Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Friday, May 31, 2013

Dialogul politic la nivel inalt


Ani in sir , multi dintre noi am considerat ca RESPECTUL pentru celalalt semen si pentru opiniile lui ( in special pentru femei ,  copii , si batrani )   este o norma sociala ABSOLUTA  . Problema noastra . Anii si vorbele au trecut , am ramas numai cu faptele sociale nude . Textul citat mai jos este  din presa noastra recenta , apartine unui inalt demnitar in exercitiu al statului nostru , si  obliga  fiecare cetatean roman sa ramana singur  in fata propriei constiinte si a propriei lui  judecati politice , sociale si morale  : 


"Cum să mă exprim eu ca să nu se supere nimeni ?  
Cred că doamna Macovei e dusă cu sorcova, ca să zic aşa.(s.n.)  
Tot doamna Macovei ne spunea anul trecut cum l-am suspendat pe Băsescu ca să-l graţiem pe Adrian Năstase. Nu l-a graţiat nimeni pe Adrian Năstase. În rest, pe Becali nu ştiu dacă îl graţiază sau nu preşedintele Băsescu, în niciun caz nu despre asta am vorbit vreodată. Deci, ce să-i urez domanei Macovei ? Sănătate. E o prostie, a nu ştiu câta prostie, nu tot Macovei a zis în Parlamentul European că două milioane şi jumătate de voturi au fost fraudate ?  
Bănuiesc că s-a convins toată lumea că e cu sorcova. Să văd cum o să traducă în engleză, să mă pârască la Parlamentul European"( s.n.) 
 Victor Ponta, aflat la Bruxelles pentru Consiliul European.


Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/victor-ponta-monica-macovei-e-dusa-cu-sorcova-vezi-ce-raspunde-europarlamentarul-1038724.html

Thursday, May 30, 2013

Valorile politice ale comunitatii Contributors.ro

Comentariul de mai jos a fost postat la un articol aparut pe platforma Contributors.ro : 

Ciprian Ciucu -
What goes on in a private bedroom between consenting adults is no business of the state


Sergiu Simion spune:
Valorile politice ale comunitatii Contributors.ro
In ultimele articole , domnul Ciprian Ciucu a adus in discutie un subiect extrem de interesant :

” Vă propun deci un mic experiment: valorile politice ale comunității contributors.ro. Sunt o comunitate on-line aici? Eu cred că da, deja avem comentatori consacrați. Este un experiment și voi continua acest exercițiu doar dacă văd că există interes din partea dumneavostră, și cât va fi menținut acest interes.”

Modul in care o face este la fel de interesant :

” Va asigur ca respectul meu pentru comentatorii articolelor mele este implicit, in calitatea lor de participanti la discutie. Jignirile sunt scoase din discutie.Nu-i respect decat pe cei care a ataca la persoana, se exprima vulgara, la adresa altor comentatori sau a mea. Acele comentarii nici nu ajung pe site.”

Tot respectul pentru aceasta atitudine care , intentionat sau nu , atinge o problema extrem de sensibila . De cand frecventez aceasta platforma este prima data cand o astfel de pozitie este exprimata clar de catre un autor de pe Contributors.ro si la adresa cititorilor de pe aceasta platforma. Aceasta pozitie este in antiteza perfecta cu o atitudine diametral opusa prezenta pe aceeasi platforma si anume declararea unui razboi deschis cititorilor ( un fel de „liber la insulta” ) de catre domnul Dragos Paul Aligica , autor care isi imparte cititorii in pro-sustinatori ( „inteligenti”) si critici ( „prosti”) declansand impreuna cu primii o vanatoare de vrajitoare si o mineriada virtuala impotriva ultimilor (http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/02/mineriada-virtuala-domnului-dragos-paul.html) .
O problema in cazul acestei platforme si in cazul acestei comunitati virtuale este moderarea , discreta sa spunem , prin lipsa de formulare clara a regulilor de baza ale site-ului :

„Contributors.ro incurajeaza dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor si cunoastere nemijlocita….Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului ( N.B. Care sunt acestea ?) .De la politici publice la arte si social media, varietatea subiectelor abordate tine doar de priceperea si vointa autorilor care semneaza textele gazduite aici. Diferenta vine din valoarea adaugata fiecarei opinii sau analize in parte.Criteriile de selectie a articolelor sunt:1. Autorul sa fie expert in domeniul despre care scrie sau un foarte bun cunoscator al unei situatii sau stari de lucruri2. Subiectul articolului sa fie cat mai de actualitateAlte precizari:– Nu publicam eseuri sau critica literara.– Nu publicam autori care sunt urmariti penal ”http://www.contributors.ro/despre )

Cum ceea ce nu este interzis poate fi considerat drept permis , observam ca dezbaterea relaxata NU interzice in mod explicit insulta si limbajul trivial , ca atare exista si cazuri de aceste tip ( din fericire inca foarte putine ) .
Dincolo de aceste probleme, comunitatea Contributors.ro ( autori & cititori-comentatori ) este una extrem de eterogena mai exact o unitate in diversitate in care avem de la lideri de opinie consacrati si pana la debutanti . Calitatea articolelor platformei este de regula foarte ridicata, exista articole si autori de exceptie care sunt o adevarata incantare pentru orice om educat si pentru orice cetatean responsabil . Totusi , ca sa pastram obiectivitatea , in unele cazuri calitatea comentariilor si a dezbaterilor depaseste calitatea unor articole care se pare ca sunt promovate tocmai pentru a mentine diversitatea de opinii si a acoperi un spectru politic si cultural cat mai larg.
Daca trecem acum de la autori la cititori , principala problema a comunitatii Contributors.ro este lipsa ei de relevanta prin statutul incert al membrilor ei ( peste 80% sunt de fapt anonimi ) . Proportia covarsitoare a pseudonimelor la cititorii-comentatori si neasumarea clara a responsabilitatii opiniilor in cazul lor ( autorii isi asuma integral responsabilitatea pentru opiniile afirmate , exista foarte putini autori care scriu sub pseudonim ) ridica semne de intrebare cu privire la impartialitatea si obiectivitatea unor cititori-comentatori aflati sub pseudonim chiar in conditiile in care libertatea de opinie este un fapt incontestabil.
Explicatia posibila a acestei situatii este data nu de specialistii in dezinformare de altadata sau de vreun un strateg al serviciilor de acum , ci de un ganditor de dreapta : „ în condiţiile moderne ale “războiului asimetric”, controlul opiniei publice a devenit mai decisiv decât obținerea victoriei pe teren militar.” (http://inliniedreapta.net/dereferinta/spirala-tacerii-si-banalizarea-crimei-olavo-de-carvalho/)
Ca sa spunem lucrurilor pe nume , ipoteza ca o parte din acestia sa comenteze nu din pasiune pentru lumea ideilor imaginata de Platon , ci dintr-o sarcina de serviciu poate fi , intr-o anumita masura , plauzibila. Probabil ca cei care au experienta dialogului pe forum-uri isi mai amintesc poate cazul celebru de la ziarul „Cotidianul” ( cu ceva ani in urma acesta era un ziar democratic ) unde un forumist celebru pentru violenta limbajului a fost demascat de catre forum-istii de atunci cu ajutorul administratorilor site-ului ( asa s-a aflat ca numitul „Bibicu`” de pe forum era de fapt colonel la Serviciul de Telecomunicatii Speciale).
Oricum ar fi , o discutie intr-o comunitate formata in proportie de 80% din pseudonime seamana de fapt cu un bal venetian in care oricine poate fi de fapt orice, iar dialogurile decurg cam tot dupa acelasi tipic, in care de sub ceva se ascunde de regula altceva. Cu aceste precizari si delimitari , putem reveni in sfarsit la problemele, dilemele si obiectivele atat de captivante formulate de catre domnul Ciucu.
Autoevaluarea ideologic-valorică propusa membrilor comunitatii Contributors.ro ( in principal cititori/comentatori ) are scopul de afla cum se raporteaza ei :

a) fata de tara 
b) fata de mediul de afaceri si 
c) cum percep raporturile dintre spatiul personal ( intim ) si spatiul public , respectiv pana unde pot accepta imxtiunea statului in spatiul lor privat.

Perspectiva este una foarte atractiva ( ar fi o provocare extraordinara sa ne definim valorile noastre ca romani ) , dar in realitate deplaseaza discutia de la sistemul politic si valorile politice, la individ si la valorile lui culturale. Dar aceasta a fost de fapt problema ?
Initial, premisa de pornire a discutiei a fost formulata in acesti termeni :

„ Teoretic, normal ar fi ca valorile politicienilor, lucrurile în care ei cred, să se regăsească în politici publice, în măsuri concrete de guvernare.

In final, problema a devenit alta pentru autorul articolului si pentru cititori :

„ De vreun an acum, îmi recaut identitatea politică ”

Cu riscul de a afirma o opinie transanta , cred ca problema nu este de fapt la cetateni sau la comunitatea Contributors.ro , ci la politicieni , partide si sistemul politic .
La nivel general cel mai bun exemplu il constituie acest document absolut uluitor care prin necesitatea formularii lui chiar la varf , arata prin extrapolare lipsa de structurare din intreg sistemul politic si social de la noi :

 http://www.evz.ro/detalii/stiri/acordul-ponta-basescu-coabitare-fara-epitete-intre-presedinte-si-premier-ce-parere-aveti-1.html#commentAddLink

Pe de alta parte, un caz punctual prezentat chiar de catre domnul Ciucu are un caracter de reprezentativitate atat pentru caracterul multor politicieni romani cat si pentru anormalitatea unor structuri politice care numai in virtutea inertiei sociale se mai numesc inca „ partide”.
In acest caz avem un amirabil crochiu politic , respectiv portretul domnului Remus Cernea :

„Remus Cernea a fost la început idealist dar i-a trecut… și-a construit cu greu o oarecare notorietate ca oengist secularist … A încercat să facă un partid dar nu a reușit … avea deja ani buni de idealism în spate și-i cam ajunsese. Cu instrumente de oengist nu schimbi mare lucru, avea nevoie de acces mai direct la inițiativă legislativă și de o tribună nouă. I-am strâmbat din nas când l-am văzut consilierul lui Victor Ponta, dar am ridicat din sprâncene când și-a reluat retorica care l-a conscrat și a venit cu inițiative legislative consonante cu propria-i viziune. Am apucat să-i reproșez în față mișcarea cu Ponta. Mi-a răspuns aproape consternat: ”Dar tu nu înțelegi ce am făcut?!? Am intrat în Parlament chiar pe voturile lor! Pe ale lor cu 60%”. Cinci zile mai târziu își anunța demisia din grupul PSD pe motiv că el, ca ecologist, nu poate susține politicile privind extracția gazelor de șist ale Guvernului Ponta. Îi împărtășesc ecologismul deși nu-s convins că-i un ecologist autentic. În fine, eu cred că ecologismul este mai degrabă tehnicalitate, politici publice deștepte și mai puțin ideologie. Nu imi e foarte clar ce politici economice susține (și dacă susține).”

De ce acest caz punctual este unul absolut reprezentativ ? Pentru ca acesta este un model standard al ascensiunii politice si sociale de la noi in care nu conteaza de fapt in ce crede viitorul politician , nici in ce cred cei de langa el , nici in ce cred cetatenii care il voteaza . Mai simplu , acest sistem este un fel de furat reciproc al caciulilor la scara intregului sistem politic .
Cu alte cuvinte, politicianul, colegii lui , partidul, partidele , si cetatenii votanti ( turmentati sau nu) s-au aliniat constiinciosi noului trend al „realismului politic si social”. Mai exact, isi vor schimba valorile morale si politice , colegii , sau tabara politica, la fel de des cum isi schimba o femeie lenjeria intima , pentru ca , nu-i asa, „scopul scuza mijloacele” si conform noii filozofii morale aparute dupa 1990 „numai boul e consecvent”. In aceasta efervescenta politica generala in care au disparut total „boii” si totul este permis , ce reguli se mai pot aplica in „jocul politic”( ce frumos suna ! ) adica intr-o lume fara reguli ?! Foarte interesante .
In aceasta paruiala generala nu mai conteaza de fapt argumentele, nu mai conteaza cine are dreptate, sau cine spune adevarul. Conteaza numai atacul si desfiintarea persoanei adversarului prin toate mijloacele , deci conform unei tehnici deja validate , cine striga mai tare si isi insulta mai rau adversarul castiga „meciul”, pentru ca un politician nu trebuie doar sa inghita o singura broasca râioasă ci sa curețe toata balta de ele. Daca tehnica nu va fi foarte eficienta impotriva unui adversar din cealalta tabara dar de aceeasi teapa, ea poate fi folosita fara gres impotriva unui adversar cu adevarat onest si din alta stofa si care nu face parte din bestiar adica din nici o tabara cunoscuta :

„ este vorba de ataca onoarea nefericitului din atâtea părți, prin atât de multe mijloace de comunicare diferite şi cu o astfel de varietate de acuzații contradictorii, de multe ori intenţionat absurde şi ridicole, încât el, simţind lipsa de viabilitate a unei dezbateri curate, să ajungă să prefere retragerea în tăcere. În acel moment, el este defunct din punct de vedere politic.”

Aceasta logica politica si sociala extrem de pragmatica explica de ce in actualul sistemul politic de la noi ( si prin derivatie, si in cel social ) pentru multi politicieni prestigiul si credibilitatea sunt variabile SF si exprimate intr-o limba extraterestra pentru planeta politicii noastre . In sfarsit, desi toti suntem egali , legea insasi este de fapt o bariera . Aici citez cu cinism un politician, fost ministru de externe , care ne-a explicat didactic tuturor, in direct si la o ora de varf , de ce aceasta nu functioneaza la fel pentru toti :

„ Leii sar peste ea, cateii trec pe dedesupt, iar boii se opresc in ea ” ( consecventa costa, nu ?! :) )) .


Dupa cum lesne se poate observa din aceasta expunere „didactica” , veriga lipsa in acest sistem este exact cetateanul onest si care respecta legile , adica cel care finanteaza voios tot acest ansamblu care merge ca uns , dar care nu mai are prevazut un loc in schema si pentru cei ca el. Asta este , urma scapa turma si nu trebuie sa caute solutii la cei care nu au de fapt interesul sa i le dea , pentru ca in ultima asa instanta , asa cum spunea un prieten al tarii noastre intr-o afirmatie memorabila :

„ Romanii vor reusi singuri in politica , nu cu ajutorul politicienilor ”.

Nu ne ramane decat sa speram acest lucru pentru ca timp de peste doua decenii , politicienii ne-au tot demonstrat si cine sunt , si ce vor ei de fapt si la ce ne putem astepta de la ei . Dupa ce tot timpul au facut exact ce au vrut, acum tot ei culeg exact ce-au semanat.

http://www.contributors.ro/dezbatere/what-goes-on-in-a-private-bedroom-between-consenting-adults-is-no-business-of-the-state/#comment-138516

Wednesday, May 29, 2013

Ce mai face Avocatul Poporului ?



DIGI 24 | Gheorghe Iancu, Avocatul Poporului | MEDIAFAX FOTO
Gheorghe Iancu, Avocatul Poporului - MEDIAFAX FOTO
Sursa : http://www.digi24.ro/stire/Avocatul-Poporului-iese-in-apararea-lui-Adrian-Nastase_22640



Lucreaza . Intens . Nu este foarte clar dupa ce principii si nici ce se intelege prin popor, dar rezultatele se vad . Iata un asemenea rezultat mirobolant in legatura cu poporul care nu poate urca sau coborî prin pasajul de la Universitate cu scarile  rulante deoarece acestea  mai mult stau decat merg  :) ) 


Probleme cu scările rulante au fost încă de la inaugurarea pasajului de la Universitate. In urmă cu doi ani, Avocatul Poporului s-a autosesizat în legătură cu scările rulante care mai mult stăteau. Acestea au fost repornite după ce Avocatul Poporului a făcut sesizări atât la Primăria Capitalei, cât şi la Metrorex."
http://www.gandul.info/stiri/marele-mister-de-la-statia-de-metrou-de-la-universitate-dezlegat-primarul-oprescu-ploaia-arde-motoarele-10907305

Monday, May 27, 2013

Responsabilitate corporatista si responsabilitate de stat

Comentariul de mai jos a fost facut la un articol aparut pe Contributors.ro :


Ciprian Ciucu What’s good for the most successful corporations is always, ultimately, good for all of us


Sergiu Simion spune:

„What’s good for the most successful corporations is always, ultimately, good for all of us”
Regret dar nu cred ca aceasta este cea mai fericita formulare a intrebarii pentru mentalitatile inca existente si stimulate la noi .
Corporatiile, multinationalele, firmele , etc, reprezinta si acum pentru o parte din populatie incarnarea „rechinilor imperialisti” care calca totul in picioare ( in mentalul unei parti a populatiei inca traieste serialul Dalas, J.R. Ewing, etc. ).
Poate ca o solutie mult mai buna era aceea de a porni chiar de la faptul ca in 1954 , Curtea Suprema a SUA a inclus o lege in cel de-al Paisprezecelea Amendament la Constitutie in care se stabileste ca intreprinderile sunt considerate “persoane fizice”si , prin urmare beneficiaza de aceleasi drepturi si protectie ca orice individ, si crearea unor astfel de “persoane fizice” a deschis calea unei noi epoci. Mai clar, firmele , exact ca cetatenii , au si obligatii dar si drepturi .
Ca sa inteleaga tot romanul , corporatiile si firmele private sunt obligate sa respecte anumite standarde si aici apare diferenta enorma intre responsabilitatea corporatista si cea de stat .
Sa ne gandim numai din punct de vedere al consecintelor imediate si de perspectiva in privinta masurilor luate , ce s-ar intampla la noi din punct de vedere al responsabilitatii cu o firma privata de produse alimentare despre care s-a aratat ca vinde produse toxice ( chiar daca nu moare nimeni ) , si ce se intampla cu un spital de stat in care moare un pacient…
Pe de alta parte, la noi inca exista strategia si tehnica controalelor multiple, concomitente si in asalt asupra unei firme pentru ca nici o lege nu interzice Garzii Finaciare, Politiei, Protectiei Consumatorului , Directiei Sanitare, etc. sa vina intr-un an , si la o singura firma , de cate ori au chef  si pana cand totul “iese bine”, adica conform planului prestabilit. De amenzi !
Poate ca din aceasta perspective trebuia conceput chestionarul pe care ni l-ati prezentat ( de fapt intrebarea ) . Asa cum arata, ridica mingea la fileu nostalgicilor ( “ Ce legatura exista domnule intre binele companiei Nissan,etc. si nea Caisa cel cinstit, dar care nu are bani nici macar sa-si cumpere o bicicleta ?!" Dupa parerea lui, niciuna ! ) .
Poate ca o solutie ar fi o investigatie de alt ordin , respective una care sa acopere mai multe dimensiuni si sa ofere un profil mult mai complet al cetateanului respectiv al (non)receptivitatii sale fata de mediul de afaceri (http://www.contributors.ro/dezbatere/id-always-support-my-country-whether-it-was-right-or-wrong/#comment-138004)
N.B. Fara sa fiu ironic , relevanta sondajului si esantionului ales de dvs ( aici au multe de spus multe sociologii… ) in mod natural nu poate fi foarte mare in primul rand prin numarul respondentilor si in al doilea rand prin anonimitatea lor, dar si o comunitate formata 80% din anonimi ramane tot o comunitate, nu ?! :) )

Omul & Sistemul


Comentariul de mai jos a fost postat la un articol aparut pe platforma Contributors.ro





Omul & Sistemul


Postulatul de baza in acest domeniu si prezentat  intr-o  intrebare considerata  grea de catre domnul Ciucu   :


a)  I’d always support my country, whether it was right or wrong” ,


este acela ca raporturile dintre om si sistem ( = stat & institutii ) si raporturile dintre oameni si tara in care traiesc,  ar fi oarecum similare.

Acelasi postulat este formulat explicit de catre domnul Ciucu  in comentariile de la acest articol  : 


b) 


Oare ? Dimpotriva , nu cred ca tara se confunda numai cu guvernantii ei temporari cu atat mai mult cu cat unii din ei au ajuns acolo prin frauda morala sau legala  cum a fost de pilda in 1946.

In realitate , acestea raporturi sunt extrem de diferite pentru ca este vorba de planuri complet divergente . Raporturile omului cu istoria, neamul , traditia ,etc. sunt intr-un plan distinct ( este de bun simt sa prespunem ca romanii isi iubesc istoria, tara, traditiile, valorile, etc. si si au mandria de a fi romani  ) . Pe de alta parte, raporturile omului cu sistemul , statul, institutiile lui etc. sunt intr-un plan complet diferit. Ca sa simplificam, detinutii politici din timpul comunismului sunt cel mai bun exemplu : au fost patrioti,  si-au iubit tara, dar in acelasi timp au fost in conflict major cu sistemul politic, statul si institutiile lui , sau mai exact invers. La aceasta intrebare,  ei ar fi raspuns cel mai probabil prin separarea  planurilor.
Ajungem acum la complicata problema a optiunilor si valorilor politice pentru ca orice persoana are si un sistem de valori politice marturisite sau nu . Aici intalnim cele mai mari probleme,  dar si explicatia cea mai plauzibila pentru situatia in care se afla acum societatea romaneasca.

Postulatul de baza este formulat tot de catre domnul Ciucu :

c)  „De vreun an acum, îmi recaut identitatea politică”.

Raspunsul sec ar fi urmatorul . In alte conditii sau in alt sistem , optiunea dvs politica ar fi trebuit sa fie foarte clara si cristalizata  de foarte multa vreme ( intr-o formulare standard, sistemul de valori , inclusiv politice ,  al unei persoane nu se configureaza  la pensie , ci in tinerete ) dar la noi pur si simplu e foarte greu sa o gasiti ( poate chiar imposibil )   si nu din vina dvs.  Sa exemplificam putin .

Totul a inceput  ( sau ar fi  trebuit sa inceapa ) ,  in 1990 . Daca taranistii ar fi ramas taranisti, liberalii ar fi ramas liberali , fesenisti ar fi ramas fesenisti, etc. atunci orice roman stia unde sunt cele patru puncte cardinale din politica ( adica reperele politice si sociale ) ,  respectiv ce doreste , unde vrea sa ajunga, pe unde trebuie sa mearga si daca a ajuns sau nu la destinatie.

Daca. In realitate s-a intamplat cu totul altceva si doua exemple punctuale de strategii politice si sociale in uz la noi  sunt edificatoare. Mai intai avem un  traseism al persoanelor  si explicatia lui este (auto) resetarea sistemului personal de valori indiferent cat este aceasta de credibila sau nu. Domnul Petre Roman de exemplu era fesenist in anii `90 dar a devenit ( nu conteaza aici cum, de ce ,etc.  ) printr-o revelatie...liberal prin anii 2000.  Apoi avem  un prim simptom straniu dintr-un sir de simptome stranii ale societatii romanesti, respectiv o abandonare in trepte a identitatii partinice( „ părăsirea poziţiei strategice (a docrinei), părăsirea poziţiei tactice (a programului) şi părăsirea criteriilor morale de selecţie (a cadrelor partidului şi, implicit, a publicului ţintă)”.
In acest caz nu mai vorbim de clasica capusare comunista  partidului prin „infiltrati” ( pentru ca atunci identitatea partinica se mentine inca )   ci de invalidarea, discreditarea si parazitarea identitatii politice a unui grup social  , cu alte cuvinte o forma nemaintalnita pana acum de razboi informational.  Vorbim despre ceva de neimaginat  in Occident,  respectiv de traseismul partidelor politice de la noi (http://www.contributors.ro/editorial/traseismul-partidelor-miscarea-prin-care-partidele-o-iau-razna/).
Rezultatul este disparitia reperelor politice si sociale care poate explica ceva din strania configuratie a actualei societati romanesti.

Ca sa reluam exemplul anterior , un taranist  ramas taranis din anii `90, se putea trezi mai intai cu domnul Ioan Talpes drept coleg (!)  , iar in final constata uluit ca i-a disparut de fapt chiar si  partidul pentru care a stat in inchisoare !
In aceste conditii nimeni nu-si mai poate regasi de fapt o reala identitate  politica ( chiar daca a avut-o odata ! ) deoarece chiar si identitatile partidelor au devenit forme fara fond,  cu atat mai mult uniunile lor electorale care sunt pur si simplu obiecte imposibile ( "struto-camile") din jungla lui Meining ( „social-liberal”; „democrat-liberal” ,etc.)  sau un fel de "bla-bla-bla" , cum ar spune adolescentii …).
In mod logic, cetatenii obisnuiti  nu pot deveni nici ei altceva decat niste cameleoni care iau culoarea unui mediu incert  , dar chiar si asa  sunt in mare dificultate,  deoarece nu stiu exact ce culoare sa mai aleaga dupa ce unii le-au incercat cam  pe toate.

Pe cale de consecinta poate ca cea mai buna strategie nu este aceea de a raporta omul la tara si tara la om,  ci de a face ca omul sa se raporteze la propriile lui convingeri ceea ce poate deveni interesant.

Cu alte cuvinte , si independent de "partide politice ",  fiecare isi poate completa singur  un profil al convingerilor ( figura de mai jos ) ca sa vada cat de comunist ( anti-occidental )  sau cat de democrat ( pro-occidental ) este 



Un asemenea  profil se poate obtine prin raspunsul  la 50 de intrebari : (http://forum.romportal.com/forums/thread/79906.aspx ) 


N.B. Comentariul dvs despre comunitatea existenta pe Contributors.ro :
” Vă propun deci un mic experiment: valorile politice ale comunității contributors.ro. Sunt o comunitate on-line aici? Eu cred că da, deja avem comentatori consacrați. Este un experiment și voi continua acest exercițiu doar dacă văd că există interes din partea dumneavostră, și cât va fi menținut acest interes.”
il consider chiar mai important si necesita un comentariu separat :) )

Friday, May 24, 2013

Regionalizarea si (ne)increderea sociala

Comentariul de mai jos a fost postat la un articol publicat pe Contributors.ro :



Alexandru Cabuz : O regionalizare agilă – în atenţia d-lui vice-prim ministru Liviu Dragnea


Sergiu Simion spune:
Regionalizarea si (ne)increderea sociala

1. Problema increderii sociale
Discutiile recente despre regionalizare readuc in discutie , direct sau indirect , parametrii de stare ai statului roman si ai societatii in care traim. In cazul de fata este evidenta abordarea acestei probleme prin paleative psihologizante ( din anumite motive, la noi acum tendinta psihologizarii este la moda ) sau chiar paralogisme :

” Liantul coeziunii şi încrederii reciproce este singurul mecanism real de stabilitate intra-regională.” ” Capacitatea unei regiuni de a lua riscuri, chiar mici, pentru a tenta reforme administrative, pentru a avansa în necunoscut, este esenţială pentru o regionalizare agilă, şi ea depinde fundamental de climatul de încredere din interiorul regiunii.”

Este adevarat ca “uleiul/nisipul în rotiţele asocierii este încrederea/neîncrederea” , dar chiar daca il citam pe Alexis de Tocqueville, acestea se construiesc numai pe o baza sociala care favorizeaza comunicarea si cooperarea . Cu alte cuvinte, stabilitatea intra-regionala se construieste pe institutii , legi , norme si cutume care asigura baza increderii sociale , nu invers ( prin reducere absurd, toleranta si increderea locuitorilor unei regiuni , oricat ar fi de mari , nu sunt suficiente pentru echilibrul ei daca aceasta este condusa dupa cutume, norme si legi rasiste de exemplu ).
Mai mult decat atat, modul care autorul considera ca este generata increderea este unul total atipic :

” Aici nu vorbim de omogenitate economică, socială sau industrială, ci de acea omogenitate mai profundă de atitudini, mentalităţi şi identităţi care generează încredere şi deschidere între oameni.”

Numai o abordare “psihologica” a schimbarii sociale este si insuficienta si contraproductiva (http://www.gandul.info/magazin/harta-care-loveste-in-credinta-ca-poporul-roman-este-primitor-si-ospitalier-pe-cine-nu-ai-vrea-sa-ai-drept-vecin-10885774 ).
Ca sa existe incredere intre oameni ,ei nu trebuie neaparat sa aiba “atitudini si mentalitati identice” (?!) ci trebuie sa respecte aceleasi cutume si norme sociale , sa impartaseasca un set minim valori sociale comune , ceea ce in final poate genera comportamente predictibile.

2. Slaba „capacitate administrativa”
Pe de alta parte, o abordare scientista sa-i spunem, a unei realitati mult mai prozaice cum este cea de la noi este foarte dezirabila , dar nu neaparat si una foarte adecvata :

„ O a doua abordare, ceva mai complexă, este de a organiza un studiu al fluxurilor de informaţie şi de bani, în interiorul ţării, pentru a vedea care sunt zonele de contact direct şi frecvent, sau „bazinele de atracţie” ale reţelei sociale şi economice. Studiul poate fi implementat mai rapid decât ar părea la prima vedere, prin metodele ilustrate în acest articol…”


Deocamdata , si dupa datele prezentului istoric , acest moment este la fel de posibil ca acel moment in care un cetatean oarecare isi poate vedea singur ceafa fara sa se uite in oglinda. O simpla investigatie neutra ( daca ar fi posibila ) asupra guvernului , ministerelor, prefecturilor, primariilor, administratiilor financiare, caselor de pensii, etc. , ar arata dimensiunile reale ale comunicarii, cooperarii, comunicarii si interactiunii existente intre aceste institutii, ar arata eventualul limbaj comun si dimensiunile reale ale “capacitatii administrative”. Una din aceste dimensiuni a fost exemplificata cu ani in urma de un fost ziarist la ziarul „Tinerama” (Bogdan Teodorescu ) . Acesta a povestit ca in perioada in care a lucrat la Secretariatul General al Guvernului , a descoperit proceduri de lucru pastrate din anii `50 ( cand in tara inca aveam consilieri rusi) iar principala teama a unui functionar de stat era aceea ca atunci cand ridica receptorul sa dea o dispozitie „in teritoriu” , nu avea garantia ca la celalalt capat al firului se mai afla cineva… Tot cu ceva ani in urma , am cunoscut un caz intr-o firma cu capital de stat unde raspunsul la o adresa trimisa intre doua compartimente a durat fix 6 luni de zile , desi se aflau unul langa altul si le desparteau fix 10 cm de beton .
Pana la aparitia acelor harti deocamdata imposibile la noi , sa discutam putin despre ceea ce dvs numiti “o abordare graduala” :

„ Această abordare graduală face parte dintr-o tendinţă mult mai largă în domeniul managementului şi inovării organizaţionale, cunoscută sub mai multe nume în funcţie de domeniu: „agile engineering”, „lean manufacturing”, „extreme programming”, şi nu în ultimul rând „lean government”. În contextul de faţă voi folosi termenul de „regionalizare agilă”.

Tichia de margaritar…. Cand Uniunea Europeana si nu numai (http://www.business24.ro/articole/capacitate+administrativa+romania ) a insistat atat asupra “slabei capacitati administrative” a Romaniei ( o simpla cautare a acestei sintagme pe Google respectiv a sferei si continutului notiunii , provoaca iritarea oricarui contribuabil lucid ) , dvs veniti cu “abordarea graduala” in termenii lui “extreme programming”( ?!) , adica un fel de “extreme training” , dar pentru institutii si sisteme, nu pentru persoanele dependente de adrenalina . Frumos.
Numai ca aceasta solutie ar fi la fel de adecvata Romaniei in momentul actual , ca si moftul distribuirii pensiei minime pe carduri in catunele noastre unde persoanele varstnice ( in principal fosti membrii CAP ) nu au nici calculatoare in casa , nici furnizori Internet, dar ar primi prin Fan Courier carduri personalizate pentru “Home Banking”. Motivul este existenta la noi a unui stil de organizare si conducere prezentat mai jos pe care canadienii il denumesc „crunch-mode” ( stilul „scrasnit”).

3. Crunch-mode ( stilul “scrasnit” )
Regula de fier a acestui stil ar fi pe scurt urmatoarea : maximum de efort si de stress cu minimum de eficienta, toate obtinute prin mentinerea permanenta a executantilor si decidientilor inferiori in situatii de imposibilitate sociala, economica , profesionala si psihologica.
Modelul standard al acestui stil este reprezentat de termenele nerealiste ( „mobilizatoare” in limbajul de altadata ) dupa principiul : „ Cand trebuie sa fie gata ? Ieri ! ”. Acest stil explica traditionala incapacitate a administratiei de stat , a ministerelor, etc. de la noi de a-si respecta propriile termene . Rezultatul este un comportament organizational standard care respecta un proverb arhaic : „Pestele de la cap se strica si de la coada se curata”.
Axiomele tacite ale acestui mod de conducere sunt de o simplitate dezarmanta :

1.Decizia administrativa este prevalenta asupra deciziei profesionale.
2.Orice decizie si actiune la nivel inverior necesita control si aprobare la nivel superior.
3.Orice investigatie exterioara asupra unui nivel al organizatiei se poate face numai cu acordul conducerii acelui nivel.

Pana in prezent nu a existat o singura cercetare calificata care sa arate perceptia reala a romanilor asupra eficientei guvernarilor , asupra eficientei administratiei de stat, asupra statisfactiei cetatenilor , si in special “asupra raporturilor cetatenului cu sistemul” . In actualul orizont temporal nici nu va exista, pentru ca exista interese uriase sa nu se schimbe de fapt nimic ( “decat pe ici, pe colo, dar nu in punctele esentiale “).
Cu alte cuvinte, este greu de gasit un singur domeniu in care s-a aplicat de la cap la coada un algoritm extrem de simplu ( misiune, obiective…) si pe o perioada mai lunga de 4 ani fara sa se schimbe mereu totul : obiectivele , strategia, programele, activitatile , si responsabilii lor.
Cauze profunde ale acestui stil sunt arhetipurile sociale profunde incastrate inca in mentalul colectiv de catre o societate pana mai ieri inchisa :


- mentalitatea de buncar generata de militarizarea discreta a societatii romanesti (http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/05/societatea-in-civil-sau-militarizarea.html ) ,
- mentalitatea de santier generata de persistenta haosului social (http://sergiusimion.blogspot.ro/2010/02/santierul-numit-romania.html) si, cel mai grav dintre toate, “penitenciarul social ”.
In acest din urma arhetip statul , institutiile si functionarii lui au apriori dreptate. Pe cale de consecinta,  cetatenii onesti sunt considerati apriori vinovati , drepturile, bunurile sau chiar viata cetatenilor nu sunt in realitate valori ( ce conteaza pentru economia ansamblului ca s-au pierdut 50 de inimi pentru transplant la vreo 20 de milioane de locuitori, sau ca o gravida sta 5 zile cu fatul mort in pantec ?!) , deci pot fi deposedati usor de ele, si cum nu prea sunt gasiti vinovati pe aici, cetatenii trebuie sa-si caute dreptatea prin alte zari sau pe la CEDO daca mai ajung cumva pana acolo.

4. Decalajul intre starea formala si starea reala
Teoria si practica haosului bine temperat este problema cheie a (dez)organizarii din societatea romaneasca si persistenta ei ( orice fapt social are o cauza si o explicatie, nu ? ) dupa mai mult de doua decenii de tranzitie originala spre nicaieri explica de ce batem pasul pe loc , ne invartim in cerc si statul vinde in mod constant cetatenilor blana ursului din padure :
„ Ceea ce ni se pare absolut de neînţeles din toată această situaţie este modul în care sunt vehiculate cifrele statistice oficiale la nivel oficial. Chiar dacă sursele de date sunt diferite – recensământul e întocmit de Institutul Naţional de Statistică iar listele electorale sunt «fabricate» la nivel local – cineva trebuie totuşi să sesizeze marile inadvertenţe şi, deşi diferenţele nu au consecinţe asupra rezultatului votării, acestea trebuie, într-un fel eliminate. Credem că un asemenea rezultat atât de straniu este simptomatic pentru capacitatea modestă a instituţiilor statului român de a gestiona problemele cetăţenilor ţării ( s.n.) ; practic o eroare de 10% în estimarea volumului populaţiei unei naţiuni nu se mai întâlneşte astăzi nici în ţări din lumea a treia cea mai subdezvoltată (s.n.)” 
Traian Rotariu, Mircea Comşa, Câteva consideraţii statistice asupra alegerilor, în Traian Rotariu, Mircea Comşa, coordonatori, Alegerile generale 2004. O perspectivă sociologică, Eikon, Cluj-Napoca, 2005. p.32
Cand exista o eroare majora chiar si in estimarea volumului populatiei unei natiuni , consecintele sociale aferente decurg in mod logic . Decalajul intre starea formala si starea reala exista in aproape toate domeniile incepand cu invatamantul, sanatatea , sistemul de pensii, administrarea fiscala, etc. care sunt pur si simplu in dificultate ori de cate ori trebuie sa ofere date exacte, certe si trebuie sa-si respecta propriile termene ! Bineinteles, nota de plata o va achita intotdeauna contribuabilul onest . Exemple punctuale de haos social bine temperat :

Dar cel mai bun exemplu este chiar procedura standard a Politiei Romane folosita la stabilirea identitatii unei persoane. Pe calculator exista evidenta completa numai a cartilor de identitate , in schimb dosarele folosite pentru eliberarea buletinelor , si pe zeci de ani in urma exista , dar numai in arhiva. Cand o persoana cu vechiul buletin de identitate dorea sa obtina noua carte de identitate , algoritmul folosit de Politie presupunea ca minimum doi vecini ai subiectului Popescu M. de exemplu , sa garanteze verbal in prezenta lui si a agentului de politie constatator , ca Popescu M. este Popescu M. !
Rezultatul a fost acela ca uneori vecinii au declarat ce au vrut ei si conform constiintei lor ( au fost cazuri cand Politia s-a trezit cu adevaratul Popescu M. dar dupa ce deja ii eliberase o carte de identitate cu acelasi nume dar altei persoane ) iar consecinta in sistem a fost aceea ca unele persoane care existau in mod real nu apareau in calculator pentru ca nu si-au schimbat buletinul , alteori pot apare in calculator persoane care nu exista,etc.
Inainte de a ne intreba cum putem regionaliza Romania ( cum o putem „regionaliza” eficient cand statul nu stie exact nici macar cati cetateni are ?! ) ar fi poate mult mai util sa ne intrebam cum putem realiza eficienta si transparenta institutiilor pe care le avem deja si cum putem realiza un control public asupra lor .
Un document oficial uluitor,  ACORD DE COLABORARE INSTITUȚIONALĂ semnat cu ceva timp in urma intre presedintele Traian Basescu si premierul Victor Ponta , este adevaratul diagnostic organizational pentru stadiul real in care se afla institutiile statului roman :


Mai exact, fara o resetare a sistemului actual si fara asezarea lui pe baze rationale, orice proiect social de anvergura si orice „regionalizare” ramane o forma fara fond .

5. O alta abordare
Un articol aparut pe Linkedin ( Tim O’Reilly – Linking Mission to Strategy and Action ) ofera o modalitate utila de abordare a prioritatile sociale si organizationale ale unei societati .
Punctul de plecare il constituie Code for America respectiv o modalitate simpla si clara de a gandi prioritatile de organizare printr-o piramida cu patru nivele : misiune, strategie, programe, activitati ,etc. ( ce-o fi atat de greu ?!) respectiv un proiect non-profit care are drept scop sa implementeze eficienta Web in infrastructurile de stat si in acelasi timp o organizatie non-partizana si non-politica ( http://codeforamerica.org/ ; http://en.wikipedia.org/wiki/Code_for_America ) gandita sa ajute administratia centrala si locala sa mearga mai bine prin implicarea si participarea cetatenilor ( un fel de e-guvernare).
http://media.licdn.com/mpr/mpr/p/2/000/1ba/307/10b22a1.png)
Intrebarea care decurge de aici este daca, unde , cum , si cand , inaintea „ regionalizarii , ar putea fi scris si aplicat un asemenea model ( oare cum ar arata un fel de „Code of Romania” ? ).
In cazul Romaniei lucrurile sunt de fapt mult mai complicate . Avem un sistem social construit “a rebours” pe sanctiune si control social care porneste ab initio de la prezumtia de vinovatie si/sau incapacitate a cetateanului si de la principiul ( „turcu` plateste ” ) , cu alte cuvinte este construit pe nefericirea acestuia. Exemple punctuale :

- primele sefilor si functionarilor de la casele de pensii sunt direct proportionale cu economiile /reducerile facute la … fondul de pe pensii ( = pensii neacordate ! ); 
- salariile politistilor de la circulatie sunt direct proportionale cu numarul de amenzi aplicate soferilor si cetatenilor ;
- cetateanul care nu aplica intr-un anumit termen pentru obtinerea unor drepturi le pierde nu este clar de ce si in favoarea cui , etc.,etc.,…

Logica ascunsa a sistemului nu este una care sa functioneaze transparent si la lumina zilei pentru ca nimeni nu doreste sa raspunda la intrebarea capitala : „Ce este de fapt secret intr-o institutie publica sau care functioneaza cu bani publici ?!
Evident, acest sistem nu este construit pe o logica sociala normala dar , din nefericire , aceasta problema nu intra nici in preocuparile Avocatului Poporului care are cu totul alte prioritati, nici in proiectele „regionalizarii” care are cu totul alte obiective.
La limita , orice cetatean ( pentru stat el este numai un „contribuabil” ) care s-a confruntat cu malaxorul administrativ si megamasina sociala de la noi care merge aparent in gol si in contul absurdului ( in realitate are scopuri foarte precise si absolut distincte de interesul cetatenului ! ) dar macina afara incetare vieti, destine, cariere , ar avea tot interesul ca acest sistem sa fie resetat si asezat pe baze normale .
Problema este ca in economia ansamblului social , si pentru cine stie cate vreme de aici incolo , vointa cetatenilor responsabili este una necesara, dar nu si suficienta.

Thursday, May 23, 2013

Societatea in civil sau militarizarea discreta a societatii romanesti


In mod oficial Romania a intrat in NATO si in Uniunea Europeana. In mod neoficial , si prin militarizarea excesiva a societatii ,ea  isi mentine discret structurile specifice sistemului  de altadata si in mod implicit  mentalitatile aferente unei tari comuniste . 
Cele 20.000 de acordari de grade de ofiteri in rezerva  iesite in spatiul public anul trecut *) nu prea semnaleaza in acest caz o societate civila si europeana,  ci mai degraba una in civil.  Structura partii vizibile a aisbergului nostru social in care ploua de fapt cu grade si functii , este prezentata mai jos : 


  • Crin Antonescu. Pre­şe­dintele PNL, căpitan, avansat în 2005 direct de la gradul de sublocotenent.
  • Ovidiu Ioan Silaghi. Ministrul Transporturilor, avansat colonel în 2008.
  • Teodor Meleşcanu. Şeful SIE, colonel din 2007.
  • Teodor Atanasiu. Fost ministru al Apărării, avansat locotenent-colonel în 2005, când era ministrul Apărării;
  • Călin Popescu Tăriceanu. Fost premier şi preşedinte al PNL, colonel, din 2007.
  • Cristian David. Fost ministru de Interne, colonel din 2008.
  • Cristian Ţopescu. Senator PNL, e colonel din 1985.
  • Dan Bordeianu. Locotenent-colonel din 2010.
  • Victor Paul Dobre. Actualul ministru delegat pentru Administraţie, maior, din 2006.
  • Radu Stroe. Fost secretar general al Guvernului, comandor din 2006.
  • Valentin Rusu. Locotenent-colonel din 2011.
  • Octavian Bot. Căpitan din 1995.
  • Pavel Horj. Locotenent-colonel din 2010.
  • Gheorghe Zoicaş. Locotenent-colonel din 2010.
PSD
  • Victor Ponta. Premier şi preşedinte al PSD, e căpitan din 2001.
  • Adrian Năstase. Fost premier, e colonel din 2002
  • Eugen Bejinariu. Fost secretar general al guvernului, e general de brigadă din 2002.
  • Dan Nica. Ministrul Comunicaţiilor, este căpitan din 2004
  • Miron Mitrea. Fost ministru al transporturilor, actual senator, e căpitan din 2001
  • Şerban Mihăilescu. Senator, e maior din 2001.
  • Adrian Severin. Europarlamentar, e maior din 2009
  • Ioan Rus. Ministru de Interne, e căpitan din 2001
  • Vasile Dâncu. Fost ministru şi parlamentar, e colonel din 2010.
  • Cătălin Voicu. Senator, e general de brigadă din 2003
  • Ion Călin. Maior din 1999
  • Ioan Cindrea, căpitan din 2001.
  • Iulian Iancu. Maior din 2009.
  • Costică Macaleţi. Maior din 2009.
  • Adrian Mocanu. Maior din 2010.
  • Ion Mocioalcă. Colonel din 2010
  • Iuliu Nosa. Căpitan din 1999
  • Dan Mircea Popescu. Fost ministru al Muncii, e locotenent-colonel din 2004.
  • Ion Stan. Maior din 2003
  • Aurel Vlădoiu, căpitan din 1995.
  • Valer Marian. Senator, e locotenent colonel din 2010
  • Cezar Mircea Măgureanu. Senator, e colonel din 2010.
  • Gheorghe Pop. Senator, are gradul de locotenent-colonel din 2010.
PDL
  • Theodor Stolojan. Fost premier, e locotenent-colonel din 1992.
  • Ioan Nelu Botiş. Deputat, locotenent-colonel din 2010
  • Ioan Oltean. Vicepreşe­dintele Camerei Deputaţilor, colonel din 2010.
  • Eugen Bădălan. Deputat, general din 2004.
  • Adrian Bădulescu. Deputat, maior din 2001.
  • Cristian Boureanu. Deputat, locotenent-colonel din 2011.
  • Wiliam Gabriel Brânză. Locotenent-colonel din 2010
  • Nicolae Bud. Deputat, colonel din 2010.
  • Iosif Ştefan Drăgulescu. Deputat, maior din 1997.
  • Vasile Gherasim. Deputat, căpitan din 2000.
  • Ioan Holdiş. Deputat, locotenent-colonel din 2010.
  • Zanfir Iorguş. Deputat, căpitan din 2004.
  • Doru Brasoan Lese. Deputat, locotenent-colonel din 2010
  • Mircea Marin. Deputat, colonel din 2011.
  • Cezar Preda. Parlamentar, colonel din 2011.
  • Adrian Rădulescu. Deputat, colonel din 2010.
  • Neculai Rebenciu. Deputat, locotenent-colonel din 2010.
  • Valeriu Tabără. Deputat, căpitan din 1994.
  • Mircea Toader. Deputat, colonel din 2010.
  • Gabriel Berca. Senator, fost ministru de interne, are gradul de colonel din 2008.
  • Radu Berceanu. Senator, e locotenent comandor din 1998.
  • Gigel Valentin Calcan. Senator, are gradul de locotenent colonel din 2010.
  • Sorin Fodoreanu. Senator, e comandor din 1998.
  • Mihail Hărdău. Senator şi fost ministru al Educaţiei, e căpitan din 1995.
  • Mihai Stănişoară. Senator şi fost ministru al Apărării, e colonel din 2008.
  • Ion Ruşeţ. Senator, e colonel din 2011
UNPR
  • Gabriel Oprea. Deputat, general din 2009
  • Neculai Onţanu. Primarul sectorului 2, general.
  • Cristian Diaconescu. Consilier prezidenţial, are gra­dul de colonel din 2011.
  • Anghel Iordănescu. Senator, e general maior din 2009
  • Eugen Nicolicea. deputat, colonel din 2011.
  • Culiţă Tărâţă. Deputat, colonel din 2010.
  • Emil Bostan. Deputat, locotenent-colonel din 2010.
  • Luminiţa Iordache. Deputat, colonel din 2010.
  • Ion Tabugan. Deputat, locotenent-colonel din 2010.
  • Răzvan Turea. Deputat, locotenent-colonel din 2010.
  • Tudor Ciuhodaru. Deputat, locotenent-colonel din 2010.
  • Liviu Câmpanu. Senator, are gradul de locotenent-colonel din 2010.
  • Laurenţiu Chirvasuţă. Senator, e colonel din 2011.
  • Sorin Serioja Chivu. Senator, e locotenent-colonel din 2009.
  • Nicolae Dobra. Senator, are gradul de colonel din 1995.
UDMR
  • Kelemen Hunor. Colonel din 2011.
  • Cseke Attila. Locotenent-colonel din 2008.
  • Verestoy Attila. Colonel din 2010.
Minorităţi cu grade
  • Păun Nicolae. Rom, locotenent-colonel din 2011.
  • Niculae Mircovici. Bulgar, general de brigade din 2007.
"Utecistul" colonel
  • Mugur Isărescu. Guvernatorul BNR şi fost premier are gradul de colonel în rezervă din 2011. Acelaşi grad de colonel în rezervă îl are şi fostul vice-premier George Copos, care înainte de 1989 a avut funcţie de conducere în UTC. El a primit acest grad în 2005.
              ( Sursa: http://rudenie-retea.blogspot.ro/2013/05/20-000-de-acordari-de-grade-de-ofiter.html

Aceasta este numai aripa militara cunoscuta a Parlamentului  respectiv aceea care complica lucrurile si le multiplica cu doi ( la problemele de coruptie deja cunoscute ale unor senatori si deputati,  se mai adauga si problemele de coruptie ale unor generali si colonei , si reciproc  ) pentru ca si armata are propriile ei probleme foarte grave **) .
La nivelul ansamblului social lucrurile stau si mai rau,  mai exact , catastrofal . Pe langa ofiterii "descoperiti " recent , mai exista si cei "acoperiti" ceea ce transforma  societatea romaneasca la varf  intr-un fel de bal mascat venetian ***)  in care conform unei sintagme primitive , dar sugestive,   "nu se mai poate cunoaste om cu persoana"  :

"“România are acum şase servicii secrete: SRI, SIE, UM0962, STIS, SPP, DGIA, încadrate cu 30.000 de ofiţeri. În 1978, un ofiţer supraveghea 1466 de cetăţeni români. Acum supraveghează doar 732 de cetăţeni. SRI, care acoperă o populaţie de 22 de milioane, are 12.000 de ofiţeri. Echivalentul său francez acoperă o populaţie de trei ori mai mare şi are 6000 de ofiţeri, iar cel german are 2448 de ofiţeri pentru o populaţie de 80 de milioane” 
(http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/855856/De-ce-a-ramas-Romania-in-zodia-Securitatii/

Cu atatia ofiteri pe cap de locuitor este evident ca avem exact mentalitatea unei cetati asediate deci , cu mic , cu mare,  trebuie sa invatam sa ne mai si aparam. Exemplul personal  il dau chiar membrii Parlamentului care pot deveni ,  la cerere , absolventi ai "Universitatii Nationale de Aparare"  sau chiar pot face un pas inainte asimiland nu numai o noua "cultura de securitate" ci chiar o "cultura de intelligence"(!) ****).
Problema este ca fiind atat de bine reprezentati in societate cei cu sau fara uniforma , dar cu grade, ei ajung sa creada ca lumea trebuie croita musai dupa  chipul si asemanarea lor,  de unde si raspunsul reprezentativ dat recent de un fost ministru al apararii despre propria sa condamnare penala pentru tranzactii ilegale cu terenurile armatei :

"Această condamnare este o ruşine ( sic!) pentru justiţia românească ( adica nu pentru domnia sa -n.n. ! ). Este ca pe vremea comuniştilor. Nu contează probele, ci doar dorinţa de a da o anumită pedeapsă"Victor Babiuc( fost Ministru al Apararii Nationale , Ministru de Interne, Ministru de Justitie )

http://www.mediafax.ro/social/babiuc-considera-o-rusine-condamnarea-sa-asteapta-sa-fie-ridicat-de-politisti-si-dus-la-penitenciar-10890522


Echivalentul in spatiul societatii civile , mai exact in civil *****) este reprezentat de un segment absolut distinct in care gasim si aici eternii  "baieti destepti" care plutesc nestingheriti  in spatiul nostru social  :
" Ca in fiecare domeniu al activitatii publice, avem “baietii destepti” si in societata civila, nume pe care il poarta pentru ca bineinteles ei nu poarta uniforme si nu sunt parte din administratia statului. Asta teoretic, pentru ca nu stim daca au sau nu uniforme in dulap si daca nu le-au purtat si pe vremurile raposatului. Stim fara indoiala ca acesti reprezentanti ai nostri trebuie sa slujeasca nobilele teluri in slujba catateanului impotriva “capcaunilor” sistemului. Problema incepe cand acesti nobili corifei ai drepturilor omului si ai civismului public devin “capusele” sistemului si nu aparatorii cetateanului."  
http://cursdeguvernare.ro/societatea-civila-si-crizele-globalizarii-romania.html

Ca intr-o adevarata democratie originala, " implementarea democratiei in societatea civila"  se poate face inclusiv cu ajutorul si  fondurile Ministerului de Interne ******)

Daca la acestea mai adaugam structurile oficiale de la lumina zilei ( Armata, Politia, Justitia, Ministerul de Interne, etc. ) si starea de asediu permanent din institutiile publice generata prin unificarea administratiei publice cu Ministerul de Interne in cadrul M.I.R.A de acum cativa ani  ( pe cale de consecinta  in administratia publica actuala o zi de munca a unui angajat poate incepe si in acest prezent istoric cu clasicul salut :  "Sa traiti !") exista suficiente elemente  pentru o sinteza. 
Un sistem social construit "a rebours" numai pe sanctiune si control social , de fapt pe nefericirea cetateanului  ( primele sefilor si functionarilor de la casele de pensii sunt direct proportionale cu economiile /reducerile  facute la fondul de pe pensii ; salariile politistilor de la circulatie sunt direct porpotionale cu numarul de amenzi aplicate soferilor ; cetateanul care nu aplica in termen de 1 an pentru obtinerea unor drepturi  le pierde probabil pentru ca acestea sa poata ajunge la altii, etc.,etc.) nu este un sistem construit pe o logica sociala normala. Din nefericire,  Avocatul Poporului are cu totul alte prioritati de investigatie si actiune.

In final obtinem  o imagine elocventa a spatiului de manevra care mai poate ramane cetateanului mediu , respectiv a atmosferei irespirabile din societatea romaneasca in care cetateanul onest, democrat si european de la noi traieste si a modului in care acesta se simte , exact ca un peşte pe uscat. 



Surse :

*) Dan Culcer :  România. 20 000 de acordari de grade de ofiter in rezervă
**) Razvan Chiruta - Batalionul rusinii din Armata Romana
***) Vlad Stoicescu - De a ramas Romania in zodia Securitatii
****) Ion Duvac - Cultura de intelligence a decidentilor politici
*****) Theophyle - Societatea Civila si crizele globalizarii - Romania
****** ) Cristi Ciuperca, Liviana Rotaru - Cum sa faci primul milion cu M.A.I.