Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke

luni, 26 decembrie 2011

Despre claritatea morala

Un articol al domnului Vladimir Tismaneanu despre Securitate si claritatea morala aparut pe Contributors.ro *) mi-a oferit prilejul comentariului de mai jos :


Domnul Tismaneanu reuseste performanta rara de a scrie despre problemele fundamentale ale societatii romanesti intotdeauna captivant , cu o surprinzatoare prolificitate si usurinta , dar cu o inerenta ambiguitate contextuala .
Este foarte adevarat ca pentru o analiza obiectiva a sistemului comunist :

„ A disocia rolul Securitatii de cel al partidului, inclusiv in viata de apoi a regimului, ar fi o eroare. Cele doua institutii au fost mereu intrepatrunse, ingemanate, s-au sustinut si au colaborat cu perversa dragoste mutuala. Ca si NSDAP si Gestapoul. ”, pentru ca ambele institutii jucau un rol de maxima importanta in angrenajul sistemului .

Pe de alta parte, urmeaza o afirmatie care trezeste imediat rezerve :
„Nu voi obosi sa o spun: Securitatea a fost o institutie subordonata total (s.n.) partidului.”.

Despre ce fel de subordonare este vorba ? Daca discutam despre subordonarea politica si ideologica este foarte adevarat, dar pe de alta parte, membrii de partid tremurau categoric de frica securistior pentru ca Securitatea urmarea Partidul Comunist si nu invers . Nimeni nu a auzit vreodata de exemplu de membri de partid care ar fi plantat microfoane prin sediile Securitatii, si nici de securisti omorati sau batuti prin sediile Partidului Comunist ( bineinteles, ambele institutii raman la fel de criminale pentru ca nu exista nici o diferenta morala intre gura care da ordinul si mana care apasa tragaciul ).

In alta ordine de idei , este absolut salutar apelul la claritate morala si la distinctia, fundamentala pentru o societate normala , intre victime si calai :

„ Fara claritate morala ne ratacim in abulia mlastinoasa care pune semnul egalitatii intre victima si calau. ”

Din pacate, aceasta afirmatie postulata drept concluzie finala, nu decurge si din premise. In mod surprinzator pentru un analist al sistemelor politice ( post) comuniste de o asemenea anvergura, domnul Tismaneanu amesteca in aceeasi oala tortionarii calificati ai sistemului ( ofiterii de Securitate ) cu uneltele lor ( informatorii ) obtinute prin santaj criminal sau prin voluntariat la fel de criminal blamand in primul rand uneltele si mai putin manevrantii lor.

In sistemul criminal despre care discutam, informatorii de ambele tipuri puteau fi in orice moment sacrificati total si distrusi social si psihologic cum s-a intamplat recent cu Constantin Balaceanu-Stolnici, etc. spre deosebire de ofiterii de Securitate la care cruzimea era o sarcina de serviciu si care dispuneau intotdeauna de un statut special ( impunitate , omnipotenta financiara si psihologica ) care le permite sa tina si acum „conferinte” despre eterna lor lupta cu dusmanii mereu invizibili , de aici si de aiurea, ai romanilor . De altfel , sintagma „special(e)” este una cheie pentru intelegerea sistemelor totalitare.

Acelasi sistem criminal avea drept practica normala recrutarea de informatori-copii !! ( http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1167402-cazimir-ionescu-securitatea-recruta-copii-chiar-12-ani.htm ) despre care se vorbeste foarte putin . Din acest punct de vedere , nu informatorii ( respectiv unelte ale sistemului obtinute prin santaj , dar si prin voluntariat criminal … ) au fost de fapt baza sistemului, ci ofiterii de Securitate care , ca sarcina de serviciu prin fisa postului, ii recrutau pe primii.

Si daca tot am ajuns aici, ar fi bine sa aducem in discutie si problema la fel de grava a intelectualilor de mare calibru si a ofiterilor acoperiti , pe deplin conspirati, folositi de Securitate, in tara si in strainatate , inainte si dupa 1989 .

Cazul mitropolitului Bartolomeu Anania (http://www.evz.ro/detalii/stiri/mitropolitul-bartolomeu-anania-nume-de-cod-apostol-882223.html) devenit din … detinut politic la Pitesti … „misionar ortodox in America” ( ? ) si care in 1971 s-a retras o jumatate de an in …Hawaii dar cu simtul umorului : „ pentru a-si definitiva proiecte literare” ( ?!) este cel mai cunoscut. Recent am mai citit o surprinzatoare marturie sub anonimat care indica folosirea si in prezent a ofiterilor acoperiti ( oficial s-a recunoscut deja ca acestia exista in presa ) nu numai in domeniile foarte sensibile , ci la scara intregii societati :

„Una dintre misiunile serviciilor secrete este aceea de a avea un control permanent asupra societatii, in general si a institutiilor sau organizatiilor ,in special iar , modalitatea cea mai eficienta este aceea prin care, un (fost) lucrator se infiltreaza ,sub diverse forme si in diferite functii ,in institutia sau organizatia respectiva. In general, se prefera ca acesta sa acceada la o functie de conducere. In aparenta, structura de informatii pare sa fi renuntat la propriul angajat dar, ea il foloseste atat timp cat randamentul sau nu este influentat in mod negativ de vreo boala,de vreo incalcare flagranta a legii sau deconspirare iar, trecerea in rezerva nu inseamna ca structura de informatii a renuntat la acesta . Sa nu uitam ca , psihologia este o arma si ca orice arma ,trebuie controlata . Cum? Prin …ofiterii care conduc COPSI ” ( http://sergiusimion.blogspot.com/2010/06/ce-vraji-mai-fac-psihologii-romani.html?showComment=1321718007959#c3395928666639859197 )

Daca tot am vorbit despre scutul si sabia sistemului criminal de atunci , poate este momentul sa vorbim deschis si despre claritatea morala ( sau, dupa caz , lipsa ei ) a intelectualilor de calibru de acum dar care au trait in acel sistem in care afirmarea plenara in interiorul lui sau plecarea in exterior se puteau face numai cu anumite garantii sau cu aprobare „ de sus”. Aici statura morala a lui Paul Goma si a Hertei Muller trezesc in mod constant ostilitatea unora, remuscarile altora , dar in mod cert admiratia marturisita sau nu a tuturor, pentru ca nu mai lasa drept la replica decat onestitatii si sinceritatii autentice.


*) Vladimir Tismaneanu - Scutul si sabia sistemului comunist ; Despre Securitate si claritatea morala

( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/scutul-si-sabia-sistemului-criminal-despre-securitate-si-despre-claritatea-morala/ )

luni, 19 decembrie 2011

Securitatea de ieri fata in fata cu tinerii de azi ( 2 )

Un articol al domnului Cristian Ghinea aparut pe Contributors.ro *) pune in discutie cea mai grava problema a societatii romanesti ramasa nerezolvata pana in prezent respectiv impunitatea tortionarilor ei . Comentariile de mai jos ( continuare la postarea precedenta ) se refera la aceasta problema :



Sergiu Simion
spune:

@ Cristian GHINEA

Domnule GHINEA, va multumesc pentru raspunsul dvs sincer care efectiv m-a lasat pe ganduri si mi-a cerut un timp de reflectie, deoarece am convingerea ca problema in discutie , prin importanta ei sociala, depaseste cu mult cadrul unui schimb de opinii pe un forum :

Raspunsul se gaseste in cea mai grava boala a romanilor – LASITATEA -. LASITATEA explica, mai bine decat orice, imposibila coagulare a oamenilor de “calitate”. Sunt RARISIMI insa romanii care AU DEMNITATE, CARE NU SUNT LASI. Moralitatea (in general) si DEMNITATEA (in special) sunt, dupa parerea mea, pe cale de disparitie in Romania…

Acest raspuns exprima concis un curent de opinie despre care stiam de mult ca exista , credeam ca este majoritar la generatiile mai vechi , dar nu mi-am imaginat ( mai exact, speram ) ca acesta a aparut deja si la generatiile tinere .
Dincolo de generalizarile care intotdeauna pot fi riscante, nu cred totudi ca este vorba de lasitate . Aceasta ar presupune lipsa curajului , deci frica de „ceva” . Ori acest „ ceva” nu a fost inca definit oficial si seamana cu versurile unui poet englez folosite drept motto in celebrul film „ Calauza ”al lui Tarkowski : „ A venit ceva in lume / Fara chip si fara nume ”. Cred mai degraba ca aici este vorba de pasivitate, resemnare si depresie sociala ( iar acestea, la randul lor, au cauze cat se poate de obiective ) . Daca exista totusi o „ lasitate a romanilor ” ( desi nu cred ca exista undeva in aceasta lume vreun popor format numai din eroi sau numai din lasi ) si aceasta la randul ei trebuie sa aiba o cauza care trebuie determinata , deci dintr-un anumit punct de vedere este o rezultanta sau un efect . In acest punct , opinia mea este diferita de cliseele in uz . Mai exact, cred ca , dimpotriva, romanii onesti si normali ( numarul lor real nu-l cunoste nimeni la fel cum nimeni nu poate proclama disparitia lor ) ar fi trebuit sa primeasca , in masa , medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca la cate au suportat si trait pana acum , in propria lor tara. Stress-ul social ( folosesc acest termen in lipsa unuia mai bun ) trait de romanii de aici , poate fi inteles cu adevarat numai de romanii care au ajuns sa traiasca si in Occident , deci pot face comparatia in cunostinta de cauza. Ori pentru tot ceea ce au trait si traiesc romanii in aceasta tara, nu sunt vinovati „ toti romanii” ci numai „ unii romani ”. Se poate replica imediat : „ Fiecare tara are conducatorii pe care ii merita ” ; „ Clasa politica este de fapt expresia cetatenilor ”deci „ Romanii isi merita soarta ”,etc. Fals. Toate acestea sunt generalizari dogmatice , se bazeaza pe „ metoda pedagojica inductiva” cum ar fi zis Marius Chicos Rostogan al lui conu` Iancu , si sunt de fapt paralogisme care extind in mod nepermis o judecata de existenta si/sau de valoare de la „ unul” , la „ toti”.
Revenind la subiect, la noi exista o constatare de domeniul evidentei . In Romania exista in mod cert o solidaritate si o coagulare „ admirabila” , dar nu a oamenilor onesti si normali , ci a infractorilor si criminalilor , si acest lucru ar trebui sa dea de gandit si pe termen lung, tuturor.
Ramane totusi intrebarea de fond . Aceasta pasivitate, resemnare si depresie sociala echivalenta cu pierderea sperantei si care blocheaza orice initiativa , este una una care vine din interior sau este una indusa din exterior ? Personal , inclin sa cred ca este vorba de ambele variante. In conditii sociale normale , ca si in alte tari, cetatenii obisnuiti de la noi nu devin in mod automat membrii cotizanti ai vestitei cooperative sociale „ Munca in zadar ”, ei urmaresc in primul rand indeplinirea propriilor lor interese sau scopuri prin respectul normelor si cutumelor in uz ( e vorba de cei onesti , bineinteles ) . Daca pot, si la noi nu prea pot , pentru ca „ sunt mereu unii care pun talpi” ( sic ! ) spunea odata , si cu un umor involuntar, un personaj politic ce si-a dat odata singur , si din capul locului , aprobarea sa-i conduca pe restul . Ori in aceste conditii, nu le poti cere cetatenilor sa fie patrioti pana la moarte , daca lor le merge cam intotdeauna rau , dar tarii ( sau mai exact unora din cadrul ei ) trebuie musai sa le mearga , si intotdeauna , bine . Pentru ca , la urma urmei, e totusi si tara cetatenilor care traiesc in ea si au dreptul sa poate fi fericiti aici , si nu pe unde si-a intarcat necuratu` copiii.
De aceea, un roman lucid care s-a fript deja cu toate ciorbele servite pana acum in plan politic , economic si social , va sufla in mod logic si in orice iaurt individual spre disperarea celor care , in nostalgia lor dupa „ stabilitatea ” si unanimitatea de alta data , invoca mereu „ disolutia autoritatii ” in general ( de fapt este vorba numai despre o disolutie morala a acesteia ) si spre disperarea autoritatii de referinta care vrea mereu sa fie creditata politic, social si moral ( eventual numai in virtutea functiei si gradului cum se spunea odata ) dar numai pe cuvant de onoare si in lipsa aderentei vorbelor la fapte sau invers. In societatea noastra , si dupa atatia ani , in loc sa existe un respect social pentru individ si spatiul lui personal , respect care este baza oricarei democratii autentice, exista si acum un cult social al functiei ( care bate gradul, cum se spunea odata ) si un cult exacerbat pentru n servicii secrete (http://www.luju.ro/institutii/servicii-secrete/paranoia-sefii-inaltei-curti-monitorizati-de-sts-cu-cate-trei-camere-video-deasupra-usii?pdf ) , de neinteles in alte spatii culturale .
In sfarsit , o alta explicatie a imposibilei coagulari a oamenilor de calitate este starea de parabioza generalizata in care se afla societatea romaneasca ( situatiile de imposibilitate in care sunt adusi mereu cetatenii ei, lipsa semnalelor sociale pozitive, selectia sociala negativa , lipsa feed-back –ului social , si ceea ce este cel mai grav , validarea sociala directa sau indirecta a atitudinilor si comportamentelor anormale ! ) stare pentru care , din nou, sub nici o forma nu sunt vinovati „ toti romanii ”.
In alta ordine de idei , nu cred ca moralitatea si demnitatea sunt pe cale de disparitie in Romania pentru ca nimeni nu poate trai numai „ cu capul in televizor ”, si ca atare nu poate confunda total spatiul mediatic romanesc si realitatea virtuala paralela ( amandoua servite cinic romanilor pe post de „ realitate” ) cu viata sociala reala in care fiecare isi misca singur picioarele si este obligat sa-si poarte singur capul pe umeri.
In sfarsit, multumirea publica adusa acum , si la lumina zilei, informatorilor Securitatii de catre un ( fost ) general de Securitate , echivaleaza practic cu o legitimare a crimelor politice de alta data .Acest fapt ar trebui sa revolte orice constiinta morala si normala , dar care , in egala masura, ar trebui sa revolte si institutiile ale statului roman .
Aici avem o foarte mare problema. Tolerarea si incurajarea mentalitatii si comportamentelor de tip securist in spatiul public romanesc are poate explicatii oculte , dar consecintele sunt sigur devastatoare pentru societatea romaneasca . Mitologia despre „ combatantii pe frontul nevazut” si obsesiile conspirationiste ale Securitatii de alta data ( pentru statul roman Securitatea nu mai exista, nu ? ) nu le gasim numai la simbolurile trecutului ai carui reprezentati ar trebuie bifati la categoria zombi ( „ Traiesc, dar sunt morti de mult ! ” ) ci si …in germenii viitorului !
Din acest punct de vedere , toti romanii deci si generatia generatia dvs cu atatea atu-uri , ar trebui sa aiba o atitudine fata de ce ceea ce le rezerva vremurile care vor veni si in care isi vor creste copiii ( mai exact cei care vor mai avea curajul sa ii faca aici, pentru ca nu mai este deloc clar cu ce parte a ei a intrat Romania in Europa… )
Cum arata acestea ? Nu stim inca , dar putem avea mari surprize daca citim impreuna si receptam separat ( respectiv unii jubileaza , altii au frisoane, sau invers ) cum trebuie instruiti si formati in mijlocul Europei democrate cei care ii conduc pe romani la cel mai inalt nivel. Este vorba de un text sibilinic in care se vorbeste despre…” maturizarea societatii civile romanesti ( sic ! )”, intr-un text sibilinic care a trecut neobservat ( la noi in mod evident exista si o „ arta” a deturnarii atentiei publicului de la adevaratele probleme si a focalizarea ei catre pseudoprobleme, false probleme si razboaie minoare ) dar care ar trebui sa puna pe ganduri orice constiinta democrata :
Ion Duvac – Cultura de intelligence ( alt sic ! ) a decidentilor politici ( http://193.231.1.3/mod/resource/view.php?id=484 ).
Printre multe altele, unde putem citi un exemplu de cinism social care arata ca lada de gunoi a istoriei de care vorbim este de fapt reciclata periodic pretextul fiind acceptarea securistilor de catre occidentali dar nu si de catre romani :

” La noi, culpabilizarea generalizată (şi de cele mai multe ori fără un temei justificat) a rezerviştilor structurilor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale în perioada de după Revoluţie a determinat o anumită discreţie în ceea ce priveşte angajarea acestora în domeniul afacerilor în posturi care ar viza realizarea intelligence-ul privat. Chiar dacă această reticenţă în a utiliza expertiza rezerviştilor amintiţi s-a manifestat mai ales în mediul privat românesc, firmele străine sau cu capital majoritar străin nu s-au sfiit să caute cu prioritate angajarea unor astfel de specialişti. Posibil ca tonul pentru firmele româneşti să fi fost dat şi de către patronul unei companii străine care în cadrul unei conferinţe de presă de prin anul 1997 fiind atenţionat de către ziarişti că l-a angajat pe postul de consilier pe domnul X, persoană cu o anumită notorietate publică, care ar fi fost ofiţer de Securitate a declarat că „nu-l deranjează acest fapt şi îi pare rău că nu a ştiut acest lucru, dar cu siguranţă acesta poate fi un motiv serios pentru a analiza posibilitatea creşterii salariului”. Nu este cazul să menţionăm aici despre ce persoane este vorba, dar cert este că după această dată, probabil şi ca semn al unei anumite maturizări a societăţii civile care s-a produs mai rapid în domeniul privat, percepţia publică a patronatului românesc faţă de rezervişti ca potenţiali angajaţi în posturi de mare responsabilitate s-a schimbat în bine relativ rapid. ”

In acest caz , este evident ca termenii problemei se schimba cu totul . Nu mai vorbim de fapt despre conduitele individuale si despre „ lasitatea romanilor ”, ci despre o politica de sistem , si aici exista o diferenta enorma intre cetateni si sistem . Cetatenii plecati individual au fost acceptati si asimilati de mult de Europa , dar sistemul ramas pe loc , nu , pentru ca in acest caz e ca si cum cetatenii ar fi acceptat voit sau nu „ sa ramana in pat cu violatorii lor ” , cum s-a exprimat atat de plastic pe Internet, o constiinta anonima.

In esenta, delimitarea morala a cetatenilor onesti de ceilalti este necesara , dar nu si suficienta. Motivul principal este acela ca adevaratul razboi nu se mai poarta de mult in spatiul social concret ( unde , formal , dar si prin lipsa de legitimare morala , inamicul de alta data a disparut de mult in ceaţă ) , ci in spatiul virtual unde se poate incerca castigarea unui aceluiasi razboi, dar cu alte masti. In acest din urma caz, din fericire, regulile jocului politic, social si moral sunt facute , sau pot fi facute, de catre constiintele oneste si cu o identitate sociala certa , si nu de fantomele virtuale sau ideologice care populeaza in exces viata sociala de la noi.
Din nefericire, nu se intampla asa, iar in unele cazuri asistam la o degradare stupefianta a discursului din spatiul public romanesc din ratiuni care scapa rationalitatii sociale de la noi privita in context european . Exista atitudini individuale ( sau chiar de grup) ale intelectualilor , oamenilor de cultura , liderilor de opinie sau ale jurnalistilor momentului, care debusoleaza complet societatea noastra deorece sunt in totala contradictie cu competentele acumulate , intentiile declarate formal si intrarea noastra in Europa ( exemple exista suficiente ) . Pana acum cel putin , nimeni ( cu atat mai mult cei in cauza ) nu a oferit nici o explicatie a acestei surprinzatoare piruete axiologice , sau mai exact a acestei „ schimbari la fata ” si de aceea exista o delegitimare morala si a acestei esalon social pe langa multe altele.
Ajungem in sfarsit la esenta problemei in discutie. Opinia mea personala este ca atu-ul formidabil al generatiei dvs este legitimarea morala ( si generatiile anterioare au avut competente, unele chiar exceptionale , dar inteligenta fara o validare morala este de fapt antisociala – oameni foarte inteligenti exista si in puscarii ) . Generatia dvs este prima pentru care onestitatea , sinceritatea si transparenta pot deveni cu adevarat valori sociale si exact acest lucru il asteapta de fapt majoritatea tacuta a romanilor onesti , cea care nu se vede niciodata pe ecranul televizorului unde in mod evident pentru toata lumea au acces cu totul alte gen de personaje . Din acest punct de vedere, criteriul majoritatii , atat de important in politica si pentru politicieni, este total irelevant pentru adevar sau pentru spatiul moral . Nu conteaza cati sunteti ca generatie ( sau cati romani onesti mai sunt inca ) ci cum sunteti ( si cum sunt) , si acest lucru nu mai poate fi schimbat de nimeni si de nimic . Desi spatiul politic si decizional romanesc este inca ocupat de zombi ca cei despre care discutam care „ traiesc inca , dar sunt morti demult ” , spatiul moral al unui popor sau al unei societati nu poate fi niciodata distrus in totalitate . De aceea batalia este de fapt castigata , totul nu este decat o problema de timp si de auto-organizare sociala intr-o societate inca duplicitara si intr-o lume inca a diversiunii. E drept, este vorba de timpul istoric care din pacate este cu totul altceva decat timpul psihologic individual .
Intr-o societate normala si intr-o lume normala de exemplu ar fi primit Ordinul Naţional ” Pentru Merit” în grad de Cavaler, ” în semn de apreciere pentru eforturile depuse în vederea dezvoltării infrastructurii urbane” domnul Nicusor Dan ( care a neglijat o strălucită carieră internaţională de matematician, ca sa se implice in problemele orasului si îşi reproşează că nu a putut face destul ) presedintele organizatiei „ Asociatia Salvati Bucurestiul ” , si nu domnul Vanghelie care nu a neglijat nimic , dar noi nu traim intr-o societate si intr-o lume normala , si acest lucru este evident prin inversarea oficiala si constanta a scalei valorilor . Traim inca in societatea in care sub „ceva” s-a ascuns de regula „altceva” si totul s-a facut de fapt numai cu aprobare sau la ordin ( „ Sa fim seriosi ! A vazut cineva vreodata ceva spontan in Romania ?!” – este replica instantanee si glumeata a unui internaut ) . Ori acest tip de societate poate fi schimbat numai cu atu-urile generatiei dvs .
Cu stima,


No comment spune:

Stima si respect d-nului Vlad Iulian…in rest No Comment.

….prea multe aberatii redate printr-un limbaj elevat demn de un absolvent al SNSPA.



Sursa :

*) Cristian Ghinea - Mars inapoi/la lada de gunoi

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/mars-inapoi-la-lada-de-gunoi/



Nota

Articolul citat mai sus are in prezent 50 comentarii si 4,279 vizualizari . Era recomandat recent de catre 224 de persoane, dar acum acest criteriu de apreciere nu mai este prezentat pentru acest articol. Liderul rubricii " Top articole " are 3789 vizualizari si este recomandat de catre 300 de persoane.

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Securitatea de ieri faţă în faţă cu tinerii de azi ( 1 )

Un articol al domnului Cristian Ghinea aparut pe Contributors.ro *) pune in discutie cea mai grava problema a societatii romanesti ramasa nerezolvata pana in prezent respectiv impunitatea tortionarilor ei . Comentariile de mai jos se refera la aceasta problema :



Sergiu Simion spune:
„ Imi pare rau ca folosesc astfel de cuvinte in spatiul public, dar sunt si cazuri in care cuvintele dure sunt bune la ceva ”.

Imi pare rau , dar in acest caz nu pot fi de acord cu Dvs , desi in ultima vreme in spatiul public romanesc aceasta maniera de abordare a disputelor politice recente ( inaugurata de Ion Iliescu care l-a facut pe Mircea Geoana prostanac ) ia amploare , din pacate, si printre intelectualii romani care ar trebui sa lupte pentru normalizarea spatiului public romanesc si nu pentru deteriorarea lui . Faptul ca adresati aici sapte epitete negative lui Plesita, cinci lui Iulian Vlad ,etc. nu rezolva absolut nimic si nu face decat sa ridice mingea la fileu adversarului care oricand va poate face cu ou si cu otet mult mai bine ( la noi insulta , injuratura, si atacul la persoana au fost si sunt inca „meserii” bine platite ! ) si , mai rau, oricand va puteti trezi actionat in justitie „ pentru calomnie ” pentru ca tot la noi , se stie, dreptatea umbla cam dintotdeauna cu capul spart iar justitia este cam tot timpul legata la ochi . Altfel spus, a avea dreptate si a avea reactii emotionale normale in fata abuzului si nedreptatii ( e adevarat, in acest caz indignarea este cel mai omenesc sentiment !) nu cred ca sunt arme suficiente pentru o disputa in spatiul public . In tara formelor fara fond, din pacate , cultura si civilizatia inseamna nevroza ( ar fi spus Freud ) dar , e adevarat, nu toti suntem dispusi sa facem aceasta „ nevroza ” pe care criminalii , tortionarii ,etc. nu o fac niciodata. Ei dintotdeauna mananca bine si dorm bine conform impunitatii si omnipotentei politice, psihologice si financiare de care dispun ( inca ! ) in mod inexplicabil pentru orice constiinta morala si normala , cu atat mai mult cu cat sistemul criminal pe care il reprezinta avea drept practica normala recrutarea de informatori-copii ! ( http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1167402-cazimir-ionescu-securitatea-recruta-copii-chiar-12-ani.htm ) . Din acest punct de vedere nu informatorii ( respectiv unelte ale sistemului obtinute prin santaj , dar si prin voluntariat criminal … ) au fost de fapt baza sistemului, ci ofiterii de Securitate ( adevaratii securisti nu se dadeau ofiteri, erau chiar ofiteri ) care ii recrutau pe primii ca sarcina de serviciu prin fisa postului. Acestea constituie adevaratele probleme si nu cred ca ele pot fi rezolvate prin antrenarea in dispute individuale de acest tip cu reprezentantii lui , pentru ca o societate care nu-si pedepseste legal nici criminalii si nici tortionarii , legalizeaza indirect si crima si tortura.
Dupa mai mult de 20 de ani care au fost irositi zadarnic, cred ca marele regret al romanilor si implicit al Romaniei , este acela ca personalitatile ei democrate, competente , oneste, tinere si nesantajabile , nu s-au coalizat nici pana acum intr-o miscare sociala autentica care sa initieze cu adevarat schimbarea intr-o tara care afirma mereu ca merge inainte , dar priveste mereu inapoi . Intrebarea fara raspuns este cine sau ce ( si de ce ) a impiedicat aceste personalitati care au atatea atu-uri , sa-si apere propriile interese pe termen lung si implicit interesele romanilor … . E ca si cum ab initio ar fi parasit ringul si ar fi aprobat in mod tacit ca Romania , prin absurd, sa „intre” in Europa condusa nu de democratii ei, ci de securistii ei .


@Sergiu SIMION spune:

Domnule SIMION, spuneti in finalul comentariului dvs. asa:

” Intrebarea fara raspuns este cine sau ce ( si de ce ) a impiedicat aceste personalitati care au atatea atu-uri , sa-si apere propriile interese pe termen lung si implicit interesele romanilor … . E ca si cum ab initio ar fi parasit ringul si ar fi aprobat in mod tacit ca Romania , prin absurd, sa „intre” in Europa condusa nu de democratii ei, ci de securistii ei .”

O sa incerc sa va dau un raspuns la aceasta “intrebare fara raspuns”. Raspunsul se gaseste in cea mai grava boala a romanilor – LASITATEA -.
LASITATEA explica, mai bine decat orice, imposibila coagulare a oamenilor de “calitate”.
Poate ca sunt multi romani de o calitate profesionala remarcabila (medici, profesori de matematica, mecanici auto, strungari, informaticieni, etc…)

Sunt RARISIMI insa romanii care AU DEMNITATE, CARE NU SUNT LASI. Moralitatea (in general) si DEMNITATEA (in special) sunt, dupa parerea mea, pe cale de disparitie in Romania…..

Vorba unui prieten:”Suntem putini, dar lasi”.

Sad, but true!



Sursa :

*) Cristian Ghinea - Mars inapoi/la lada de gunoi

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/mars-inapoi-la-lada-de-gunoi/