Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke

joi, 27 februarie 2014

Despre onestitatea sociala si piruetele axiologice, deontologice si morale


Motto 
" Stiti ce este cel mai dramatic….? Ca dupa 23 de ani de post-comunism, eu, si ca mine sunt multi, nu mai cred in nimic. Nici in democratie, nici in stat de drept, nici in libertate, nici in ratiunea fiintei umane, in nimic… Nu mai vad nicio solutie colectiva, niciun “impreuna”, doar salvari individuale. Fiecare supravietuieste cum poate."phil spune : 27/02/2013 la 14:16
 

Domnul Liiceanu recunoaste in mod onest uimirea si incantarea pe care le-a trait afland ce impact a avut asupra cititorilor Contributors.ro un recent articol al domniei sale (http://www.contributors.ro/fara-categorie/despre-fiara-lacomiei-scrisoare-deschisa-lui-daniel-daianu/ )  publicat pe platforma amintita (  dar fara sa se intrebe si de ce! )  :

„ Am fost uimit (și, desigur, încântat) să văd cât de multe persoane au citit și au comentat textul pe care l-am publicat aici cu câteva zile în urmă, intitulat Despre fiara lăcomiei.” *) **) 

Cu aceasta ocazie aflam si cateva din asteptarile pe care le au cititorii de la un intelectual de talia domnului Liiceanu considerat in acelasi timp un simbol si un punct de reper :

„ După ce am scris Despre fiara lăcomiei, am înțeles de la dumneavoastră că așteptați de la noi, intelectualii umaniști ai locului, „să coborâm din sfera ideilor” către „aspectele sordide ale vieții” și, comentându-le, să generăm o „schimbare la față a României”. Nu săruturi christice pe gură, nu importanța limbii în ființa unui popor, nu la ce e bun adevărul bine rostit, nu problema fricii în economia vieții și a libertății…”

Din nefericire pentru toata lumea , intre asteptarile cititorilor si convingerile domnului Liiceanu exista un divort evident care ne arata vesnica fractura sociala existenta intre elitele intelectuale de la noi si cetatenii de rand . In acest caz , si indiferent de consecinte , atitudinea domnului Liiceanu este una categorica.
Simplu spus, nu doreste sa-si asume rolul de lider intelectual si moral asteptat de catre cititori considerand probabil ca acesta ar echivala cu definirea maselor drept turme si prefera o alta perspectiva. Daca privim lucrurile cu umor, este vorba de binele care ar trebui facut cumva cu forta . Mai exact , daca pentru un ciocan toate lucrurile sunt cuie, domnul Liiceanu defineste masele drept patrate reprosandu-le ulterior faptul ca nu sunt cercuri :

„Problema pentru un intelectual ca mine nu este cum să coboare din „sfera ideilor”, ci cum să coboare sfera ideilor în viața celorlalți.”„Dar n-aș vrea să mă plasez de-acum pe orbita publicisticii curente. Chiar dacă mă veți citi câteva mii în loc de câteva zeci de mii, eu tot cred că forma ideală în care vă pot întâlni, în care pot atinge „extazul binelui” e, ca acum de pildă, să vorbesc despre nevoia de libertate.”

Cu alte cuvinte, si dupa ce au trecut 25 de ani de la prima epistola deschisa adresata doar unor cetateni ( este vorba despre celebrul „Apel catre lichele”, restul nu au beneficiat de atentie ) , domnul Liiceanu se adreseaza acum cititorilor Contributors.ro si de fapt cetatenilor acestei tari , dar ca si cum acestia ar fi studenti in anul I si in amfiteatrul Facultatii de Filozofie.
De unde vine aceasta atitudine si care este de fapt originea acestei formidabile fracturi sociale ? Oricat ar parea de ciudat , acest demers nu este deloc original si nu ii apartine domnului Liiceanu , ci provine din tezele ideologice predate inainte de 1989 la facultatile de filozofie din tara si la Academia Stefan Gheorghiu din Bucuresti.
Conform acestor teze , atunci existau specialistii in stiinte sociale ( peste ani, elitele de astazi…) si cetatenii obisnuiti , respectiv masele de „oameni ai muncii” ( „constiinta comuna” , sau „simtul comun” in formularea profesorului de socialism stiintific Radu Florian de la Facultatea de Filozofie din Bucuresti ) care „nu erau capabile sa inteleaga conceptele filozofice abstracte pentru ca nu aveau pregatirea necesara” .
Din aceasta perspectiva ne reintalnim acum , chiar daca sub o noua infatisare, tot cu unele teze din vechea propaganda. Ca atare, problema nu este aceea ca elitele intelectuale sa ofere modele sociale si sa contribuie in acest mod la reconstruirea “lumii ideilor” si a spatiului moral intr-o societate adusa in starea de parabioza , ci ca cetatenii obisnuiti sa se ridice la inaltimea ideilor care coboara in mijlocul lor !
Asta este. Dupa ce au fost tradati in mod constant de catre clasa politica prin intoxicare mediatica , manipulare si santaj social care i-a transformat fara speranta in cetateni turmentati pentru ca nu stiu cu cine sa voteze deoarece nu au nici ce , nici de unde alege din formele fara fond numite partide, damnarea sociala a romanilor continua . Ei au fost, sunt si vor fi in continuare ca puii fara closca deoarece societatea noastra nu ofera modele de urmat ( pentru rolul de lideri intelectuali si morali in societatea romaneasca nu prea se inghesuie candidati , iar unii dintre cei carora li se face oferta, o declina) si din aceasta cauza spatiul moral al societatii romanesti nu prea are repere.
Pe de alta parte , daca pentru starea generala a Romaniei clasata pe ultimele locuri din  Europa la toate variabilele importante care definesc o societate europeana si democrata vina integrala este a clasei politice , pentru prabusirea sistemului de valori , apatia , depresia sociala si disperarea cetatenilor , vina integrala apartine intelectualilor de frunte ai acestei tari .
De ce ? Pentru simplul motiv ca ca reperele sociale, valorice si morale ale unei societati nu trebuie stabilite de catre hotii, escrocii, infractorii , criminalii si tortionarii ei, ci de catre elitele si intelectualii ei !
Dupa cei 25 de ani care au trecut deja , si dupa starea actuala a societatii romanesti, intelectualii care sunt sau au fost propusi drept „simbol si punct de reper” pentru societatea civila , se afla la ora unui decont social . Ar trebui sa aprecieze singuri daca si-au indeplinit sau nu rolul atribuit de catre cetateni in refacerea societatii civile si a spatiului moral, si sa actioneze in consecinta pentru ca istoria nu asteapta si nu iarta.

*)   Gabriel Liiceanu - Au oare oamenii nevoie de libertate?   
** ) Gabriel Liiceanu - Despre fiara lăcomiei. Scrisoare deschisă lui Daniel Dăianu

Starea de parabioza a societatii romanesti


” Istoria Romaniei post-decembriste este una a necontenitelor schimbari de masti ( 1) . Era in 2004 cand Cristian Preda nota faptul ca lipsesc biografii ale personalitatilor care si-au pus pecetea asupra vietii politice din Romania de dupa 1989 ( 2) .” *)


Realmente fascinant. Doar doua propozitii scrise in 2014 rezuma in mod magistral un sfert de secol de istorie sociala a unei tari damnate !
In primul rand , este vorba despre o ambiguitate sociala semnalata de fapt inca din 1991 :

“In prezent societatea romaneasca seamana cu o manusa intoarsa pe dos in care interiorul a luat locul exteriorului si invers. Toate problemele generate si ascunse timp de 45 de ani de catre comunism au devenit vizibile si reprezinta suprafata externa pe care ne incapatinam sa o numim democratie, in timp ce vinovatul principal, comunismul, s-a autoproclamat “disparut de pe scena istoriei ” infiltrindu-se undeva in interiorul ei. Ceea ce a ramas neschimbat in aceasta remaniere originala este materialul manusii. La nivelul societatii acest “material” este individul anonim identic cu sine in bine sau in rau. Rezultanta finala a acestor stari de lucruri este o socioambiguitate care perpetueaza tensiunea sociala latenta sau manifesta.” 
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Socioambiguitatea%20de%20Se%20Simion.htm 
Ambiguitatea sociala semnalata inca din 1991 este reconfirmata in 2005 cand starea de parabioza este practic generalizata intr-o societate a diversiunii generalizate :” Ne aflam intr-o lume complet intorsa pe dos in raport cu precedenta dar in care , de fapt, nu s-a schimbat nimic ( s-au schimbat locurile, mastile, dar nu si ceea ce era esential – raporturile ). De aici urmarile. In Romania realitatea a depasit imaginatia si cuvintele devin neputincioase. Ne aflam intr-o societate duplicitara de gradul doi sau, mai simplu, intr-o societate a diversiunii. In acest tip de societate , la fel ca in comunism, vorbele nu se suprapun peste fapte si nici ideile peste lucruri. Exista totusi o diferenta esentiala. In noua noastra lume, minciuna reprezinta numai un punct de plecare deoarece individul este pus in situatia absurda de a nu putea disocia realul de fictiv . Intr-adevar, in spatiul social s-au produs evenimente care pentru perceptia unor intregi categorii sociale exista sau nu exista dupa cum individul crede sau nu in ele. Unde vom ajunge, ramane de vazut. Cert este faptul ca si de aceasta data societatea este pusa in paranteze deoarece exista dubii cu privire la adevarata ei natura.Aceasta este problema. Criza societatii romanesti este in primul rand o criza de identitate. Ea nu poate fi depasita prin declaratii formale pentru ca ea este legata de perceptia sociala ( de ceea ce simt oamenii ) . Putem declara la infinit ca mergem “ la dreapta “. Daca oamenii simt ca mergem “la stanga” nu mai este nimic de facut ( la limita oamenii cred ce au chef nu ceea ce li se spune sa creada). Situatia este cu totul noua. Daca societatea nu este definita sau nu se autodefineste, nu pot fi definite nici componentele ei si nici modul in care acestea interactioneaza. Altfel spus exista o criza a identitatii sociale in general la nivel de structuri, institutii, etc . dar, si acest lucru este foarte important , ea exista si la nivel de individ. Daca exista dubii cu privire la adevarata natura a societatii noastre, atunci si asupra indivizilor persista aceleasi semne de intrebare. Spatiul politic este cel mai bun exemplu. In cadrul lui, identitatea indivizilor se stabileste la intamplare, “se imprumuta” sau pur si simplu nu exista ( “ Spuneti-ne cine suntem noi. Nu mai stim cine suntem” exclama un student in 1990 ) .Intr-o lume bazata pe diversiune nici nu poate fi altfel. Practic, nu mai exista nici un punct de sprijin. Surprizele se tin lant. Sub “ceva “ se ascunde “altceva”. Nimic nu este ceea ce pare si de aceea totul este “pseudo”. Am ajuns de fapt intr-una din cele mai abstracte lumi posibile. O astfel de lume in care nu poti deosebi stanga de dreapta , susul de jos si prietenul de dusman este incantatoare pe planul fictiunii. Ea seamana cu un spatiu magic in care este posibil orice. Dar, din pacate , dupa opinia autorizata a unui fost prim-ministru realitatea romaneasca are tocmai acest atribut ( “ In Romania, acum , este posibil orice “ ). O asemenea lume devine un cosmar in planul realitatii. Ea genereaza un univers politic, social, moral fara categorii.Pentru a-l descrie sa ne imaginam un bazar oriental in care obiectele sunt aruncate dupa legile hazardului. Despre aceste obiecte nu stim daca sunt autentice sau false si nu le cunoastem pretul sau valoarea. Gruparea lor se face dupa criterii de circumstanta cum ar fi de exemplu culoarea aparenta. Dar, si aici intervine magia, culoarea se poate schimba brusc (rosul trece in verde sau invers ) si obiectul sau obiectele pot trece in categoria opusa. Totul curge, gliseaza, se transforma. Din aceasta perspectiva teoretica , societatea romaneasca este inclasabila. Dar la nivelul perceptiei individuale lucrurile stau cu totul altfel. Individul simte ( si pentru asa ceva mintea sau instinctul sunt suficiente ) ca tot acest vartej aiuritor care ii defileaza prin fata ochilor are ceva fals : este ca o furtuna intr-un pahar cu apa. Si are dreptate.Societatea romaneasca actuala are un caracter ermetic. Simplu spus, ea seamana cu aisberg. In cazul lui, cea ce se vede este inselator si prea putin important. Esentialul se afla sub apa. La suprafata, valurile se sparg cu zgomot de valurile lui dar centrul ramane inghetat si compact. Aisbergul nostru pluteste aparent la intamplare. In realitate el este ghidat de curentii de adancime care ii pot schimba brusc directia. Aceasta “dubla-realitate “ si mai ales raportul dintre planurile ei poate explica de ce la noi totul functioneaza “altfel’ , dupa o logica inversa , sau nu functioneaza de loc. In acelasi timp ea genereaza deopotriva sindromul interpretativ si suspiciunea generala care devin reguli in acest tip de societate. Prin logica ei interna ea nu poate functiona fara angrenajul secretului. Din cauza lui oamenii tot timpul nu inteleg cate ceva si atunci fabrica la infinit scenarii. Si observa cu uimire ca toate acestea se potrivesc realitatii in care traiesc dar cu toate acestea ei nu inteleg aproape nimic. Se intampla asa pentru ca ei cauta un sens acolo unde din perspectiva exterioara nu exista. Este ca intr-un joc de “puzzle”. Fragmentele disparate se potrivesc dar imaginea initiala nu apare pentru ca o parte din piesele initiale au fost sustrase din start prin angrenajul amintit anterior. ” 
http://www.alternativaonline.ca/Opinii0511.html ;http://sergiusimion.blogspot.ro/2007/04/parabioza-starea-unei-natiuni.html

In al doilea rand , este vorba de angrenajul secretului intr-o societate care se declara democratica si europeana si despre rationalitatea sociala pentru care in unele cazuri functionarii publici de la noi au CV-urile …secretizate :

” Intrebarea fundamentala dar fara raspuns si care paralizeaza logica este ce poate fi de fapt (strict) secret sau confidential in activitatea unei institutii publice .” http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=361 )



Societati paralele



Australia

Un film convingator si sincer facut de catre specialisti despre adevaratele probleme ale unei societati si cu mare impact asupra audientei :





*) NAPCAN, "Children See. Children Do", Australia, DDB (Sydney)




Romania

Mass-media si specialistii de la noi ofera oamenilor subiecte cu mult mai interesante . Daca in trecut un poet revolutionar (comunist) cu plete propunea tinerilor un : "Iubiti-va pe tunuri ", acum sexul a devenit o problema  cu adevarat nationala si un subiect de dezbateri in direct care pregatesc romanii pentru o noua revolutie ( iarasi ? a cata ? ) de aceasta data morala, culturala si sexuala :




Despre problemele de sex ale românilor şi despre sexterapie 



„Românii au însămânţată o ruşine fantastică. Deşi ne dorim plăcerea,  această ruşine ne determină să împingem plăcerea departe de noi. Din cauza asta apar problemele în relaţia de cuplu."Jeni Chiriac, psihosexolog


Jeni Chiriac, psihosexolog, în studioul Adevărul Live FOTO David Muntean
Sursa: 
http://adevarul.ro/life-style/dragoste-si-sex/despre-problemele-sex-romanilor-despre-sexterapie--8_530de082c7b855ff56ae2ee2/index.html
http://adevarul.ro/life-style/dragoste-si-sex/despre-problemele-sex-romanilor-sidespre-sexterapie-adevarul-live-ora-1500-1_530ddff0c7b855ff56ae2b15/index.html


Mai mult decat atat , tara arde si baba se piaptana.  La "Adevarul Live" , patru tinere femei frumoase , elegante, cultivate,  sanatoase si echilibrate ( Raluca, Diane, Sabrina şi Diana ) si cu mult timp liber,   stau la o sueta in direct mai ceva ca pe Taraf.ro ca  sa afle tot romanul verde si patriot ce gandesc femeile despre sexul in trei devenit si acesta o problema nationala  : 


Raluca, Diane, Sabrina, Diana . Foto : Adevarul
Sursa : http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/ce-gandesc-femeile-despre-partidele-sex-trei-1_530dc632c7b855ff56ad6d5e/index.html

vineri, 21 februarie 2014

MY World 2015. Cel mai mare sondaj realizat vreodata





ONU a prezentat recent rezultatele preliminare ale celui mai mare si surprinzator  sondaj realizat vreodata la nivel global (http://www.myworld2015.org/) la care au participat peste 1.400.000 de persoane . Daca cele mai multe sondaje au drept tinta un numar mic de tari,  aici s-a urmarit obtinerea unei game cat mai  largi de opinii si dintr-o varietate de țări ( esantionul a fost stabilit la 2.000 de oameni pe țară , suficient de mare pentru a fi reprezentativ ) . 
Ideea din spatele sondajului realizat de catre United Nations Millennium Campaign, United Nations Development Programme , Overseas Development Institute si World Wide Web Foundation , este relativ simpla. Oamenii din întreaga lume au fost întrebați care sunt cei șase factori , din 16 variante posibile , care ar putea îmbunătăți viețile lor și pe cele ale familiilor lor . Rezultatele sunt revelatoare si in acelasi timp alarmante pentru configuratia lumii in care traim. 
In esenta , si cum era de asteptat,  ceea ce vor oamenii ( si nu sunt de fapt decat lucruri de mare bun simt ), nu toate guvernele lumii pot asigura , probabil pentru ca nu sunt nici oneste,  nici responsabile :







( MyWorld/U.N.)










Sursa :
http://www.myworld2015.org/

joi, 20 februarie 2014

Intelectualii fata in fata cu sistemul . Un articol exceptional

Un articol publicat recent pe Contributors.ro de catre Gabriel Liiceanu *)  se constituie practic intr-un ultimatum moral adresat sistemului inca in uz si constituie primul pas spre reconstructia unei societati normale si refacuta pe baze morale . Comentariul de mai jos se refera la aceasta problema : 




Sergiu Simion spune:
Felicitari ! Un articol cu adevarat exceptional care arunca in aer prejudecatile existente asupra intelectualilor romani si care demonstreaza ce rol imens poate juca in societatea civila un lider autentic care adopta o pozitie intransigenta si al carui verb poate pune in dificultate un intreg sistem .
In al termeni, sistemul de tip securist si reprezentantii sai sunt supusi unei testari empirice printr-un ultimatum moral exact in zona vulnerabila si in care nu se pot apara , si acesta este primul pas cu adevarat important spre izgonirea barbarilor din cetate.
Acest test le devoaleaza intentiile ascunse si ii cantoneaza irevocabil in zona antisociala, ilegala, si imorala marcand astfel despartirea apelor in societatea romanesca si primii pasi spre reconstructia unei societati normale si construita pe baze morale.
Pe de alta parte, cata diferenta intre exprimarea eleganta, cultivata, argumentata, logica si eleganta din acest articol care este un adevarat model pentru orice intelectual , lider de opinie si jurnalist din societatea noastra , si numeroasele exemple din discursul public de la noi in care diversiunea, dezinformarea, manipularea , scandalul, agresivitatea verbala, trivialitatea , calomnia, atacul la persoana si limbajul visceral tin loc de argumente.
Dupa mai mult de doua decenii in care societatea a batut de fapt pasul pe loc, putem afirma raspicat ca de astfel de intelectuali si de o astfel de societate civila avem nevoie cu adevarat.
http://www.contributors.ro/fara-categorie/despre-fiara-lacomiei-scrisoare-deschisa-lui-daniel-daianu/#comment-173568


   *) Gabriel Liiceanu - Despre fiara lăcomiei. Scrisoare deschisă lui Daniel Dăianu

miercuri, 19 februarie 2014

Domnul Gabriel Liiceanu si prisosul de iubire


Pentru domnul Gabriel Liiceanu educatia ( si nu numai, daca ne gandim ca fraza finala din celebrul “Apel catre lichele” se incheie tot cu un “Si daca veti face un pas inapoi, va vom iubi “) este in primul rand iubire.  Intr-un articol recent il citeaza in acest sens pe Nietzesche :

” un prisos de iubire dincolo de iubirea de sine “.

In articolul publicat recent pe Contributors.ro *)  , merge chiar mai departe alegand in mod special din parabola Marelui Inchizitor din Frații Karamazov , o singura scena care rascoleste poate sensibilitatea ruseasca , dar oripileaza in mod cert sensibilitatea romaneasca traditionala.

Iata scena :

” Scena se închide, fără ca Isus să fi rostit vreun cuvânt. În schimb… „Ostaticul se apropie de el și sărută blând buzele ofilite ale bătrânului de 90 de ani. E singurul lui răspuns.” Atunci, Marele Inchizitor, înainte de a părăsi celula lui Isus cu „un tremur în colțul gurii” și „având balsamul ăsta pe inimă”, „se îndreaptă spre ușă, o deschide și spune: «Du-te și să nu mai vii… Să nu mai vii… Niciodată, niciodată!»”

Intepretarea filozofica avizata este redata printr-o discutie care a avut loc intr-o celula de la Jilava ( de aici unii ar putea face greseala sa creada ca in puscariile comuniste era timp berechet de discutii filozofice … ) :

” Dar știu că aceeași întrebare – de ce Isus l-a sărutat pe gură pe Marele Inchizitor? – i-o pune lui N. Steinhardt, în 1960, într-o celulă de la Jilava, prietenul său, sanscritologul Sergiu Al-George. Iată răspunsul acestuia: „Îi răspund doctorului Al-G. pre limba lui, adică în stil indianist: ca să-l treacă de la avidya („necunoaștere”) la vidya („cunoaștere”), ca să spulbere maya, adică să împrăștie fumul, să îndepărteze vălul, să risipească magia. După ce este sărutat, Marele Inchizitor, în sfârșit, vede realitatea. Sărutul, pe gură, acționează ca un șoc, zguduie, trezește.” (Jurnalul fericirii). ”

Subiectul este considerat si acum unul de actualitate . Aflam ca in librariile Humanitas profesorii de liceu organizeaza cu grupuri de liceeni seminare cu aceasta profunda tema filozofica , discutii din care intelegem imediat cat de derutati sunt tinerii discipoli care participa la acest tip de seminarii si pun intrebari . Pe de alta parte, nu putem deduce daca dascalii care le initiaza au si raspunsurile adecvate in aceasta situatie :

” Recent, la librăria Humanitas din Sibiu, o profesoară a organizat, cu un grup de liceeni anume pregătiți, o discuție în jurul legendei Marelui Inchizitor. La un moment dat, o elevă a întrebat-o pe profesoară cu o netrucată inocență: „Doamnă, de ce l-a sărutat Isus pe Marele Inchizitor pe gură? Era gay?”. Nu știu cum au deslușit dascălii scena și ce răspunsuri s-au dat.”

Personal nu inteleg de ce profesorii de liceu nu fac seminarii cu elevii de liceu despre scrierile lui Cehov de exemplu ( mult mai util pentru intelegerea societatii comuniste si post-comuniste si considerat de fapt cel mai mare psiholog rus ) , dar daca atat inteleg adolescentii din avidya, vidya si maya, atunci ce facem cu adultii ?
Solutia domnului Liiceanu este una atemporala, interogatorie si apodictica care extinde seminarul cu elevii de liceu din librariile Humanitas intr-un seminar ad-hoc si la nivelul cetatenilor luati in corpore :

” Știu, sună prost, dar avem urgent nevoie de un sărut pe gură. Și totuși cine, prin gestul acesta imaginat de Dostoievski, ar putea să împrăștie vălul, fumul și magia care stăruie peste mințile noastre?”

Nu suna prost, suna foarte prost. La noi ,si cand statul de drept scartaie din toate incheieturile , cetatenii afla stupefiati ca cei de profesie sefi pe bani publici , cu nevestele lor cu tot, au venituri (nemeritate) depasind Occidentul, tortionarii comunisti au scapat cam nepedepsiti, iar noul Cod Penal elibereaza la foc automat coruptii, criminalii , violatorii,etc. ( e drept, acestea nu sunt probleme filozofice si pentru seminarii cu elevii de liceu ) . Ca atare, in actuala stare de apatie si depresie sociala, si in loc sa sparga televizoarele care “le tranforma mintea in faina” ( l-am citat tot pe domnul Liiceanu ) , asta le mai lipsea romanilor !
Reactiile cititorilor articolului sunt mai mult decat elocvente . Cum era de asteptat, ele merg de la extaz mistic si linvistic si pana la contestare pragmatica :

Vali spune:
Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om… (Matei 15:18)
Buzele Marelui Inchizitor sunt vama de carne a cuvintelor lui. Prin gura lui e proclamată antropologia mațelor pline și a birocratizării ecleziale a sufletului, care e expresia unei inimi deviante. Buzele Mîntuitorului aduc lumii Adevărul și miza pariului eshatologic. Sărutul pe gurădin Frații Karamazov e felul în care Iisus înțelege să cauterizeze, prin „erotica” inimii divine,inteligentul neadevăr al buzelor Inchizitorului.
Logos spune:
Daca elita intelectuala a Romaniei, formatorii de opinie, s-ar adapa mai putin din Platon, scolastici, filosofie continentala (si, vai, texte sacre) si mai mult din Aristotel, iluministi, filosofie anglofona, probablil ca Romania ar deveni macar putin mai coerenta. Din pacate, stafia lui Noica bantuie mintile majoritatii intelectualilor articulati din Ro. Manuirea retoricii realismului transcendental si a aforismului religios sunt, in Ro, semne ale gandiri profunde… Care trebuie sa fie neaparat dilematica. Iar sub acest varf de aisberg elitist profund spiritual si dilematic, sub nivelul marii, sunt reprezentantii de drept ai poporului : gastile golanesti de politicieni care mimeaza fara succes ideologii politice si BOR – piaza rea a societatii si blestemul mentalului colectiv romanesc.
De asta, pentru publicul din Ro, nu Ivan ne aduce la realitate prin discursul Marelui Inchizitor, ci gestul ritualizat, sarutul lui Isus, repetat ostentativ si de Aliosa. Gest hristic devalorizat prin ritualizare si care tranteste usa in nas dialogului, curiozitatii, cunoasterii si nevoii de respunsuri valide.
Pe de alta parte, aici unde traiesc, este nevoie de forta de lucru ieftina, iar tarile balcanice care se balacesc intre neputinta, golanie, ortodoxie si dileme profunde sunt producatoare si furnizoare indispensabile de mana de lucru ieftina si, se pare, pentru multe generatii de acum incolo.

In consecinta , intre discursul elitei si asteptarile societatii romanesti exista o fractura care in loc sa se diminueze se adanceste in mod continuu . Cum au trecut deja mai mult de doua decenii de cand tot batem pasul pe loc, nu ne ramane decat sa asteptam aparitia altor teme de reflectie in discursul elitei romanesti si sa urmarim impactul lor asupra societatii noastre.
http://www.contributors.ro/cultura/un-sarut-pe-gura/#comment-173292


*) Gabriel Liiceanu - Un sărut pe gură

duminică, 16 februarie 2014

ASF

Asociatia Science Fiction  sau  Autoritatea de Supraveghere Financiara



Mai intai , faptul social . In tara cu cele mai numeroase taxe din Europa  :




Sursa : http://www.gandul.info/financiar/romania-campioana-europei-la-numarul-de-impozite-si-taxe-2397324



, vesnicii abonati la borcanul cu miere al statului o duc mereu ca in sanul lui Avram :

Dan Radu Ruşanu (preşedintele ASF) - 72.094 de euro
Daniel Dăianu (prim-vicepreşedinte ASF) - 68.043 de euro
Laura Chiţoiu (soţia ministrului demisionar al Finanţelor, Daniel Chiţoiu)- 19.059 euro
Cristina Zgonea (fosta soţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor)- 16.700 de euro
Aura Socol (soţia lui Cristian Socol, consilier al premierului)- 16.067 euro
Iuliana Scutaru (soţia deputatului PNL George Scutaru)- 15.356 euro
Răzvan Wlassopol (soţul primarului Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu)- 11.556 euro
Remus Cătălin Câmpeanu (fiul ministrului Muncii)- 10.822 euro
Daniela Motreanu (soţia deputatului PNL Dan Motreanu)- 13.178 euro
Ana Maria Tudor (fiica vicepremierului Gabriel Oprea)- 9.844 euro
http://www.realitatea.net/salariile-nesimtite-de-la-autoritatea-de-supraveghere-financiara_1380576.html

Mai exact, salariile lor sunt mai mari decat echivalentul lor din ...USA , depasind chiar si de 33 de ori salariul mediu , in timp ce in Occident echivalentul lor il depaseste numai de 3 ori .  In plus , la noi chiar si salariul guvernatorului BNR este ...secret *)


Raspunsul oficial al institutiei este de un  cinism absolut :

 "ASF a fost de la inceput transparenta in privinta  politicii de salarizare si cunoasteti comunicarea prin care am spus ca presedintele are 14.000 net, primvicepresedintele 12.000 ,vicepresedintele la fel. Toate celelalte salarii sunt potrivit legii si sunt la un nivel mai mic decat cele intalnite in Banca Nationala a Romaniei (  care sunt secrete -s.n. ) ".
Radu Soviani, purtătorul de cuvânt al ASF 
http://www.realitatea.net/salariile-nesimtite-de-la-autoritatea-de-supraveghere-financiara_1380576.html

Un alt raspuns primit de HotNews.ro in legatura cu aceste salarii microscopice : 

  • "In legatura cu documentul publicat de Dvs privind venituri in noiembrie si decembrie 2013 la ASF precizez: venitul meu brut din decembrie 2013 cuprinde, alaturi de salariul brut, o prima de vacanta anuala (echivaland cu un salariu) de care beneficiaza lucratorii ASF si pe care am ridicat-o in acea luna si o prima de sfarsit de an. De aici apare discrepanta mare fata de noiembrie si celelalte luni. Remunerarea la ASF respecta actul normativ de infiintare a acestei institutii si are ca reper practici din tara (s.n.) . Se justifica salariile/veniturile celor care lucreaza la ASF? Discutia comporta analogii cu situatii din alte tari, din Romania, in domeniul industriei financiare si activitatii de supraveghere.(s.n.). Esential este ca la ASF sa se faca o treaba mai buna in domeniul reglementarii si supravegherii pietelor financiare. Ca optiune personala, o parte din salariul meu la ASF ia lunar calea unor donatii".
Daniel Daianu
http://economie.hotnews.ro/stiri-pensii_private-16621975-cum-explica-daniel-daianu-cei-peste-68-000-euro-castigati-asf-lunile-noiembrie-decembrie-din-2013-parte-din-salariul-meu-asf-lunar-calea-unor-donatii-spune-daianu.htm?cfnl=


Structura sociala bizara care face posibila generarea unor asemenea anomalii este descrisa mai jos :

http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/12/megamasina-sociala-mecanismele-de.html
http://sergiusimion.blogspot.ro/2014/02/sistemul-megamasina-sociala.html
http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/11/castelul-lui-kafka-sau-megamasina.html

La baza ei se afla un model general ( http://sergiusimion.blogspot.ro/2008/01/situatiile-de-imposibilitate.html ) care dupa toate aparentele dateaza inca din ...1947 (http://sergiusimion.blogspot.ro/2009/06/directivele-nkvd.html).



In loc concluzii

Romania a intrat in Uniunea Europeana ( chiar daca cei mai multi dintre cetateni ai ei au pierdut trenul si au ramas ca intotdeauna pe dinafara ) dar prin salariile privilegiatilor de la stat a depasit pana si USA .





*) http://www.contributors.ro/economie/de-ce-este-salariul-presedintelui-asf-mai-mare-decat-al-chairman-ului-sec-sau-al-fed/



sâmbătă, 15 februarie 2014

Retelele sociale si personalitatea


O veche iluzie rationalista a captat recent atentia cercetatorilor  de la IBM* ) care afirma ca pot descifra personalitatea unui om doar dupa activitatea sa pe o retea sociala respectiv prin cuvintele folosite de catre acesta .
In aceasta viziune , 200 de tweet-uri  sau 2.500-3.000 de cuvinte ar fi suficiente pentru a genera un profil psihologic (  personalitate, valori, nevoi ). 
Pana acum , cercetatorii s-au ocupat deja de Occident dar aventura abia acum urmeaza ("we need to move on to eastern culture as well. That’s another adventure." ).
Principala problema ( de fapt insurmontabila in acest caz ) este aceea ca exista o diferenta esentiala intre eul public si eul privat ( oamenii nu isi impartasesc convingerile intime pe retelele sociale ).   
Din acest punct de vedere , si intr-o cultura ca aceea a noastra in care  diferenta intre ce se spune si ce se crede , intre ce se spune si ce se face  , este inca  una maxima ,  un asemenea profil ar avea pentru  retelele sociale  exact valoarea predictiilor sociologice pentru alegerile politice . Infima.  




Exemplu de profil psihologic :


Dean Takahashi's Twitter personality





Source : http://venturebeat.com/2013/10/08/ibm-researcher-can-decipher-your-personality-in-200-tweets/



*)Dean Takahashi : IBM researcher can decipher your personality from looking at 200 of your tweets

vineri, 14 februarie 2014

Coşmarul oricărui părinte şi in orice ţară



Motto


ARTICOLUL 22 (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
ARTICOLUL 23(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

" Se numeşte Iulia Ionescu şi este elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional “Sfântul Sava” din Bucureşti. Are 15 ani, ochii verzi, părul lung, şaten închis. Iulia a dispărut ieri, 12 februarie a.c., pe drumul spre şcoală, 
 De la staţia de metrou Eroilor, fetiţa trebuia să ia o maşină până la Cişmigiu, unde este liceul în care învaţă. De fiecare dată când ajungea la şcoală, Iulia îi trimitea un SMS mamei ei, să o anunţe că e bine. Ieri, acel SMS n-a mai venit. După ce l-a aşteptat în zadar, mama a sunat-o, însă telefonul Iuliei, de atunci şi până acum, este închis. Iulia este o elevă olimpică, o fetiţă cuminte şi silitoare." 

www.dcnews.ro



Este cel mai groaznic cosmar al  oricarui parinte si cand acest lucru se intampla exact in centrul Bucurestiului , societatea romaneasca are o problema extrem de grava pe langa multe alte probleme la fel de grave .
In acest caz, si fiind vorba de o fata cuminte de la Sf. Sava , presa vuieste, fotografia ei a fost data cel putin la unele posturi TV , si nu ne ramane decat sa speram ca aceasta disparitie va fi rezolvata foarte rapid si in conditii de siguranta a copilului.



  Final fericit. Iulia a fost gasita !  


Problema este ca aceste disparitii de copii si nu numai , nu sunt ceva recent si nu prea sunt semnalate la televizor sau in ziarele importante, acestea au de multe ori alte prioritati . Mai mult decat atat, in multe cazuri nu prea se actioneaza rapid sau  chiar se actioneaza in mod diferentiat. Neoficial,  am aflat de exemplu ca atunci cand a fost semnalata disparitia fetitei unui "ştab"  ( director al unei firme de paza ,cred)  aceasta a fost gasita in numai 3 ore , dar din ceea ce am inteles nu in toate cazurile se doreste sa se intervina atat de rapid.

Cum  de cativa ani stau in Bucuresti,  sunt efectiv ingrozit de anunturile de acest tip si de exact cateva secunde ( nici nu ai timp sa retii numele copilului sau tinerei care a disparut !),  intercalate intre reclame stupide si care apar numai pe monitoarele din unele mijloace de transport in comun din Bucuresti ( este vorba de autobuzele de tip Mercedes dotate cu asa ceva ) sau sunt puse in Gara de Nord sau in alte locatii  din Bucuresti de catre apropiatii persoanei disparute ( "Daca ati vazut-o, sunati la ...Va imploram ! Familia si prietenii ") .
Exemplu de afis din Gara de Nord :






Update 
Exemplu de disparitie din 2005 :

• Andreea Simona Simon, 17 ani, Miercurea Ciuc. LA 15.12.2005 A DISPĂRUT DE LA DOMICILIUL DIN MIERCUREA CIUC, UNDE STĂ FĂRĂ FORME LEGALE. S-A STABILIT CĂ MINORA FUSESE LA CUMPĂRĂTURI, LA MAGAZINUL DIN APROPIEREA LOCUINŢEI. LA PLECARE AVEA LA EA 100 RON DAŢI DE CĂTRE TATĂL SĂU. LA DATA DISPARIŢIEI ERA ÎMBRĂCATĂ CU O GEACĂ DE IARNĂ, PÂNĂ ÎN TALIE, DE CULOARE CREM ÎNCHIS, PREVĂZUTĂ ÎN LATERAL, PE MÂNECI, CU O BANDĂ DE CULOARE ROŞIE, PANTALONI DE TRENING DE CULOARE ROŞIE CU DUNGI ALBASTRE ÎN LATERAL, GHETE DE CULOARE MARO, CAPUL DESCOPERIT, AVÂND ASUPRA EI LA DATA DISPARIŢIEI O PLASĂ DIN MATERIAL TEXTIL DE CULOARE MARO ÎNCHIS.
http://www.gandul.info/stiri/lista-integrala-a-celor-25-de-copii-disparuti-pentru-care-guvernul-ar-trebui-sa-depuna-toate-eforturile-si-celulele-de-criza-pentru-a-fi-gasiti-12086114


Din nefericire, mass-media de la noi si autoritatile au cu totul alte prioritati in raport cu cele ale cetatenilor, ele sunt preocupate de exemplu de tabloidizare, legalizarea prostitutiei si de relaxarea Codului Penal.


miercuri, 12 februarie 2014

Olimpiada de la Soci intre simtul umorului, secera, si ciocan


                                                                            USA

    http://www.zazzle.com/sochiproblems+gifts




Russia 





http://inliniedreapta.net/insemnare/secera-si-ciocanul-simbolurile-centrale-ale-olimpiadei-de-la-soci/


Pacientii limbii romane

Platforma Contributors.ro , un spatiu de dialog social captivant si total atipic pentru Romania , reuseste performanta rara de a promova discret un sistem de valori in acelasi timp in care impune fortat unul complet diferit. 
Fiind un cititor constant al platformei , am incercat sa surprind intr-un mod cat mai realist valorile promovate discret de catre aceasta platforma cu ceva timp in urma , aici : (http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/05/valorile-politice-ale-comunitatii.html ; http://www.contributors.ro/dezbatere/what-goes-on-in-a-private-bedroom-between-consenting-adults-is-no-business-of-the-state/#comment-138578) , dar aceasta incercare , desi promovata la rubrica " E randul tau " , a fost dinamitata prin promovarea recenta a unui "dicteu automat" sa-i spunem , mai exact a unui gongorism ,  pe post de model la aceeasi rubrica . Mai jos este prezentata si noua promovare , si posibila asemanare prin genul proxim .





E randul tau

O pacientă – limba română De la o vreme, în gazetăria noastră culturală, dar și ...
de: Vali

Vali spune:
O pacientă – limba română
De la o vreme, în gazetăria noastră culturală, dar și prin publicații de respirație mai largă, au început să apară texte îngrijorate și exclamațiuni pre-tombale în marginea vieții de zi cu zi a limbii române. Consensul condeielor alarmate îi trece mereu cititorului o realitate perfect dezolantă: limba noastră („o comoară”, în lirica veche basarabeană) o duce otrăvit, e manipulată grosolan și bezmetic, piere treptat. Aflăm cu toții că prestigiul gramaticii e caduc, că semantica s-a „democratizat” anapoda, că stilul e mizer, precar și hirsut.
Se caută, apoi, vinovații. În primul rînd, junimea dezrădăcinată, „noii cosmopoliți” ai lumilor virtuale, generațiile deprinse cu limbajul abrevierilor haioase și al semnificanților acrobatici. Ei sunt garanția morbidă a viitoarelor atrofieri idiomatice, cavalerimea zglobie a sfîrșitului… Răi sunt, firește, și oamenii de televiziune, mai cu seamă vedetele unor mari reuniuni năclăioase, unde se bîrfește abundent, se cîntă lubric, se prostește toată suflarea. Dar nici presa nu e virgină cînd vine vorba, printre altele, de stricarea galopantă a limbii. Jurnalistica nouă știrbește cinic inteligența norodului, prezentul e călărit de figuri nătînge, textieri fără chemare, țoape și ageamii. Se scrie incult, reîncălzit, plat. Totodată, în beciurile ziarelor on-line proliferează, de cîțiva ani buni, un paradoxal și inamovibil casap al logosului: forumistul. Paradoxal fiindcă, de cele mai multe ori, cantitatea uriașă de semne grafice, verva tastată, euforia scriptomană sunt dublate de indigență, palpit zoologic și dîrze beșteleli în anacolut. Cuvîntul e asasinat prin entuziasm, hărnicie și deboșă… Inamovibil pentru că instituția cenzorului are, în aceste părți ale Europei, o tradiție de nesuferit. Am trăit jumătate de veac sub criteriile și practica cenzurii comuniste și orice excluziune, orice „Nu!” actuale sunt resimțite, prompt, ca reabilitări ale unui demonic abuz. În fine, gropari (locvace) ai limbii române sunt și/mai ales actorii vieții politice, „profesioniștii” insomniilor patriotice. Nu oferă ei zilnic, în felurite discuții și zîzanii, probe triste de rătăcire lingvistică, haos sintactic, abator lexical?
Peisajul rezumat adineauri are, bineînțeles, dreptatea lui (laolaltă cu subtonul lui de caricatură). Da, se vorbește tot mai sucit, se scrie imens, orgiac, neprincipial și șmecher, se uită accentele, noima salutară a rigorilor, luxurianța îmbătătoare a vocabularului. Se fac confuzii impardonabile, drăcovenii la nivelul topicii, extravaganțe sau poceli fonetice. E plină strada de „dialecte” mlăștinoase, stereotipii agresive, bușeli, tromboane, obnubilări și mucegaiuri. Însă, fixînd acest cortegiu de neajunsuri, n-ai cum să nu te întrebi unde și cum s-a pus în mișcare acest morb, cum se explică fișa clinică a românei contemporane. Dar cum să procedezi? Inventariezi categorii culpabile (tineretul internaut, VIP-urile, guvernanții, articlierii neinstruiți, forumiștii etc.)? Practici reductio ad comunismum? (E adevărat, comunismul a umblat masiv și îndîrjit în substanța limbii, a ținut să evacueze firescul, subtilitățile, zăcămintele incomode. Omului Nou al țărilor socialiste i se forja o Limbă pe măsură, un amestec de slogan triumfalist, protocol spectral și îndrumar tern. Și da, ticuri de comunicare specifice acelor vremuri mai pot fi întîlnite în publicistica și în poliloghia recente. Însă degradarea actuală a limbii nu e consecința directă a experimentului totalitar, nici dovada că formulistica de aparat a intoxicat peren…) Să virezi romantic la stînga, pentru a denunța ocoș stihia absolută, anume “the Global Capitalism” ?
După mintea mea, o limbă începe să arate trivial sau muribund cînd aceia care o întrebuințează se raportează la ea ca la un subînțeles invulnerabil. Adică atunci cînd limba devine, în psihologia individuală și colectivă, un soi de posesiune de fiecare clipă, un bun ce nu-ți solicită nici un episod ascetic în marginea lui, nici un fel de veghe, de manevră apotropaică, de jardinaj. Asemenea sănătății, „fiziologia” limbii rămîne în registrul inaparenței, al funcționalității de rutină. Dar dacă lucrurile stau mai prost de atît? Întreb fiindcă inițial fusesem ispitit să cred că baiul ține de sănătatea închipuită a limbii, pe care vorbitorii o presupun clipă de clipă, fără cel mai mic dubiu igienic. Cum marasmul general al limbii nu are simptomatologie (pe cine ustură un dezacord?), obștea rulează nesimțitoare aceeași colecție de vicii…
E posibil însă ca dimensiunea tacită a raporturilor noastre cu limba să nu mai conțină defelreprezentări medicale, adjective din zona imaginarului sanitar? N-am pierdut oare accepțiunilevitale ale limbajului, conștiința bioritmurilor și prezenței lui organice? În mod cert, pentru tot mai mulți conaționali, limba română nu mai e ceva trăitor, nu mai pulsează, nu mai are nimbul suprafiresc al unui daimon colectiv. (Undeva în Platon, se spune, de pildă, că cuvintele pot contamina sau, dimpotrivă, întrema sufletele…) Țara e confiscată de iminența altor belele decît suferințele limbii și de duhul acerb al altor instanțe. Verbul a retrogradat în cîmpul strictei utilități, sfîrșind în imaginea unui cod ubicuu, simplu instrument la îndemînă. Între monotonia stilului de flașnetă și țîfna anarhică a lui „anything goes” s-a format un noian de afecțiuni. Trebuie să recuperăm idealul de sănătate al limbii. Ar fi un început.
PS. Salut, de aceea, orice contribuție la remedicalizarea dialogului și neliniștilor despre ființa limbii.


Daca ati avut cumva un soc pentru ca nu ati inteles nimic , reveniti-va. Acesta a fost numai un preambul si prima treapta, discipolul este numai o umbra palida a maestrului. Abia acum puteti sa  trageti zdravan aer in piept si sa va pregatiti pentru ceea ce urmeaza. Bafta !


" Cel de al doilea obraz intins cristic palmuirii este cel al lumii maniheic-tribale. Fiindca nu atat extra-sanguinul « aproape » trebuise iubit, cat supra-sistemul neo-platonician revelat. Ceea ce fusese « adevar » in rationalismul socratic, prin coincidenta reprezentarii valorice cu a lumii propriu zise, nu asigura coerenta si stabilitate — verosimilitate — sistemelor sociale a caror destramare pornea tocmai din intemeiere. La randu-le, imperiile aristotelice s-au naruit nu atat peste Makedon, Caesar si Napoleon, cat peste absolutismul ratiunii cauzaliste.« Scopul scuza mijloacele », sau « Politica istoriei conditioneaza etica ratiunii » comanda perceptia binelui sistemist, meta-viziunea « sistemului cat mai mult pentru sistem si cat mai putin pentru integralitate si autenticitate umana ». Orice abordare intra-sistemica nefacand altceva decat sa glorifice sistemismul, autismul sistemic. Simptom de epuizare paradigmica, succesul mentalizarii integratoare se bizuie pe relativitatea intelepciunilor esuate prin pretentiile lor absolutiste. Revirimentul « renasterilor » culturale optate frecvent evidentiaza mai putin ciclitatea si mai mult propensiunea recuperarii istoriei. Oricat de complex, nici un sistem nu poate acoperi nemarginirea dimensionalitatii umane, care nu poate fi incarcerata de singularitatea mantrei cainice « eu sunt cel ce sunt », sau de cea a familiei si neamului, nici de a societatii si lumii in care traieste, ci desmarginita de toate lumile trecute, prezente si viitoare — de conventionalitatea rationalista a timpului si istoriei. In fapt, nici un sistem n-a fost nici temporal, nici… sistemic : in lumea Egiptului antic, trecutul era prezent-at prin felahul uitat social, viitorul — prin mentalitatea de anvergura a varfului piramidei. Cvadridimensionalitatea viziunilor ii fac pe Iisus si Einstein contemporani. Timpul nu este iluzie, a afirmat Kant, ci conventie. Aproprierea timpului integral tine de disponibilitatea recuperatorie a tuturor conventiilor impropriu temporal (istoric) desirate intru reintregirea spatio-temporala a — in sfarsit — normalitatii umane. Mana care tine paharul de cristal cu sampanie ridicat in cinstea prietenului pretuit bate pe umar sticlarul din Murano, o strange pe cea a cautatorului de silex. Il arata pe descoperitorul naturii gravitatiei, timpului, vietii si tuturor utopiilor.Daca nimic nu e nou sub Soare ci totul este prezent, utopia comunista n-a parazitat numai comuna primitiva, ci continua sa constituie riscul oricarei civilizatii. Nimic rau pentru o viziune trans-sistemica daca egalitarismul promovat vizeaza paritatea participativa a tuturor solutiilor culturale, a tuturor paradigmelor conventionale care structureaza nu numai prezentul fizic ci si pe cel socio-cultural. Grav, daca domina una singura, minimalizandu-le si aneantizandu-le pe celelalte. Democratia moderna n-ar fi decat bolsevism sublimat. Lucrul public, (res publicum), nefiind numai numarul majoritatii fizice, ci numarul public al paradigmelor, (a carui masura trebuie sa fie cat se poate de majoritara), republica platoniciana si comunismul stiintific au ratat de dragul bolsevismului digmocratia. Deconstructiv, impingand egalitarismul in orizontul proprietatii, pentru a-si asigura expansiunea ca iluzie a dinamicii interioare, a spulberat coeziunea celor care prin forta lucrurilor n-aveau aceleasi proportii culturale.Schitand o taxonomie a spiritului, partitiile acceptate pot vizualiza, prin figurile sale elementare, spatiul unei geometrii mentale originale. Tautologice, punctul si linia fac figura mentalului autist al singularitatii cainice. Transcendenta i se proiecteaza existential in punctiformitatea vanatorului pentru care tot ceea ce este in afara sa trebuie auto-regenerativ inseminat fie liniar fie punctual. Falusul, bratul, piciorul, cutitul, sageata, batul, sulita penetreaza, izbesc, apuca, pasesc. Liniarist programat, mentalul cainic acceseaza selectiv si exclusivist numai perceptia liniara a lumii. Lastarii, tulpinile, trunchii i-au aliniat corpul in pozitie verticala. " 
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=86