De la controlul opiniei publice la spirala tacerii
Aceste tehnici de dezinformare, manipulare si control al opiniei publice (http://korben.info/techniques-secretes-controler-forums-opinion-publique.html) sunt inca secrete poate in Occident, dar dupa experienta celor doua decenii care au trecut deja, si dupa experimentele sociale si politice si bombardamentul din mass-media la care au fost supusi cetatenii romani, un cititor avizat de la noi este familiarizat in mod cert cu multe dintre acestea.
Daca ne gandim numai la calitatea dialogului social de la noi si la cultura invectivei reactivata recent, la degradarea limbajului nostru public care a atins cote alarmante si la rolul jucat de mass-media in (de)formarea si controlul opiniei publice respectiv al (de)formarii sistemului de valori sociale, este evident ca aceste tehnici in mare parte nu mai sunt un secret pentru nici o persoana cu o cultura medie.
Sa facem un mic exerciu de aplicatie practica :
1. Cum va explicati ca pe acest forum de exemplu , din 115 comentarii o mare parte sunt semnate cu pseudonime exotice , nume incomplete si/sau diminutive, deci multi cititori renunta la propria identitate si/sau adopta una de imprumut ?
2. Cum va explicati faptul ca inclusiv unii autori de pe aceasta platforma scriu si publica sub psedonim , desi aici nu este vorba in nici un caz de romane sentimentale pentru domnisoarele de pension ?
3. Oare de ce multe din comentariile la articole mai vechi de pe Contributors.ro aplica avant-la-lettre exact tehnici de acel tip ?
4. De ce in unele comentarii la articolele de pe aceasta platforma ( inclusiv la acest articol ) apare uneori atacul la persoana, inclusiv insulta ( e usor sa insulti sub pseudonim , nu ?) , iar moderatorii forum-ului nu intervin, nu atentioneaza si nu baneaza un comentator care incalca regulile ( care reguli, nu ?!), cum se intampla pe cel mai mare complex portal din diaspora (http://www.romanian-portal.com/) de exemplu („Atunci cand ai primit un Avertisment, recomandarea noastra este sa incerci sa ai un comportament mai civilizat. Avertismentul este primul pas pe care il faci spre suspendare.” ) , unde sunt foarte multi comentatori si foarte multe subiecte ?
Problema este ca aceste tehnici , in mare parte cunoscute la noi, nu sunt decat varful aisbergului . Exista tehnici poate chiar mai grave decat acestea care s-au aplicat de multi ani la noi si la altii , scopul fiind acela de a reduce la tacere anumite opinii prin tehnica „spiralei tacerii „ si de a impune altele ( tehnica a fost aplicata in cazul disidentilor politici ca scriitorul Paul Goma , Herta Muller a primit premiul Nobel in strainatate dar a fost inclusiv insultata in presa din tara , despre un scriitor ca Mircea Cartarescu am aflat ca a fost insultat in direct la un post TV,etc.,etc. ) :
„ Alexis de Tocqueville a descoperit de ce Biserica a pierdut un război pe care avea toate șansele să-l câştige. Lui i se datorează prima formularea a teoriei “spiralei tăcerii”, pe care, în cercetări ample asupra comportamentului opiniei publice din Germania, Elizabeth Noëlle -Neumann a venit să o confirme pe deplinThe Spiral of Silence: Public Opinion, Our Social Skin (2ª. ed., The University of Chicago Press, 1993). A tăcea în fața unui atacator necinstit este o atitudine la fel de sinucigașă ca și încercarea de a-i respinge acuzaţiile în termeni “elevați”, dându-i o demnitate pe care el nu o are. Amândouă aceste lucruri te aruncă direct în vârtejul “spiralei tăcerii”.
„Lenin spunea că, atunci când i-ai luat adversarului voința de a lupta, ai câștigat deja lupta. Dar în condiţiile moderne ale “războiului asimetric”, controlul opiniei publice a devenit mai decisiv decât obținerea victoriei pe teren militar. Regula leninistă se transformă astfel automat în tehnica “spiralei tăcerii”: acum este vorba de a stinge din sufletul inamicului nu numai dispoziţia sa războinică, dar până şi dorinţa lui de a argumenta în propria apărare, simplul lui impuls de a spune câteva cuvințele timide împotriva agresorului.”
„ Însăși murdăria, răutatea anumitor atacuri, sunt planificate astfel încât să constrângă victima, insuflând în ea repulsia de a se angaja în discuţii care îi suna degradant şi forţându-o astfel fie la tăcere, fie la o etalare de politeţe rece superioară care nu are cum să nu pară un simplu camuflaj improvizat al unei dureri insuportabile şi prin urmare, o recunoaştere a înfrângerii. Nu poţi opri un atac refuzând să atingi cu un deget persoana agresorului sau demonstrându-i politicos că ceea ce face el este interzis de Codul Penal.”
