Pledoaria lui Gabriel Liiceanu pentru dulcele grai romanesc * ) exprima indignarea generala a societatii noastre pentru degradarea limbii romane iar fragmentul ales pentru ilustrarea acestui proces prin citarea unor „ borfași din parlament care excelează printr-un limbaj care se-nvârte în jurul actelor elementare ale vieții, în primul rând în jurul obținerii prăzii ” arata ca aceasta degradare merge chiar pana la tiganizarea ei :
„Sunt eu chiloții lu ăia? Ăia se scobește în măsele? Eu las oamenii care sunt buni și care dau la pace cu ei… Să plătești atâtea, cică băi p…! E demenți la cap, mă? Pi ce? [...] Eu mă duc acum la f…t.”
Daca borfasii din parlament sunt considerati principalii responsabili pentru aceasta degradare fara precedent a limbii romane , victimele acestui razboi impotriva culturii sunt chiar fauritorii ei care devin tintele predilecte ale urii si ticalosiei primitivismului social :
„ Dar în paginile istoriei noastre se va păstra și urma rușinoasă a contemporanilor care și-au batjocorit scriitorii sau care au asistat în tăcere la marile orgii ale urii și ticăloșiei organizate în onoarea lor.”
In aceasta interpretare , principalii responsabil pentru degradarea limbii romane, fractura sociala si razboiul civil generat in interiorul societatii noastre sunt „borfasii din parlament” , iar victimele predilecte devin intelectualii romani , respectiv scriitorii , adica exact cei care militeaza salvarea ființei unui popor si a caror valoare poate fi inteleasa cu adevarat doar pe fundalul acestui dezastru cultural si social contemporan .
Teza este absolut seducatoare dar cu conditia sa fie si adevarata. In realitate , stim cu totii foarte bine ca orice roman stia si inainte de 1989 , si stie si acum sa injure si in orice mod ( si trebuie sa recunoastem ca de foarte multe ori ar avea toate motivele sa o faca ! ) , dar romanii civilizati nu o faceau nici atunci si nu o fac nici acum deoarece inteligenta educata ( inteligenta primitiva exista si in puscarii pentru ca aceasta „ a fost data omului cum au fost date leului ghearele si dintii” spunea odata batranul Kant ) merge mana in mana cu bunul simt si cultura.
Diferenta este ca inainte de 1989 limba borfasilor si puscariasilor nu avea drept de intrare in cetate . Acum , cand aceasta este deja ocupata de barbari , situatia s-a schimbat in mod radical si atunci trebuie sa ne intrebam si cine le-a deschis usa.
Surpriza majora o avem atunci cand observam ca limba borfasilor si prostituatelor este utilizata si de alte categorii deoarece limba celor dintai a primit drept de intrare in cetate cu concursul discret , dezinteresat si altruist al unor personalitati culturale de la noi , scriitori , jurnalisti , dar si prin amabilitatea suspecta a Academiei Romane ( ! ).
Cateva exemple sunt edificatoare .
In 2011 cetatenii orasului Slobozia au avut o astfel de surpriza chiar de la o personalitate culturala provenita din randurile lor :
Teza este absolut seducatoare dar cu conditia sa fie si adevarata. In realitate , stim cu totii foarte bine ca orice roman stia si inainte de 1989 , si stie si acum sa injure si in orice mod ( si trebuie sa recunoastem ca de foarte multe ori ar avea toate motivele sa o faca ! ) , dar romanii civilizati nu o faceau nici atunci si nu o fac nici acum deoarece inteligenta educata ( inteligenta primitiva exista si in puscarii pentru ca aceasta „ a fost data omului cum au fost date leului ghearele si dintii” spunea odata batranul Kant ) merge mana in mana cu bunul simt si cultura.
Diferenta este ca inainte de 1989 limba borfasilor si puscariasilor nu avea drept de intrare in cetate . Acum , cand aceasta este deja ocupata de barbari , situatia s-a schimbat in mod radical si atunci trebuie sa ne intrebam si cine le-a deschis usa.
Surpriza majora o avem atunci cand observam ca limba borfasilor si prostituatelor este utilizata si de alte categorii deoarece limba celor dintai a primit drept de intrare in cetate cu concursul discret , dezinteresat si altruist al unor personalitati culturale de la noi , scriitori , jurnalisti , dar si prin amabilitatea suspecta a Academiei Romane ( ! ).
Cateva exemple sunt edificatoare .
In 2011 cetatenii orasului Slobozia au avut o astfel de surpriza chiar de la o personalitate culturala provenita din randurile lor :
„ Un moment care a făcut să roșească obrajii celor prezenți în sală l-a reprezentat cel în care Mircea Dinescu a cântat o piesă ce conține versuri necenzurate: „Du-te, fă, la colectiv, Nu mă duc, nu mă duc, Stau acasă şi mă f…”.
După acest recital neconvențional, poetul a argumentat în stilul caracteristic:
„Într-o țară în care auzi tot timpul în programele tv replica «F..k you» mai merge din când în când și traducerea românească( s.n.)….sună mai bine“, declară, nonșalant, Mircea Dinescu.”
( http://adevarul.ro/locale/slobozia/slobozia-vorba-dinescu–am-stat-masa-betivii-literaturii-romanesti-1_50ad4da17c42d5a663929cc2/index.html)
( http://adevarul.ro/locale/slobozia/slobozia-vorba-dinescu–am-stat-masa-betivii-literaturii-romanesti-1_50ad4da17c42d5a663929cc2/index.html)
Dar si aceasta surpriza a avut un precedent in interviul necenzurat din 2010 al unei alte personalitati culturale de la noi , interviu care nu poate fi redat integral decat prin puncte de suspensie :
„ Era unul Căpudeanu, cu care am avut o discuţie foarte tare. Tipul arăta foarte ciudat, îi curgea un un ochi, era gălbejit. Un galben din ăla de şedinţă… Cum am intrat a început să înjure. “Cum e posibil tovule, ..tu-i ceara mă-sii, azi şi mâine. Cum e posibil? Cum poate intelectualii să cadă în asemenea capcane. Dă-o-n p…a mă-sii!”. Eu am simţit că ăsta e stilul şi am plusat: “Tovarăşu Căpudeanu, daţi-o, dom’le, în p…a mă-sii, cum e posibil ca dintr-un c…t să faceţi ditamai aberaţia”. I-a plăcut reacţia mea frustă. Era pe gustul lui, drept care mi-a zis. “Tovule,, matale eşti băiat simpatic”. Problema era că el nu înţelegea ce e aia “transcedental”. Ca de altfel toţi cei care ne judecau.. ”
(http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html ).
(http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html ).
La nivel general putem descrie situatia in termeni patetici : „cu o asemenea pradă doborâtă seamănă astăzi trupul României” , si putem vorbi despre scriitor ca „ cel mai mare educator al unei nații ” si despre rolul lui in „ salvarea fiintei unui popor”.
Mai mult decat atat , dincolo de degradarea limbii nationale, societatea romaneasca se afla intr-o situatie de-a dreptul tragica prin degradarea spatiului moral si destructurarea sistemului de valori .
Dar daca tot vorbim de precedente , sa ne imaginam mai intai ce reactie fiziologica reflexa ar putea avea un roman simplu care sta in casa lui si isi mananca ciorba, dar ii intra altul in casa si scuipa exact in farfuria lui. La limita, si ca sa mentinem metafora brutala, ne-am putem imagina si ce reactie ar putea avea romanii daca vine unul si scuipa drept in ciorba tuturor. Din pacate , desi orice om educat stie ca in domeniul social, a trece de la unul/unii la toti nu se mai cheama „metoda psihologica inductiva” ci pur si simplu dogmatism, avem si judecati globale la adresa unui intreg popor . Din acest punct de vedere , exista o mai veche cronica literara cu un preambul foarte interesant :
AVERTISMENT. Naţionaliştii cardiaci
ar face bine să nu citească nici cartea, nici această cronică.
http://www.pruteanu.ro/CroniciLiterare/173-4patap.htm
ar face bine să nu citească nici cartea, nici această cronică.
http://www.pruteanu.ro/CroniciLiterare/173-4patap.htm
Este cronica unei carti din care sunt prezentate citate arhicunoscute ca cele de mai jos :
“privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un c.., fără şira spinării” (Înapoi la chestiunea specificului naţional, p.63)
“Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci (…), ne-au luat la urină slavii (…). Apoi ne-au urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o (…); ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni ş.a.m.d. (…). Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii (…). (La 1948), inovaţie, au început să urineze şi unii români peste români (…): care era mai şmecher se suia pe capul vecinului şi-l p… Şi cum toţi românii e deştepţi, urinarea a fost, din noul paşopt încoa’, generală”( Înapoi la chestiunea specificului naţional, p.63).
Horia -Radu Patapievici, Politice , Ed. Humanitas, Bucuresti, 1996
Horia -Radu Patapievici, Politice , Ed. Humanitas, Bucuresti, 1996
Daca tot vorbim aproape un sfert de secol despre „reconciliere nationala”, cum putem impaca aceste teze cu sacrificiul unor oameni care au avut o cu totul alta viziune asupra istoriei si societatii vorbind despre „neamul nostru atat de zdruncinat dupa cutremurul schizofrenic marxist ce a deformat coordonatele dezvoltarii normale a compatriotilor nostri in toate domeniile” si de faptul ca „dupa mutatiile din domeniul psiho-social datorita spalarii bagajului nativ al celor care au trecut prin perioada de dupa 1944, ar trebui sa urmeze „o profunda refacere a spatiului moral ” :
„ Nu trebuie uitat ca noi nu suntem de azi pe aceste meleaguri si ca am avea nevoie de reeducare si de o tranzitie post leninisto-marxista pentru a ne adapta la lumea civilizata.
Aceasta parere bolnavicioasa este in mintea celor iesiti din decaderea marxista si care au crezut ca mersul omenirii s-a oprit si a stat pe loc sa astepte dezvoltarea lor machiavelica.
Astazi cand s-au trezit din aceasta utopie, urmaresc sa castige timp in detrimentul evolutiei si incearca prin tot felul de subterfugii sa continue spolierea in continuare a celor subjugati aproape o jumatate de secol , numai pe acest spatiu mioritic , pe acei carora le-au furat libertatiile, avutiile si le-au falsificat istoria.
Noi , cu pretul vietii si sacrificii de neimaginat pentru o minte omeneasca, ne-am opus cotropirii bolsevice , unii aruncati in gropile comune de pe tot cu prinsul tarii, altii traumatizati si bolnavi, dar am dus mai departe continuitatea istorica si daruirea pentru libertate, adevar si dreptate.mai mult , am refacut cu concursul supravietuitorilor acest genocid , iostoria furata ca si furtul vointei nationale , sau falsificarea evenimentelor”
Aceasta parere bolnavicioasa este in mintea celor iesiti din decaderea marxista si care au crezut ca mersul omenirii s-a oprit si a stat pe loc sa astepte dezvoltarea lor machiavelica.
Astazi cand s-au trezit din aceasta utopie, urmaresc sa castige timp in detrimentul evolutiei si incearca prin tot felul de subterfugii sa continue spolierea in continuare a celor subjugati aproape o jumatate de secol , numai pe acest spatiu mioritic , pe acei carora le-au furat libertatiile, avutiile si le-au falsificat istoria.
Noi , cu pretul vietii si sacrificii de neimaginat pentru o minte omeneasca, ne-am opus cotropirii bolsevice , unii aruncati in gropile comune de pe tot cu prinsul tarii, altii traumatizati si bolnavi, dar am dus mai departe continuitatea istorica si daruirea pentru libertate, adevar si dreptate.mai mult , am refacut cu concursul supravietuitorilor acest genocid , iostoria furata ca si furtul vointei nationale , sau falsificarea evenimentelor”
Altfel spus , suntem in impas si am ajuns la capatul drumului. Daca tonul degradarii discursului public si „ dulcelui grai romanesc ” l-au dat chiar unele personalitati ale culturii romane , validarea acestei degradari a venit chiar de la institutia care ar trebui sa vegheze la „cresterea limbii romanesti” si a culturii romane, respectiv Academia Romana .
Aceasta a dat o lovitura de gratie discursului public inca din In 2007 cand membrii ei au decis ca Noul Dictionar al Limbii Române ( DLR ) sa oficializeze … obscenitatile
( http://stiri.kappa.ro/actualitate/noul-dictionar-al-limbii-romane-va-cuprinde-si-cuvintele-obscene/stire_116440.html) .
In acest sens am fost avertizati deontologic ca “ Nu trebuie sa privim lucrarea ca un dictionar pornografic. Acest apelativ este – din punct de vedere lingvistic – o aberatie deoarece lingvistul considera toate cuvintele egale “ (dr. Cristina Florescu, cercetator stiintific principal gradul I la Institutul de Filologie Romana “Alexandru Philippide” de la filiala ieseana a Academiei Romane ). Intr-o hermeneutica sociala ad-hoc recunoastem celebra teza a “neutralitatii” (politice,sociale, morale,etc) .
Aceasta a dat o lovitura de gratie discursului public inca din In 2007 cand membrii ei au decis ca Noul Dictionar al Limbii Române ( DLR ) sa oficializeze … obscenitatile
( http://stiri.kappa.ro/actualitate/noul-dictionar-al-limbii-romane-va-cuprinde-si-cuvintele-obscene/stire_116440.html) .
In acest sens am fost avertizati deontologic ca “ Nu trebuie sa privim lucrarea ca un dictionar pornografic. Acest apelativ este – din punct de vedere lingvistic – o aberatie deoarece lingvistul considera toate cuvintele egale “ (dr. Cristina Florescu, cercetator stiintific principal gradul I la Institutul de Filologie Romana “Alexandru Philippide” de la filiala ieseana a Academiei Romane ). Intr-o hermeneutica sociala ad-hoc recunoastem celebra teza a “neutralitatii” (politice,sociale, morale,etc) .
Cu alte cuvinte, tonul „sinuciderii in masa”, al degradarii limbii romane si al distrugerii „ fiintei unui popor” nu porneste de fapt de la borfasii lui si care au lumea lor deoarece in nici o societate din lume , si oricat de corupta ar fi , numai furtul si infractiunea nu pot constituie singure nucleul central al sistemului ei de valori.
Pe de alta parte , cum nimeni nu poate sari peste umbra lui , si prin natura lucrurilor „ borfasii din parlament” sunt si ar trebui sa ramana borfasi . De aceea , au dreptul la limbajul si cutumele lor in patratica lor si pe linia lor de univers.
La fel, scriitorii si intelectualii sunt si ar trebuie sa ramana scriitori si intelectuali. De aceea au dreptul la limbajul si cutumele lor in patratica lor si pe linia lor de univers.
Dar cu cine sa mai voteze „biet roman saracul ” in acest caz, respectiv atunci cand fiecare dintre ei ramane acolo unde este dar, uneori, unii adopta de fapt limbajul altora ?!
La fel, scriitorii si intelectualii sunt si ar trebuie sa ramana scriitori si intelectuali. De aceea au dreptul la limbajul si cutumele lor in patratica lor si pe linia lor de univers.
Dar cu cine sa mai voteze „biet roman saracul ” in acest caz, respectiv atunci cand fiecare dintre ei ramane acolo unde este dar, uneori, unii adopta de fapt limbajul altora ?!
*) Gabriel Liiceanu - Cuvintele lui Mircea Cărtărescu
