Autorul cauta explicatii ascunse pentru spontaneitatea si normalitatea reactiilor unei comunitati distincte cum este diaspora ( „Vizibilă masiv pentru prima dată pe scena politică a României, aceasta a impresionat pe toată lumea; dar ce s-a aflat dincolo de această „impresie”? ). In realitate , si dincolo de aceasta impresie a autorului , s-au aflat romanii admirabili care au avut curajul sa evadeze din sistemul dement de aici si care au deja un alt sistem de valori si o alta mentalitate evidente pentru noi , mai putin pentru autor care manifesta un scepticism ontologic fata de propriile perceptii.
Dupa epuizarea arsenalului explicativ propriu , acesta recurge la citarea unor specialisti reputati cum este Dumitru Sandu dar si aici situatia este oarecum echivalenta.
Explicatiile colaterale furnizate nu sunt foarte convingatoare deoarece analiza aprofundata citata asupra cauzelor votului pro Johannis aminteste mai degraba de determinismul marxist de altadata ( voturile pro Johannis ar proveni numai din orasele comunitatile dezvoltate , componenta etnica ar juca un rol hotarator,etc.) decat de o radiografiere neutra a situatiei prezente.
Prestidigitatia hermeneutica atinge sublimul in cazul de fata atunci cand specialistul citat schimba sistemele de referinta si transforma albul in negru si invers decretand ca rolul diasporei a fost “semnificativ, dar nu hotărîtor” ( 3 puncte procentuale ) si insinuand ca in realitate si in economia alegerilor respingerea lui Victor Ponta ( 15 puncte procentuale ) ar fi jucat un rol mult mai important decat diaspora .
In cazul de fata , si indiferent de cifrele avansate , vorbim pur si simplu de o fractura logica prin care este negata evidenta faptelor. Analiza prezentata omite exact esentialul care nu apare in nici un sondaj statistic deoarece nu a putut fi prevazut de catre toti sociologii din tara la un loc . Fara mobilizarea uluitoare a diasporei explicabila prin aderenta la un alt sistem de valori si la o alta mentalitate , nu ar fi existat uluitoarea mobilizare a populatiei din tara care a dat peste cap toate previziunile si sondajele pre-electorale si a facut astfel posibila castigarea alegerilor.
Dupa aceasta necesara introducere , putem acum analiza la rece explicatiile propuse de autor pentru rezultatul final al recentelor alegeri , si aici avem un preambul interesant.
In buna traditie a postularii unor jocuri si influente externe , alegerile interne ar fi fost de fapt influentate de …cancelariile europene ( sic!) :
„Să nu fim însă naivi: deşi nu poate fi „măsurat”, nici aportul cancelariilor europene în noul context geopolitic al expansionismului rusesc nu a fost unul neglijabil! ”
Dupa aceasta teorie a influentei la distanta ( „influenta distala” ?) , autorul trece la un nivel superior respectiv cel al „energiilor subtile” si propune drept explicatie cauzala a starii de fapt de la noi un melange intre clasicul Gustave le Bon cu a lui psihologie a multimilor si ceea ce la noi se numea odata „ psihologia maselor” ***) :
„ Prima mea impresie în această privinţă este astfel că am avut de-a face nu doar cu structuri, ci şi cu energii, că revolta, ca stare de spirit, a făcut să apară, prin contagiune, revoltaţii, cel puţin în aceeaşi măsură în care revoltaţii au iniţiat revolta. S-ar putea deci ca întrebarea „cine a cîştigat alegerile?” să ne inducă în eroare…
Pentru a urma această perspectivă a „energiilor sociale”, am putea reveni la mai vechile psihologii ale maselor, pentru a le revedea şi revizui sau am putea inventa un limbaj (relativ) nou – nu neapărat în opoziţie cu psihologia maselor.”
Cu alte cuvinte , hermeneutica orginala propusa de autor trece de la cifre la „impresii”, de la structuri la „energii ”, dar acesta este numai debutul unui demers de tip deconstructivist care incepe cu negarea agregarilor sociale ( „nu cu structuri, ci cu energii”; „agregarea s-a facut nu pe structuri colective , ci pe energii individuale” ; „mase, nu clase” ) .
In acest caz autorul opereaza cu concepte extrem de vagi ( „energii” ; „mase”; „stare de spirit”) aducand in acelasi plan variabile extrem de diferite ca neincrederea in institutii , (in)satisfactia de viata si (in)satisfactia financiara , pesimismul, frica de viitor, rata criminalitatii , rata suicidului ,etc. Acest demers nu este unul singular , la noi exista chiar o tendinta a unor cercetatori ca Dorel Sandor de a pleda si in prezent pentru o psihopedagogie sau chiar apologie a fricii ( fricilor ) la romani (
http://adevarul.ro/news/societate/fricile-romani-1_528e39b0c7b855ff5620e2a0/index.html ).
Tot acest complicat esafodaj propus de autor echivaleaza in realitate cu un castel de joc tinut in picioare de doua axiome ( mai exact, paralogisme ) interpretabile care tin de ceea ce am putea numi o interpretare excesiv de psihologizanta a luptei politice si a realitatii sociale si de renuntarea la categoriilor clasice ale domeniului :
a) „ În ceea ce priveşte autoritatea, aceasta a excelat în ultimii ani, trans-partinic, în dispreţuirea populaţiei. De la „dreapta” lui Băsescu la „stînga” lui Ponta, o mulţime de lideri politici au creat un adevărat vocabular al umilirii, larg mediatizat şi intrat în memoria colectivă.”
b) „revolta, ca stare de spirit, a făcut să apară, prin contagiune, revoltaţii, cel puţin în aceeaşi măsură în care revoltaţii au iniţiat revolta ( s.n.). S-ar putea deci ca întrebarea „cine a cîştigat alegerile?” să ne inducă în eroare…” (s.n.);
„Puteţi să rezumaţi totul, dacă vreţi, la demnitate( s.n.) : îmi refuzi acel minim de respect fără de care încetez să mă mai simt eu însumi, mă simt exclus şi mă revolt pentru a-mi reface o apartenenţă cu rost – adică pentru a-mi proteja identitatea.”
Finalul acestei prestidigitatii sociologice sa-i spunem , in care practic omenirea este chemata la „lupta cea mare” este unul apoteotic desi nu mai este clar cine mai lupta , cu ce , cu cine , sau pentru ce :
„ Schimbările însă de abia au început. Miza fundamentală este una de lungă durată: construirea unui nou subiect politic (s.n.) – iar aceasta nu este doar o problemă locală.”
In asteptarea vremurilor ce vor veni conform predictiei autorului , suntem nevoiti sa constatam pe baza elementelor prezentate de catre acesta ca noua paradigma de interpretare pe care o propune abandoneaza categoriile clasice de analiza si interpretare a faptului social in favoarea unor concepte vagi si desuete ( energii, stari de spirit ,etc. ) ceea ce echivaleaza cu un regres in analiza faptului social . In egala masura , analiza propusa de autor postuleaza o abstracta „revolta morala” ( dar nu este clar cine se revolta si impotriva cui ) , deci nu ofera de fapt un un diagnostic si cu atat mai mult o solutie.
Aceasta pozitie aparent surprinzatoare din partea unui sef de scoala si director de constiinta ( autorul este profesor universitar si director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA)) – nu este una de fapt una singulara . Un alt sef de scoala si director de constiinta , Ilie Badescu ( profesor universitar si directorul Institului de Sociologie al Academiei Române ) este preocupat de aceleasi probleme globale si la fel de vagi cum ar fi de exemplu geopolitica (eurasiatica) a lui Aleksandr Dughinin ****).
Ne aflam in plin paradox. Romania a intrat in NATO si in Uniunea Europeana afirmandu-si constant atasamentul fata de valorile democratice si europene , recentele alegeri prezidentiale au uimit mapamondul prin rezultatul lor si prin comportamentul exemplar al cetatenilor romani care au reusit sa-si invinga propria clasa politica , dar unii universitari , sefi de scoala , directori de constiinta si lideri de opinie in acelasi timp care pot influenta tinerele generatii , nu par sa adere la acelasi set de valori afirmandu-si sustinerea fata de miscarile anarhiste de tip „Occupy” , „miscarea eurasiatica” a lui Dughinin, etc.
Cum rezolvam dilema ?
Note
***) La fel ca si „The Authoritarian Personality ”a lui Theodor Adorno, „Psihologia multimilor”a lui Gustave Le Bon nu a fost studiata la noi inainte de 1989. La Facultatea de Psihologie din Bucuresti se invata numai despre Psihologia sociala” ( Pantelimon Golu) care incepea cu citate din …Lenin. In schimb , „Psihologia maselor ” a fost studiata sub acest nume , dar la Academia „Stefan Gheorghiu unde inca din 1976 a aparut un curs destinat cadrelor de conducere, politrucilor , activistilor de partid , ziaristilor si … unor viitori disidenti.
