" Jurnalul unui psiholog "( 2007-2025) este o viziune si o perspectiva originala asupra societatii romanesti generata initial de involutia unui domeniu profesional sensibil confiscat de instante straine naturii acestuia.
Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :
O solutie posibila la actuala criza a societatii romanesti ar fi introducerea criteriului legitimitatii morale si evaluarea reputatiei si prestigiului social nu numai la nivelul politicienilor , ci si la nivelul personalitatilor culturale, liderilor sociali, activistilor civici ,etc.
Pe aceasta grila a prestigiului social cu 7 dimensiuni ( Moral legitimacy ; Pragmatic legitimacy ; Cognitive legitimacy ; Emotional legitimacy ; Status ; Reputation ; Uniqueness ) niciun politician penal si nicio personalitate a societatii civile care a incalcat codurile sociale si morale nu poate obtine o nota de trecere.
Mai mult decat atat, acelepersonalitati care respecta codurile sociale , culturale, deontologice si morale obtin note maxime pe aceasta grila ( Elita ascunsă a României ) .
The social prestige
·Moral legitimacy( the degree to which citizens consider political and civic leaders as moral and contributing to the common good).
·Pragmatic legitimacy( the degree to which citizens are interested in political and civic leaders and consider political and civic leaders activity as beneficial for themselves).
·Cognitive legitimacy( the degree to which citizens consider the presence of political and civic leaders as normal and taken-for-granted).
·Emotional legitimacy( how citizens feel about political and civic leaders).
·Status( the degree to which citizens define political and civic leaders as a powerful and highly ranked group).
·Reputation( the degree to which citizens associate political and civic leaders with a positive image).
·Uniqueness( the degree to which citizens think political and civic leaders are special).
Ultimele evenimente tragice din Romania si din Europa au pus tara noastra ( dar si continentul european ) in fata unui ultimatum moral *) : ori isi adapteaza structurile , institutiile ( inclusiv actorii politici , sociali si culturali care le reprezinta ) si strategiile la crunta realitate a faptelor si evenimentelor contemporane , ori se autodistrug prin renuntarea la propriile lor valori .
Cum securitatea cade in sarcina armatelor , structurilor de forta si a serviciilor secrete, spatiul de manevra rezervat cetatenilor ramane zona civila si spatiul social.
Aici , si timp de 25 de ani , au fost si sunt cele mai mari probleme.
In acest sens Initiativa Romania, o platforma civica nascuta din miscarile de strada dupa tragedia Colectiv, a cerut recent intr-o scrisoare transmisa liderilor formatiunilor parlamentare, excluderea din partide, dar si demisia imediata din functiile publice ocupate, a " tuturor politicienilor inculpati, trimisi in judecata, condamnati nedefinitiv sau definitiv pentru fapte penale grave, in special de coruptie si conexe".
In premiera, aceasta organizatie civica pune in mod oficial sub semnul intrebarii contractul social asa cum exista in forma actuala , formuleaza raspicat un ultimatum moral si deschide un front civic si o linie de atac care aduce in conflict deschis politicienii penali si corupti cu normalitatea si onestitatea sociala, formuland in modul cel mai concis revendicarile si asteptarile cetatenilor care nu pot fi regasite nici in activitatea politicienilor , nici in activitatea societatii civile in forma in care a existat pana acum.
Grupul a intocmit o lista ce cuprinde un numar de 128 de nume de politicieni de la varful statului si partidelor care au fost inculpati, solicitand totodata liderilor de partide "angajamentul public ca niciunul dintre aceste nume nu se va mai regasi pe listele partidelor la alegeri" :
Aceasta initiativa civica formulata ca o revendicare sociala clara da in sfarsit contur unei cerinte difuze pana acum , dar care plutea in aer de foarte multa vreme si alimenta nemultumirile si frustrarile cetatenilor intr-o societate si o lume intoarsa pe dos in care penalii iau decizii , hotii striga "Prindeti hotul !", iar oamenii onesti se simt exclusi de la masa deciziilor politice si sociale care le influenteaza viata .
Este primul demers civic de larga vizibilitate in directia refacerii spatiului moral din societatea noastra caracterizata prin starea de parabioza , resetarea valorilor morale si inversarea lor, ceea ce a condus la promiscuitate morala si abulie, respectiv la scaderea dramatica a moralului cetatenilor si a sperantei sociale , adica exact ingredientele care succed unei manipulari sociale la nivel de sistem .
Aceasta situatie a fost favorizata inca din primii ani ai tranzitiei de inexistenta unei limite clare de demarcatie intre societatea civila si stat prin migrarea liderilor civici in politica si /sau guvern , si a liderilor politici in zona societatii civile.
Totul a inceput in anii `90 cand Miron Mitrea de exemplu , fost lider civic si sindical, isi intrerupe cariera civica si devine parlamentar la fel ca si Rodica Stanoiu , fost vicepresedinte al L.A.D.O. ( Organizatia pentru Drepturile Omului ) si devenit ulterior ministru al Justitiei. Mai recent, un fost ministru ( de doua ori ) al Turismului ca Dan Matei Agathon , devine in mod subit lider civic si sindical respectiv secretar general și purtător de cuvânt al Confederației Patronale din Industria României (CONPIROM) , numit ulterior purtător de cuvânt al Alianței Confederațiilor Patronale din România (ACPR) si in final președintele Federației Patronatelor din Turism și Servicii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Matei_Agathon ).
In aceste conditii nu mai constituie pentru nimeni o surpriza lipsa de implicare civica a cetatenilor romani in raport cu media din Uniunea Europeana :
"Potrivit Eurobarometrului din martie 2013, la nivelul UE, România are una dintre cele mai scăzute rate de
afiliere la un OSC. Doar între trei și patru procente dintre români sunt membri în OSC, mult mai jos decât
media europeană de aproximativ douăzeci de procente" Sursa : http://www.fdsc.ro/library/files/indexusaid_romania2013.pdf
Pe de alta parte, si printr-un paradox tipic romanesc , aceasta aparenta dezertare civica este simultana cu existenta unui numar urias de ONG-uri care au confiscat practic spatiul societatii civile ( dar din care mai putin de jumatate sunt active !) si care explica ezitarea fireasca a cetatenilor in directia implicarii civice deoarece trebuie sa opteze nu pentru o decizie rationala, ci pentru o alegere aleatorie intr-un fel de bazar oriental in care exista mii de produse expuse dar pentru care nu se poate cunoaste pretul si valoarea lor reala deoarece nu se poate distinge intre cele autentitice si cele contrafacute :
"În decembrie 2014, Registrul Național al ONG-urilor includea 90.515 organizații neguvernamentale
înregistrate oficial, deși organizațiile înregistrate pe parcursul anului 2014 ar putea să nu fie reprezentate
în registru până abia în 2015, instanțele nefiind supuse unui termen fix pentru înscrierea în registru a
datelor actualizate. Cele mai multe organizații non-profit sunt înregistrate ca asociații (70.274) și fundații
(18.171). Potrivit Atlasului Economie Sociale din 2014, care furnizează date aferente anului 2012, cel
putin 39.347 de organizații sunt active."
In aceasta situatie de haos civic , organizational si axiologic care submineaza credibilitatea societatii civile institutionalizate deoarece nu exista o demarcatie neta intre societatea civila autentica si clonele ei (http://sergiusimion.blogspot.ro/2015/02/societatea-civila-intre-megastructurile.html ) , cetatenii pot opta inclusiv pentru respingerea ofertei institutionalizate, probabil in ideea ca un grup informal poate avea o mai mare credibilitate si eficienta :
"Deși sunt cele mai noi și cele mai puțin cunoscute entități ale societății civile, Fundația pentru o societate deschisă a identificat nominal nu mai puțin de 543 de grupuri informale, care activează în toată țara, printr-o cercetare realizată în perioada aprilie – iulie 2015. Numărul acestui tip de entități și rolul pe care îl joacă grupurile informale în comunitățile locale sunt doi indicatori importanți care ne-au motivat să aducem subiectul în atenția publică." http://www.centrulpublic.ro/pro-si-contra-institutionalizarii-societatii-civile-la-firul-ierbii/
"Dincolo de aceste statistici descurajatoare privind gradul de asociativitate într-un cadru formal, începând cu 2011, în România au început să capete contur grupuri informale de cetățeni (grupuri care nu au personalitate juridică), care militează ad-hoc pentru o cauză, similare cu inițiative precum Los Indignados sau Occupy Wall Street." Sursa : http://www.agerpres.ro/comunicate/2015/06/17/comunicat-de-presa-fundatia-pentru-o-societate-deschisa-14-40-02
Pe de alta parte , cum gheaţa a fost deja sparta, avalansa si asanarea morala si sociala care au pornit deja nu sunt decat la inceput. Daca prima tinta a revoltei sociale sunt politicienii, nu trebuie sa uitam ca ei nu sunt decat varful unui aisberg social care a facut posibila inşurubarea lor sub aparenţa democratiei .
Profesorul Peter Gross ( Intoarcere in laboratorul romanesc. Mass media dupa 1989 - Editura Nemira, 2015 ) arata ca, inainte sa fie tradati de politicieni, cetatenii romani au fost mai tradati exact de cei care pretind care le apara valorile. Mai intai , au fost tradati de "cainele de paza al democratiei" , respectiv de presa postcomunista caracterizata prin trei aspecte esentiale care au transformat-o din caine de paza , in caine de salon/ caine de atac :
"1.Eliminarea unui regim comunist pur si simplu a deschis cusca permitandu-le fostilor ocupanti sa alerge innebuniti intr-o veritabila jungla.
2. A existat o proliferare aproape instantanee a organelor de media si a jurnalistilor fara nici un fel de formare ( formala sau informala) asupra relatarii, redactarii sau despre intelegerea rolului lor intr-o societate libera.
3. Noii regi ai junglei , dintre care multi fusesera printi in fosta cusca , au inceput aproape imediat sa sondeze modalitati de a controla sau, cel putin, de a manipula mediile de stiri si jurnalismul acestora."
Ulterior apare si vinovatul ocult, respectiv cel care a dat de fapt tonul in degradarea limbajului si spatiului public, resetarea sistemului de valori traditionale si acceptarea tacita a selectiei sociale inverse ( in nici o logica politica si sociala normala si europeana penalii nu pot conduce un partid si cu atat mai mult un guvern !) si a determinat direct sau indirect intrarea in starea de parabioza a societatii romanesti :
" Daca starea , natura, si modul de functionare a institutiilor din Romania si relatiile dintre ele sunt explicabile prin politica si economie, ce explica atunci caracterul si modul de functionare a al acestor asa-numite toteme determinative gemene ? Raspunsul evident este cultura. "
"...cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare."
Peter Gross
Daca primul pas salutar pentru dezintoxicarea sociala a fost facut deja prin denuntarea si atacarea bestiarului politic , umatorii pasii ai reconstructiei sociale prin refacerea spatiului moral respectiv a edificiului axiologic al societatii , se anunta a fi cu mult mai dificili .
In primul rand, schimbarea culturala a fost neglijata timp de 25 de ani si exact intr-un domeniu in care elita nu poate fi aleasa prin vot democratic , ca atare elita culturala este cu mult mai rezistenta la schimbare decat elita politica. In al doilea rand, si prin determinismul social natural , sistemul de valori al unei tari nu este generat de elitele ei politice ci de elitele ei culturale si din acest punct de vedere intrebarea este ce rol si ce influenta au avut timp de un sfert de secol personalitatile noastre culturale, deci ce fel de sistem de valori au propus ele in realitate societatii romanesti prin comportamentul, activitatea si atitudinea lor.
Mai mult decat atat, profesiile liberale care ar fi trebuit sa constituie motorul schimbarii politice,sociale si culturale din tara sunt si ele captive in interiorul unor structuri impersonale ( asociatii , caste si grupruri de influenta) care interzic cadrul concurential in interiorul profesiilor , au acaparat domeniile respective si implicit libertatea de constiinta a practicantilor si care , in totala contradictie cu spiritul si normele europene , mentin pentru membrii lor mecanisme de control si dependente sociale anterioare .
In multe cazuri , elitele si mediile intelectuale de la noi se afla intr-o criza de legitimitate morala si in simbioza cu statul (http://www.contributors.ro/administratie/educatie/statul-roman-ocroteste-plagiatul-si-plagiatorii-1-secta-plagiarectorilor-si-religia-acestora/ ) si din acest motiv sunt favorabile mai degraba pastrarii statu-quo -ului decat schimbarii sociale.
Tabloul general al societatii romanesti poate fi rezumat la ceea ce un occidental a denumit drept " prapastia dintre stat si popor umpluta cu activitati care prin autonomia lor creeaza surse sociale de putere" si care a generat timp de 25 de ani falii sociale in cascada . Asa se explica de ce cetatenii , si in primul rand tinerii, nu se simt reprezentati nici de catre politicieni , nici de catre stat , nici de catre societatea civila si liderii ei ( dupa afirmatia uluitoare a unui reprezentant al acestora , "ONG-urile apara doar interesele membrilor lor " ).
Cu alte cuvinte , societatea romaneasca s-a miscat in cerc timp de 25 de ani sau a batut pasul pe loc , pentru ca s-a intors exact acolo de unde a plecat :
" Divizată era societatea și în anii 90. În anul 2015 o regăsim la fel de divizată. Rezultat al campaniilor negative ce au determinat, și încă o fac, rupturi profunde în societatea românească: între românii din străinătate și românii de acasă, între jurnaliști și cei pentru care scriu, între medici și pacienți, între profesori și elevi, etc. Cel mai profund însă între clasa politică și cetățeni, cu toate prăpastiile de rigoare: între partide și electorat, între Guvern și cei pentru care guvernează, și așa mai departe. La fel se întâmplă și cu societatea civilă, fiind o prăpastie între liderii de asociații și beneficiarii acțiunilor lor."
Ana Blandiana
Sub raportul sistemului de valori , si acest lucru trebuie spus cu tarie , societatea romaneasca in ansamblu si moralul cetatenilor ei se afla acum cu mult mai jos decat se aflau in 1990, ceea ce inseamna ca degradarea limbajului si spatiului public si resetarea valorilor societatii romanesti si-au atins scopul printr-o uriasa manipulare la nivel de sistem al carei mecanism este descris in mod succint de un ganditor de dreapta :
"...în condiţiile moderne ale "războiului asimetric”, controlul opiniei publice a devenit mai decisiv decât obținerea victoriei pe teren militar "
Olavo de Carvalho.
In acest razboi atipic, notiuni ca democratie, libertate, dreptul la opinie, economie libera,etc. s-au folosit pana la saturatie , dar au excelat prin ambiguitate si lipsa unor acceptiuni comune oferind acoperirea perfecta pentru alte scopuri. Sub pretextul reintegrarii in Europa , incepand cu tabloidizarea presei si terminand cu degradarea generala a limbajului , a spatiului public si coruptia generalizata la nivel de sistem, cetatenii Romaniei si societatea in ansamblu au fost supusi unui program constant de resetare si inversare a valorilor sociale, culturale si morale traditionale si de schimbare a sensului notiunilor, conceptelor si totemelor sociale exact cu ajutorul celor care ar fi avut rolul sa-l impiedice.
Intr-o societate devastata de traume ( Revolutia, mineriada din 1990, tragedia Colectiv) , acesta echivaleaza cu un proces de dezumanizare prin habitudine
la cruzime si trivialitate, neutralizarea pudorii, ororii, scarbei si
rusinii ca reactii etice, fiind unul similar celui de formare a
tortionarilor comunisti descris de catre
Ruxandra Cesereanu (“Formarea şi antrenarea torţionarilor din secolul XX”,
Memoria, 4, 2000 ) , singura diferenta fiind aceea ca acesta a fost aplicat in ultimii 25 de ani , explicit sau nu , la scara unei
intregi societati.
Cel mai elocvent exemplu il reprezinta majoritatea programele noastre TV care la orele de maxima audienta , si in contradictie cu orice norme europene, culturale si deontologice, ofera populatiei un cocktail letal care oscileaza intre prostie , prost gust, manelizare, primitivism,
agresivitate, obscenitate si patologie reprezentand un instrument ideal pentru destabilizarea psihologica si imbecilizarea programata a unei populatii care nu mai trebuie sa distinga intre bine si rau , intre stanga si dreapta , etc. respectiv a unei societatii care trebuie destructurata
pana la anomie.
In acelasi timp , miscarea sociala generata de tragedia Colectiv a aratat ca spiritul solidaritatii umane din Piata Universitatii 1990 nu a murit nici dupa un sfert de secol , iar prin ultimele evenimente tragice este chiar mai puternic, dar spre deosebire de anii `90 acesta nu mai este declansat la initiativele societatii civile institutionalizate si este cu mult mai difuz decat atunci .Frustrarea cea mai mare o resimt tinerii care stiu ca reprezentantii lor au fost impuscati la Revolutie, haituiti si torturati in timpul mineriadei din `90 si arsi in Colectiv de un sistem criminal care nu a gasit nici raspunderi si nici vinovati intr-o tara in care , si dupa un sfert secol, inca mai avem crime fara criminali ( recenta inchidere a dosarelor Revolutiei este cel mai cinic semnal dat de sistem ) si coruptie fara corupti.
"Orice drum de o mie de li incepe cu primul pas" spune un vechi proverb chinez. Intr-un sens acesta a fost facut , dar mult mai importanti sunt urmatorii pasi. Cine ii va face , cum , si cand ?
Dupa toate probabilitatile, vor fi facuti de tinerii din tara ( cei nascuti la Revolutie si care au acum cam 25 de ani ) si de diaspora din afara ei. Sunt exact cele doua forte care au zguduit din temelii societatea la ultimele alegeri prezidentiale si la ultima miscare de masa, forte care pentru prima data au gripat cu adevarat angrenajele megamasinii sociale.
Tocmai de aceea , si daca nu vor sa le fie furat viitorul si de aceasta data , tinerii de astazi vor fi nevoiti sa si-l construiasca singuri pentru ca acesta nu poate fi regasit in oferta politica si in sociala actuala si de aceea trebuie sa-si defineasca singuri obiectivele, locul si rolul in cadrul ei.
Problema este ca ei trebuie sa inteleaga si sa accepte faptul ca nimeni nu poate face acest lucru in locul lor , iar daca nu actioneaza de pe acum pentru a schimba societatea in care vor sa traiasca , ii va schimba aceasta dupa regulile ei. Cronometrul social a pornit deja, dar fereastra de oportunitate nu poate ramane deschisa la infinit . Timpul nu asteapta , putem spune ca totul a inceput de fapt ieri .
Dupa experienta amara a celor 25 de ani care au transformat deja societatea romaneasca intr-un spatiu social afectat de sindromul Babel in care toti vorbesc in acelasi timp, dar nimeni nu asculta si nu intelege pe nimeni , si intr-un camp de lupta in care toti lupta impotriva tuturor si nimeni nu mai crede in ceva , nimic nu mai ramane in picioare si totul se darama.
La limita , sistemul va trebui reevaluat , resetat si reconstruit , dar invers decat in vechiul proverb romanesc "Peştele de la cap se strică şi de la coadă se curăță." Schimbarea sociala reala nu ar trebui sa inceapa cu baza ierahiei sociale cum sustin unele opinii teziste de la noi care arunca pisica tot la cetateanul furat , mintit si manipulat timp de un sfert de secol (http://www.contributors.ro/administratie/de%C8%99teapta-te-romane-pe-tine/ ) si fortat sa orbecaie si sa aleaga de fapt cu ochii inchisi si fara sa fie in cunostinta de cauza . Conform unor modele sociale validate deja in alte orizonturi culturale , schimbarea sociala va trebui sa inceapa cu varful piramidei sociale si sa ajunga pana la setarile de sistem chiar daca acest lucru poate echivala cu deratizarea unor intregi caste politice si sociale :
“PRINCIPIUL TRANSPARENTEI este fundamental pentru controlul puterii“!
"Centrul puterii in Suedia este parlamentul, insa din “strada”, poporul suedez este atent la modul in care este folosita puterea. Centrul Registrului Guvernamental este deschis pentru public. Exista o lista cu corespondenta zilnica si cu email-urile oficiale ale primului ministru, iar acestea sunt publice. In sala computerelor este posibila verificarea documentelor, precum cheltuielile guvernamentale si detaliile licitatiilor publice. Raportul cheltuielilor de protocol al primului ministru contine informatii detaliate precum nota de plata a dineului cu presedintele bancii centrale: ce au mancat si ce au baut. Toate rapoartele cu cheltuielile parlamentarilor sunt tinute intr-o singura camera a parlamentului. Exista evidente individuale, pentru fiecare dintre cei 349 de parlamentari. Fiecare cetatean poate sa vina aici sa le consulte, sau sa vada informatiile pe internet. Legea transparentei a fost inclusa in Constitutie in urma cu peste 200 de ani. Este o lege care face ca excesele de putere si coruptia sa fie cazuri rare in Suedia. Analistul politic al televiziunii publice suedeze spune ca principiul transparentei este fundamental pentru controlul puterii. Conform acestuia, sistemul suedez nu este perfect, insa este cel mai transparent sistem din lume."
Noile generatii sunt adevaratele forte sociale ale schimbarii , dar au in fata o sarcina uriasa. Ele trebuie sa reconstruiasca increderea sociala intr-o societate duplicitara de gradul doi in care sub ceva se ascunde de regula altceva, iar diversiunea , dezinformarea si manipularea sunt inca reguli de sistem. De aceea trebuie sa reinvete sa se asocieze si sa colaboreze in virtutea unor scopuri comune pe care sa le defineasca si sa le puna in practica incepand cu valorile in care cred si structurile care pot realiza schimbarea sociala.
Daca lumea va mai ramane la locul ei , ramane si speranta ca peste un sfert de secol Romania va arata cu totul altfel. Pana atunci, urmatorii doi ani sunt decisivi iar ceea ce se va intampla in acest orizont temporal va decide ce se va intampla in primele doua decenii care vor urma din jumatatea de secol care inseamna maximum vietii active pentru cei care sunt acum inca tineri si trebuie sa-si urmeze propria lor linie de univers. Maktub.
.......o poezie geniala care ma obsedeaza din copilarie si adolescenta si care a fost scrisa in conditii tragice *) de singurul nostru geniu autentic iubit si hulit in acelasi timp si in egala masura de toti bunii si raii acestei frumoase si nefericite tari :
Onestitatea sociala , capacitatea de exprimare clara si concisa si in mod special talentul de a exprima clar ideile abstracte sunt inca o exceptie in dialogul social de la noi bazat pe primitivism, confruntare, atacul la persoana si sindromul Babel in care toata lumea vorbeste in acelasi timp dar nimeni nu asculta pe nimeni. Regizorul Andrei Serban , prin personalitatea sa uriasa, este o constiinta artistica si intelectuala exemplara care reuseste sa exprime nu numai problemele societatii romanesti ci si drama constiintelor individuale lucide din aceasta societate damnata :
Viața pe care o trăim este pe un nivel atât de orizontal, încât nu avem timp să ne oprim și să ne întrebăm ce este mai important, pentru că voi sunteți tineri, dar tinerețea se duce foarte iute, iar asta o știu din experiență. Ce este mai important: să fiu un cetățean conștient și responsabil și să particip la evoluția politică sau socială a țării, ceea ce este foarte nobil din partea oricui să o facă, dar… ce se întâmplă cu persoana mea, ce se întâmplă cu ceea ce este în mine însumi? (s.n.) În afară sunt foarte activ, dar înlăuntrul meu sunt foarte pasiv, pentru că habar nu am ce este înlăuntrul meu, nu știu nimic. Eu mie îmi sunt străin și dacă am curiozitatea să cunosc ce este acest mare semn de întrebare care este sufletul meu, ceea ce se întâmplă în adâncul meu, în subconștientul meu, dacă am această curiozitate, atunci pot să merg pe calea aceasta. Dacă vreau să știu cine sunt eu și de ce sunt aici, de ce trăiesc, de ce sunt în viață, pe planetă, în acest moment, asta n-are nicio legătură cu relațiile cu societatea, cu politicul, cu tot ceea ce este în afara mea și pe care pot să-l influențez sau nu pot să-l influențez; ceea ce pot să influențez și nu o fac este ceea ce se întâmplă înlăuntru și aici este problema(s.n.). Am speranța că lucrurile vor evolua, dar mi-e foarte frică că va fi, într-un fel, o tensiune, la fel ca tensiunea care este în societate în acest moment și confuzia totală și lipsa totală de direcție (s.n.) , iar dacă ceva nu se întâmplă ca să schimbe din temelie această direcție va continua în alte forme și în alt fel(s.n.). Speranța și dorința evident țin românii, sper ca lucrile să se schimbe, să se îmbunătățească, dar nu depinde de mine, depinde de noi toți. Andrei Serban http://www.lapunkt.ro/2014/05/26/despre-cautare-si-neliniste-creativa-un-dialog-cu-regizorul-andrei-serban/
Disparitia lui Theophyle*) este o pierdere unica pentru comunitatea intelectuala de la noi. In peisajul uneori atat de crud si visceral al publicisticii si spatiului virtual romanesc , acesta parea o aparitie aproape extraterestra, un fel de Nicolas Bourbaki sau pseudonim colectiv al comunitatii Politeia. Prin comportamentul sau aparte si modestia sa exemplara ( este unicul caz un care o personalitate de asemenea valoare a preferat sa ramana in umbra si nu in lumina reflectoarelor ! ) a demonstrat ca inteligenta adevarata nu poate fi niciodata desprinsa de morala, bunul simt , educatie, cultura, si respectul semenilor . A crezut in forta si valorile democratiei si civilizatiei europene , in forta ideilor si in virtutile dialogului public , a fost seniorul elegantei civice de la noi influentand in cel mai inalt grad calitatea dezbaterilor din polis-ul romanesc fiind unul din acele spirite foarte rare caruia nimeni nu a putut si nu poate sa-i reproseze nimic.
Dupa aparitia lui Theophyle in spatiul nostru public , nimic nu a mai fost la fel in agora romaneasca pentru ca modelul de discurs public pe care l-a promovat a invalidat orice recurs la “spiritul primar agresiv” .
Acest ” arbiter elegantiarium” al discursului civic de la noi , este unul din putinii intelectuali adevarati si cu constiinta morala care au contribuit poate cel mai mult la refacerea spatiului moral al societatii romanesti distrus de comunism si de 25 de ani de tranzitie dementa.
Prin scoala pe care a creat-o si prin modestia sa incredibila – semnul marilor personalitati – a reusit sa valideze in mod tacit si in dezbaterile publice de la noi , un sistem de valori care se opune constructelor utilizate in manipularile si dezinformarile din mass-media.
Aceasta personalitate unica nu a vrut sa fie cunoscuta in spatiul real pentru ca a dorit sa actioneze acolo unde actiunea este incontestabila si irevocabila, respectiv in lumea platonica a ideilor care poate oricand influenta lumea reala , dar nu poate fi cucerita de nici o armata din lume.
Rezultatul a fost acela ca un singur om, si numai prin forta ideilor si eruditiei sale , a invins de fapt sistemul reusind sa ofere in numai cativa ani ceea ce statul roman, societatea civila de la noi si universitatile noastre , nu au reusit in 25 de ani , respectiv un sistem de valori coerent pentru o normalitate democratica , civica , sociala si europeana. Dintre sutele de autori de pe Contributors.ro , este singurul care a avut o acceptare , recunoastere si validare de asemenea anvergura .
Comunitatea Politeia ar avea si dreptul , si datoria morala sa fondeze o asociatie legala si sa instituie un premiu care sa duca mai departe acest spirit unic in societatea civila romaneasca.
Pentru comunitatea intelectuala si spatiul civic romanesc , seniorul Theophyle a fost , este, si va ramane un arbiter elegantiarum si unul din cei mai importanti fondatori ai adevaratei societati civile de la noi .
*) Theophyle ( numele real, Ion Herescu ) acreat in 2009 blogul numit Politeia construind poate cea mai frumoasa comunitate din internetul romanesc prin deschidere, pasiunea pentru libertate, demnitate, si dorinta adanca de a participa la procesul de democratizare a statului. A muncit enorm si a fost un exemplu de spirit civic. Anii din urma i-au construit o legenda. ( Contributors.ro ).
Un articol publicat recent pe Contributors.ro de catre Gabriel Liiceanu *) se constituie practic intr-un ultimatum moral adresat sistemului inca in uz si constituie primul pas spre reconstructia unei societati normale si refacuta pe baze morale . Comentariul de mai jos se refera la aceasta problema :
Felicitari ! Un articol cu adevarat exceptional care arunca in aer prejudecatile existente asupra intelectualilor romani si care demonstreaza ce rol imens poate juca in societatea civila un lider autentic care adopta o pozitie intransigenta si al carui verb poate pune in dificultate un intreg sistem . In al termeni, sistemul de tip securist si reprezentantii sai sunt supusi unei testari empirice printr-un ultimatum moral exact in zona vulnerabila si in care nu se pot apara , si acesta este primul pas cu adevarat important spre izgonirea barbarilor din cetate. Acest test le devoaleaza intentiile ascunse si ii cantoneaza irevocabil in zona antisociala, ilegala, si imorala marcand astfel despartirea apelor in societatea romanesca si primii pasi spre reconstructia unei societati normale si construita pe baze morale. Pe de alta parte, cata diferenta intre exprimarea eleganta, cultivata, argumentata, logica si eleganta din acest articol care este un adevarat model pentru orice intelectual , lider de opinie si jurnalist din societatea noastra , si numeroasele exemple din discursul public de la noi in care diversiunea, dezinformarea, manipularea , scandalul, agresivitatea verbala, trivialitatea , calomnia, atacul la persoana si limbajul visceral tin loc de argumente. Dupa mai mult de doua decenii in care societatea a batut de fapt pasul pe loc, putem afirma raspicat ca de astfel de intelectuali si de o astfel de societate civila avem nevoie cu adevarat.
In septembrie 2005, la " Conferinta de la Pitesti " dedicata "Experimentului Pitesti " ( Fenomenul reeducarii ) , am sustinut o comunicare despre confiscarea domeniului psihologic de catre structuri straine acestuia :
Istoria conspirativa a psihologiei si controlul social in postcomunism
Cu aceast prilej am avut onoarea de a cunoaste personal , printre multi alti detinuti politici, pe Vasile Paraschivsi Ion Gavrila Ogoranu ( sunt printre cei mai impresionanti , mai normali si in acelasi timp mai simpli si mai modesti oameni pe care i-am cunoscut ) , personalitati cu un destin exemplar si de o calitate umana si morala de exceptie , care nu mai sunt printre noi . Reprezentantii acestei generatii dispar rand pe rand.
Din aceeasi generatie , pe Cicerone Ionitoiu nu l-am cunoscut personal, ci doar prin corespondenta. Dialogul de mai jos a avut loc in 2009 ( raspunsul primit a fost redactat initial la o veche masina de scris ) si ne arata cat de uman si de moral gandeau de fapt cei care au fost pedepsiti pe nedrept si fara nici o vina, de catre un sistem criminal care i-a vanat toata viata si le-a atribuit tot lor dorinta "razbunarii sangeroase". On Sat, 5 Dec 20 09 11:54:46 +0100
Domnului ,
CiceroneIONITOIU
Buna ziua,
Numele meu este Sergiu Simion si sunt psiholog ( am practicat 18 ani aceasta profesie pe care ulterior , si in mod constient, am refuzat sa o mai practic) . Nu as scrie aceste randuri daca nu as fi convins ca singura salvare pentru aceasta tara minunata dar aflata in faliment total ( social, economic si moral ) si pentru fiecare suflet de aici ( din cate mai exista cu adevarat ) este cea morala respectiv refacerea spatiului moral iar Dvs , si cei ca Dvs , ati ramas singurele repere morale in aceasta situatie patologica . Din pacate, si stiti deja acest lucru poate mai bine decat mine, lupta Dvs nu s-a terminat iar a noastra ( mai exact a unora dintre noi... ) abia incepe. Va propun in masura timpului si posibilitatilor, o colaborare in ceea ce priveste valorile si ideile care tin de o lume morala , democrata si normala. In acest sens am o modesta contributie prin articole publicate in mediul on-line din Franta ( Asymetria ) , SUA ( New York Magazin ) si Germania ( Agero Stuttgart ),etc., pentru acest comportament "deviant" platind un pret social si personal proportional cu indrazneala atitudinii. Articolele ( boicotate in tara ) au avut ca tema principala confiscarea domeniului psihologic de catre militari , fosti securisti si "structuri" dar , si aici este propunerea mea de colaborare, multe dintre articole sunt de fapt analize ale societatii romanesti actuale si ale spatiului public romanesc din perspectiva politica, sociala si morala , iar difuzarea unora din ele printr-un mediu de mare impact ar putea fi benefica (bineinteles, daca Dvs si "Universul Romanesc" veti considera important acest lucru ). In orice caz, si nu este o afirmatie gratuita, sunt convins de multa vreme ca singura sansa de renastere morala a tarii va veni de la romanii din diaspora. Aici, chiar daca sunt milioane de romani normali, nu au nici o sansa de afirmare din cauza unui sistem diabolic ( spun asta ca ateu ) de supraveghere , control si manipulare a informatiilor din spatiul social, dar si a mintilor si comportamentelor oamenilor.
*) Comunicarea a fost trimisa in termenul stabilit pe adresa organizatorilor " Simpozionului de la Pitesti" , dar am primit atunci pe mail o reactie foarte virulenta din partea unui membru al IRIR care s-a prezentat ca cercetator si considera pe scurt ca aceasta comunicare nu ar trebui sustinuta.
Comunicarea am sustinut-o totusi personal la una din sectiunile simpozionului , dar desi a fost trecuta pe lista oficiala a lucrarilor , nu a mai aparut si in volumul tiparit ulterior care cuprindea textele prezentate la acel simpozion.
Foarte interesant , pe langa acest membru al IRIR ( probabil ca au mai fost si altii ) , la acel simpozion erau multi cercetatori tineri de la CNSAS care au facut o nota parte fata de detinutii politici care prezentau si ei comunicari , dar de o alta factura.
Am fost uimit de critica acerba facuta de tinerii cercetatori de la CNSAS comunicarilor facute de catre detinutii politici care redau in lucrarile lor nu numai suferintele proprii , ci si spiritul acelei epoci ( valori, educatie, cultura ).
In esenta , tinerii cercetatori au evitat cu obstinatie sa se pronunte in vreun fel asupra suferintelor detinutilor politici, in schimb laitmotivul suprinzator si declarat era acela ca inainte de 1945 in Romania exista numai saracie , subdezvoltare, primitivism si incultura.
Asistand la o asemenea scena in care comunicarea unui fost detinut politic a fost atacata de mai multi cercetatori nu prin argumente , ci prin atribuiri , etichete , etc. l-am intrebat pe cel aflat langa mine daca s-a mai intamplat asa ceva .
Am aflat cu aceasta ocazie ca la simpozionaele si conferintele organizate de detinutii politici , exista acelasi tip de reactie din partea cercetatorilor acreditati . Ei s-au obisnuit deja cu aceste reactii si nu le mai iau in seama.
I-am spus ca ce se intampla este si nedrept si deontologic vorbind , incorect. . Reactia acelui fost detinut politic m-a uluit. Mi-a explicat simplu ca scopul lor, al fostilor detinuti politici, este sa-si faca publice suferintele indurate, experientele traite, opiniile si cunostintele despre epoca aceea , respectiv sa ajunga in presa din tara si din afara ei , restul nu conteaza.
Dar daca ar intra in conflict " ideologic" cu acesti tineri cercetatori , ar castiga poate o batalie , dar ar putea pierde razboiul , respectiv sa nu mai aiba posibilitatea de a mai organiza si alte intalniri , deci vor pierde aceasta oportunitate de a-si face auzita vocea in tara si in afara ei.
Beatificarea monseniorului Ghika a fost o sarbatoare morala oferita poporul roman si societatii romanesti democratice si crestine de catre unul dintre martirii acestui popor care face cinste unui intreg neam. Din nefericire , este in acelasi timp si un prilej oferit unora care spera sa mai obtina o anumita validare morala prin participarea la asemenea evenimente , dar care uita ca niciodata in istorie sangele apa nu se face , si nici invers .
Martirii neamului nostru :
Monseniorul Vladimir Ghika ( sursa : vladimirghika.ro)
...si cei care vor sa fie epigonii lor :
Foto : Adevarul
Ca sa ne edificam, nu trebuie decat sa privim putin in trecutul istoric recent care confirma demisia morala "ab initio" a doua personaje din prima linie a politicii romanesti din ultimele doua decenii . Mai exact , " aruncarea cu cercul ", respectiv " privitul printre gratii " , constituie o exprimare perfecta a "radicalismului" politic , social si moral din societatea romanesca actuala :
"Vom fi ce-am fost" :
„...poporul trebuie sa actioneze ca o forta ordonata si organizata. Trebuie sa se vada ca aici se face ordine. Cu contributia, cu participarea, cu prezenta oamenilor muncii, cu participarea activa a poporului si nu a unor conducatori care s-au autointitulat conducatori si alesi ai poporului, s-au autointitulat comunisti. Nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului stiintific. Au intinat numele Partidului Comunist Roman. Au intinat memoria celor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara.”
Ion Iliescu, decembrie 1989
Ion Iliescu si Nicolae Ceausescu in 1976 ( sursa: Fototeca online a comunismului romanesc )
"Această luptă pe care o duc nu este pentru carierea mea politică şi nici pentru a mă răzbuna. Lupta mea este pentru viitorul ţării mele şi viitorul sistemului ei judiciar, care trebuie să garanteze protecţia deplina a cetăţenilor ( care cetateni ?! -s.n.) în faţa tiraniei "
Adrian Nastase , 2012
“J’accuse!”Scrisoare către prietenii mei din România şi Uniunea Europeană
„ Rămâne însă problema de fond a credibilității procedurii care e indisolubil legată de credibilitatea ministrului, pentru că ministrul rămâne suveran în luarea deciziei.”
La nivel general, problema credibilitatii oamenilor politici , magistratilor, functionarilor publici , etc., a fost mereu in atentia cetatenilor si este simptomatic faptul ca acum pentru Ministerul Justitiei, magistrati, domeniul justitiei in general , credibilitatea devine cu adevarat o valoare sociala .
In mod evident, ministrul trebuie sa ramana totdeauna suveran in luarea deciziei . In acelasi timp, cum acesta nu se poate credita singur, iar perceptia publica este una esentiala, credibilitatea ministrului a devenit o problema de viata si de moarte . Dar ce ne facem atunci cand comportamentul public al ministrului in exercitiu iese din grila standard acceptata tacit in Uniunea Europeana ?! Cum ziceau vechii greci, ne oprim judecata , orice comentarii fiind de prisos :
„ Comisarul Reding ar fi dorit să discute cu ministrul Pivniceru despre această procedură, însă, în ultimul moment, ministrul a anunțat că nu mai merge la întâlnirea cu doamna Reding, pentru că are treburi mult mai importante în țară.”
Pe de alta parte, la fel de simptomatic este faptul ca in alte domenii perceptia asupra credibilitatii ca valoare sociala este una absolut particulara .
Daca Ministerul de Justitie face totusi eforturi pentru a asigura credibilitatea procesului de selectie a sefilor Parchetului atat in plan extern cat si in plan intern, nu cred ca cineva din sistem s-a gandit la eventualitatea in care acestia ar putea fi contestati „in corpore”.
A facut-o deja cineva din alt domeniu. Jurnalistul Ion Cristoiu a declarat în cadrul emisiunii “Ultimul Cuvânt”, la B1 TV, că va da în judecată …Parchetul General , pentru că a fost anunţat, alături de Mihai Tatulici, pe lista jurnaliştilor plătiţi de Sorin Ovidiu Vântu cu bani de la FNI :
” În martie 1999, SOV, din contul său personal, a înfiinţat editura Ion Cristoiu cu un aport de capital de circa 30.000 de euro, echivalat acum. Era domn onorabil, avea revista Curentul, onorabil ca orice patron de presă. Mi-a spus că vrea să facă o editură, a pus banii de la el din cont, aceasta a funcţionat doi ani şi apoi a dat faliment.Habar nu aveam că joacă la FNI, el era un domn de mare notorietate. Eu ce trebuia să fac? Să fac anchetă să aflu de unde are el banii? Eu să mă interesez de unde îmi plăteşte drepturile de autor patronul? A scos 13 cărţi, a dat faliment, care este dreptul Parchetului să mă treacă în această chestiune? A avut nişte bani, i-a folosit, care e vina mea sa a lui Tatulici? ”
Un alt cetatean a mers chiar si mai departe . Un post TV ne-a prezentat recent un roman care chiar s-a infuriat pe Uniunea Europeana si a dat-o in judecata . Dreptul domniei sale , deoarece „ cetatenii romani au si drepturi ”. L-am citat pe domnul Petre Roman ( devenit mai nou liberal, dupa ce cu 22 de ani in urma era un fesenist convins ca regele este un pericol public pentru tara ) care ii aproba demersul . De fapt aceasta este si frumusetea democratiei : oricine are drepturi si poate reclama prejudicierea lor, si orice cetatean poarta in ranita bastonul de maresal…
Bineinteles ca, la limita , orice persoana are dreptul sa reclame orice si poate da in judecata pe oricine si orice instanta , „ sala pasilor pierduti” fiind creata tocmai in acest scop . La nivel general rezultatul este urmatorul :
“1.000 de dosare pentru un judecător este media pe ţară.
250 de dosare pentru un judecător este media europeană”
Ca sa-l parafrazam pe Marin Preda, daca justitie nu e, nimic nu e.
Pe de alta parte, nici o societate nu poate functiona numai prin instante si justitie ( ajunge sa semene cu un penitenciar, etc. ) . Dar aceasta nu mai este problema justitiei !
