Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

luni, 31 decembrie 2018

Criminalii morali sau agentii decivilizarii si dezumanizarii societatii romanesti


Un infractor ( criminal sau hot ) este perfect responsabil pentru faptele sale . El stie din capul locului ca se situeaza in afara legilor pe care le recunoaste, dar pe care le incalca si de aceea accepta pedeapsa data de stat care ii poate oferi si o sansa pentru reabiltare si reintegrare. In schimb, protectorii infractorilor sunt mult mai periculosi pentru societate decat un simplu infractor .
Ei sfideaza societatea, civilizatia si umanitatea deoarece prin incurajarea infractiunii nu recunosc legile in vigoare , sistemul de valori al societatii si nici normele morale dupa care functioneaza o societate umana. Altfel spus , decidentii politici care au incurajat infractiunile , au distrus sistemul juridic si au protejat penalii , sunt responsabili moral in fata legii, in fata Romaniei si in fata Uniunii Europene pentru decivilizarea si dezumanizarea societatii romanesti in care vor sa construiasca in locul unui stat de drept, primul stat penal din istoria umanitatii . 
Acesti decidenti sunt infractori de gradul doi pentru ca nu au incalcat direct legile , dar ca agenti ai decivilizarii si dezumanizarii societatii romanesti  secondati fiind de cozile lor de topor din toate domeniile vietii sociale ( mass-media cu deformatorii ei de opinie este in acest caz regina tablei de sah a societatii romanesti ) , sunt adevaratii criminali morali ai societatii romanesti . Ei nu pot fi pedepsiti penal , ca atare nu au nici dreptul la reabilitare si integrare in societate. 
In schimb, cum  au facut totul in deplina cunostinta de cauza si au semnat manu propria avalansa de proiectile lansate asupra statului si asupra societatii romanesti, pot fi identificati cu punct si virgula de la nivel de stat, guvern , partide , asociatii , grupuri si pana la nivel de persoane fizice pentru ca in spatiul politic, social, formal si legal toate urmele si toate documentele care in numai trei decenii au transformat tara, statul si societatea intr-un fel de grajduri ale lui Augias , exista. 
Din aceasta perspectiva opozitia politica ( atat cat mai exista in Romania ) si societatea civila ( daca a iesit din adormire dupa trei decenii ) au si camp de lucru si spatiu de manevra pentru cateva decenii de aici incolo .
Altfel spus, prin asaltul lor criminal si in buna traditie bolsevica impotriva statului de drept , impotriva societatii romanesti si impotriva Uniunii Europene , acesti decidenti politici au iesit singuri in afara ringului si in afara regulilor jocului . Mai mult decat atat , atacand dupa metoda Putin pe toti si in toate partile, ca sa citam un decident politic din anii `90 " s-au demascat" si s-au tranformat in tinte sigure .
In sfarsit , incercand sa arunce in aer 30 de ani de istorie recenta si sa sape groapa unei intregi societati , au cazut singuri in ea pentru ca au dat startul reconfigurarii spatiului moral al societatii romanesti ai al resetarii intregului spatiu politic si social in care ei nu mai au nici un loc pentru ca s-au exclus singuri si au provocat o situatie fara iesire.
In 2019 ori castiga ei si atunci Romania se scufunda ca stat si identitate politica si dispare in mainile unor penali dupa numai 100 de ani de existenta oficiala , ori Romania si cetatenii ei se ridica si atunci acesti criminali morali au de ales intre a fi stersi din istorie sau daca vor sa mai existe in cartea de telefon a acestei societati , ei trebuie sa raspunda material, legal, civil si penal  pentru faptele lor in fata instantelor abilitate ale statului si societatii. Tertium non-datur.

http://www.contributors.ro/editorial/tragedie-romaneasca/#comment-366158

sâmbătă, 22 decembrie 2018

Intelectualii publici , formatorii de opinie si complicata realitate romaneasca



"În curând şi noi vom pleca dintre voi. Şi voi să rămâneţi în urmă să spuneţi copiilor şi nepoţilor noştri istoria adevărată"

Mariana Farcau



" Mulți ( s.n.) dintre cei care au hotărât să plece în primele luni și în primii ani de după Decembrie 1989 au făcut-o speriați de mineriade, de autoritarismul de tip comunistoid de care deja făcea dovadă noua putere instalată chiar în ziua de 22 decembrie 1989 . Atunci când Ion Iliescu și-a făcut apariția din neant și s-a comportat de parcă nu mai era directorul Editurii Tehnice unde fusese exilat, „trimis la meserie” de Nicolae Ceaușescu, ci un veritabil șef de Stat învestit cu puteri depline.
Însă majoritatea ( s.n. ) celor care au stat cu orele la ghișeele de pașapoarte și apoi la sediile ambasadelor pentru a obține vizele de intrare în țările occidentale și care, mai apoi, au luat decizia de a încerca să-și croiască un nou rost în viață în Franța, în Germania, în Spania, în Italia, au făcut-o din motive economice (s.n.).
Îngrijorător (s.n.) e că astăzi mulți dintre tinerii, majoritatea având pregătire superioară, cu diplome obținute la Universități adevărate, care plănuiesc să își ia lumea în cap și să-și caute norocul și rostul în străinătate invpcă doar în al doilea rând (s.n.) motive economice. România li se pare(s.n.) o țară din ce în ce mai nesigură în privința viitorului ei democratic, al apartenenței la Uniunea Europeană și la valorile acesteia. Mulți dintre ei se întreabă ce le vor putea oferi ei familiilor lor, copiilor, nu doar fiindcă viața în România este din ce în ce mai scumpă, ci pentru că plutește în aer o amenințare(s.n.) de recădere în autoritarism. Vopsit în haină naționalistă."

Mircea Morariu - Avem ce sărbători la 29 de ani de la Revoluție?
http://www.contributors.ro/editorial/avem-ce-sarbatori-la-29-de-ani-de-la-revolu%c8%9bie/


" Am citit, m-am frecat la ochi, am reluat lectura și am realizat încă o dată cât de mare este ticăloșia d-lui acad.prof.univ. Răzvan Theodorescu, astăzi vicepreședinte al Academiei Române. Și nu doar în declarațiile făcute pentru publicația Newsweek România, declarații date publicității vinerea trecută.
Adică exact în ziua în care s-a anunțat decizia trimiterii în judecată, printre alții, a d-lor Ion Iliescu și Gelu Voican-Voiculescu. Acuzați că au pe conștiință câteva sute de victime înregistrate după ora 12 a zilei de 22 decembrie 1989."
" Dl. Theodorescu merge cu argumentația lui impardonabilă, pusă în slujba înălbirii lui Iliescu și Voiculescu încă și mai departe. Susține că și mineriadele, la desăvârșirea și împlinirea scopurilor cărora a fost parte pe vremea în care își dădea aere de mare boss și specialist în mass-media de la etajul al XI lea al Televiziunii Române, slujind FSN de conivență cu securistul dovedit care a fost Emanuel Valeriu, se inseriază procesului istoric al Revoluției. Și că și victimele acestora ar fi cum nu se poate mai justificate." 

Mircea Morariu - Academicianul Răzvan Theodorescu – apologet al crimei, al criminalilor și al Securității
http://www.contributors.ro/editorial/academicianul-razvan-theodorescu-%E2%80%93-apologet-al-crimei-al-criminalilor-%C8%99i-al-securita%C8%9Bii/


" Suntem în NATO și în UE. Acest stat de drept, real și încă fragil, se află acum sub asediu, este atacat de borfași, haimanale, otrepe și scelerați. Dacă vrem să onorăm memoria celor uciși, să apărăm statul de drept împotrivă nelegiuiților Dragnea, Tăriceanu, Dăncilă, Teodorovici, Carmen Dan și alții/altele de teapa lor…"

Vladimir Tismaneanu - Invincibila chemare a libertatii
https://www.g4media.ro/invincibila-chemare-a-libertatii.html?fbclid=IwAR2p4UucIpHNKHtrSzzXnsQOFVjkmZrzJH_fVnhLjQsa7EQzRp0_L1wGuUs


Aceasta ar fi pe scurt viziunea intelectualilor publici si formatorilor de opinie asupra celor trei decenii irosite deja de "autoritarism" ( comunistoid sau nu) pe care o putem pigmenta eventual cu alte doua contributii originale care privesc realitatea romaneasca printr-un ochean intors :  
Sorin Ionita -  Iarna dictatorului de mucava (s.n.) Dragnea, cu copiuţe de la Chişinău şi Budapesta ( http://www.contributors.ro/reactie-rapida/iarna-dictatorului-mucava/ ) si neaparat cu antologica afirmatie facuta in direct la B1TV de catre Alina Mungiu Pippidi conform careia " Liviu Dragnea este un democrat pentru ca a fost ales in mod democratic "(!).
Problema este ca aceste filtre de privire si interpretare mediata a complicatei realitati romanesti nu sunt si nu pot fi identice cu ceea ce vad si traiesc de trei decenii cetatenii Romaniei care sunt pe cont propriu in fata brutalitatii ei, brutalitate neobservata de emitentii lor . 
Aceste filtre nu au sesizat niciodata perpetuarea si incurajarea unei mentalitati omniprezente incepand cu unii academicieni si terminand cu cea confirmata in secventele de mai jos in care un functionar bine hranit al statului a scapat fara teama porumbelul pentru ca urmeaza " linia partidului", UE e departe si nu pateste nimic . 
Aceasta este adevarata temperatura a climatului de la varful ierarhiei puterii politice actuale in care mentalitatea criminala de tip securist atat de specifica Ministerului de Interne , inainte si dupa 1990 , este promovata in sfarsit, in spatiul public in mod deschis, şi in toata " splendoarea" ei :


" Si ce , au murit pentru noi ?!" 



In schimb , o supravietuitoare de la Revolutie  care crede in valorile umane si morale traditionale si in normalitatea romaneasca si europeana, risipește in cateva minute ceața și fumul cu care timp de 30 de ani puterea politica si mass-media au intoxicat societatea. 
Cine mai are curajul sa viseze , isi poate imagina cum ar fi aratat Romania si unde ar fi ajuns astazi daca oameni cu o astfel de mentalitate  ar fi ajuns politicieni si nu cei de acum : 




Mariana Farcau
Foto :TheEpochTimes


https://www.facebook.com/epochtimesro/videos/366824944121389/
http://www.epochtimes-romania.com/news/29-de-ani-de-la-revolutie-supravietuitoare-au-ars-cadavrele-le-au-incarcat-in-tomberoane-si-le-au-dus---282328


Altfel spus , dincolo de indignarile si infierarile de complezenta si de reactiile tardive de surpriza , pentru intelectualii publici, (de) formatorii de opinie si liderii societatii civile aceste probleme nu exista probabil pentru ca privesc in alta parte iar prioritatile lor sunt diferite de cele ale simplilor cetateni.   


http://www.contributors.ro/editorial/academicianul-razvan-theodorescu-%e2%80%93-apologet-al-crimei-al-criminalilor-%c8%99i-al-securita%c8%9bii/#comment-365637

vineri, 21 decembrie 2018

Jurnalul unui psiholog ( 14- 21 decembrie 2018 ).

Statisticile interne ale blog-ului

Audience status 

Dec 14, 2018 12:00 PM – Dec 21, 2018 11:00 AM

Pageviews by Countries

Graph of most popular countries among blog viewers
EntryPageviews
Italy
189
United States
143
Romania
112
Ukraine
98
Germany
53
Unknown Region
34
Russia
28
France
17




Cele mai importante posturi din ultima luna 
sergiusimion.blogspot.com      

https://www.zelist.ro/bloguri/sergiusimion.blogspot.com/posturi.html

marți, 11 decembrie 2018

Amurgul idolilor sau ilegitimitatea morala a unor intelectuali publici


In aceste vremuri  cumplite pentru societatea romaneasca ,  de resetare a valorilor sociale si de degringolada morala,  in care exista " robe care au ingenuncheat Romania si au deschis usile puscariilor" ( http://www.ziare.com/stiri/justitie/robele-care-au-ingenuncheat-romania-si-deschid-usile-puscariilor-cine-sunt-de-fapt-cei-noua-1541579 ) unul dintre punctele de sprijin care au mai ramas cetatenilor ar trebui sa fie societatea civila , liderii,  personalitatile culturale si intelectualii ei. 
Din nefericire , deconstructia politica si sociala in care este antrenata societatea romaneasca atinge si acest ultim punct de sprijin. 
Marti 11 decembrie 2018,  intr-un interviu aparut in ziarul " Evenimentul Zilei"   celebrul istoric Lucian Boia are in sfarsit o reactie foarte interesanta fata de afirmatiile facute la adresa sa  intr-o carte aparuta recent  ( Catherine Durandin -Romania mea comunista, Editura Vremea, 2018 ), afirmatii care ii pot  compromite statutul social , profesional si moral si de fapt intreaga sa cariera . 
In acest interviu encomiastic si de spalare a imaginii , in mod surprinzator celebrul istoric nu se considera calomniat sau afectat, nu ameninta cu procese in justitie pentru afectarea imaginii , daune morale , etc. ci alege sa considere toate aceste afirmatii drept " fantezii" . 
Aceasta strategie excelenta in alte ocazii , este una catastrofala in cazul de fata deoarece " calomniatorul" semneaza cartea in nume propriu deci isi asuma total raspunderea afirmatiilor facute. 
In acelasi timp vorbim despre un cetatean francez , istoric de profesie , bun prieten al Romaniei , o persoana cu un CV ireprosabil si intamplator pasionata de starea de spirit si mentalitatea romaneasca exact ca si istoricul Lucian Boia. A acuza o astfel de persoana de " fantezii " este o stratagema valabila pentru unii  in anul 1990 cand Corneliu Coposu era denumit " mosier tradator de tara " ; " schelet ambulant " ; " mort viu " , etc. (https://adevarul.ro/locale/zalau/minciunile-istoriei-fost-pictat-corneliu-coposu-mare-mosier-tradator-tara-1_5120a9fb00f5182b856e9892/index.html ; https://adevarul.ro/locale/constanta/cum-devenit-corneliu-coposu-batjocura-societatii-postrevolutionare-revansa-luata-senior-doar-cinci-ani-romanie-libera-1_56435f8df5eaafab2c815122/index.html ), dar nu si in Romania anului 2018 ( ce motive ar avea o persoana cu un asemenea statut sa publice asemenea " fantezii" ?!)   cand echivaleaza cu demisia morala a unui intelectual public.




                              Lucian Boia
                                                                     



Lucian Boia
Foto : Răzvan Vălcăneanţu




Evenimentul zilei:

- Stimate domn, a apărut o carte - „România mea comunistă” (Editura Vremea, 2018) - a cărei autoare, Catherine Durandin, istoric francez, sugerează că ați fi fost, în anii studenției, omul Securității. Citez un pasaj din amintirile doamnei Durandin: „A fost o lună în care am fost însoţită fără pauză. Lucian Boia venea să mă ia de la hotel la ora 8, mă însoţea la biblioteca Academiei, se aşeza lângă mine, verifica fişele prin care solicitam lucrările. Luam prânzul împreună, plecam din nou împreună la bibliotecă, la sfârşitul după-amiezii mă însoţea din nou la hotel. A fost inutil să-i explic ghidului meu că biblioteca îmi era cunoscută, ştiam organizarea fişierelor, ca şi drumul până la hotel, şi că venisem să-mi verific sursele şi să-mi pun la punct bibliografia tezei: nu m-a slăbit deloc, îndeplinindu- şi conştiincios sarcina”. Mai mult: „Au fost zile lungi şi, în mod paradoxal, solitare în această companie permanentă care-mi interzicea, de fapt, să intru în contact cu prietenii mei. Mă feream să-i pun în pericol. Pe Şerban Rădulescu-Zoner, cu care m-am întâlnit la sala de lectură de la biblioteca Academiei, Boia l-a repezit atunci când mi-a propus să mergem să fumăm împreună o ţigară în grădină. Nu am uitat formula: «Nu sunteţi autorizat să vorbiţi cu doamna Durandin», i-a spus lui Şerban”. E limpede, ea sugerează că ați avut „sarcina” s-o supravegheați. Care-i adevărul ?

Lucian Boia:

- Când vine vorba despre astfel de volume, de așa-zise amintiri, știți și dumneavoastră că trebuie consumate cu multă grijă (s.n.). Nu vreau să intru în polemică, nici cu doamna respectivă, nici cu nimeni, dar lucrurile din acea carte sunt într- o măsură apreciabilă fanteziste(s.n.) . Mai mult nici n-am ce să comentez, sunt lucruri situate mult prea departe de realitate(s.n.).







                             Catherine Durandin


Catherine Durandin
Foto : Adevarul 



" Pasionată de istoria României

Numele: Catherine Durandin

Studiile şi cariera:

- A studiat la Facultatea de Litere, cu specializare în istorie, la Paris. În 1967 a fost cu o bursă în România.

- A publicat numeroase cărţi despre istoria României: „Nicolae Ceauşescu. Adevăruri şi minciuni despre un rege comunist“ (Editura Nemo, 1992), „Istoria românilor“ (Institutul European, 1998), „Bucureşti. Amintiri şi plimbări“ (Editura Paralela 45, 2004), „România post 1989“ (Institutul European, 2010).

Lucrează la Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale (INALCO) şi la Institutul Superior de Relaţii Internaţionale şi Strategice (IPRIS)." 

" M-au interesat starea de spirit, mentalitatea românească. Scriu despre România, însă refuz orice didacticism, pun probleme şi caut răspunsuri. Urmăresc evenimente, cronologii, fapte, caut sensuri, am un discurs reflexiv asupra trecutului românesc. Am o „lectură“ proprie a istoriei, una hranită din alte lecturi şi experienţe istoriografice, dar mai cu seamă din sondajele pe care le-am efectuat în spaţiul românesc un bun sfert de secol. Ca istoric, citeam, lucram şi nu înţelegeam. Priveam în linişte misterul unei desfăşurări ale cărei jaloane începeam să le sesizez şi în arhivele Parisului, Romei şi Londrei. Toţi diplomaţii europeni iubiseră România dintre cele două războaie mondiale. Mă foloseam de relatările lor şi vedeam lucrurile şi cu propriii mei ochi. M-am documentat mult pentru cărţile mele. Însă adevarata cunoaştere implică întotdeauna o realitate vie, o experienţă directă..." 





Note 




duminică, 18 noiembrie 2018

Postulatele mentalității de tip securist sau intre " incultura" poporului si " inteligența" hoților "


Dupa 2 ani de demonstratii continue ale romanilor impotriva unei guvernari care vrea sa legalizeze coruptia si dupa reactiile categorice ale Uniunii Europene in aceasta situatie , in spatiul public apar opinii stranii care arunca vina in spatele cetatenilor si care apara si guvernarea si coruptii.



„Astăzi, noi nu am reuşit după 28 de ani să avem o cultură (s.n.) care ne-ar trebui. Românul... sunt mulţi, eu am colegi de-ai mei, cu facultatea făcută şi tot, care zic: Ce a făcut guvernul pentru mine, de ce aş plăti eu taxe? Ai plăti taxe pentru că asta e legea. Eu, dacă aş fi preşedinte, aş face tabula rasa, aş da o lege marţială că toate dosarele s-au terminat (s.n.) , toată treaba, dar, de mâine începând, dacă nu îţi faci datoria, îţi tai degetele. Şi am lua-o de la capăt. Eu am o Constituţie, român fiind, am o Constituţie bine făcută pe care trebuie să o respect. Nu o respect, vine justiţia şi taie degetele de la a la z”
Ion Țiriac

17.11. 2018


https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/ce-ar-face-ion-tiriac-daca-ar-fi-presedintele-romaniei-1034233?utm_source=DIGI&utm_medium=FB&utm_campaign=POSTS&fbclid=IwAR2tU6mLl6HbBTTTZ0XimyMgtybdOzxpS9PR1Og1NkFkTWpFjw3fZL9qxmw





„Corupție există în toată lumea asta și la nivele de o mie de ori mai mari, nu la nivele de cârnat (s.n.). Eu, între un hoț și un prost, prefer hoțul (s.n.). După hoț mai rămâne ceva. După prost, nu mai rămâne nimic”.
Ion Tiriac

13.03.2017

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/ion-tiriac-protestele-au-fost-ilegale-eu-intre-intre-un-hot-si-un-prost-prefer-hotul-686517

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Omul si Sistemul ( Manuela Prajea . De ce am emigrat la 50 de ani )

  
Sistemul politic si social din Romania este o megamasina sociala care a adus țara si cetațenii ei in situații de imposibilitate determinand oamenii sa-si ia lumea in cap  si provocand cea mai mare emigratie dintr-o tara a Uniunii Europene . Dupa 30 de ani de democrație , acest sistem toxic a reusit performanța de a reseta statul de drept construind o lume intoarsa pe dos care promoveaza infractorii la varful piramidei sociale si vaneaza cetațenii onesti de la baza ei.
Scrisoarea unei profesoare de top din Romania*) nevoita sa plece si sa lase totul in urma face o radiografie necruțatoare a acestei lumi post-Orwell in care neglijarea voita a educatiei  mentine oamenii prizonieri in mecanismele dependentei politice, economice si sociale. 
In realitate si intr-un anumit sens, profesoara Manuela Prajea nu a plecat si nu va pleca niciodata din Romania , ci doar din sistemul bolnav care a ramas acolo si pe care de fapt l-a invins. ( Sublinierile din text imi apartin - S.S.) 




Manuela Prajea, la TEDx Brașov. Sursa foto: Facebook

                                                    
                                         
"Numele meu este Suzy Manuela Prajea, am 51 de ani și am o familie de care îmi este dor : fiul meu, fratele și tatăl meu, mama, nepoțica și mătușa mea.

Ei sunt în România, eu sunt de câteva luni în Statele Unite.


Sunt profesor de matematică. Pot să spun că am iubit matematica, profesoratul și copiii de când mă știu. Poate de aceea am reușit să îmi clădesc o carieră de succes și să îmi găsesc un sens durabil în viață, bazat pe aceste atașamente nesfârșite.


La finalul facultății puteam să încep o carieră universitară, dar am ales să fiu profesor în învățământul secundar pentru că dorința și chemarea îmi erau către copii, către vârsta la care ei își conturează visurile, își pun întrebări și se formează ca personalitate și caracter.


Am vrut să am matematica și copiii, nu doar matematica.

În plus, nu mi-am însușit nicio clipă prejudecata că un profesor de învățământ secundar rămâne la un nivel mediocru dacă nu își face tranziția către învățământul superior.

Ba chiar mi-am pus în minte s-o demolez prin propriul exemplu.

Când am terminat facultatea, aveam conturate repere de înaltă etichetă pentru profesor, educator și om.

Pentru că prima calitate, cea de profesor, nu se împlinește în absența celorlalte două, de om și de educator. Un profesor excepțional influențează destine, schimbă vieți și deschide drumuri către împlinirea profesională și umană.

În primii trei ani de profesorat, m-am poziționat pe traiectoria performanțelor, cu premii și mențiuni la olimpiadele naționale, și cu întreaga clasă cu rezultate compacte.

Apoi au apărut și mai multe provocări, pe care nu le-am refuzat: mai întâi, un elev cu potențial de olimpiadă internațională, apoi poziția de director al liceului la care activam, Colegiul Național «Traian» din Drobeta Turnu Severin.

Așa au apărut responsabilitatea managementului școlar și apoi fantasma unei medalii de aur internaționale.

Pregătirea pentru olimpiada internațională era un pionierat pe cât de iluzoriu, pe atât de solicitant, dar am crezut din prima clipă în el: am știut dintotdeauna că, odată și odată, am să-mi construiesc șansa de a ajunge la olimpiada internațională prin elevii mei, un vis pe care aș fi putut să îl împlinesc și eu, în adolescență, dacă aș fi avut alături un antrenor de calibrul olimpiadei internaționale de matematică.

Am luat decizia de a întrerupe cercetările doctorale pentru ca, în timpul liber, să mă pot pregăti să îmi îndrum elevul pentru olimpiada internațională.

Să-l ajut să își împlinească visul și, de fapt, să împlinească și un vis al meu.

Visul a fost împlinit cu un succes răsunător. Câțiva ani mai târziu, mi-am dat și doctoratul. Între timp, elevul meu premiat internațional era deja în Statele Unite.

Și nu numai el, ci și alți elevi și eleve, foști olimpici naționali, au ajuns la universități de prestigiu: Harvard, Princeton, Warwick, Jacobs, din SUA până în Anglia sau Germania.

Au urmat multe premii naționale și internaționale pentru elevii mei și pentru mine, pentru matematică pură sau proiecte bazate pe matematica aplicată.

Acestea au adus și multă publicitate − interviuri pentru televiziuni românești sau străine care deveniseră interesate de un profesor dintr-un colț de țară uitat.

Privind retrospectiv, înțeleg ca, într-o țară ca România, într-un oraș de provincie ca Drobeta Turnu Severin, să se creeze sentimente de apreciere și mândrie locală sau națională, în același timp cu sentimente de neutralitate și chiar lipsă de apreciere.

Ceea ce n-am înțeles au fost obsesia, hărțuirea și ura unui grup de 8-10 profesoare, cadre didactice la liceul pe care-l conduceam. Uimirea a fost cu atât mai mare cu cât, de-a lungul timpului, le ajutasem pe aceste persoane.


Reclamații și încercări de a sabota evenimentele școlii sau ședințele profesorale, de asta am început să am parte.


Erau colegi care vorbeau simultan cu vocea ridicată, care transformau orice întâlnire de lucru în monologuri de 2-3 ore, genul de persoane care trăiesc din bucuria conflictului generat zi de zi.


Aceste persoane ajung să creeze un mediu psiho-emoțional negativ și o cultură a promovării conflictului.


Timp de 6 ani am trăit în această atmosferă. Evadările mele erau împlinirile profesionale și proiectele internaționale. Explicația era una singură: grupul de care vorbeam era avid să conducă liceul.


Acum doi ani, nu m-am mai prezentat la concursul pentru directori. Am crezut că astfel se vor opri.


Dar prima măsură a conducerii grupului a fost să îndepărteze diplomele mele și ale elevilor mei de pe holul școlii. Au fost înlocuite cu planșe de carton cu plante, flori și desene.


Sistematic, a început hărțuirea: încadrarea mea precum a unui suplinitor, mutarea elevilor din clasă sub diferite pretexte, producerea de "hârtii" ștampilate cu scop de șicanare etc.


Am ripostat după aproximativ un an și jumătate: am cerut un control, să se verifice aspectele semnalate.


Inspectoratul nu a răspuns, fiind și el parte a transferurilor contestate, și atunci am semnalat Ministerul. Nu am primit niciun răspuns, iar hărțuirea continua și mai intens.


Am apelat la reprezentanții comunității locale, dar și aceștia au ridicat din umeri. Atunci am luat atitudine public: se pare că sistemul se mai deranjează să răspundă doar la sesizarea presei.


În schimb, acel raport a fost atașat la o acțiune judecătorească, cu o solicitare de «daune morale» în valoare de 600.000 de lei, sub pretextul că eu aș fi creat conflictul în scopul afectării «imaginii» celor două directoare.Răspunsurile primite au fost însă rapoarte seci de constatatare a numărului de adrese emise, fără nicio concluzie finală.


Fiind o persoană organizată și precaută, am demonstrat cu multiple probe că scenariul descris în acțiune era neadevărat.


Pe parcurs s-a demonstrat că reclamantele nu suferiseră niciun fel de daune. După 6 luni, am câștigat procesul și cele două reclamante au trebuit să îmi acopere cheltuielile de judecată.


Înainte de acest proces însă, când am văzut că drepturile de profesor nu-mi sunt respectate, când un grup de elevi și foști elevi ai celor două directoare au fost organizați să mă denigreze și să mă agreseze sub conturi reale sau false de pe rețelele sociale, am decis să plec din școală.


Era prea mult să mai rămân în acest mediu toxic, deși, vreme de 11 ani, ca director, și 18 ani, ca profesor, am ridicat acel liceu înspre beneficiul comunității, dar și al meu, întrucât speram să păstrez o școală sigură, din care să mă pensionez onorabil, ca atâtea generații anterioare.


Mai aveam 13 ani până la pensie și școala nu era pe curba ascendentă. În ianuarie am anunțat că intenționez să plec din școală, și în ideea că astfel vor înceta să mă șicaneze.


Nu a fost deloc așa.


Îmi rămăsese în minte un titlu: Math teachers needed in the United States of America (E nevoie de profesori de matematică în SUA − n.r.).


La insistențele repetate ale familiei, am încercat să aplic mai întâi în București, deși sentimentul meu era că nici în alte părți nivelul de percepție nu este departe de ceea ce trăisem, iar posibilitatea să întâlnesc un director interesat de performanță era destul de scăzută.


Nu am putut să mă transfer ca profesor titular în oraș sau în țară, pentru că nu mi s-a eliberat recomandare profesională, deși solicitasem aceasta încă din luna ianuarie.


Rămânea o singură posibilitate, să aplic în învățământul privat în București. A existat interes din partea a doua instituții de prestigiu, iar discuțiile urmau să înceapă în august.

Tot la începutul lui 2018 am deschis și aplicația pentru Statele Unite. În februarie am finalizat-o: îmi plăceau organizarea și profesionalismul american, interesul pentru performanță, inovație și strategii didactice.

Au contat foarte mult experiența mea de profesor, matematica și dezvoltarea profesională din ultimii ani, pe strategii, inovație didactică și educație globală.

Limba engleză în afara matematicii a fost o provocare uriașă, dar am reușit să învăț limbajul profesional la un nivel rezonabil și într-un timp record.

Recrutarea mea a durat 6 luni, deși, de obicei, depășește și un an de zile. Un consorțiu şcolar public m-a angajat imediat și urma să aștept perioada adecvată angajărilor din licee, așa cum era demarată de fiecare liceu în parte.

Nu am așteptat mult, și primul liceu din consorțiu mi-a planificat probele de evaluare. Le-am promovat, mi-a plăcut liceul și am acceptat postul. În august am plecat în Statele Unite.

În acest an 2018, am învățat în materie de practică școlară ceea ce nu am reușit să văd atâția ani în țară:

strategii de predare-învățare bine definite și prezentate,

tehnici și practici de proiectare și desfășurare a lecției,
strategii de management al clasei,
cursuri despre conferințele cu părinții,
provocări induse de societate și comunitate,
probleme de siguranță, securitate, autoapărare, coduri de urgență,
tratarea cazurilor speciale și generale de sănătate, siguranță și comportamentul elevilor,
desfășurarea și gestionarea tuturor tipurilor de scenarii posibile în școală sau în sala de clasă.


Aici, educația este un proces real și continuu, în permanentă transformare și ajustare bazată pe feedback real.


Am încercat mai sus să prezint succint o parte din ceea ce se întâmplă în școala americană și mărturisesc că nu am epuizat toată varietatea de programe, practici și activități pe care le-am parcurs în Statele Unite.

O parte redusă din acestea se găsesc și la noi, dar într-o formă primară și neasimilată de sistemul real de educație.

Documentele copy-paste, conceptele care nu sunt respectate în practica școlară și superficialitatea activităților sunt doar câteva dintre neajunsurile educației în învățământul românesc.

Îmi amintesc deja cu oarecare nostalgie de workshop-urile pe tema «diferenței culturale» și de noțiunea de «șoc cultural» asociată cu adaptarea din primul an în Statele Unite.

E un fel de curba lui Gauss răsturnată, în sensul că vii în State cu un entuziasm maxim și trăiești un fel de «lună de miere» la impactul cu societatea și cultura americane, după care pierzi entuziasm și resurse interioare pe măsură ce încerci să faci față provocărilor de inserție în sistemul educațional și așteptărilor ridicate ale sistemului.

După 6 luni, ajungi să resimți punctul cel mai de jos al curbei tale de adaptare, «șocul cultural», după care începi să te ajustezi și să urci în următoarele 6 luni spre revenirea, poziționarea pe traiectorie și adaptarea totală.

În ceea ce mă privește, după 3 luni aici, consider că sunt tot în luna de miere. Am să rămân aici, nu o să cunosc șocul cultural și nu voi avea probleme de adaptare.

Cred că am venit deja adaptată pentru Statele Unite și mai cred că teoria curbei de adaptare s-a întâmplat în România. Practic, acolo am avut parte de un «șoc cultural», ca urmare a degradării din viața emoțională și de caracter a societății românești.

«Șocul cultural» și «șocul complacerii sau neputinței umane» le am încă în minte, așa cum le-am perceput când am constatat că asistența e mută la orice anormalitate și nedreptate, girându-le prin tăcere și aprobare la orice nivel.


De altfel, situația mea nu era unică în Colegiul din Severin. Au fost destule tensiuni, conflicte, pensionări anticipate sau medicale, profesori care au decis să plece din localitate sau în alte școli: se anunța cine va veni în locul lor înainte ca orice concurs să aibă loc.


Răspunsurile primite, dacă încercai să mergi în audiență, erau aceleași: «Știm, dar nu avem ce face, aceeași situație e și aici, rezistați!».


Ceea ce este în politica de la noi s-a infiltrat și în școală. În opinia mea, un asemenea mediu nu mai are legătură cu educația, școala și normalitatea, ci mai mult cu setea de conflict, putere și bani.


Din toate aceste motive, am plecat cât de departe am putut fără nicio urmă de regret pentru tot ce am lăsat în urmă. Am împachetat două valize, am încuiat apartamentul și gata.


Părinții mei au fost nevoiți să își vândă casa din Drobeta Turnu Severin și să plece la București. Au în jur de 80 de ani și au nevoie să fie lângă unul dintre copiii lor. O serie de vieți date peste cap.

Există însă o putere divină, o energie a Binelui din Univers. Într-o săptămână, aveam casă și mașină în Statele Unite, în condiții de excelență chiar și pentru standardele americane.

Privesc cu perplexitate la aceste lucruri pentru care am muncit un sfert de secol în România și mă întreb de ce am stat atâta amar de vreme acolo.

Deși știu exact răspunsul: pentru că o viață împlinită este o viață care aduce schimbare în Bine. Fericirea vine din Binele pe care îl faci celorlalți, indiferent unde ai trăi.


Sacrificiul pentru Bine este același pe orice meridian și pe orice paralelă a globului pământesc. Îmi pare însă rău că nu sunt lângă familia mea.

Profesia este foarte solicitantă aici și, dacă nu ești rapid, eficient și antrenat, nu reușești să faci față.

Imaginați-vă ore de curs de 85 de minute, cu pauze de 5 minute, fără timpi risipiți, fără secunde de întârziere și cu multiple sarcini de învățare, comunicare și organizare a clasei − toate acestea într-o școală care preia elevul cu o serie de activități și responsabilități care nu există în România.

În ceea ce privește comunicarea cu staff-ul școlii, cu conducerea sau cu colegii, imaginați-vă că trebuie să comunicați în maxim 20-30 de secunde o problemă și să fiți pregătiți pentru un răspuns de tot atâtea secunde.

Fiecare are sarcinile lui și nimeni nu are timp de pierdut.

Pentru a reliefa complexitatea activității din școală, trebuie să precizez că, într-un liceu de 1.000 de elevi, directorul este ajutat de șase asistenți pe diferite domenii de acțiune.

Eficiența este cuvântul de ordine. Nu există tradiționalul «stat de vorbă»de la noi.

Nu există telefon care să sune, nu există «soțul/soția, mama/tata, fiul/mătușa, agentul de asigurare/administratorul» care să te sune și cu care să vorbești în timpul programului de lucru.

În același timp, comunicarea multitudinii de probleme ce trebuie transmise și monitorizate se realizează prin email, o diferență culturală de luat în considerare, de altfel: 10-20 de emailuri zilnice sunt parte din activitățile paralele de realizat în pauze sau în perioada de planificare a lecției.

Platformele tehnologice în care funcționează întregul sistem școlar sunt un univers pe care nu îl putem imagina în România.

Diferența între scenariul orelor de clasă de aici și din România este comparabilă cu cea dintre prima generație de TV alb-negru și Smart TV-ul color cu ecran curbat, maximă rezoluție HD și Chromecast built-in.

Orice profesor și elev primesc un laptop și, respectiv, un Chromebookdotate cu softurile aferente, conectate la platforma tehnologică a școlii. Sunt setate astfel încât să nu poată fi utilizate decât în scopuri educaționale.

Smartboard-uri, proiectoare, table, televizoare și ecrane de proiecție uriașă există în fiecare sală de clasă.

Sala de sport e mai mare decât suprafața fostului meu liceu. Terenul sportiv e cât stadionul municipal al fostului oraș. Campusul școlar e cât suprafața tuturor liceelor și terenurilor școlare din orașul din care recent am plecat.

Așa cum intuiam după participarea mea, în 2012, la primul program internațional în SUA, explicația pentru gradul de civilizație și educație la care se găsește societatea americană rămâne aceeași, acum ca și atunci: profesionalism, eficiență, disciplină.

Îmi place extraordinar de mult: lucrezi în echipă, ai colaboratori care-și dau silința ca lucrurile să funcționeze, se discută și se conjugă eforturile.

Toți se așteaptă ca, dacă ai o problemă, să o comunici și să primești ajutorul echipei. Dacă echipa nu funcționează, trebuie anunțată din nou problema și se caută soluții până se reglează situația.

Diferența de mentalitate este că asemenea discuții și colaborări nu se interpretează din punct de vedere personal.

Vanitatea și orgoliile nu își au locul, iar atitudinea e permanent deschisă și receptivă, o atitudine strict profesională și nu una personală, după cum spuneam.


Nimeni nu judecă pe nimeni, nimeni nu este preocupat de ce face sau ce zice altul. Nimeni nu este recalcitrant și nimeni nu zice «da» dacă nu își respectă cuvântul.

Aici, datoria, standardele de calitate și profesionalismul sunt pe primul plan, și aceasta este explicația mea pentru tot ceea ce găsesc perfect, minunat și magic în existența pe pământ american.".




Manuela Prajea,