Sergiu Simion spune:
@ Cristian GHINEA
Domnule GHINEA, va multumesc pentru raspunsul dvs sincer care efectiv m-a lasat pe ganduri si mi-a cerut un timp de reflectie, deoarece am convingerea ca problema in discutie , prin importanta ei sociala, depaseste cu mult cadrul unui schimb de opinii pe un forum :
„Raspunsul se gaseste in cea mai grava boala a romanilor – LASITATEA -. LASITATEA explica, mai bine decat orice, imposibila coagulare a oamenilor de “calitate”. … Sunt RARISIMI insa romanii care AU DEMNITATE, CARE NU SUNT LASI. Moralitatea (in general) si DEMNITATEA (in special) sunt, dupa parerea mea, pe cale de disparitie in Romania…”
Acest raspuns exprima concis un curent de opinie despre care stiam de mult ca exista , credeam ca este majoritar la generatiile mai vechi , dar nu mi-am imaginat ( mai exact, speram ) ca acesta a aparut deja si la generatiile tinere .
Dincolo de generalizarile care intotdeauna pot fi riscante, nu cred totudi ca este vorba de lasitate . Aceasta ar presupune lipsa curajului , deci frica de „ceva” . Ori acest „ ceva” nu a fost inca definit oficial si seamana cu versurile unui poet englez folosite drept motto in celebrul film „ Calauza ”al lui Tarkowski : „ A venit ceva in lume / Fara chip si fara nume ”. Cred mai degraba ca aici este vorba de pasivitate, resemnare si depresie sociala ( iar acestea, la randul lor, au cauze cat se poate de obiective ) . Daca exista totusi o „ lasitate a romanilor ” ( desi nu cred ca exista undeva in aceasta lume vreun popor format numai din eroi sau numai din lasi ) si aceasta la randul ei trebuie sa aiba o cauza care trebuie determinata , deci dintr-un anumit punct de vedere este o rezultanta sau un efect . In acest punct , opinia mea este diferita de cliseele in uz . Mai exact, cred ca , dimpotriva, romanii onesti si normali ( numarul lor real nu-l cunoste nimeni la fel cum nimeni nu poate proclama disparitia lor ) ar fi trebuit sa primeasca , in masa , medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca la cate au suportat si trait pana acum , in propria lor tara. Stress-ul social ( folosesc acest termen in lipsa unuia mai bun ) trait de romanii de aici , poate fi inteles cu adevarat numai de romanii care au ajuns sa traiasca si in Occident , deci pot face comparatia in cunostinta de cauza. Ori pentru tot ceea ce au trait si traiesc romanii in aceasta tara, nu sunt vinovati „ toti romanii” ci numai „ unii romani ”. Se poate replica imediat : „ Fiecare tara are conducatorii pe care ii merita ” ; „ Clasa politica este de fapt expresia cetatenilor ”deci „ Romanii isi merita soarta ”,etc. Fals. Toate acestea sunt generalizari dogmatice , se bazeaza pe „ metoda pedagojica inductiva” cum ar fi zis Marius Chicos Rostogan al lui conu` Iancu , si sunt de fapt paralogisme care extind in mod nepermis o judecata de existenta si/sau de valoare de la „ unul” , la „ toti”.
Revenind la subiect, la noi exista o constatare de domeniul evidentei . In Romania exista in mod cert o solidaritate si o coagulare „ admirabila” , dar nu a oamenilor onesti si normali , ci a infractorilor si criminalilor , si acest lucru ar trebui sa dea de gandit si pe termen lung, tuturor.
Ramane totusi intrebarea de fond . Aceasta pasivitate, resemnare si depresie sociala echivalenta cu pierderea sperantei si care blocheaza orice initiativa , este una una care vine din interior sau este una indusa din exterior ? Personal , inclin sa cred ca este vorba de ambele variante. In conditii sociale normale , ca si in alte tari, cetatenii obisnuiti de la noi nu devin in mod automat membrii cotizanti ai vestitei cooperative sociale „ Munca in zadar ”, ei urmaresc in primul rand indeplinirea propriilor lor interese sau scopuri prin respectul normelor si cutumelor in uz ( e vorba de cei onesti , bineinteles ) . Daca pot, si la noi nu prea pot , pentru ca „ sunt mereu unii care pun talpi” ( sic ! ) spunea odata , si cu un umor involuntar, un personaj politic ce si-a dat odata singur , si din capul locului , aprobarea sa-i conduca pe restul . Ori in aceste conditii, nu le poti cere cetatenilor sa fie patrioti pana la moarte , daca lor le merge cam intotdeauna rau , dar tarii ( sau mai exact unora din cadrul ei ) trebuie musai sa le mearga , si intotdeauna , bine . Pentru ca , la urma urmei, e totusi si tara cetatenilor care traiesc in ea si au dreptul sa poate fi fericiti aici , si nu pe unde si-a intarcat necuratu` copiii.
De aceea, un roman lucid care s-a fript deja cu toate ciorbele servite pana acum in plan politic , economic si social , va sufla in mod logic si in orice iaurt individual spre disperarea celor care , in nostalgia lor dupa „ stabilitatea ” si unanimitatea de alta data , invoca mereu „ disolutia autoritatii ” in general ( de fapt este vorba numai despre o disolutie morala a acesteia ) si spre disperarea autoritatii de referinta care vrea mereu sa fie creditata politic, social si moral ( eventual numai in virtutea functiei si gradului cum se spunea odata ) dar numai pe cuvant de onoare si in lipsa aderentei vorbelor la fapte sau invers. In societatea noastra , si dupa atatia ani , in loc sa existe un respect social pentru individ si spatiul lui personal , respect care este baza oricarei democratii autentice, exista si acum un cult social al functiei ( care bate gradul, cum se spunea odata ) si un cult exacerbat pentru n servicii secrete (http://www.luju.ro/institutii/servicii-secrete/paranoia-sefii-inaltei-curti-monitorizati-de-sts-cu-cate-trei-camere-video-deasupra-usii?pdf ) , de neinteles in alte spatii culturale .
In sfarsit , o alta explicatie a imposibilei coagulari a oamenilor de calitate este starea de parabioza generalizata in care se afla societatea romaneasca ( situatiile de imposibilitate in care sunt adusi mereu cetatenii ei, lipsa semnalelor sociale pozitive, selectia sociala negativa , lipsa feed-back –ului social , si ceea ce este cel mai grav , validarea sociala directa sau indirecta a atitudinilor si comportamentelor anormale ! ) stare pentru care , din nou, sub nici o forma nu sunt vinovati „ toti romanii ”.
In alta ordine de idei , nu cred ca moralitatea si demnitatea sunt pe cale de disparitie in Romania pentru ca nimeni nu poate trai numai „ cu capul in televizor ”, si ca atare nu poate confunda total spatiul mediatic romanesc si realitatea virtuala paralela ( amandoua servite cinic romanilor pe post de „ realitate” ) cu viata sociala reala in care fiecare isi misca singur picioarele si este obligat sa-si poarte singur capul pe umeri.
In sfarsit, multumirea publica adusa acum , si la lumina zilei, informatorilor Securitatii de catre un ( fost ) general de Securitate , echivaleaza practic cu o legitimare a crimelor politice de alta data .Acest fapt ar trebui sa revolte orice constiinta morala si normala , dar care , in egala masura, ar trebui sa revolte si institutiile ale statului roman .
Aici avem o foarte mare problema. Tolerarea si incurajarea mentalitatii si comportamentelor de tip securist in spatiul public romanesc are poate explicatii oculte , dar consecintele sunt sigur devastatoare pentru societatea romaneasca . Mitologia despre „ combatantii pe frontul nevazut” si obsesiile conspirationiste ale Securitatii de alta data ( pentru statul roman Securitatea nu mai exista, nu ? ) nu le gasim numai la simbolurile trecutului ai carui reprezentati ar trebuie bifati la categoria zombi ( „ Traiesc, dar sunt morti de mult ! ” ) ci si …in germenii viitorului !
Din acest punct de vedere , toti romanii deci si generatia generatia dvs cu atatea atu-uri , ar trebui sa aiba o atitudine fata de ce ceea ce le rezerva vremurile care vor veni si in care isi vor creste copiii ( mai exact cei care vor mai avea curajul sa ii faca aici, pentru ca nu mai este deloc clar cu ce parte a ei a intrat Romania in Europa… )
Cum arata acestea ? Nu stim inca , dar putem avea mari surprize daca citim impreuna si receptam separat ( respectiv unii jubileaza , altii au frisoane, sau invers ) cum trebuie instruiti si formati in mijlocul Europei democrate cei care ii conduc pe romani la cel mai inalt nivel. Este vorba de un text sibilinic in care se vorbeste despre…” maturizarea societatii civile romanesti ( sic ! )”, intr-un text sibilinic care a trecut neobservat ( la noi in mod evident exista si o „ arta” a deturnarii atentiei publicului de la adevaratele probleme si a focalizarea ei catre pseudoprobleme, false probleme si razboaie minoare ) dar care ar trebui sa puna pe ganduri orice constiinta democrata :
Ion Duvac – Cultura de intelligence ( alt sic ! ) a decidentilor politici ( http://193.231.1.3/mod/resource/view.php?id=484 ).
Printre multe altele, unde putem citi un exemplu de cinism social care arata ca lada de gunoi a istoriei de care vorbim este de fapt reciclata periodic pretextul fiind acceptarea securistilor de catre occidentali dar nu si de catre romani :
” La noi, culpabilizarea generalizată (şi de cele mai multe ori fără un temei justificat) a rezerviştilor structurilor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale în perioada de după Revoluţie a determinat o anumită discreţie în ceea ce priveşte angajarea acestora în domeniul afacerilor în posturi care ar viza realizarea intelligence-ul privat. Chiar dacă această reticenţă în a utiliza expertiza rezerviştilor amintiţi s-a manifestat mai ales în mediul privat românesc, firmele străine sau cu capital majoritar străin nu s-au sfiit să caute cu prioritate angajarea unor astfel de specialişti. Posibil ca tonul pentru firmele româneşti să fi fost dat şi de către patronul unei companii străine care în cadrul unei conferinţe de presă de prin anul 1997 fiind atenţionat de către ziarişti că l-a angajat pe postul de consilier pe domnul X, persoană cu o anumită notorietate publică, care ar fi fost ofiţer de Securitate a declarat că „nu-l deranjează acest fapt şi îi pare rău că nu a ştiut acest lucru, dar cu siguranţă acesta poate fi un motiv serios pentru a analiza posibilitatea creşterii salariului”. Nu este cazul să menţionăm aici despre ce persoane este vorba, dar cert este că după această dată, probabil şi ca semn al unei anumite maturizări a societăţii civile care s-a produs mai rapid în domeniul privat, percepţia publică a patronatului românesc faţă de rezervişti ca potenţiali angajaţi în posturi de mare responsabilitate s-a schimbat în bine relativ rapid. ”
In acest caz , este evident ca termenii problemei se schimba cu totul . Nu mai vorbim de fapt despre conduitele individuale si despre „ lasitatea romanilor ”, ci despre o politica de sistem , si aici exista o diferenta enorma intre cetateni si sistem . Cetatenii plecati individual au fost acceptati si asimilati de mult de Europa , dar sistemul ramas pe loc , nu , pentru ca in acest caz e ca si cum cetatenii ar fi acceptat voit sau nu „ sa ramana in pat cu violatorii lor ” , cum s-a exprimat atat de plastic pe Internet, o constiinta anonima.
In esenta, delimitarea morala a cetatenilor onesti de ceilalti este necesara , dar nu si suficienta. Motivul principal este acela ca adevaratul razboi nu se mai poarta de mult in spatiul social concret ( unde , formal , dar si prin lipsa de legitimare morala , inamicul de alta data a disparut de mult in ceaţă ) , ci in spatiul virtual unde se poate incerca castigarea unui aceluiasi razboi, dar cu alte masti. In acest din urma caz, din fericire, regulile jocului politic, social si moral sunt facute , sau pot fi facute, de catre constiintele oneste si cu o identitate sociala certa , si nu de fantomele virtuale sau ideologice care populeaza in exces viata sociala de la noi.
Din nefericire, nu se intampla asa, iar in unele cazuri asistam la o degradare stupefianta a discursului din spatiul public romanesc din ratiuni care scapa rationalitatii sociale de la noi privita in context european . Exista atitudini individuale ( sau chiar de grup) ale intelectualilor , oamenilor de cultura , liderilor de opinie sau ale jurnalistilor momentului, care debusoleaza complet societatea noastra deorece sunt in totala contradictie cu competentele acumulate , intentiile declarate formal si intrarea noastra in Europa ( exemple exista suficiente ) . Pana acum cel putin , nimeni ( cu atat mai mult cei in cauza ) nu a oferit nici o explicatie a acestei surprinzatoare piruete axiologice , sau mai exact a acestei „ schimbari la fata ” si de aceea exista o delegitimare morala si a acestei esalon social pe langa multe altele.
Ajungem in sfarsit la esenta problemei in discutie. Opinia mea personala este ca atu-ul formidabil al generatiei dvs este legitimarea morala ( si generatiile anterioare au avut competente, unele chiar exceptionale , dar inteligenta fara o validare morala este de fapt antisociala – oameni foarte inteligenti exista si in puscarii ) . Generatia dvs este prima pentru care onestitatea , sinceritatea si transparenta pot deveni cu adevarat valori sociale si exact acest lucru il asteapta de fapt majoritatea tacuta a romanilor onesti , cea care nu se vede niciodata pe ecranul televizorului unde in mod evident pentru toata lumea au acces cu totul alte gen de personaje . Din acest punct de vedere, criteriul majoritatii , atat de important in politica si pentru politicieni, este total irelevant pentru adevar sau pentru spatiul moral . Nu conteaza cati sunteti ca generatie ( sau cati romani onesti mai sunt inca ) ci cum sunteti ( si cum sunt) , si acest lucru nu mai poate fi schimbat de nimeni si de nimic . Desi spatiul politic si decizional romanesc este inca ocupat de zombi ca cei despre care discutam care „ traiesc inca , dar sunt morti demult ” , spatiul moral al unui popor sau al unei societati nu poate fi niciodata distrus in totalitate . De aceea batalia este de fapt castigata , totul nu este decat o problema de timp si de auto-organizare sociala intr-o societate inca duplicitara si intr-o lume inca a diversiunii. E drept, este vorba de timpul istoric care din pacate este cu totul altceva decat timpul psihologic individual .
Intr-o societate normala si intr-o lume normala de exemplu ar fi primit Ordinul Naţional ” Pentru Merit” în grad de Cavaler, ” în semn de apreciere pentru eforturile depuse în vederea dezvoltării infrastructurii urbane” domnul Nicusor Dan ( care a neglijat o strălucită carieră internaţională de matematician, ca sa se implice in problemele orasului si îşi reproşează că nu a putut face destul ) presedintele organizatiei „ Asociatia Salvati Bucurestiul ” , si nu domnul Vanghelie care nu a neglijat nimic , dar noi nu traim intr-o societate si intr-o lume normala , si acest lucru este evident prin inversarea oficiala si constanta a scalei valorilor . Traim inca in societatea in care sub „ceva” s-a ascuns de regula „altceva” si totul s-a facut de fapt numai cu aprobare sau la ordin ( „ Sa fim seriosi ! A vazut cineva vreodata ceva spontan in Romania ?!” – este replica instantanee si glumeata a unui internaut ) . Ori acest tip de societate poate fi schimbat numai cu atu-urile generatiei dvs .
Cu stima,
No comment spune: Stima si respect d-nului Vlad Iulian…in rest No Comment.
….prea multe aberatii redate printr-un limbaj elevat demn de un absolvent al SNSPA.
Sursa :
*) Cristian Ghinea - Mars inapoi/la lada de gunoi
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/mars-inapoi-la-lada-de-gunoi/
Nota
Articolul citat mai sus are in prezent 50 comentarii si 4,279 vizualizari . Era recomandat recent de catre 224 de persoane, dar acum acest criteriu de apreciere nu mai este prezentat pentru acest articol. Liderul rubricii " Top articole " are 3789 vizualizari si este recomandat de catre 300 de persoane.
