exasperarea dvs nu este una singulara si motivul este foarte simplu. Societatea civila si intelectualii publici de la noi au impus in spatiul public o alta agenda, paralela si complet diferita de agenda majoritatii cetatenilor si acest lucru se vede atunci cand comparam situatia de acum cu cea din anii `90 pentru ca se pot observa imediat ” schimbarea la fata” a sociietatii civile, care este acum complet diferita de cea din anii `90 , dar si un discurs paralel si in contratimp cu societatea reala .
Cu ceva timp in urma Andrei Plesu scria un tratat ” Despre ingeri” ( inspirat probabil prin contrast cu experienta culturala si spirituala a Mineriadei din 1990 pe care a trait-o ca ministru al Culturii ) si conferentia despre ” Parabolele lui Isus” , acum Gabriel Liiceanu ne prezinta un ” Isus al meu. Stafeta este preluata pe rand si encomiastic de catre Victor Barsan care intr-un articol dedicat fiicei sale ne prezinta o adevarata ” Evanghelia dupa Gabriel ” ( https://www.contributors.ro/44868-2-liiceanu/) , de un schimb epistolar care musteste de iubire respectiv de ” afinitati elective” prezentat de Doru Castaian (https://www.contributors.ro/isus-al-meu-o-cronica-si-doua-scrisori/ ) si in sfarsit de un text gongoric despre ” permanentele omenitatii noastre ” scris de Virgil Iordache ( https://www.contributors.ro/permanentele-omenitatii-noastre-note-de-lectura-la-cartea-isus-al-meu/).
Acest ultim autor are o viziune filozofica insolita asupra lumii si societatii si cred ca doua citate dintr-un articol anterior sunt edificatoare in acest context :
„ Ceea ce este comun idealiștilor, naivilor, fraierilor, este autenticitatea.”
„ Susțin ipoteza că autenticitatea este bună întotdeauna și că trebuie să o desprindem de efectele ei instituționale. Avem ce admira și la securiști, și la fundamentaliști islamici, dacă sunt autentici. Îi putem iubi și pe unii și pe alții.”
Virgil Iordache – Semnificatia morala a institutiilor totalitare
( https://www.contributors.ro/semnifica%c8%9bia-morala-a-institu%c8%9biilor-totalitare/ )
Dupa 50 de ani de comunism ateist ( sa ne aducem aminte ca in "Experimentul Pitesti" unul din element fundamentale ale torturii psihologice era blasfemierea lui Isus si a ritualului crestin ) si dupa 30 de ani de tranzitie spre democratie , cum se explica atunci interesul critic atat de puternic manifestat fata de Isus si fata de credinta crestina al unor intelectuali publici de la noi recunoscuti drept atei ?
Prin contrast , filozoful francez Jean Lauxerois (https://fr.wikipedia.org/wiki/Jean_Lauxerois ), cunoscator al limbii romane si admirator al culturii romane , desi este catolic , a avut curiozitatea de a asista la o slujba ortodoxa intr-un sat din Maramures ( https://www.apostolia.eu/articol_780/pa%C5%9Fte-la-manastirea-lup%C5%9Fa-sau-in%C5%A3elesul--unui-pelerinaj-.html) .
Rezultatul a fost un omagiu incredibil pentru acesta tara si pentru spiritualitatea ei ortodoxa , in contrast puternic cu viziunile unor casandre autohtone :
" România este încă, într-un sens puternic, un popor. Pentru că are o limbă comună, o religie comună, care trăiesc ca un suflet comun. Adică o spiritualitate comună. Şi contactul meu cu românii îmi permite de asemenea să apreciez că această spiritualitate diferă de cea a ruşilor sau a grecilor, cel puţin atât cât le cunosc eu. Există adesea la români o sensibilitate, o cumpătare, o blândeţe, într-un sens pe care l-aş asemăna cu ceea ce grecii vechi numeau „aidos”. Care este o blândeţe spirituală, aceea pe care o descoperim pe faţa unor oameni credincioşi şi despre care se spune că era caracteristică Părintelui Paisie Olarul şi Părintelui Stăniloae. Au de asemenea o veselie, păstrată şi în vremuri de încercări, un simţ al bucuriei, al dansului şi al sărbătorii, care răsuflă luminos mai ales la ţară. Toate acestea sunt cunoscute şi m-au frapat ca şi pe alţii înaintea mea. Dar nu trebuie să ne limităm la elogiul antropologic al ruralului şi al satului, oricât de frumoase ar fi. Satul este înainte de toate o întrupare a comunităţii spirituale, aşa cum am văzut-o funcţionând în Maramureş, în Moldova sau la Lupşa. E o comunitate care nu e arhaică, pentru că ea e în acelaşi timp foarte contemporană în felul ei de a trăi şi pentru că unitatea ei vie este ţinută în şi prin credinţă. E un caz poate unic în Europa creştină. La Breb (în Maramureş), de exemplu, am avut surpriza să văd după Liturghia duminicală cea mai mare parte a satului adunată în curtea bisericii pentru a discuta câteva probleme comunale. Fiecare îşi spunea părerea, participând la elaborarea unei soluţii. Aveam în faţa mea o agora cu totul uimitoare, cea a comunităţii săteşti la umbra clopotniţei bisericii. Şi se întrevede că adevărata comunitate este cea care uneşte casa sătească şi biserica: există o permeabilitate, un schimb viu, o osmoză uimitoare între cele două, care le hrăneşte reciproc."
Jean Lauxerois
Din volumul " Redescoperirea mostenirii ortodoxe a Occidentului " (interviuri, marturii, revelatii ),Editie ingrijita de Tudor PetcuTraducere din franceza, engleza si italiana de Natalia Corlean ,Tudor Visan-Miu si Tudor PetcuColectia Agaton ,Fagaras, 2017
sâmbătă, 19 septembrie 2020
Ion Ioanid
„Recunosc că nici înainte de arestare și cu atît mai mult după experiența vieții petrecute în închisoare nu m-au impresionat și nu am fost în stare să acord respectul cuvenit, din principiu, gradelor, titlurilor, sau membrilor ierarhiei vreunei organizații, fie ea politică, militară, ori bisericească, decît în măsura în care oamenii care le reprezentau erau, într-adevăr, respectabili. Nici uniformele, nici numele sonore, nici originea socială, nici chiar vîrsta părului cărunt nu m-au împiedicat să-i apreciez după alte criterii decît ale onestității și caracterului integru. [...] Am respectat și admirat numai noblețea de caracter. Nu cred că te înnobilează nici sîngele, nici gradul de cultură, nici munca !”
ION IOANID
(Închisoarea noastră cea de toate zilele, ediția I, Albatros, București, 1996, vol. 5, p. 264)
" Niciun cuvant nu se spune despre Ion Ioanid in scolile din Romania, desi ar putea sa aiba loc in manualele de istorie sau in cele de literatura. In orice caz, locul lui Ioanid exista in manualul nescris de morala a poporului roman."
 |
| ION IOANID Foto : Ziarul Metropolis |
 |
| Ion Ioanid - Cronicarul lagarelor romanesti |
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ioanid
https://www.ziarulmetropolis.ro/s%C4%83-nu-uit%C4%83m-ion-ioanid/
luni, 14 septembrie 2020
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
” La alegerile locale, mecanismul deciziei de vot este diferit. El este centrat pe persoana candidatului (s.n.) la Primărie. Alegătorului îi este mai ușor să ia o decizie concretă(s.n.) , să aleagă o persoană,(s.n.) decât una abstractă, un partid. ”
Analiza procentelor si cifrelor poate ca nu este suficienta .Cazul „celebrului „Cristian Popescu Piedone ( https://adevarul.ro/news/politica/ce-rusine-piedone-condamnat-8-ani-inchisoare-colectiv-fost-ales-primar-sectorului-5-1_5f716bb75163ec4271647506/index.html?utm_source=widget&utm_medium=website&utm_campaign=topdesktop
) , cazul primarului reales in functie in timp ce era in inchisoare (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/primarul-reales-in-functie-in-timp-ce-se-afla-in-inchisoare-a-fost-trimis-in-judecata-pentru-luare-de-mita-1001935 ) , cazul recent al primarului mort de covid si votat (https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/localitatea-in-care-oamenii-il-pot-vota-pe-primarul-mort-de-covid-19-cum-s-a-ajuns-in-aceasta-situatie.html ) , ca sa nu mai vorbim de cazul SF de la Timisoara in care pentru prima data cetatenii romani aleg primar un cetatean german (https://adevarul.ro/news/politica/dominic-fritz-noua-revolutie-timisoara-1_5f71fb5f5163ec4271682ec8/index.html ) care arata explicatia poate fi una cu mult mai complexa.
Pe de alta parte , o simpla comparatie cu comportamentul electoral al cetatenilor din alte state europene arata ca in cazul unor electori romani a avut loc o resetare a sistemului de valori sociale , culturale si in special morale ( in cate tari europeane oamenii voteaza in mod democratic… un condamnat penal , un puscarias sau sau un mort ?! ) si aceasta mutatie catastrofica are anumite explicatii , dar aici vorbim o chestiune tabu pentru specialistii in stiinte sociale de la noi.
https://www.contributors.ro/cum-se-face-ca-psd-a-crescut-in-bucuresti-de-la-17-europarlamentare-la-32-locale-devenind-primul-partid/#comment-424607