Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Friday, September 28, 2012

Credibilitatea ca (non)valoare sociala

Comentariul de mai jos a fost facut la un articol despre problemele justitiei *) aparut recent pe Contributors.ro :


Sergiu Simion spune:
„ Rămâne însă problema de fond a credibilității procedurii care e indisolubil legată de credibilitatea ministrului, pentru că ministrul rămâne suveran în luarea deciziei.”

La nivel general, problema credibilitatii oamenilor politici , magistratilor, functionarilor publici , etc., a fost mereu in atentia cetatenilor si este simptomatic faptul ca acum pentru Ministerul Justitiei, magistrati, domeniul justitiei in general , credibilitatea devine cu adevarat o valoare sociala .
In mod evident, ministrul trebuie sa ramana totdeauna suveran in luarea deciziei . In acelasi timp, cum acesta nu se poate credita singur, iar perceptia publica este una esentiala, credibilitatea ministrului a devenit o problema de viata si de moarte . Dar ce ne facem atunci cand comportamentul public al ministrului in exercitiu iese din grila standard acceptata tacit in Uniunea Europeana ?! Cum ziceau vechii greci, ne oprim judecata , orice comentarii fiind de prisos :
„ Comisarul Reding ar fi dorit să discute cu ministrul Pivniceru despre această procedură, însă, în ultimul moment, ministrul a anunțat că nu mai merge la întâlnirea cu doamna Reding, pentru că are treburi mult mai importante în țară.”
Pe de alta parte, la fel de simptomatic este faptul ca in alte domenii perceptia asupra credibilitatii ca valoare sociala este una absolut particulara .
Daca Ministerul de Justitie face totusi eforturi pentru a asigura credibilitatea procesului de selectie a sefilor Parchetului atat in plan extern cat si in plan intern, nu cred ca cineva din sistem s-a gandit la eventualitatea in care acestia ar putea fi contestati „in corpore”.
A facut-o deja cineva din alt domeniu. Jurnalistul Ion Cristoiu a declarat în cadrul emisiunii “Ultimul Cuvânt”, la B1 TV, că va da în judecată …Parchetul General , pentru că a fost anunţat, alături de Mihai Tatulici, pe lista jurnaliştilor plătiţi de Sorin Ovidiu Vântu cu bani de la FNI :
” În martie 1999, SOV, din contul său personal, a înfiinţat editura Ion Cristoiu cu un aport de capital de circa 30.000 de euro, echivalat acum. Era domn onorabil, avea revista Curentul, onorabil ca orice patron de presă. Mi-a spus că vrea să facă o editură, a pus banii de la el din cont, aceasta a funcţionat doi ani şi apoi a dat faliment.Habar nu aveam că joacă la FNI, el era un domn de mare notorietate. Eu ce trebuia să fac? Să fac anchetă să aflu de unde are el banii? Eu să mă interesez de unde îmi plăteşte drepturile de autor patronul? A scos 13 cărţi, a dat faliment, care este dreptul Parchetului să mă treacă în această chestiune? A avut nişte bani, i-a folosit, care e vina mea sa a lui Tatulici? ”
Un alt cetatean a mers chiar si mai departe . Un post TV ne-a prezentat recent un roman care chiar s-a infuriat pe Uniunea Europeana si a dat-o in judecata . Dreptul domniei sale , deoarece „ cetatenii romani au si drepturi ”. L-am citat pe domnul Petre Roman ( devenit mai nou liberal, dupa ce cu 22 de ani in urma era un fesenist convins ca regele este un pericol public pentru tara ) care ii aproba demersul . De fapt aceasta este si frumusetea democratiei : oricine are drepturi si poate reclama prejudicierea lor, si orice cetatean poarta in ranita bastonul de maresal…
Bineinteles ca, la limita , orice persoana are dreptul sa reclame orice si poate da in judecata pe oricine si orice instanta , „ sala pasilor pierduti” fiind creata tocmai in acest scop . La nivel general rezultatul este urmatorul :

“1.000 de dosare pentru un judecător este media pe ţară.
250 de dosare pentru un judecător este media europeană”
Ca sa-l parafrazam pe Marin Preda, daca justitie nu e, nimic nu e.
Pe de alta parte, nici o societate nu poate functiona numai prin instante si justitie ( ajunge sa semene cu un penitenciar, etc. ) . Dar aceasta nu mai este problema justitiei !

No comments: