Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Wednesday, May 6, 2009

Tradarea psihologiei

Tradarea psihologiei



O mai tanara colega de breasla mi-a pus de curand o intrebare transanta : “ Cum poate cineva sa renunte la profesia lui ?”. Am promis ca-i voi raspunde la aceasta intrebare dar pentru ca raspunsul nu este atat de simplu, o voi face treptat prezentand motivele pentru care am renuntat la aceasta profesie. Aceeasi intrebare dar sub forma de repros ( “Ai tradat psihologia !”) mi-a fost adresata de o prietena jurista. Dar "tradarea psihologiei" are mai multe sensuri si depinde de cine este facuta. Mai jos este prezentat un material autentic care se refera la conditia psihologului la stat si poate fi interesant pentru psihologii onesti .




Referat
cu privire la statutul si salarizarea psihologului F.C.N.E. Cernavoda

D-lui Presedinte al Renel
In atentia _________________________________________________

Consider ca este necesar sa supun atentiei Dvs o situatie existenta de mai multa vreme si de a carei rezolvare depind atat conditiile concrete in care imi desfasor activitatea in cadrul intreprinderii cat si salarizarea mea. In virtutea acestui scop, relatarea are un caracter impersonal si se axeaza asupra cauzelor care au generat-o . Ca atare, nu exista nici o persoana sau chiar o intentie explicita care sa poata fi puse sub semnul acuzarii , scopul relatarii fiind numai cel mentionat anterior.
In cei 10 ani de activitate prestata in aceasta unitate (sunt angajat din anul 1987) statutul si salarizarea mea ,ca psiholog ,nu au fost definitivate. Data fiind perioada lunga de timp aflata in discutie sunt prezentate mai jos numai elementele importante :

* In anul 1988 ,dupa aproape 2 ani de practica in laboratoare de profil (Laboratoarele de Psihologie din cadrul fostului Minister al Energiei Electrice, Laboratorul de Medicina Aeronautica, Institutul de Neurologie si Psihiatrie, Centrul de Selectie al Ministerului Apararii Nationale,etc.) si fiind absolvent al sectiei de Psihologie din cadrul Universitatii Bucuresti , am fost autorizat - conform reglementarilor in vigoare si normelor specifice domeniului psihologic - ca psiholog specialist C.N.E . Din comisie a facut parte reprezentantul Asociatiei Psihologilor din Romania (psiholog Bogdan Lucaciu), ,reprezentanti ai Laboratorului de Psihologie ICEMENERG ( Cornel Sofronie - in prezent cadru de conducere la Centrul de Formare Profesionala din Renel), Laboratorul de Psihologie al CIPEET (psiholog Dan Barbulescu), reprezentantii de atunci ai MEE si INC. Secretarul comisiei a fost d-na ing. Iuliana Gagean care a intocmit si procesul verbal. Mentionez ca in mod curent autorizarea psihologilor - indiferent de domeniul in care activau - avea loc dupa cel mult 1 an de practica .
Motivatia acestei autorizari a fost urmatoarea :

* practica in vederea autorizarii a fost cea mai lunga in raport cu autorizarile curente ale psihologilor din Ministerul Energiei Electrice de atunci si era pentru prima data cand un psiholog dintr-un domeniu de activitate era pregatit prin documentare / practica si in alte domenii de activitate ( in mod concret am cunoscut metodologia aferenta si /sau am asistat la examinarea dispecerilor si operatorilor si muncitorilor din centralele electrice clasice - in general a lucratorilor din industrie - selectia pilotilor militari (avioane supersonice), selectia cadrelor de conducere din armata, examinarile facute de psihologii clinicieni , examinari psihiatrice etc.

* titulatura nu putea fi aceea de psiholog principal deoarece nu se putea face derogare de la reglementarea conform careia acest titlu se acorda numai dupa 5 ani vechime si ,in plus, nu se putea face distinctia dintre o centrala electrica clasica si una nucleara respectiv intre complexitatea activitatii psihologice aferente acestora ( metodologiile de examinare , standardele si etaloanele sunt distincte pentru cele doua cazuri).

In consecinta s-a hotarat crearea functiei /titlului de psiholog specialist ( din cate cunosc acest titlu a mai fost obtinut dupa 1990 de coordonatorul psihologilor din Renel ,psiholog Monica Eftimie). In nomenclatorul Renel aceasta functie este salarizata intre clasele 19 (minim) si 30 (maxim) .
In cazul de fata autorizarea a insemnat dreptul a face examinarile psihologice pentru CNE Cernavoda (de selectie,de autorizare, etc.) de a elibera avize , de a utiliza parafa etc. si de a fi salarizat conform acestei activitati si acestei pregatiri. Din pacate , nici atunci , nici mai tarziu biroul personal nu a luat in considerare aceasta schimbare in statutul meu profesional si nu a actionat in conformitate cu aceasta situatie .
Consecinta directa a acestui fapt a fost aceea ca in cei 9 ani de activitate psihologica desfasurata la C.N.E Cernavoda (raportarea este facuta la momentul autorizarii) am fost salarizat sub grila stabilita de Renel pentru acest domeniu .

Am incercat cu ani in urma sa rezolv aceasta problema cu ajutorul instantelor calificate din cadrul intreprinderii. Juristul de atunci a evitat sa se pronunte in aceasta chestiune. Nici cu lucratorii de la biroul personal nu am avut mai mult succes. In intreaga perioada care s-a scurs de la autorizarea mea si pana in prezent nu am primit nici un raspuns si nici o explicatie de la nici o persoana care a lucrat sau lucreaza in acest birou. Mai mult decat atat , atunci cand am insistat, mi-a fost refuzat accesul la actele originale intocmite de comisia de autorizare respectiv actul de autorizare si procesul verbal intocmit de d-na ing. Iuliana Gagean motivandu-se ca " s-au pierdut". In momentul in care m-am oferit sa aduc actul original (exemplarul meu pe care am avut inspiratia sa-l pastrez) s-a spus ca mai trebuie si procesul verbal intocmit atunci pentru ca "nu se mai stie cine a mai participat". Din discutia cu d-na Iuliana Gagean,d-l Bojici si d-l Draghici a rezultat ca procesul verbal intocmit atunci "s-a pierdut" undeva intre ultimii doi domni fiecare sustinind ca l-a dat "celuilalt".Consider ca acest comportament al biroului personal respectiv neindeplinirea unei atributiuni de serviciu , indiferent de motivatia care a stat la baza lui , a generat intreaga situatie care a urmat respectiv statutul meu incert in cadrul intreprinderii si implicit afectarea salarizarii mele pe o perioada de 9 ani . In toata aceasta perioada am desfasurat activitatea (examinari psihologice de selectie, periodice, de autorizare etc.) cu toate raspunderile din punct de vedere legal (eliberarea avizelor , utilizarea parafei etc.) dar fara recunosterea formala a statutului si deci a drepturilor aferente .
Pe alte planuri consecintele sunt la fel de importante :

* prima, si cea mai importanta, este aceea ca granita dintre ceea ce trebuia sa fac
( sarcinile de serviciu ) si ceea ce aveam dreptul sa refuz (limitele de competenta se definesc prin aceasta) nu a fost niciodata clara.Pentru o prezentare completa a situatiei trebuie sa mentionez ca in 1987 am fost angajat sub rezerva acceptarii in scris a "raspunderii materiale , legale, civile si penale pentru faptele si actiunile mele"! Aceasta conditie specifica nu am mai intalnit-o niciodata - colegii din Renel nu au auzit de asa ceva - si ea este interesanta chiar si in conditiile actuale. Din aceste considerente , in toata aceasta perioada , intre ceea ce mi se spunea sa fac ( conform viziunii personale pe care o avea asupra domeniului si activitatii psihologice seful compartimentului din care faceam parte in momentul respectiv)si ceea ce trebuia sa fac (conform reglementarilor domeniului si deontologiei profesionale) a existat intotdeauna o anumita discrepanta. Din acest motiv au fost oarecum inevitabile situatiile in care decizia psihologica era transgresata in plan administrativ . S-a incercat uneori impunerea modului in care sa fac examinarea, influentarea tipului de aviz psihologic final sau chiar reconsiderarea acestuia. Unele situatii au fost intr-un fel obiective. Orice sef de compartiment a fost interesat sau chiar a luptat pentru a-si angaja cei mai buni profesionisti (si nu poate fi acuzat neaparat de rea intentie) dar a acceptat mai greu ideea ca intre aptitudinile profesionale si cele psihologice nu exista intotdeauna o concordanta. Altele au avut o tenta ridicata de subiectivism. Tendinta existenta multa vreme in politica de personal a fost aceea de a atrage sotul angajandu-i si sotia ; asa se face ca initial intreprinderea voia sa angajeze o persoana dar din motive care nu au neaparat legatura cu intreprinderea la examen ajungeau mai multe ( frati, cumnati, etc.) Altfel spus, in fata presiunilor la care am fost supus ( si nu au fost putine) nu m-am putut prevala de nici un drept formal conferit de statutul profesional cu atat mai mult cu cat o constrangere suplimentara este generata chiar prin deontologia profesionala-psihologul nu trebuie sa se angajeze in conflicte (deoarece isi pierde credibilitatea ) si de aceea este deschis sicanelor ( pentru ca nu se poate apara ).

* nu a fost definitivata fisa postului si implicit nici statutul / pozitia mea in cadrul intreprinderii ; in consecinta spatiul fizic in care mi-am desfasurat activitatea (biroul) a fost localizat in diverse locuri si aceeasi incertitudine a existat si in privinta pozitiei pe organigrama. Situatia a fost definita plastic de un reprezentant al partenerului canadian : " nu inteleg de ce daca faci examenul psihologic de selectie si autorizare pentru o centrala nucleara nu esti trecut si in cartea ei de telefon ".

* statutul si pozitia incerta au fost amplificate de conflictul inerent care a existent intre independenta profesionala specifica domeniului si o mentalitate predominanta pana nu demult. Intr-un sistem in care decizia prevalenta a fost de tip ierarhic sau administrativ decizia profesionala nu era considerata cu adevarat o prioritate.Si in cazul activitatii psihologice, desi dupa 1990 reglementarile Renel prevedeau un statut clar pentru activitatea psihologica in raport cu alte activitati (respectiv compartimente din intreprindere) din diverse motive acesta nu a putut fi pus in practica . Asa se face ca in realitate activitatea psihologica a fost coordonata mai putin pe linie ierarhica (respectiv de catre conducerea intreprinderii) si mai mult pe linie administrativa ( de catre biroul personal de exemplu). Dar , se stie , factorii administrativi in sensul mentionat au fost tributari unei mentalitati specifice in care , printre altele, ideea "independentei profesionale" era prohibita. La acest nivel , practic nu au existat ratiuni pentru care perceptia asupra activitatii psihologice sa fie pozitiva.

* incertitudinea amintita mai sus este cauza pentru care nu am putut beneficia de
avantajele compartimentului la care am fost arondat la un moment dat . (Chiar si in perioada in care am apartinut direct de conducerea F.C.N.E. situatia mea a ramas
neschimbata sub ambele aspecte -statut si salarizare.) In momentul in care Centrul de Pregatire de care am apartinut la un moment dat a primit sporul de exploatare am fost arondat Biroului Personal care a considerat ca nu trebuie sa primesc vreun spor deoarece trebuie sa apartin ...compartimentului de la care venisem. De aici am trecut in cadrul Dispensarului F.C.N.E. Dar nici aici nu am beneficiat de sporul corespunzator considerindu-se ca activitatea mea este diferita si nu are legatura cu
cea desfasurata in cadrul acestuia (ceea ce , intr-o anumita masura, a fost adevarat pentru toate compartimentele din care am facut parte). Pe scurt, in toata aceasta perioada, am beneficiat cu siguranta numai de sporul de vechime si de fidelitate .

* nu am aflat cum a fost evaluata activitatea mea, ce criterii au fost folosite si nici de cine a fost facuta aceasta evaluare . In cei 10 ani de activitate in aceasta unitate am vazut doar 2 aprecieri ale activitatii mele . Prima dintre ele a fost facuta in perioada in care imi desfauram activitatea in cadrul fostului C.S.I.P. (Centrul de Selectie si Pregatire) si reflecta mai degraba parerile personale despre psihologie ale fostului meu sef - dl.ing.Draghici si mai putin aspecte din activitatea mea profesionala. A doua (si ultima) a fost facuta anul acesta de d-na dr.Sava (din punct de vedere formal) in realitate fiind elaborata de administratora Dispensarului F.C.N.E. in spatiul caruia imi desfasor activitatea in momentul de fata.In absenta unei astfel de evaluari , volumul de munca implicat in activitatea psihologica din unitate - si acesta putea si poate fi raportat oricand la activitatea psihologica din alte unitati Renel - practic nu a fost (re) cunoscut decat in mica masura. Din acest motiv argumentele pe care le-am adus in favoarea angajarii unui personal auxiliar pentru activitatea psihologica nu au fost considerate convingatoare.

* in general, prin situatia creata s-a ajuns in mod inevitabil la incalcarea reglementarilor Renel respectiv a contractului colectiv de munca .

Trebuie sa mentionez ca in perioada amintita am facut multe demersuri in cadrul intreprinderii pentru rezolvarea problemelor personale si profesionale amintite. De exemplu, in urma contestatiei pe care am depus-o in anul 1993 a fost recunoscuta importanta activitatii depuse , a fost recunoscut faptul ca sunt salarizat sub grila Renel , s-a propus chiar avansarea cu cateva clase dar din aceste premise a rezultat o concluzie opusa: ramane cum a fost ! (afirmatia o pot proba cu documente ). Si in acest an am relatat pe scurt aceasta situatie d-lui Director al F.C.N.E. care mi-a recomandat sa fac un referat in care sa explic pe larg situatia. L-am redactat si l-am depus pe data de 10.03.1997 (cu numarul de inregistrare 2699). M-am interesat mai tarziu daca a fost primit . Raspunsul a fost da, si mi s-a propus sa mai astept ca sa poata fi cercetata situatia relatata. Am asteptat dar din nefericire, nici pana in prezent, nu am primit vreun raspuns ( verbal sau scris ).

In concluzie, bilantul celor 10 ani de activitate psihologica desfasurata in cadrul C.N.E. Cernavoda este pozitiv pentru intreprindere (selectia si autorizarea personalului pentru Unitatea 1 a implicat si examinarea psihologica a peste 2000 de persoane) si negativ pentru psihologul care a prestat-o. In cea mai concisa exprimare , nu este vorba de o prejudiciere accidentala a unor drepturi ci de o eroare (omisiune ?) constanta ,sistematica si pe termen lung a carei explicatie nu am reusit sa o aflu.
Deoarece demersurile facute in toata aceasta perioada nu au avut nici un rezultat si dat fiind disconfortul resimtit pe plan personal in toata aceasta perioada, am consultat reprezentantii comunitatii profesionale de care apartin (psihologii din Renel) pentru a evalua situatia amintita prin raportare la cele existente in randul acestei comunitati. A rezultat ca acesta este singurul caz in care un psiholog din Renel este salarizat la acest nivel (si aceasta facand abstractie de specificul activitatii din acest loc de munca).
Cu toate acestea , am refuzat in mod constant (pana in acest an) sa prezint situatia amintita altor instante ierarhice de decizie considerand ca ,trecand peste unele conjuncturi de moment, situatia poate fi rezolvata si trebuie rezolvata in cadrul intreprinderii. Dupa 10 ani nu mai cred in aceasta posibilitate.
Va multumesc pentru atentia acordata.


psiholog Sergiu SIMION

F.C.N.E.Cernavoda
05.09.1997





Nota

Referatul de mai sus a fost depus la sediul Renel din Bucuresti cu sprijinul unei colege, dna Monica Eftimie ( decedata intre timp ) care era atunci coordonatorul psihologilor din Renel. Ea mi-a garantat depunerea lui la sediu dar mi-a spus cu regret ca nu a putut obtine un numar de inregistrare. In momentul in care ne-am intalnit sa-i dau referatul pe care il adusesem de la Cernavoda, am discutat intr-un birou. Imediat cum am inceput discutia, un “domn” cu camasa alba si cravata a intrat in incapere si fara sa spuna macar “Buna ziua” , s-a asezat fara nici o explicatie langa noi si a inceput sa frunzareasca o mapa cu hartii ( a plecat numai in momentul in care am plecat si noi ).
Impreuna cu dna Monica Eftimie am mers dupa aceea la sefa de personal , dna Letitia Hrebenciuc ( am inteles ca era sotia dlui Hrebengiuc ) unde am vazut o scena halucinanta pentru mine . Dupa ce am intrat amandoi, colega mea a luat pozitie de drepti in haine civile ( imbracata in fusta ! ) , s-a inclinat usor ( ca sa nu spun ca a facut o plecaciune) si a spus “ Sa traiti !”. Am reusit sa spun un “ Buna ziua !” neutru , m-am stapanit sa nu am o alta reactie si am ramas impasibil, dar pur si simplu mi-a fost mila de colega mea care facuse tot ceea ce era posibil sa faca si am stiut din acel moment ca in acel tip de sistem nu exista decat o singura solutie – plecarea. Dna Hrebenciuc m-a privit mai intai lung , apoi mi-a acordat favoarea sa-mi spuna cateva propozitii :

- Dvs sunteti ?! De cand va astept ! Sa-mi dati adresa sa va trimit raspunsul la referat acasa !
- Va multumesc, prefer sa primesc raspunsul ,oficial, pe de adresa de la serviciu .
( N.B. Raspunsul nu a mai venit niciodata.)




Pentru cei care sunt la inceput de drum si mai cred in psihologia facuta in conditiile de la noi , poate este de important sa mentionez trei tipuri de reactii fata de cele relatate in referat. Colega mea de atunci , o persoana foarte capabila si onesta pentru acele vremuri ( o cunoasteam din 1988 ) a fost impresionata de cele relatate si a facut tot ceea ce era posibil pentru a-l prezenta "centrului". Mai tarziu, din aceeasi generatie , dar de o cu totul alta factura, un alt psiholog din Timisoara care a citit materialul a spus numai ca este reprezentativ pentru conditia psihologului de la stat ( e drept, acest psiholog a lucrat tot la stat dar cu totul alt statut ca atare nu avea ce sa reclame si lucreaza tot acolo ). In sfarsit , cea mai interesanta reactie a fost a unei tinere inginere, atunci manager de vanzari la una din primele firme de telefonie mobila de la noi , acum expert european, care a spus stupefiata : “ Asa ceva nu am mai citit pana acum ! Cum ai putut suporta atatia ani ?! De ce nu ai plecat? ” ( dupa reactii, si destine...) Oricum, totul este deja istorie.

Sergiu SIMION


http://www.psihologiaonline.ro/download/art/A084_TradareaPsi.pdf

59 comments:

Anonymous said...

Reactiile psihologilor si ale inginerilor... Imi amintesc de un colocviu "Inventica si creativitate" la Academia Romana, prin '93-'94. Ma dusese o colega psiholog care mi l-a prezentat acolo pe P.P. Neveanu. Individul m-a masurat cu o privire inghetata. Probabil ca nici eu nu paream prea fascinat de cunostinta, dupa ce rasfoisem un manual de psihologie de liceu de-al lui din '60 (plin de expresii de genul "modestia comunista este modestia simpla a luptatorului"). Surpriza a fost ca sedinta era prezidata de Gheorghe Buzdugan, membru al Academiei, profu' meu de rezistenta materialelor. Dom' profesor s-a apucat sa spuna in introducere de X (nu sunt sigur da' parca de Vasile Pavelcu era vorba) ca ajunsese academician desi era agramat. La afirmatia asta, despre un mult citat psiholog pe atunci, s-a lasat o tacere grea peste floarea cea vestita a psihologimii inventico-creativitioniste :-) A trecut ceva de atunci si vantul schimbarii nu e destul de puternic.
Dan

Sergiu Simion said...

Comentariul dvs merita discutat pentru ca vine din afara breslei si beneficiaza de avantajul neutralitatii. Mai intai , "privirea inghetata" era una la moda inainte de `90 ( unii ziaristi au denumit-o "privire de prim-secretar" ) dar s-a mentinut si dupa. O tanara colega aflata in facultate in anii `90 , mi-a povestit ca la unul din primele cursuri P.P.Neveanu s-a uitat cu acea privire prin amfiteatru si a rostit sententios ceva de genul : " Ma uit la voi si vad ca sunt unii care deja au probleme psihologice si nevoie de ajutor de specialitate ". Nu trebuie sa fii specialist ca sa intelegi ce impact poate avea o asemenea atitudine asupra unor invatacei , ce sistem de valori "umanist" si ce fel de deontologie se ascund sub ea . In legatura cu manualul de psihologie citat si dincolo de triumfalismul ideologic, acesta este celebru prin numarul foarte mare de sintagme si formulari greoaie, intr-un limbaj de lemn , aproape imposibil de invatat altfel decat mecanic ( a chinuit generatii intregi de elevi si studenti dar fiind un tabu nimeni nu a avut curajul sa-l critice ) aceasta fiind prima etapa in viitoarea dogmatizare impusa de domeniu. In ceea ce priveste agramatismul unor academicieni indiferent de domeniul de activitate , lucrurile sunt cunoscute . In 1945 adevaratii intelectuali ( unii cu doctorate in strainatate ) au semnat in cea mai mare parte condica de prezenta prin inchisori iar dupa 1945 locul lor a fost luat tot in cea mai mare parte de intrusi care au facut liceul dupa facultatea muncitoreasca de 2 ani dar care aveau o " origine sociala sanatoasa " conform directivelor NKVD pentru tarile comuniste care cereau in mod special ( ceea ce este de neinteles pentru o minte normala !) promovarea la universitati a oamenilor de joasa conditie si fara pregatire. Exceptiile nu facut decat sa confirme regula.

crisa levitchi said...

felicitari pentru referat, chiar daca fara raspuns...

Sergiu Simion said...

Multumesc pentru apreciere, referatul nu a fost facut cu un scop anume pentru ca ar fi fost utopie ( asa cum a remarcat o prietena, in referat nu ceream nimic... ) ci pentru a spune ceva ce acumulasem atatia ani si care am considerat ca trebuie cunoscut. Pe de alta parte, cred ca aceste situatii le-au trait intr-o forma sau alta toti psihologii si atunci, si acum, pentru ca statutul social al psihologului nu a fost clar atunci si nu este nici acum - psihologul este la fel de vulnerabil - si pentru acest lucru nu este numai el de vina . Celebra lege 213 nu stabileste nici un fel de obligatii si raspunderi pentru CPR ,iar psihologul are dreptul sa fie este total responsabil in fata legii si in primul rand in fata Colegiului( nu mai vorbim de subiect si societate...) care poate declansa "anchete penale" legate tot de comportamentul psihologului care are si mainile legate si gura acoperita in timp ce este buzunarit in mod legal.

Anonymous said...

Traditia privirilor inghetate si a comentariilor deplasate de la inaltimea amfiteatrului si a titlurilor universitare este continuata si astazi cu sarg de discipolii lui Neveanu. Orice incercare de a fi original, de a fi diferit, de a fi un pic altfel, de a reforma un sistem aflat pe cale de deces este combatuta fara teama de consecinte, fara teama de a aluneca in ridicol, fara urma de jena si respect pentru mult trambitata etica profesionala. Nu au nici o problema de a schimba rapid statutul de profesor cu cel de arbitru de Ghencea in dispute intre studenti care ameninta sa le puna sub semnul intrebarii competentele pe care pretind ca le au in domenii in care este nevoie sa parcurgi un drum anevoios pentru a obtine consistenta. Nu au reticente in a sugruma cele mai elementare porniri democratice, cum ar fi dreptul la libera opinie. Pe de alta parte, nu au nici curajul de a te aborda direct, caci e mai simplu pentru mediocritatile frustrate sa recurga la intimidari indirecte si strategii de mobbing de scara de bloc. In ceea ce ma priveste, dupa ce mi-am pierdut sotul si cei doi copii intr-un accident rutier, dupa ce am fost singurul supravietuitor al unui atac aerian in Irak, dupa ce am supravietuit inca 8 zile, singura, in desert, ce pot schimba toate aceste manifestari de neputinta din partea unor profesori care, la inceputul studiilor mele universitare, aproape ca reusisera sa ma faca sa-i admir si sa-i respect? Pacat de neputinta lor! Pacat si de neputinta noastra!

Anonymous said...

Traditia privirilor inghetate si a comentariilor deplasate de la inaltimea amfiteatrului si a titlurilor universitare este continuata si astazi cu sarg de discipolii lui Neveanu. Orice incercare de a fi original, de a fi diferit, de a fi un pic altfel, de a reforma un sistem aflat pe cale de deces este combatuta fara teama de consecinte, fara teama de a aluneca in ridicol, fara urma de jena si respect pentru mult trambitata etica profesionala. Nu au nici o problema de a schimba rapid statutul de profesor cu cel de arbitru de Ghencea in dispute intre studenti care ameninta sa le puna sub semnul intrebarii competentele pe care pretind ca le au in domenii in care este nevoie sa parcurgi un drum anevoios pentru a obtine consistenta. Nu au reticente in a sugruma cele mai elementare porniri democratice, cum ar fi dreptul la libera opinie. Pe de alta parte, nu au nici curajul de a te aborda direct, caci e mai simplu pentru mediocritatile frustrate sa recurga la intimidari indirecte si strategii de mobbing de scara de bloc. In ceea ce ma priveste, dupa ce mi-am pierdut sotul si cei doi copii intr-un accident rutier, dupa ce am fost singurul supravietuitor al unui atac aerian in Irak, dupa ce am supravietuit inca 8 zile, singura, in desert, ce pot schimba toate aceste manifestari de neputinta din partea unor profesori care, la inceputul studiilor mele universitare, aproape ca reusisera sa ma faca sa-i admir si sa-i respect? Ceea ce am devenit acum multi ani? Pacat de neputinta lor! Pacat si de neputinta noastra!

Anonymous said...

Scuze pentru dubla postare. A fost neintentionata.

Sergiu Simion said...

E adevarat ca aceasta "traditie" continua si ca este posibil si acum sa provoace admiratie si respect ( mai exact ceva ce pare a fi asa ) dar pe termen scurt. Profesorii de la psihologie si nu numai, sunt de fapt experti in controlul comportamentelor si al sistemelor de valori, cunostintele transmise fiind secundare ( in realitate accesul la informatie si /sau resurse este blocat in mod abil ). Mai clar, profesorii universitari in primul rand ,si in mod deosebit cei de la psihologie/ psihiatrie sunt - asa cum mentioneaza tratatele de psihiatrie - responsabili direct sau indirect pentru sanatatea psihica a studentilor . Sa ne imaginam prin absurd ce efecte ar putea avea introducerea unor false sisteme de valori, a unor false ierarhii,incurajarea unora si discreditarea altora,etc. Pe de alta parte , nu puteti cere curaj si fair-play intr-o zona cu alte unitati de masura. Abordarea "indirecta" de care vorbiti tine de atacul eului si tactica discreditarii care sunt mult mai eficiente decat atacul direct care poate genera lideri sau chiar eroi.
Dar cel mai rau lucru este acela ca sistemul se bazeaza pe buna credinta a studentului care vine cu onestitate intr-un sistem bazat, dincolo de lozincile triumfaliste, pe cu totul alte valori morale . Pentru a ramane in regatul absurdului sa ne imaginam o clipa cum ar arata o psihologie umanista construita de indivizi cu o mentalitate securista : "se sparie gandul..." ar fi zis un poet. Dar sa revenim la realitate . Cu un asemenea sistem nu se poate "dialoga" pentru ca de fapt nu recunoaste valoarea individuala si cu atat mai mult valoarea unei opinii proprii. Ori i te supui , ori pleci. Adevarul e dincolo de el si de noi si cea ma buna dovada este aceea ca pentru a-l intelege ori trebuie sa iesim din el , ori trebuie sa platim un pret individual imens ( merita ? ). Dilema ramane : mentinem sistemul si introducem constiintele in Patul lui Procust sau resetam sistemul ( dar pana acum nu s-a intamplat inca in nici un domeniu ) si eliberam constiintele. Si totul pentru ca unii se incapataneaza sa-i faca pe altii dupa chipul si asemanara lor... Pana una alta, frica pazeste bostanaria si cea mai buna aparare impotriva unui atac este preventia lui. Cu cativa ani in urma am analizat modul cum functiona forumul ASPSE ( al studentilor Facultatii de Psihologie din Bucuresti ). Aparent, o diversitate incredibila de subiecte ( as spune ,mii de (pseudo)subiecte si banalitati..). In realitate orice opinie era "aprobata" ( ?) numai de administratorul forumului si anumite subiecte tabu nu treceau gardul ( cu exceptia limbajului indecent , nu vad rostul "aprobarii"...). In plus, site-ul studentesc era atat de greoi conceput ( de ce oare ?) incat abia puteai urmari un anume subiect si era aproape imposibil sa faciliteze contactele intre mai multi studenti care ar fi vrut sa dezbata impreuna o problema .

Sergiu Simion said...

Inainte de a fi psihologi suntem intotdeauna oameni si acest lucru este mult mai important decat orice psihologie sau sistem vremelnic. Toata compasiunea mea pentru pierderea celor dragi ( in aceste cazuri cuvintele sunt intotdeauna insuficiente... ) si admiratia pentru faptul ca nu v-ati pierdut increderea in valorile omenesti dupa ce ati trecut prin stressul maxim pe care il poate suporta un om. Aceasta incredere, ca si credinta , este poate singurul lucru care tine oamenii in viata . Sotia mea a murit acum 8 ani dupa ce a facut cu 7 ani mai inainte operatia de cancer traumatizanta care i-a dat sansa de a mai trai ( evaluarile medicale initiale ii acordau maximum doi ) . In total am stat cu ea in spital atunci peste o luna de zile intr-un salon plin de bolnavi in faza terminala. In fata mortii ,toate fiintele sunt la fel de egale si de fragile. Am vazut lucruri pe care nu le pot povesti poate niciodata , legate de agonia si moartea trupului si sufletului unei fiinte omenesti si lucruri care nu se uita . O batrana de 90 de ani , bolnava de cancer cu metastaza generalizata si dureri cumplite pentru ca morfina nu mai avea efect, a avut puterea sa spuna "Multumesc" pentru o cana cu apa ( nu mai avea pe nimeni si nici o ruda ) , privindu-ma in ochi cu cateva minute inainte sa moara cu aceeasi luciditate, tarie de caracter si distinctie pe care a avut-o toata viata fiind educata intr-un sistem de valori complet diferit de sistemele de valori mai noi sau mai vechi in care am trait noi dar nu le-am ales noi. In fata acestor lucruri omenesti, prea omenesti, ifosele unor mediocritati patentate si "sistemul" de la noi nu sunt decat pretexte pentru controlul si spolierea in masa a reprezentatilor unei bresle . Mai exact, nu sunt decat umbre pe panza vremii ca sa nu spunem caricaturi.

Anonymous said...

Uimitoare experienta! Dumnezeule! Toata admiratia mea! Este clar ca sunteti o invingatoare!
Cat despre traditia cataturilor inguste, si la noi in facultate se intampla la fel. Sunt cativa care au tarie de caracter si pot face multe, dar sunt si mai multi care franeaza lucrurile prin pasivitate. Si se mai vorbeste despre tradarea psihologiei. De fapt, a cui este tradarea? Cine este mai tradator? Cel care sta in interior si submineaza o parte a viitorului, sacrificand interesul general celui personal, care nu are nicio importanta in economia generala, sau cel care refuza aceasta prostitutie morala si pleaca incercand sa faca ceva?

cetateanul said...

Sunt de la Facultatea din Cluj si subscriu la aproape tot ce s-a spus aici ca se intampla in astfel de institutii. Sunt de acord ca neputinta lor exista si va continua sa existe, dar a noastra? De ce trebuie sa plec eu dintr-un domeniu care imi place? Pentru ca nu-i place cuiva cum calc? Neputinta noastra poate lua sfarsit in momentul in care vom avea taria sa spunem: Gata! Ajunge! Destul! Ne-am saturat! S-a rupt apa! E timpul sa renasti, PSIHOLOGIE! Nu am stiut ca pot spune asta pana cand nu am citit experienta de viata prezentata succint de doamna de mai-nainte. Eu sunt un tip timid de fel, dar relatarea respectiva m-a invatat sa-mi fie rusine. Ma consider privilegiat ca suntem colegi de breasla. As vrea sa stiu mai multe despre aceasta experieta, daca e posibil.

Sergiu Simion said...

Cel mai uluitor lucru pentru mine , si am suficienta experienta de viata ca sa afirm acest lucru, este ca asemenea persoane ADMIRABILE exista si gandesc normal intr-un sistem pe care il consider , de multa vreme , dement. Este o tragedie la care pur si simplu nu am raspuns. De aceea, indiferent de ce am trait , am vazut , sau am stiut , si de situatia mea personala , am exclus definitiv ura , pentru ca ura intotdeauna distruge nu numai sistemul ci si componentele si acolo se afla oameni si nimeni nu are acest drept. Singura solutie pe care o vad este o coalizare a celor care gandesc intr-un mod diferit ( pe care noi il numim normal ) dar datorita santajului de sorginte securista - iti pierzi locul de munca si iti distrugi cariera daca vorbesti vorbesti despre ceea ce esti obligat sa taci - ei nu o pot face decat sub anonimat. Persoana absolut deosebita care a trecut printr-o asemenea tragedie si care gandeste dupa asa ceva intr-un mod atat de normal si atat de uman, ma poate contacta oricand daca doreste si voi respecta orice restrictii care ii garanteaza siguranta profesionala si /sau personala . Eu nu am facut nimic altceva decat sa arat bulgarele, avalansa a pornit de mult...Cred ca totul nu este decat o problema de timp.

Anonymous said...

Va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase, dar in ciuda celor traite, nu consider ca sunt mai speciala decat altii. Fiecare crede ca detine monopolul la durere si ca crucea lui este mai grea decat a altora. Important este sa o purtam cu demnitate si luciditate si sa invatam din fiecare calatorie a vietii, astfel incat ajunsi la destinatie sa fim convinsi ca efortul a meritat.
Despre experienta mea nu am nimic impotriva sa va spun mai multe daca acest lucru foloseste.
Pot sa spun ca in acele momente care au urmat pierderii celor dragi am ajuns cat de jos poate sa ajunga un om. Este dificil sa gasesti un alt sens cand incasezi asta dintr-o data. Eu am optat sa plec in Irak, ca jurnalist de razboi. Intr-un anumit moment al sederii mele acolo, unitatea in care ma aflam a fost tinta unui atac aerian, al carui unic supravietuitor am fost, dar testul de supravietuire abia incepea si avea sa mai dureze inca opt zile. Am urat in acele momente faptul ca, inainte sa moara, oamenii aceia m-au invatat tot ce trebuia sa stiu ca sa supravietuiesc unor situatii de criza. Si am urat pentru a doua oara in viata faptul ca familia mea m-a format astfel incat sa nu ma prabusesc nici atunci cand nu mai am pe nimeni in jur. Lupta cea mai dura nu am dus-o cu intinderea desertului pe care a trebuit sa o parcurg, ci cu mine insami. Am stat fata in fata cu toate temerile si slabiciunile mele si a trebuit sa le inving rand pe rand; mi-am exploatat punctele tari pana cand mi-au dat lacrimile si sangele; am cunoscut momente de reala nebunie si am coborat toate treptele iadului launtric. Dar inainte sa capitulez a fost o secunda, cea mai importanta din acea agonie. O secunda in care am vizualizat spectacolul unui om prabusit si nu mi-a placut deloc ce am vazut acolo. Acela a fost momentul in care mi-a sarit mustarul, iar asta mi-a dat puterea sa ajung pana la destinatia propusa. Eram o bucata de carne diforma si sangeranda, dar am stiut ca am invins.
Astazi stau in fata computerului povestind asta, la cativa ani distanta de la acele incercari care m-au redifinit, si as vrea sa spun un singur lucru celor care au urechi sa asculte: cand va este greu, cand simtiti ca ati fost ingenuncheati de greutati, sa nu va fie teama. Sunt doar niste provocari asezate in calea noastra pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam. Efortul este mare, dar rasplata este pe masura. Asa incat permiteti-va sa va sara mustarul si invingeti!

grup bucuresti said...

Bravo, tata! Dupa ce am citit asta cativa de aici din Bucuresti suntem de acord sa recunoastem ca suntem cei mai ai dracu lasi. E adevarat ce se spune dar nu am crezut ca intimidarile sunt pe aceeasi linie. Respect pentru colega noastra si speram sa luam legatura. Am dat si o adresa de mail. Bai, tata, cine a spus ca femeia a deschis usa iadului n-a mintit, dar cine a spus ca tot ea a mantuit-o a spus adevarul!
Asteptam mesaje de oriunde din tara.
Bravo tata bravo!!!!!!!!!!

Anonymous said...

Rusine! Rusine! Cine va credeti de va permiteti sa va ganditi macar la reformarea unui sistem care merge foarte bine. Ati auzit pe cineva plingandu-se? In afara bineinteles de un grup de golani care nu au cu ce atrage atentia. Stati in banca voastra! Tulburati ape care sint perfect limpezi. Faceti un sondaj de opinie pe fata si sa vedem citi se aliaza cu voi.

grup bucuresti said...

Stimate tovaras, exista doua motive pentru care ne este rusine: in primul rand ne este rusine de rusinea dvs, iar in al doilea rand ne-ar fi rusine sa descoperim vreodata ca sunteti unul dintre profesorii nostri. Mai departe ce ne permitem noi sa credem ca putem face sau nu este fix treaba noastra atata vreme cat nu incalcam nicio lege si respectam dreptul la opinie al tuturor cu conditia sa fie civilizati in limbaj. Despre perfectiunea pe care o invocati si despre limpezimea apelor avem cunostinta ca astea se vad asa numai din avion… Noi suntem pe trotuar si le vedem, auzim si simtim altfel. Iar daca noi nu percepem lucrurile bine, atunci nu aveti motive sa aveti o asa reactie scapata de sub control. Ce va deranjeaza de fapt? Sunteti sigur ca noi suntem problema? Cat despre sondajul de opinie pe fata, nu sunteti cam pretentious pentru cineva care scuipa sub masca anonimatului?

Sergiu Simion said...

Avem deja o intampinare curajoasa, anonima, pro-sistem ( deocamdata lipseste amenintarea cu pistolul, arestarea pentru inalta tradare si executia... ) . Unui tovaras care isi apara sistemul din care face parte, i s-au umflat deja venele din cauza invectivelor :


" Rusine! Rusine! ( a) Cine va credeti ( b) de va permiteti ( c) sa va ganditi macar(d) la reformarea( e) unui sistem care merge foarte bine( f). Ati auzit pe cineva plingandu-se?( g) In afara bineinteles de un grup de golani( h) care nu au cu ce atrage atentia( i) . Stati in banca voastra! ( j) Tulburati ape care sint perfect limpezi.(k) Faceti un sondaj de opinie pe fata( l) si sa vedem (m) citi se aliaza cu voi.(n)"

si ne recomanda deja cum trebuie sa vedem lumea in care traim.

Nu irosesc timpul dvs si nici pe al meu cu analiza serioasa a mentalitatii unui asemenea tovaras pentru ca nu este corect sa folosim instrumentele domeniului intr-un asemenea scop.

Deocamdata o iau drept anonima glumeata in stilul marelui nenea Iancu , dar daca simptomul evolueaza serios de la comedie la delirul de gandomanie , o voi trimite exact unde ii este locul . La gunoiul Internetului , cu tovarasul anonim cu tot caruia de 50 de ani probabil ii merge probabil foarte bine. Aici discutau oameni normali , care isi exprimau o opinie si nu avem nevoie de fanatici sau militari. Sa ramana sanatosi dar in lumea lor .

grup iasi said...

Salutare din Moldova! Amanam pt maine participarea noastra la acest interesant dialog dar ne-a dat ghes... rusinea si am sosit mai devreme. Nici pe la noi nu este prea indragit vantul schimbarii si a cam inceput sa ne traga curentul. Am inceput sa ne intrebam cu sarg si in dulcele grai moldovan: ce preferam? Un eventual sfarsit rau sau niste rele fara sfarsit? Sugubatul de adineaori ne-a facut sa ne hotaram. Daca nici Moldova nu este a noastra ci a urmasilor urmasilor nostri, glumetii aistia de ce sunt convinsi ca imparatesc psihologia si lumea? Ai? Si noi am lasat o adresa. Sa auzim de bine, fratilor!

Anonymous said...

Mai baieti, luati-o usor. De unde v-a venit ideea ca lucrurile nu se pot rezolva cu vorba buna? Ati incercat sa stati de vorba cu indrumatorii vostri de an si nu v-au ascultat nemultumirile? Aveti dreptate sa va suparati in urma interventiei de adineauri. De acord: nu-si avea rostul si locul. Dar sunt convins ca veti gasi deschidere la profesorii vostri care nu au nici un interes sa va stie nemultumiti. Fiti maturi in gandire si comportament si apelati la aceasta varianta inainte de a face ceva regretabil. Se poate?

grup iasi said...

Incredibil! Mai citeste cineva mesajul de sus??????? Frate, incredibil!

grup iasi said...

Rugaminte catre domnul Simion:
Va rugam sa nu aruncati nicio interventie de genul asta sau de genul celei de mai sus la cosul de gunoi. Sunt necesare pentru diferenta... In plus oamenii astia isi musca limba singuri foarte bine. Incredibil, fratilor, incredibil!!!!!!!!!!

grup bucuresti said...

L-am citit noi fratilor SI NU PUTEM SPUNE DECAT ACELASI LUCRU: INCREDIBIL!
Nu stim cum e la voi, dar la noi incercarile de dialog se petrec cam in felul urmator:
Noi: Buna ziua, tzatza Floare!
Ei: La Ion cu de mancare!
Noi: Tzatza Floare, tu esti surda?
Ei: Mamaliga si cu urda!

Sergiu Simion said...

Deocamdata nu le arunc si tin cont de sugestii pentru ca aparut o tactica interesanta cunoscuta din anchetele : "politistul" dun , care vine cu bata si "politistul rau" care vine , chipurile ,cu vorba buna. De fapt, sunt din aceluasi aluat amandoi. Din punctul meu de vedere nici nu merita bagati in seamana acesti "reprezentanti" ai nu se stie cui....

grup iasi said...

Neata! Stateam aseara si discutam in club si am continuat discutia si azi la cafea... Observa cineva un aspect curios? S-au primit apeluri individuale si de grup din principalele centre universitare, dar nu si de la Constanta! Poate explica cineva de ce? Noi avem cel putin doua variante: ori studentii de acolo sunt anesteziati complet si nu-si mai vad interesul ori presiunea este extraordinar de mare!

Anonymous said...

Puneti problema de parca lumea e plina de rau si cu cit este mai mult rau in lume cu atit trebuie sa se nasca forte ale binelui care trebuie sa actioneze impotriva lor. Rusine! Studentii nostri sint angajati sa asigure intr-o conceptie unitara cadrul proprice unei eficiente activitati de pregatire si perfectionare multilaterala. Este impardonabil ce faceti! Impardonabil! Discutia a luat sfirsit!

grup iasi said...

Dumnezeule! Stati cu ochii lipiti de acest blog, tovarase? Asta este un alt aspect curios: dupa fiecare prima interventie din centrele universitare, a urmat o reactie de genul asta pe care nu o putem atribui in niciun caz unui student...
Avem la Iasi fosti studenti din Constanta si nu ni se pare ca aveti dreptate...

Sergiu Simion said...

Presiunea este extraordinar de mare cam peste tot dovada amenintarea de tip securist a individului de mai sus. La Constanta cunosc situatia ceva mai bine. Colegiul Psihologilor din Constanta este condus de Ilie Anghel Gradinaru, ofiter de Securitate, propus in aceasta functie de rectorul Universitatii Constanta, Anca Dragu. Sediul CPR Constanta era - si poate mai este inca - in firma lui I.A.G. In planurile de dezoltare ale CPR-ului tovarasilor - citez pe I.A.G. - centrele din tara care trebuiau sa devina cele mai importante in viitor erau Bucurestiul si Constanta. Oricum ,cred ca nu mai trebuie sa subliniez acest lucru, aveti tot sprijinul meu personal ( am propus de mult infiintarea unui grup pentru democratizarea psihologie dar stiu ce riscuri presupune pentru cei din bransa adeziunea oficiala la acesta si mi-au fost confirmate chiar de persoana admirabila de mai sus care ne-a uimit pe toti ) . Dar pot sa spun un lucru : nu mai sunteti singuri si nu mai sunt singur ( as fi vrut sa am asemenea colegi in facultate pentru ca sunteti o generatie cu o gandire normala si asta provoca o frica viscerala , ati avut confirmarea mai sus ). Din pacate voi fi plecat cel putin 2 saptamani si nu stiu daca voi avea acces la Internet dar voi face tot posibilul.

grup bucuresti said...

Fratilor, este nedrept sa afirmam ca toti studentii din Constanta sunt anesteziati. Exista cateva persoane acolo care fac exceptie. Cel putin una este inzestrata cu o tarie de caracter, putere intelectuala si o verticalitate cu totul exceptionale, pe care ti le dau numai lupta fatisa cu viata reala. In viata mea nu am vazut un om cu o putere interioara atat de mare. Cunosc personal aceasta persoana si nu exagerez spunand ca mi-a salvat viitorul (al meu si al multora) cand toti cei apropiati au avut retineri sa o faca, si asta absolut dezinteresat. A luptat fatis si cu vechiul regim si nu era decat unul dintre multii liceeni, chiar daca asta a dus la repercusiuni pe care nu sunt multi cei care le suporta. Este un om de domeniul fantasticului, luptatorul autentic care nu are nevoie de accesorii zornaitoare ca sa atraga atentia. Aia de acolo habar nu au ce comoara au printre ei. Daca ar fi si inteligenti, nu doar destepti, in ciuda intereselor contrare, si ar folosi capacitatile astea, facultatea aia ar bate la fund toate institutiile similare. Credeti-ma ca stiu ce spun. Cu siguranta exista un motiv intemeiat pentru care nu are o reactie. Mai bine ma opresc aici.

Anonymous said...

Si care este ma rog diferenta dintre un om destept si unul inteligent?

grup bucuresti said...

Omul destept iese din orice situatie critica, inteligentul nu intra... Iar in cazul marilor oportunitati trebuie sa fii suficient de inteligent cat sa intri si suficient de destept cat sa nu mai iesi! Get it?

Sergiu Simion said...

Cred ca este bine sa fim cu totii atenti la diversiuni conform principiului de baza din acestea :" sub ceva se poate ascunde altceva". Supralicitarea inteligentiei in dauna moralitatii si caracterului este o strategie arhicunoscuta. Anonimatul are ratiunile lui foarte justificate prin consecintele posibile asupra persoanei in cauza daca isi dezvaluie identitatea, dar cand este folosit pentru a deturna evidenta din spatiul real devine numai un mod de intoxicare .

grup iasi said...

Am facut-o pe forum, o reparam tot pe forum. Stim despre ce persoana este vorba dupa ce am primit lamuririle necesare pe casuta stabilita. Scuze de o mie de ori! Ne si miram ca ne-a scapat din vedere, cu atat mai mult cu cat doi din grupul nostru au cunoscut aceasta persoana la un campionat international de sah de acum cativa ani. I-a rupt pe toti, frate! Din pacate premiul nu a ajuns in Romania. A concurat in echipa altei tari. Tara noastra are o problema mare cu propriile valori. Milioane de scuze inca o data!

grup bucuresti said...

Chiar, de asta uitasem! Nu ca a castigat premiul ne-a surprins atunci, ci altceva: niciodata nu am vazut atata tristete in ochii cuiva care a castigat un premiu atat de prestigios! Niciodata!

grup cluj said...

Ziua buna si de aici din Transilvania! Om intarziat nitel dar stiti ca la noi omul se urneste mai greu ca nu poate face doua lucruri odata :) Ne-o lamurit tancul asta de-si zice Cetateanul, iar mai apoi om citit toate postarile. Alea ne-au adus aici. Am lasat si noi o adresa. No, salutare, fratilor, si sa ne auzim intr-un loc stabilit cu grija, ca eroismul manifestat fara cap n-a fericit pe nimeni.

grup cluj said...

No, v-am zis ca nu putem face doua lucruri odata. Acum am lasat adresa.

grup bucuresti said...

Salutare, tata! O sa stabilim, dupa o scurta verificare. Bun venit!

grup iasi said...

Bun venit, oameni buni!

grup bucuresti said...

Am inteles de la cateva persoane care ne-au contactat ca au probleme in gasirea adreselor celorlalte grupuri din tara. Nu stim care este explicatia si in fine nu vad de ce ne-am concentra pe asta... Le punem pe blog:
grup iasi: eminescumihai10@yahoo.com
grup cluj: avramiancu23@yahoo.com
grup bucuresti: popescuovidiu@yahoo.com
Sa auzim de bine!

grup bucuresti said...

Salutare! Multumim celor aproximativ 300 de persoane care si-au exprimat interesul pentru soarta psihologiei romanesti in doar o zi de la postarea adreselor pe blog. Trebuie insa sa facem cateva precizari pentru cativa colegi de-ai nostri care si-au exprimat ingrijorarea in legatura cu un eventual sfarsit... sangeros(??!!).
Adresele de mail au fost date pentru oricine din bransa care are ceva de spus legat de ceea ce se intampla, care poate oferi solutii etc cu scopul de a face o schimbare in bine intr-un domeniu care ameninta sa compromita multe dimensiuni sociale in forma in care este organizat acum. Nu a pomenit nimeni de ceva gen actiunea napustea! Omenirea asta nu a parcurs doua mii de ani ca sa ne purtam tot ca in pesteri! In incercarea de a face schimbari majore nu trebuie sa ajungem sa semanam cu cei care au adus domeniul in coplaps si nici sa le adoptam viciile.
Multumim inca o data tuturor celor care manifesta interes pentru aceasta problema si care au demonstrat prin asta ca le pasa!
Sa auzim de bine!

Lili C. said...

Cred că, la un moment dat, nici nu renunţi tu la profesie ci renunţă profesia la tine. Atunci când soarta-ţi profesională începe să depindă de persoane care nu au nicio legătură cu respectiva profesie, nu te mai regăseşti în idealurile cu care ai pornit la drum ca student sau ca debutant.

Sergiu Simion said...

Ce este de facut ? Am sa dezvolt putin raspunsul pe care vi l-am dat de forumul psihologia online. Cel mai important lucru , in acelasi timp si cel mai greu, este coalizarea celor care doresc o schimbare ( o sa vedeti cat de curand cum vor apare
orgolii nemarturisite , “interpretari” si alte “puncte de vedere” care incearca sa dezbine miscarea…) . Al doilea ar fi definirea si intelegerea situatiei pentru a decide care sunt cele mai eficiente cai de actiune . In final, asumarea riscului dupa principiul lui V. Voiculescu “decat toata viata cioara mai bine o zi vultur”. Daca la 50 de ani o persoana a avut si-a asumat acest risc, atunci este foarte probabil ca peste 300 pot face mult mai mult decat a facut unul singur . Cu ceva timp in urma , in urma articolului “Depresia psihologiei romanesti “ din ziarul “Cotidianul” , a aparut un forum urias in subsolul articolului care a rezistat in jur de 2 ani (pana cand a fost inchis fara nici un motiv de ziarul respectiv si accesul la arhiva lui a fost blocat pentru cititori).Atunci am propus ca sa colaboram on-line , sa luam in calcul orice propunere pozitiva , si am reusit pentru o perioada scurta sa facem acest lucru.
Petitia propusa pe acest site este numai primul pas , absolut necesar , dar din pacate nu va realiza mare lucru : ii roaga numai pe cei care au inhatat ciolanul...sa-i de drumul ! Un pas mult mai important ar fi acela in care situatia aberanta din psihologia romaneasca va fi cunoscuta in diverse foruri de specialitate europene si internationale care nu stiu absolut nimic despre ce se intampla aici . Si , in sfarsit, trebuie inceputa o lupta juridica ( COPSI are un pluton de juristi ...) cu aceasta structura impersonala clocita de timp de 20 de ani de "psihologi"pentru a neutraliza practica privata si gandirea libera din domeniu si
si gandita de juristi.
Fara a avea intentia sa descurajez cumva initiatorii petitiei http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/petitie_pentru_modificarea_legii_nr_213_din_27_mai_2004_privind_exercitarea_profesiei_de_psiholog_cu_drept_de_libera_practica_care_nu_permite_licentiatilor_in_psihopedagogie_speciala_sa_obtina_drept_d-p52993054.html?msg_ok=1 sau cele 3 grupuri de mai sus, vreau sa spun ca petitia in sine are foarte putine sanse de izbanda ( si am sa spun imediat de ce ) si, mai mult decat atat, odata inceputa lupta cu COPSI nu mai exista cale de intoarcere . La mentalitatea , elegant spus, intoleranta a celor care tin haturile acolo,principiul este ori/ori .(1)

Sergiu Simion said...

Petitia are putine sanse de izbanda pentru ca legea 213 este o lege ORGANICA si pentru a o modifica/ schimba, etc. , este nevoie de votul a 2/3 din Parlament ! Revin la comparatie: a spera ca va fi de acord COPSI cu modificarea legii la care tine cu ghearele si cu dintii este , dupa mine, utopie pura ( Parlamentul este de partea lor cu atat mai mult cu cat am auzit ca parlamentarii sunt testati …psihologic ?! ).
Din acest motiv cred ca actiunea izolata expune grupul respectiv la eventuale represalii ( am auzit si de psihoterapeuti care au avut probleme pentru ca au solicitat schimbarea legii 213 ). In mod logic,cu cat grupul de contestatari va fi mai mare cu atat lupta are sanse mai mari de izbanda ( tactica COPSI este simplista – anihilarea oricarei dizidente individuale pentru a anihila orice coalizare posibila la nivel de grup ).
Pe scurt, propun coalizarea celor 4 grupuri si concertarea simultana a actiunii pe cele doua fronturi : prezentarea situatiei din psihologia romaneasca la forurile de specialitate din Europa si din lume de catre grupul informal constituit( atunci semnatarii nu mai pot fi vanati individual ! ) , semnarea unei petitii generale de abrogare a Legii 213 ( problemele domeniului trebuie rezolvate in domeniu si de reprezentantii onesti ai domeniului nu de functionarii statului ( in cizme... ) si inceperea luptei in justitie . Alte actiuni nu cred ca au mari sanse de izbanda. Chiar daca prin absurd petitia de mai sus ar obtine castig de cauza, raman alte n probleme la fel de spinoase ( ca sa scapi de un balaur, nu-i retezi numai coada... (2 )

Anonymous said...

Va inselati amarnic cand afirmati ca situatia este necunoscuta la forurile internationale... Acest lucru nu mai este valabil de doua saptamani. Ca orice proces insa, si acesta trebuie sa parcurga niste faze. Mai lent, dar sigur. Efectul de demoralizare produs de afirmatii precum: petitia nu va rezolva mare lucru.. nu face decat sa intarzie finalul. Haideti sa lasam lucrurile sa isi urmeze evolutia fireasca, chiar daca in mod discret, pentru ca asa cum au inceput in urma cu 2 saptamani, curg bine. Pot sa mai spun un lucru: nimic nu a fost intamplator! Aceasta actiune, din momentul in care a inceput si pana acum, a fost GANDITA! De un om de exceptie!

Anonymous said...

Poate ca ar mai trebui spus ca persoana amintita nu a avut nevoie sa stea in bransa 20 de ani ca sa vada ce nu merge. Si nici ca zeul cu picioare de lut numit COPSI nu este intangibil... COPSI ESTE CEL MAI VULNERABIL ORGANISM CUNOSCUT! Stiti de ce? Cand te simti puternic, nu te inconjori cu zece garduri de sarma asa cum o face COPSI... Nu a fost nevoie de mult timp ca sa-i fie identificate fisurile...

Sergiu Simion said...

"Va inselati amarnic cand afirmati ca situatia este necunoscuta la forurile internationale... Acest lucru nu mai este valabil de doua saptamani. Ca orice proces insa, si acesta trebuie sa parcurga niste faze. Mai lent, dar sigur. Efectul de demoralizare produs de afirmatii precum: petitia nu va rezolva mare lucru.. nu face decat sa intarzie finalul. Haideti sa lasam lucrurile sa isi urmeze evolutia fireasca, chiar daca in mod discret, pentru ca asa cum au inceput in urma cu 2 saptamani, curg bine. Pot sa mai spun un lucru: nimic nu a fost intamplator! Aceasta actiune, din momentul in care a inceput si pana acum, a fost GANDITA! De un om de exceptie!"

Asa sa fie ...
Al treilea curajos anonim. Primul cu bata, al doilea cu pistolul, al treilea cu diversiunea. Curajosul "om de exceptie" care a GANDIT actiunea "in mod discret" si care a avut curajul sa mearga pana la forurile internationale nu are curajul propriilor opiniuni si sta bine pitit la umbra pana trece parjolul. Oare de ce ? De ce ii este teama exceptionalului lider fara chip si fara nume ? Dintr-un motiv foarte simplu. Pentru ca este din aceeasi barca. Ca in politica. Esalonul 1 este inlocuit cu esalonul 2, sau invers dupa principiul "pleaca ai nostri, vin ai nostri si noi ne uitam ca prostii". O actiune autentica are loc la lumina zilei nu prin subsoluri. ma tem ca exceptionalul lider este cel cu o foarte comica si recenta proclamatie care l-a propulsat din virtual lider al "revolutiei" in psihologie drept in conducerea reala a Colegiului ca membru. In orice caz , bafta in pseudorevolutii si la mai mare. Oricum ar fi si orice urmeaza , la noi este intotdeauna interesant. Depinde pentru cine.

Anonymous said...

Este vorba doar de respectarea unor conditii, nu de lipsa de curaj. Va asigur ca respectiva persoana nu a solicitat nici drept de libera practica, daraminte sa obtina un loc in Colegiu. Si nu isi aroga nici calitatea de lider. Liderul cui? A gasit un alt domeniu de activitate ca sa-si dea masura capacitatilor. Din punctul dvs de vedere trebuie sa-si ceara scuze pentru ca, datorita unor legaturi subtiri dealtfel cu psihologia, a acceptat sa puna in miscare un intreg angrenaj la care multi dintre noi nu au acces? Sunteti sigur ca anonimatul acestei persoane este problema?

Sergiu Simion said...

Si ca sa raspund si "elegantei" replici in stilul binecunoscutului tupeu inconfundabil la anumite structuri : "Poate ca ar mai trebui spus ca persoana amintita nu a avut nevoie sa stea in bransa 20 de ani ca sa vada ce nu merge. " In 1991 am publicat " Socioambuitatea si nevoia de psihologie" . 1. Voi doi unde erati pititi atunci ? 2. Din 1991 si pana cand Liviu Antonesei a publicat " Zonele obscure ale psihologiei" toate ziarele la care am trimis articole despre problemele domeniului psihologic le-au respins ( probabil ca voi doi stiti de ce ). In schimb , "Istoria conspirativa a psihologiei si controlul psihosocial in post comunism " au fost publicate aproape imediat in Franta ( publicat la 3 ore dupa expediere) Germania ( 1 saptamana )si USA ( 3 saptamani ). Asa ca replica nu mi se adreseaza mie ci celor care se simt cu musca pe caciula si amandoi faceti parte din ei pentru ca nu aveti curajul propriilor opinii dar vreti sa dati lectii celor care le au si le-au avut. Inca ceva. Mi-am facut indeplinit datoria fata de propria constiinta, fata de acest domeniu si fata de tara desi tara nu mai este de mult a noastra ci a celor ca voi. Ca atare, imi aleg partenerii dupa anumite standarde , si pentru unii mai e mult pana departe... Nu am timp si nici chef sa stau sa privesc la fumigene si daca nu stiti sa respectati regula jocului si locului e mai bine sa cuibariti pe alte meleaguri. Sanatate !

grup bucuresti said...

Ce se intampla? Unde dai si unde crapa... Ne asumam noi spusele anonimului de mai sus, pt ca face parte din grupul nostru. Atat doar ca a tinut mortis sa-si expuna punctul de vedere inainte de a veni cei doi care detin parola. Dumnezeule! Domnule Simion, ceea ce a spus este adevarat si nu are nicio legatura cu ce afirmati! Toti cei cu care am stabilit legaturi in tara pe acest blog am cazut de acord sa apelam la aceasta persoana, pt ca are resurse atat umane, cat si financiare ca sa ajunga acolo unde noi am fi ajuns greu sau deloc. Demersurile pe care le-am facut ca sa o convingem nu au fost deloc usoare, pt ca cei cativa ani cat a avut contact cu ceea ce se cheama psihologia in Romania au provocat mai multa amaraciune decat razbate din mesajele dvs. Daca s-a optat pt o actiune in subsoluri este pt ca obstacolele sunt acolo, nu la suprafata; pe de alta parte, cand a optat pentru actiuni la lumina zilei, rezultatele nu au fost deloc concrete. Cateodata e nevoie sa actionam pe terenul opozantilor ca sa-i putem infrunta, nu pe un teren paralel, numai pentru ca asa o spun regulile de bun simt. Iar regulile sunt bune atunci cand sunt respectate de ambele parti.
Ne pare rau pentru aceasta reactie. Putem sa intelegem dezamagirea care razbate din ea, dar, fara suparare, nu o putem aproba. In ceea ce priveste acea persoana, sunteti teribil de nedrept. Nu a revendicat nicio pozitie in aceasta poveste. Si dvs. si noi am avut cate un rol, dar nu intelegem sa iesim la lumina zilei de fiecare data si sa ne fluturam meritele.

grup bucuresti said...

Ce se intampla? Unde dai si unde crapa... Ne asumam noi spusele anonimului de mai sus, pt ca face parte din grupul nostru. Atat doar ca a tinut mortis sa-si expuna punctul de vedere inainte de a veni cei doi care detin parola. Dumnezeule! Domnule Simion, ceea ce a spus este adevarat si nu are nicio legatura cu ce afirmati! Toti cei cu care am stabilit legaturi in tara pe acest blog am cazut de acord sa apelam la aceasta persoana, pt ca are resurse atat umane, cat si financiare ca sa ajunga acolo unde noi am fi ajuns greu sau deloc. Demersurile pe care le-am facut ca sa o convingem nu au fost deloc usoare, pt ca cei cativa ani cat a avut contact cu ceea ce se cheama psihologia in Romania au provocat mai multa amaraciune decat razbate din mesajele dvs. Daca s-a optat pt o actiune in subsoluri este pt ca obstacolele sunt acolo, nu la suprafata; pe de alta parte, cand a optat pentru actiuni la lumina zilei, rezultatele nu au fost deloc concrete. Cateodata e nevoie sa actionam pe terenul opozantilor ca sa-i putem infrunta, nu pe un teren paralel, numai pentru ca asa o spun regulile de bun simt. Iar regulile sunt bune atunci cand sunt respectate de ambele parti.
Ne pare rau pentru aceasta reactie. Putem sa intelegem dezamagirea care razbate din ea, dar, fara suparare, nu o putem aproba. In ceea ce priveste acea persoana, sunteti teribil de nedrept. Nu a revendicat nicio pozitie in aceasta poveste. Si dvs. si noi am avut cate un rol, dar nu intelegem sa iesim la lumina zilei de fiecare data si sa ne fluturam meritele.

Sergiu Simion said...

Deoarece am primit acuzatii ca dorind sa moderez comentariile ( am observat deja unele pe care le consider diversioniste pentru ca nu au legatura cu fondul problemei ) "blochez" actiunea in curs , voi publica imediat cele doua comentarii primite deja de la Bucuresti si Iasi si voi lasa libere TOATE comentariile. Precizare absolut necesara. Exprimarea unei opinii diferite nu inseamna atacul celeilalte opinii. Diversiunea este cu totul altceva... Voi sterge orice comentariu indecent si orice atac clar la persoana. Imi reafirm pozitia ca lupta "in subterane" este o utopie si face jocul periculos propus de "partea adversa". Inca o precizare. Personal nu vreau absolut nimic. Ceea ce trebuia sa spun, am spus deja , si acest domeniu ma intereseaza acum numai tangential si de la distanta conform pretului platit deja pentru ca am facut acest lucru "la suprafata" ceea ce dupa unii care se pare ca le stiu mai bine, este o gresala . Parerea lor, avem dreptul sa avem opinii diferite. Pentru cei onesti, numai bine !

Sergiu Simion said...

Ovidiu Popescu
to me

show details 1:48 PM (2 hours ago)


Reply

Follow up message
Suntem grupul din Bucuresti si ne asumam noi spusele anonimului pt ca face parte din grupul nostru. Din pacate, a vrut sa aiba o reactie si a postat-o pe blogul dvs inainte de a veni cei care detin parola grupului nostru. Ceea ce a afirmat este adevarat si nu are nici o legatura cu ceea ce ati inteles dvs. Toti studentii din tara care am intrat in legatura pe blogul dvs. am cazut de acord sa apelam la acea persoana pt ca are atat resurse umane cat si financiare ca sa ajunga acolo unde noi am fi ajuns greu sau deloc. Nu a fost deloc usor sa o convingem pt ca scurta ei experienta cu ceea ce inseamna psihologia a umplut-o de mai multa amaraciune decat razbate din mesajele dvs. S-a optat pt lupta in subterane pt ca acolo sunt oponentii psihologiei, nu la suprafata. Nu are niciun rost sa lupti pe un plan paralel cu inamicul, de dragul regulilor, daca nu ai nici o sansa sa-l intalnesti si sa-l combati. In plus, regulile sunt bune daca au cunostinta de ele ambele parti nu doar una.
Sunteti teribil de nedrept cu acea persoana. Nu are nici o legatura cu vechea garda sau cu Colegiul, iar daca dvs aveti informatii ca cineva implicat in dialogul de pe blogul dvs a ajuns acolo, am dori sa o stim si noi. Legat de acea persoana, inca mai exista consecinte ale iesirii ei curajoase la suprafata, strategie pe care ati sugerat-o dvs. Nu poti lupta intotdeauna dupa reguli scrise ca la carte intr-un context dement.
Cu tot respectul pe care vi-l purtam, putem sa intelegem reactia dvs, dar nu putem sa o aprobam. Ne pare rau ca ati restrictionat si accesul la blog. Am fi vrut sa postam acest mesaj acolo, in spiritul regulilor comunicarii. Ne pare rau sa constatam ca, probabil, va refereati doar la regulile dvs. Nu va spunem asta cu rautate, ci cu mare tristete. Noi chiar am admirat atitudinea dvs si v-am respectat pt asta. Insa atata vreme cat sunteti contradictoriu in declaratii si atitudine, ne rezervam dreptul de a nu mai continua dialogul. Despre intentia pe care o aveam de a ne intalni cu totii pentru a analiza demersurile ce vor continua, nici nu mai poate fi vorba.
Daca prin atitudinea noastra v-am jignit in vreun fel sau v-am facut sa va simtiti exclus, ne cerem scuze. Nu asta am intentionat. Lucrurile s-au miscat mai repede decat am prevazut si poate am omis sa va multumim, dar asta nu inseamna ca nu stim cine si cat a avut un rol in povestea asta.
Va dorim toate cele bune.

Sergiu Simion said...

Eminescu Mihai
to me

show details 3:38 PM (55 minutes ago)


Reply

Follow up message
Buna ziua
Ca o completare la cele spuse de colegii nostri din Capitala, referitoare la subterane, va aducem la cunostinta ca la un moment dat al saptamanii trecute, sondajul de opinie on line referitor la schimbarea legii 213 a numarat 1203 voturi pro. In momentul de fata aceste voturi sunt putin sub 200.... Va dorim succes in lupta pe fata si conform regulilor.

PS Spre deosebire de colegii nostri din Bucuresti, noi o sa fim mai razesi si, pe langa multumirile pe care vi le datoram, o sa va spunem franc si ce credem: in urma reactiilor total exagerate pe care le-ati avut si fara nici o legatura cu ce a dorit sa transmita pustiul ala din Bucuresti, se pare ca pentru dvs. totul se reduce numai la a va afirma suprematia opiniilor, numai la a iesi in fata si numai la a avea ultimul cuvant. Actiunea egoista nu are sorti de izbanda in contextul asta anormal. O stiti si dvs si am aflat-o si noi de curand. Nu ar trebui sa va deranjeze sau sa va faca sa va simtiti exclus din poveste faptul ca cineva din randul nostru a avut sentimente sincere de admiratie pentru acea persoana. Ar fi trebuit sa va bucure pt ca este un aliat valoros pe care nu aveati dreptul sa-l improscati cu mizerii si veninul strans (pe buna dreptate dealtfel) de-a lungul atator ani.
Sanatate.

Anonymous said...

Sunt student in anul III la psihologie. Am avut niste reactii pe fata vizavi de conditiile in care imi voi desfasura activitatea cand voi termina, comentarii care nu au fost deloc bine primite de profesorii mei si nici sustinute de colegii mei. La anul trebuie sa-mi sustin lucrarea de licenta in fata celor pe care i-am inflamat cu comentariile mele. Ce trebuie sa fac eu acum? Sa am aceeasi atitudine onesta fata de mine dar deloc placuta celor de care depind temporar sau sa mimez ca a fost un moment de ratacire pana trec hopul? Cati puteti sa-mi raspundeti la intrebarea asta pentru ca sincer sunt confuz.

Sergiu Simion said...

Exista 3 comentarii remanente care imi sunt semnalate automat pe blog din scurta perioada in care am optat pentru moderarea comentariilor si pe care sunt dator sa le public . La primul din ele am raspuns deja pe email. Le puteti citi pe toate mai jos.

Sergiu Simion said...

Comentariile care imi apareau ca asteptand sa fie publicate sunt in ordine cele de mai jos. Imi cer scuze daca e vorba de repetari dar am vrut sa nu omit nimic :


Anonymous Anonymous said...

Sunt student in anul III la psihologie. Am avut niste reactii pe fata vizavi de conditiile in care imi voi desfasura activitatea cand voi termina, comentarii care nu au fost deloc bine primite de profesorii mei si nici sustinute de colegii mei. La anul trebuie sa-mi sustin lucrarea de licenta in fata celor pe care i-am inflamat cu comentariile mele. Ce trebuie sa fac eu acum? Sa am aceeasi atitudine onesta fata de mine dar deloc placuta celor de care depind temporar sau sa mimez ca a fost un moment de ratacire pana trec hopul? Cati puteti sa-mi raspundeti la intrebarea asta pentru ca sincer sunt confuz.

July 25, 2009 7:04 AM
Delete


grup bucuresti said...

Ce se intampla? Unde dai si unde crapa... Ne asumam noi spusele anonimului de mai sus, pt ca face parte din grupul nostru. Atat doar ca a tinut mortis sa-si expuna punctul de vedere inainte de a veni cei doi care detin parola. Dumnezeule! Domnule Simion, ceea ce a spus este adevarat si nu are nicio legatura cu ce afirmati! Toti cei cu care am stabilit legaturi in tara pe acest blog am cazut de acord sa apelam la aceasta persoana, pt ca are resurse atat umane, cat si financiare ca sa ajunga acolo unde noi am fi ajuns greu sau deloc. Demersurile pe care le-am facut ca sa o convingem nu au fost deloc usoare, pt ca cei cativa ani cat a avut contact cu ceea ce se cheama psihologia in Romania au provocat mai multa amaraciune decat razbate din mesajele dvs. Daca s-a optat pt o actiune in subsoluri este pt ca obstacolele sunt acolo, nu la suprafata; pe de alta parte, cand a optat pentru actiuni la lumina zilei, rezultatele nu au fost deloc concrete. Cateodata e nevoie sa actionam pe terenul opozantilor ca sa-i putem infrunta, nu pe un teren paralel, numai pentru ca asa o spun regulile de bun simt. Iar regulile sunt bune atunci cand sunt respectate de ambele parti.
Ne pare rau pentru aceasta reactie. Putem sa intelegem dezamagirea care razbate din ea, dar, fara suparare, nu o putem aproba. In ceea ce priveste acea persoana, sunteti teribil de nedrept. Nu a revendicat nicio pozitie in aceasta poveste. Si dvs. si noi am avut cate un rol, dar nu intelegem sa iesim la lumina zilei de fiecare data si sa ne fluturam meritele.
July 25, 2009 3:09 AM

grup bucuresti said...

Ce se intampla? Unde dai si unde crapa... Ne asumam noi spusele anonimului de mai sus, pt ca face parte din grupul nostru. Atat doar ca a tinut mortis sa-si expuna punctul de vedere inainte de a veni cei doi care detin parola. Dumnezeule! Domnule Simion, ceea ce a spus este adevarat si nu are nicio legatura cu ce afirmati! Toti cei cu care am stabilit legaturi in tara pe acest blog am cazut de acord sa apelam la aceasta persoana, pt ca are resurse atat umane, cat si financiare ca sa ajunga acolo unde noi am fi ajuns greu sau deloc. Demersurile pe care le-am facut ca sa o convingem nu au fost deloc usoare, pt ca cei cativa ani cat a avut contact cu ceea ce se cheama psihologia in Romania au provocat mai multa amaraciune decat razbate din mesajele dvs. Daca s-a optat pt o actiune in subsoluri este pt ca obstacolele sunt acolo, nu la suprafata; pe de alta parte, cand a optat pentru actiuni la lumina zilei, rezultatele nu au fost deloc concrete. Cateodata e nevoie sa actionam pe terenul opozantilor ca sa-i putem infrunta, nu pe un teren paralel, numai pentru ca asa o spun regulile de bun simt. Iar regulile sunt bune atunci cand sunt respectate de ambele parti.
Ne pare rau pentru aceasta reactie. Putem sa intelegem dezamagirea care razbate din ea, dar, fara suparare, nu o putem aproba. In ceea ce priveste acea persoana, sunteti teribil de nedrept. Nu a revendicat nicio pozitie in aceasta poveste. Si dvs. si noi am avut cate un rol, dar nu intelegem sa iesim la lumina zilei de fiecare data si sa ne fluturam meritele.

Sergiu Simion said...

Pentru primul comentariu ( la care am raspuns studentului in particular pe email ) este de subliniat ca monitorizarea si hartuirea studentilor (inclusiv umilirea in public!) de catre unii profesori si de la unele facultati ( in special cele de psihologie ! ) este o practica pe cat de nociva, pe atat de reala. Inca de acum cativa ani am avut semnale ca la Constanta li se cerea studentilor sa comunice facultatii email-ul, ID-ul de messenger , telefonul mobil ,etc. iar cei mai capabili studenti erau sicanati, persecutati si umiliti in public.
Acum primesc din tara semnale ( greu de verificat...) pur si simplu de tip SF , in sensul ca unele adrese de grup au disparut in mod inexplicabil de pe bloguri personale , mesaje din tara nu au ajuns la adresele la care au fost trimise , iar pe cai ocolite s-a putut afla ca sute de computere au cazut in mod inexplicabil prin virusare. Daca este asa, atunci implicatiile sunt considerabile .
Dar cel mai grav lucru este semnalarea faptului ca la unele facultati din tara au fost introduse la lumina zilei metode si tehnici de supraveghere specifice cazarmilor ! Studentilor li se cer zeci de formulare cu date personale sau care le afecteaza chiar intimitatea . La comisiile de licenta studentii sunt chestionati de profesori daca au citit ...acest blog ( ?!- acesti pseudouniversitari si-au pierdut de mult simtul realitatii ca sa nu spun ca isi sapa singuri groapa... ) . Unii studenti au ca sarcina monitorizarea IN PAUZE a activitatii colegilor pe care nu trebuie sa-i scape din ochi !
Daca aceste semnale sunt REALE , am certitudinea ca aceste metode si tehnici securiste de control si intimidare a studentilor ( pe care le-au trait ,se pare, toate generatiile de pana acum ! ) sunt folosite pentru ultima data.

Sergiu Simion said...

Postez mai jos doua comentarii primite prin email :

Avram Iancu
to me

show details 10:06 PM (13 hours ago)


Reply

Follow up message
Si la noi, la Cluj, este la fel. De fapt este o regula birocratica peste tot. Toate secretariatele au liste cu adresele de mail si nr. de telefon ale studentilor si absolventilor, iar dintr-un anumit punct de vedere este normal. Nu o data am primit informatii privind orarul sau modificarile din orar sau cursuri in format electronic in timp record. Acum daca or fi folosite si in alt scop....

Eminescu Mihai
to me

show details 9:32 PM (14 hours ago)


Reply

Follow up message
Adrese de mail, numere de telefon si date personale se cer de ani de zile la inscriere la toate universitatile din tara, indiferent de specializare. Cand am completat fisa de inscriere, ne-am intrebat cum de au omis sa ne intrebe cati bani are tata in cont, asa de multe erau intrebarile personale!

Sergiu Simion said...

Trebuie sa facem o distinctie neta intre intrebarile care se refera la datele personale ( ex. datele de identificare ) necesare in orice facultate din lume si intrebarile care se refera la probleme intime . Una e sa intrebi pe cineva cum se numesc parintii lui si alta e sa-l intrebi despre genealogia familiei numele matusilor sau ocupatia lor. Una e sa intrebi un student ce pasiuni are, si alta e sa-l intrebi despre simpatii politice, apartenenta religioasa, , orientare sexuala , etc. pentru ca in acest caz lucrurile incep sa capete o alta turnura.

Sergiu Simion said...

Precizare . Deoarece si in Romania anului 2009 ( o tara intrata in Uniunea Europeana ) in domeniul psihologic exista CENZURA in stilul anilor `50 printr-o dispozitie a Colegiului Psihologilor din Romania (http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=61&Itemid=58) si pe cale de consecinta, santaj ( psihologii cu drept de libera practica si care incalca aceasta dispozitie si isi exprima opiniile critice, isi pot pierde locul de munca ) s-a ajuns in situatia absurda in care acestia isi pot exprima opiniile reale numai in cadru restrans sau pe forum-uri sub pseudonime. Cu atat mai mult studentii care , prin definitie, sunt dependenti de autoritatea profesionala din universitati se afla in situatii de imposibilitate in privinta exprimarii libere a opiniilor. In aceste conditii, prioritara nu este asumarea riscului individual ( care poate atrage consecinte ), este cu mult mai important ca starea reala de lucruri din acest domeniu sa fie cunoscuta ( modalitatile de exprimare sunt secundare ) la nivel global pentru realizarea feed-back-ului. O solutie ar fi ca orice relatare individuala a unor fapte si stari de lucruri din mediul universitar sa fie de tip impersonal , respectiv , cu exceptia numelui facultatii si sau/zonei, sa nu contina nici un alt element de identificare . In aceste conditii, orice relatare poate fi facuta direct pe acest forum sau , dupa caz, pentru probleme de importanta deosebita direct pe email-ul acestui blog ( sdsimion@gmail.com ) sau pe email-urile prezentate anterior : (grup bucuresti: popescuovidiu@yahoo.com; grup iasi: eminescumihai10@yahoo.com ; grup cluj: avramiancu23@yahoo.com ) .