Mircea Dinescu , Cristi Borcea , Plutarh , Paul Valery

" Puscaria te face om" 

Mircea Dinescu 

" Am facut prea mult. In patru ani de puscarie am facut patru copii "

Cristi Borcea

https://adevarul.ro/entertainment/tv/borcea-i-a-adus-dinescu-poezie-delicateturi-doua-carti-puscarie-spus-viitorul-fc-dinamo-se-invarte-jurul-cascavalului-1_607c38415163ec42711b67e8/index.html

                                        

                                                 Sursa  : Prima TV, YouTube

Desensibilizarea, decivilizarea si dezumanizarea unei societati in forma continuata

Sa ne delectam impreuna cu un clasament marca Starcom ( The Human Experience Company ) care ne arata cam ce conturi online sunt la la mare cautare in prezent :

https://www.iqads.ro/articol/49354/starcom-romania-lanseaza-social-media-stars-index-topul-celor-mai-urmarite

Dupa cum se poate observa din acest clasament cu atatea celebritati al preferintelor majoritatii de genul "o apa si un pamant"  , am putea spunem ca mai lipsesc doar celebrul " Las Fierbinti " , nu mai putin  celebrul Dani Mocanu , eventual un studiu savant publicat pe revista de strategie  " Sinteza"  care afirma ce creatii artistice (?) au un rol fundamental in societatea romaneasca : 

" Istoric vorbind, încrederea n-a fost niciodată la cote entuziasmante în România; postsocialismul, cu haosul, insecuritatea şi deruta valorică pe care le-a generat, a accentuat-o decisiv. Postsocialismul a trecut, dar neîncrederea e tot acolo. Or, manelele nu fac decât să exprime, în cel mai direct mod, această realitate." 

( https://www.revistasinteza.ro/istoria-manelelor-recente-cu-succes-in-flux-si-reflux)

Pentru cine nu a fost atent surpriza este insa cu alta care arata ce salata de boeuf exista in criteriile , rationamentele , valorile si preferintele majoritatii ( ex : nr 39 ) :

https://www.iqads.ro/articol/49354/starcom-romania-lanseaza-social-media-stars-index-topul-celor-mai-urmarite

Altfel spus , reportajele dramatice din seria " Romania , te iubesc " de la PRO TV si implicit autorul lor Alex Dima ( https://life.ro/povestea-vietii-lui-alex-dima-de-la-renuntarea-la-preotie-la-romania-te-iubesc-si-pana-la-cea-mai-cumplita-incercare-a-sortii/) sunt incluse de marele public si/sau de acest clasament in sfera ...divertismentului , deci  marele Bacovia ( "... o tara trista si plina de humor " ) a avut inca odata dreptate. 
Asa sa fie , dar  in alti termeni aceasta  inseamna ca P.N.I. ( Procesul National de Imbecilizare ) inceput  cu brio in 1990 continua in forma agravata si cu sprijinul tuturor factorilor de resort. Maktub. 

Resetarea sistemului de valori culturale si morale si degradarea programata a spatiului public

Luni, 15 ianuarie, la Botoşani s-au desfăşurat ”Zilele Mihai Eminescu” si a fost decernat Premiul Naţional de Poezie ”Mihai Eminescu”, cel mai important premiu pentru poezie din România (cf. adev.ro/p2nxe4). 
Gala a fost deschisă de un eveniment al editurii ”Cartea Românească” care a premiat o serie de scriitori pentru activitatea din anul 2017. 
Printre aceştia s-a numărat şi poeta Medeea Iancu. După ce a fost premiată, pentru volumul ”Delacroix este tabu: suita românească”, poeta a ţinut neaparat să recite o poezie si în faţa publicului :




 




"Poem-manifest " de Medeea Iancu , din volumul ”Delacroix este tabu: suita românească” si citit la ... "Zilele Mihai Eminescu" *) : 

„Eu sunt tipa pe care aţi hărţuit-o, tipa pe care aţi numit-o curvă, prostituată

Persoană, persoană, persoană

Eu sunt tipa pe care o urâţi, aş fi trebuit să fiu băiat, astfel aş fi lângă voi

Şi dacă un poet ejaculează pe faţa unei femei este artă

Şi dacă un poet f...e o femeie în timp ce doarme este artă, nu viol

Îmi pare rău, nu sunt poemul victimei pe care îl aşteptaţi

Îmi pare rău nu sunt poeta europeană, cool, nu sunt tipa care spune la microfon: eroul este un bărbat

Nu sunt poemul care să te excite, nu sunt în poemul în care să mă forţezi

Nu am scris suficient de bine pentru tine, România, nu am fost suficient de cuminte pentru tine, România

Nu am spus nimănui România

Nu ţi-am lăudat suficient violul România, nu ţi-am slăvit eroii România, nu ţi-am citit scriitorii România

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului, Amin, Amin, Amin a spus curva

A spus prostituata, a spus mama şi fiica

Îmi pare rău, nu m-am sinucis România, îmi pare rău nu sunt strofa ta preferată despre sex,

Poemul despre viol eşti tu, România, poemul despre hărţuire eşti tu România, poemul despre abuz eşti tu, România

Îţi introduc penisul meu lung şi negru în pântec, România

Mai ştii? Aplaudaţi. Aplaudaţi. Aplaudaţi…

Nu sunt pornografia ta, România, nu voi aştepta întinsă să-mi faci felul

Nu sunt gluma ta despre viol, în literatură nu se discută despre asta, în familie nu se discută despre asta

Şi noi fetele aşa murim şi tu România spui mereu: poetul, poetul, poetul” *)

Sursa : adev.ro/p2nxe4

Sa comparam acest "poem-manifest" oribil , cu modul in care a fost omagiat la Botosani poetul Mihai Eminescu de catre Excelenta Sa, domnul Paul Brummell ambasadorul Marii Britanii in Romania (https://www.facebook.com/BritishEmbassyBucharest/videos/1746241845426455/ ) si de "Ziua Culturii Nationale 2018 " ( este vorba de Romania ) la
British Embassy Bucharest : 

Este o situatie pur si simplu de neimaginat pentru o societate civilizata si europeana ( "se sparie gândul ",  ar zice poetul ) ,  ca omagierea unui mare poet national sa se faca in mod oficial prin promovarea ...trivialitatii de catre reprezentantii breslei scriitorilor  din acea tara, iar un ambasador al altei tari europene sa militeze ...in locul lor (!)  pentru promovarea propriei lor culturi si a valorilor ei (!).
Aceasta este cea mai buna demonstratie a faptului ca in Romania are loc o resetare continua a sistemului de valori culturale si morale  ca parte a unui razboi informational de anvergura la care participa , constient sau nu, exact cei care ar trebui sa i se opuna !  
Pentru cetatenii onesti , ramane o singura intrebare , dar si aceasta fara raspuns. 
Quo vadis ?!






Note

*) Am comentat aceasta promovare oficiala a trivialitatii , de neacceptat pentru o societate civilizata si europeana , pe forumul articolului publicat in ziarul "Adevarul" (adev.ro/p2nxe4), dar si pe Facebook (https://www.facebook.com/Adevarul/posts/10155353108356243) , unde nu a mai aparut deoarece unii "oameni de bine" au raportat comentariul drept "spam " :

adev.ro/p2nxe4

Cultura prin injuratura , injuratura prin cultura sau iesirea TVR din tiparele lumii civilizate

In presa ultimelor zile a aparut o stire despre modul bizar in care TVR doreste sa traga un semnal de alarmă privind lipsa investiţiei în educaţie şi cultură   : 

  " Televiziunea Română promovează emisiunea de cultură generală a lui Virgil Ianţu cu un promo îndrăzneţ (s.n.) , filmat într-una dintre cele mai frumoase biblioteci ale lumii pe muzica rapperului Grasu XXL."  

http://adevarul.ro/entertainment/tv/tvr-iese-tipare-promo-indraznet-emisiunea-virgil-iantu-piesa-grasu-xxl-aude-biblioteca-este-manifest-video-1_59b95b465ab6550cb8231b1a/index.html

In acest caz privim oripilati un videoclip in care un prezentator cool , grizonat si fara sosete ( ultimul trend ) urca lent niste scari fiind urmat imediat de niste copilasi (  care de fapt  nu stiu nici ce fac  si nici ce spun ...) , dar care se chinuie sa mimeze crunt si pe tonul muzicii de cartier un text care nu are legatura nici cu ei , nici cu varsta lor si nici cu subiectul  : 







Nu este clar daca acesti copilasi chinuiti stiu despre ce este vorba si nici daca ei  , parintii lor si profesorii lor stiu cine este "vedeta" al carei stil si a carei muzica o mimeaza :











Cert este faptul ca dupa posturile TV comerciale care educa adultii prin "capodopere" grotesti gen " Las Fierbinti" , TVR nu ramane mai prejos si se aliniaza trendului respectiv mai face inca o "Revolutie" ( kitsch) in care educa si populatia scolara prin kitsch, hip-hop si promoveaza indirect ura, vulgaritatea , grosolania,  injuratura si obscenitatea de cartier.
In esenta, resetarea sistemului de valori culturale si morale de la noi este in plina desfasurare iar ceea ce poate fi denumit drept PNI ( Programul National de Imbecilizare ) continua in mod neabatut intr-una din cele mai frumoase biblioteci ale lumii si cu ajutorul inconstient al unor copilasi care nu stiu ce fac si nici de ce. 

Unii intelectuali publici si viziunea lor (a)morala asupra familiei si moralei traditionale

Problemele societatii romanesti sunt percepute in mod diferit de catre cetateni si de catre intelectualii publici. Indiferent de interpretare, Referendumul pentru familia traditionala propus de Coalitia pentru Familie si semnat deja de peste trei milioane de cetateni arata care este adevaratul raport statistic intre mentalitatea traditionala si mentalitatea progresista ( http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/listele-cu-3-milioane-de-semnaturi-pentru-definirea-casatoriei-ca-uniune-femeie-barbat-au-fost-aduse-cu-un-camion-la-senat.html; http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/3-milioane-de-semnaturi-pentru-schimbarea-definitiei-casatoriei-din-constitutie-reactia-comunitatii-lgbt-521022 ).
In acest caz viziunea intelectualilor publici asupra problemelor societatii este una foarte interesanta si toxica in acelasi timp :

„E caraghios că într-o lume a concubinajului ( s.n.) o minoritate mai susţine căsătoria. Azi, când concubinajul e în floare , când ideea de familie s-a relaxat într-un hal fără de hal (s.n.), când tinerii formează cupluri, dar nu familii în sensul tradiţional, e caraghios că se mai găseşte cineva să militeze atât de puternic pentru căsătorie. E ceva ce contrazice mersul atomizat al lumii (s.n.) “.

Aurora Liiceanu, psiholog( 2013 )
( http://adevarul.ro/news/societate/homosexuali-concubinaj-1_5174c6b5053c7dd83f32c4d8/index.html )


"Familia tradiţională este un concept rătăcit în istorie (s.n.), în vremea pe când femeia se ocupa doar de casă şi copii, iar bărbatul îi întreţinea pe toţi."
" Familia tradițională nu mai există de mai bine de 100 de ani , e un basm, un mit (s.n.). Iar faptul că ea are atâția susținători în disputa legată de referendum se explică tocmai prin faptul că miturile au fost întotdeauna atrăgătoare."

Mircea Cartarescu, scriitor  ( 2017 )
( http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/familia-traditionala-vs-casatoriile-gay-cartarescu-usr-probabil-se-va-rupe-773914)


" Suntem o ciudată cultură a rușinii, în căutarea celui care ne-a făcut de rușine".

Vintila Mihailescu, sociolog ( 2017 ).( https://pressone.ro/suntem-o-ciudata-cultura-a-rusinii-in-cautarea-celui-care-ne-a-facut-de-rusine/ )

" Se invocă chestiuni precum nevoia de a proteja familia tradițională, morala poporului, ni se reamintește de Sodoma și Gomora, suntem atenționați cu privire la scaderea natalității și pericolul referitor la creșterea copiilor de către părinți de același sex, iminența legiferării pedofiliei sau zoofiliei și ni se aduce ca argument suprem faptul că o minoritate nu poate dicta unei majorități. Ei bine, tipul acesta de discurs este specific unei anumite părți a Europei, unde influența sovietică a fost uriașă.Nu o spun eu, ci Curtea Europeană a Drepturilor Omului, organism judiciar internațional care aplică și interpretează în mod oficial Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe care România a semnat-o în anul 1994 și care a devenit lege internă de atunci. "
" Nu este nici un motiv să se considere ca fiind incompatibile menținerea valorilor familiei ca fundament al societății și recunoașterea acceptării sociale a homosexualității. "
" Statului îi revine sarcina de a ține cont de evoluția societății (care societate ? ce fel de societate ?-  n.n.) și de schimbările în percepția problemelor sociale, civile și de relații, inclusiv prin faptul că nu există doar o cale sau o alegere atunci când vine vorba de gestionarea familiei sau a vieții private".
" Nu se poate considera că minorii expuși la informații despre homosexualitate (s.n.) ar fi mai vulnerabili decât cei expuși la același gen de informații despre heterosexualitate ".
" Nu există dovezi științifice sau date sociologice care să sugereze că simpla menționare a homosexualității sau dezbaterea publică deschisă despre statutul social al minorităților sexuale ar afecta negativ copiii (s.n.) sau “adulții vulnerabili”. "
" Conceptul de moralitate derivă din multe tradiții sociale, filosofice și religioase (s.n.). În consecință, limitările […] în scopul protejării moralei trebuie să se bazeze pe principii care nu derivă exclusiv dintr-o singură tradiție (s.n.). Orice astfel de limitări trebuie înțelese în lumina universalității drepturilor omului și a principiului nediscriminării ".
" Nu s-a demonstrat modul în care libertatea de expresie în problemele LGBT ar devaloriza sau afecta în mod negativ “familiile tradiționale” actuale și existente sau le-ar compromite viitorul ". 

Cristi Danileţ, judecator (2017)
http://www.contributors.ro/administratie/educatie/familia-pe-in%C8%9Belesul-tuturor-partea-a-doua-morala-ca-argumente-impotriva-formelor-netradi%C8%9Bionale-de-familie/

Cu alte cuvinte, pentru psihologul Aurora Liiceanu concubinajul este in floare ( adica un fel de "toata lumea se culca cu toata lumea" ) ,  pentru scriitorul Mircea Cartarescu familia traditionala  nu mai exista de 100 de ani deoarece este un mit ( e ca si cum am spune despre copii ca s-au nascut si au crescut singuri si din dragoste platonica),  iar pentru sociologul Vintila Mihailescu romanii sunt culpabili pentru ca au crescut intr-o "cultura a rusinii" . Acest gen de afirmatii gratuite si in totala contradictie cu deontologia profesionala si rolul social  al unor intelectuali publici , nici nu mai merita comentate .
Pe de alta parte , discursul cel mai articulat pe aceasta tema il are judecatorul Cristi Danileţ  care se refugiaza strategic in spatele legi si al unor texte  care ar proveni de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de unde ne explica pe intelesul tuturor ca "protejarea familiei traditionale la romani ( din care provin probabil toti acesti autori citati , desi unii afirma ca aceasta nu mai exista ) este in realitate un discurs specific unei anumite părți a Europei, unde influența sovietică a fost uriașă". Dar nu se opreste aici.
In continuare ne asigura ferm in privinta faptului ca "statului îi revine sarcina de a ține cont de evoluția societății și de schimbările în percepția problemelor sociale, civile și de relații " ( nu este clar ce fel de evolutie, ce fel de societate si ce fel de schimbari in perceptii ) si ne clarifica in termeni categorici originea conceptului de moralitate  " care derivă din multe tradiții sociale, filosofice și religioase (s.n.). În consecință, limitările […] în scopul protejării moralei trebuie să se bazeze pe principii care nu derivă exclusiv dintr-o singură tradiție (s.n.). " ( nu este deloc clar daca asta inseamna sa impunem unei traditii o alta traditie ...).
In sfarsit, in viziunea  cinica propusa de catre judecatorul Danilet care se inspira din surse confidentiale  , minorii protejati prin traditie in toate societatile devin doar un mijloc in atingerea unui scop , respectiv sunt redusi la statutul de cobai :

" Nu se poate considera că minorii expuși la informații despre homosexualitate (s.n.) ar fi mai vulnerabili decât cei expuși la același gen de informații despre heterosexualitate ".
" Nu există dovezi științifice sau date sociologice care să sugereze că simpla menționare a homosexualității sau dezbaterea publică deschisă despre statutul social al minorităților sexuale ar afecta negativ copiii (s.n.) sau “adulții vulnerabili”. "

Ceea ce se stie in mod cert este ca efectul educatiei sexuale moderne asupra celor care abia s-au desprins de oliţă si stiu doar sa imite ceea ce vad este ca expunerea lor la acest gen de informatie poate duce la exmatricularea de la gradinita pentru "agresiune sexuala si comportament obscen" ( http://evz.ro/efectul-educatiei-sexuale-copii-exmatriculati-gradinita.html ).
La nivel general , marea problema a societatii romanesti este aceea ca intre ceea ce cred si vor intelectualii publici de la noi si ceea ce cred si vor cetatenii nu prea exista o corespondenta.
Intelectualii publici de la noi vor alinerea hic et nunc a sistemului de valori din societatea romaneasca respectiv " o comunitate care e mai tradiţională, mai conservatoare, mai legată de valori care au asigurat supraviețuirea oamenilor până de curând, valori care au trecut prin toată civilizația europeană şi americană, valori religioase, valori morale, valori ale familiei"  la valorile progresiste occidentale gen revolutia sexuala, LGBT,etc.  respectiv " lumea contemporană, din zilele noastre, care vine de la '68 încoace, de la mişcările hippie, flower power, de la inventarea pilulei anticoncepționale, care au schimbat lumea şi care au deschis minţile oamenilor . Au creat un fel de nouă lume, un fel de bravă lume nouă (aluzie la distopia din 1932 a lui Aldous Huxley, Brave New World - n.r.) în care aceste valori tradiționale încep să nu mai funcţioneze cum trebuie, ele sunt înlocuite de alte valori, un fel de utopie gen John Lennon cu „Imagine”" ( apud Mircea Cartarescu ).

Problema grava este ca in lumina cruda a realitatii romanesti "deschiderea mintilor oamenilor" suna altfel . Ea seamana mai degraba cu o veche anecdota studenteasca  : " Ce este verde pe dinafara si negru pe dinauntru ?! Un negru care a mancat spanac si a fost intors pe dos !".
Altfel spus , a propune o resetare cu 180 de grade ( brusc, pentru ca asa este moda )  a valorilor fundamentale (religioase, morale, ale familiei,etc. )  ale unei intregi societati, natiuni sau comunitati (ca sa nu mai vorbim de un intreg continent ), valori  construite in sute de ani , suna a inginerie sociala .
In acest caz problema este  una esentiala pentru societatea romaneasca careia i se reproseaza mentalitatea traditionala considerata  in mod categoric drept retrograda  si fundamentalista , desi exista si  occidentali care sustin familia traditionala *)
Din  fericire , in spatiul romanesc exista si un altfel discurs chiar daca acesta este unul singular in contextul intelectualitatii romanesti contemporane. Acest discurs  analizeaza  criza culturii si civilizatiei europene si occidentale care isi taie singura radacinile si in mod special criza valorilor in care rescrierea si resetarea codurilor morale joaca un rol determinanat (http://s3-eu-central-1.amazonaws.com/pressone/wp-content/uploads/2016/03/24175425/Discursul-Anei-Blandiana-de-acceptare-a-DHC-UBB-Cluj.pdf ).
Dincolo de organizatiile care au militat in mod deschis pentru pedofilie (https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_pedophile_and_pederast_advocacy_organizations#Pedophilia_advocacy_organizations_by_country ) , cele mai recente exemple vin din Suedia unde tinerii liberali vor sa regandeasca limitele normalitatii si patologiei sociale.
O motiune a acestor liberali arată că doi frați care cad de acord în acest sens, și au vârsta de minim 15 ani, ar trebui să se poată angaja în relații sexuale  . Totodată, în conformitate cu actul legislativ, în cazul relațiilor sexuale cu cadavre , decedatul ar trebui să-și dea permisiunea înainte de moarte.
Acesti novatori si cetateni cu drepturi depline ai unei autentice "Brave New World" sunt de un cinism si de o brutalitate morala nemaintalnita in civilizatia europeana. Ei rescriu complet codurile morale costruite cu atat truda in sute de ani  tranformand viciul in virtute , repulsia in placere si  patologia extrema in normalitate :

”Nu ne plac cei care țin morală. (…) Suntem organizația de tineret şi rolul nostru este să gândim un pas mai departe. Am înțeles că aceasta poate fi văzută ca ceva neobișnuit și dezgustător, dar legislația nu se poate baza pe ceva ca fiind dezgustător”
„Eu înțeleg că (incestul – n.r.) poate fi considerat neobișnuit și dezgustător, însă legea nu poate să te împiedice să fii dezgustător.”

Cecilia Johnsson, președinta organizației liberale de tineret din Stockholm
http://evz.ro/suedia-incestul-si-necrofilia-trebuie-legalizate.html

Adevarata problema este ca intre ceea ce  afirma CEDO ( dupa judecatorul Cristi Danileț ), intre ceea ce promoveaza tinerii liberali suedezi in numele libertatii si ceea ce au aflat cercetatorii despre fundamentele societatii moderne exista o fractura imensa .
Jonathan Haidt  a investigat  fundamentele morale ale politicii si societatii in mai multe tari ( Mintea moralista . De ce ne dezbina politica si religia, Editura Humanitas, Bucuresti , 2016 ) si a descoperit ca indiferent de continent ,  tara,  civilizatie , societate, religie, etc. umanitatea se manifesta prin cateva constante fundamentale. Toate societatile aproba  anumite actiuni, fapte , gesturi si atitudini , manifesta repulsie fata de altele si in proportie covarsitoare resping crima, furtul , incestul , etc. Dar ce se intampla atunci cand normele sociale fundamentale ale unei societati sunt incalcate ? Haidt arata ca suspendarea aplicarii normelor morale si nepedepsirea comportamentele penale ( crima, furtul, incestul, etc.) stimuleaza suspiciunea si multiplicarea comportamentelor egoiste din intreg spatiul social , adica exact ce s-a intamplat in tranzitia dementa de la noi.
Problema cea mai grava in cazul de fata este aceea ca unii confunda spatiul public ( care este al tuturor, dar in care toti trebuie sa respecte aceleasi reguli ) cu spatiul privat ( al unei singure persoane ) ,  iar altii confunda dormitorul ( care tine de intimitatea persoanei ) cu strada ( care din nou este a tuturor, nu numai a unora ).
In toate aceste cazuri este vorba despre o noua agenda politica , sociala , culturala si morala care sub pretextul progresismului si in contrast cu o istorie si evolutie de sute de ani , pledeaza de fapt pentru decivilizarea si dezumanizarea Europei si a tarilor care o compun.
Intelectualii publici care sustin aceasta noua agenda se pot considera progresisti , dar  numai in masura in care isi asuma o raspundere  in deriva morala a acestei societati deoarece in raport cu obiectivele generale ale ei , aspiratiile cetatenilor , specificul si traditiile acestei comunitati , ei au cu totul alte prioritati .
Dupa 1990 societatea romaneasca a fost supusa unui proces intens de desensibilizare si dezinhibare generala pe toate palierele  incepand cu copiii si terminand cu adultii, proces care a inceput cu satanizarea natiunii (in mod straniu , vanatoarea de legionari  respectiv obsesia Securitatii de alta data, a revenit la moda ), atacul asupra familiei traditionale  si asupra moralei crestine , renegarea autorilor clasici romani, a valorilor , traditiilor, etc. Efectele sociale ale acestui proces au fost catastrofale :

" Dacă vii şi le vorbeşti oamenilor de norma­li­tate, bun simţ, armonie, transcendenţă, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broşuri. Performanţa se măsoară azi doar în putere, bani şi sex. Trăiesc tra­gic această soartă a poporului român."
"Populaţia României se împarte, în mare măsură, între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depresivi)".
"90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi, o societate care şi-a pierdut valo­rile de bine, frumos, adevăr şi dreptate. Şi mai ales de non-nocivitate. " 

Prof. dr. psihiatru Aurel Romila, 2014
http://www.formula-as.ro/2014/1119/lumea-romaneasca-24/prof-dr-psihiatru-aurel-romila-90-din-oamenii-cu-care-intru-in-contact-sunt-profund-nefericiti-si-au-pierdut-valorile-de-bine-frumos-adevar-si-dreptate-17769

In mod paradoxal, cei care reactioneaza cu tarie la acest proces general de resetare a valorilor ( in perioada comunista s-a vorbit de o extindere  simbolica a Experimentului Pitesti la scara intregii Romanii ) nu sunt neaparat romanii , ci strainii care au ajuns sa apere in fata Europei interesele , valorile si traditiile Romaniei in locul statului , societatii civile si intelectualilor publici care din motive obscure actioneaza intr-un mod atat de bizar incat se pune intrebarea ce rol joaca ei cu adevarat in societatea romaneasca.
Fragmentul de mai jos,  in totala contradictie cu viziunea autorilor citati anterior , este dintr-o scrisoare adresata Uniunii Europene de catre un strain care sustine interesele romanilor in mod dezinteresat si vede ceea ce romanii  nu mai pot sau nu mai vor sa vada . Nu vom putea afla niciodata ce efect ar fi avut o scrisoare de acest gen  daca ar fi fost scrisa de un  oficial roman pentru ca aceasta ocazie a fost ratata , dar  pana in acest moment cel putin nimeni nu l-a acuzat pe autorul scrisorii de traditionalism , nationalism si extremism .  

" România este o tara fascinanta si complexa , ultima civilizatie rurală autentică a Europei. Într-un mod ciudat, destinul său pare a fi testarea fermitătii si verticalitătii tuturor celor care se nasc sau se aventurează pe aici, indiferent că sunt oameni sau imperii. Este o mostenire agricolă a cărei unicitate nu o vom mai revedea.
Acesti fermieri si strămosii lor au tinut prima linie a Europei de sute de ani. Si nu sunt doar români. Există 400.000 de mici fermieri maghiari aici. Si până în 1991 au existat si o jumătate de milion de săteni germani. Împreună au tinut sus drapelul astfel încât toti ceilalalti europenii să poată prospera si dormi bine. Ei au fost pacificatorii neplătiti si tăcuti ai Europei, timp de mai multe generatii. Zona tampon. Pentru a păstra pacea, de multe ori au trebuit să meargă la război. Si niciodată nu s-au eschivat de la responsabilitătile lor. Au plătit timp de 45 de ani, pretul fără milă sub comunism, abandonati de vest si având unghiile smulse în timpul programelor de reeducare.
Are loc un cataclism în România, Comisare, iar epicentrul său se afla la sat.
După ce am trăit timp de 21 ani aici pot confirma multe lucruri. Unul dintre ele este că irlandezii si românii sunt exact la fel. Singura diferentă este aceea că Irlanda este o insulă. În 800 de ani am avut doar un singur vizitator. Românii mereu la mijloc, literalmente, au avut un alt vizitator în fiecare generatie. Cel mai recent vizitator este Uniunea Europeană. Cel imediat înainte era Uniunea Sovietică. Si adevărul dureros este că toti acesti vizitatorii iau mult mai mult decât aduc. 

Peter Hurley 

Scrisoare deschisă către Comisarul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală
http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-comisar-european-romania-tara-ultimei-civilizatii-rurale-autentice-europei-ue-asista-cea-mai-marenedreptate-sociala-1_550d351c448e03c0fdc39a83/index.html

Reactia statului si a societatii civile in aceasta situatie a constat mai intai intr-o lipsa de reactie . Ulterior, a aparut o contrareactie prin care Uniunea Europeana a primit un alt semnal in numele Romaniei. In sediul Parlamentului European de la Bruxelles si in trei capitale europene a avut loc un maraton cultural al scriitorilor romani in care a fost prezentata si lansata la loc de cinste cartea "Dacopatia si alte rataciri romanesti " a scriitorului Dan Alexe. Cu un cinism rar intalnit, cei care au organizat intalnirea le-au reamintit romanilor din Diaspora ca "Legaturile cu Romania si dorul de tara raman insa la fel de puternice chiar si dupa ani si ani de trait in alte colturi ale lumii" , dar le-au  livrat o "carte de cultura" prin care le-a trecut probabil si cheful , si dorul de Romania si de valorile ei , atunci cand, printre multe altele, scriitorul Dan Alexe a folosit negru pe alb inclusiv ceea ce prozatorul Radu Paraschivescu elogia cu mult entuziasm , respectiv "importurile lexicale   tiganesti ( neaose -s.n)"
( http://adevarul.ro/news/eveniment/chapeau-cristi-corobana--unit-ist-diaspora-duce-pescriitorii-romani-europa-1_56cec0455ab6550cb8308e37/index.html).

Pe cale de consecinta , si in conformitate cu drepturile omului invocate chiar de catre judecatorul Cristi Danileț , fiecare cetatean este liber si are dreptul sa-si formeze o opinie proprie despre aceasta complicata si delicata problema a ciocnirii civilizatiilor si mentalitatilor care antreneaza intreaga Europa respectiv destinul  tarilor europene , problema  la care nimeni nu are deocamdata o solutie clara si la care numai viitorul poate da un raspuns. Cum va fi acesta , vor afla cu siguranta generatiile viitoare .

Note

*) In 1994 intr-o discutie cu un canadian am aflat opinia lui asupra familiei de tip occidental si asupra familiei traditionale , opinie care in contextul actual capata o alta semnificatie,

" Pastrati-va familiile cat mai puteti, noi  nu mai avem de multa vreme familii in sens traditional. Dupa unul , doua sau chiar trei divorturi si recasatoriri, o familie medie devine mixta fiind formata din copii care provin din doua sau chiar trei casatorii cu toate problemele care decurg de aici. Dar chiar si atunci cand familia ramane unita si are un singur copil , nici acesta nu beneficiaza de aceeasi atentie ca la voi pentru ca nimeni nu mai are timp de el si este lasat sa se joace singur intr-un colt al camerei."

In sfarsit, pentru un subiect atat de fierbinte si incrancenat si in babilonia numita Facebook in care toti vorbesc in acelasi timp , dar in care nimeni nu asculta pe nimeni, se detaseaza o opinie singulara prin umorul si echilibrul ei :

"Cu siguranta Dumnezeu a creat barbatul si femeia cu un scop firesc, copiii apar de aici. Faci ce vrei, dar nu ma obliga sa vad ce faci, in public.Si nu considera ca e firesc ca milioane sa se ia dupa cateva zeci. Deci, discretie si mai ales respect, ca sa primiti acelasi lucru."
Pai daca nu familia formeaza societatea, de ce nu va reproduceti singuri ? Si vedeti cam cat succes veti avea."
Aurel Luca

Multiculturalismul proletcultist. Mihai Eminescu, Ministerul Educatiei Nationale, domnul Maci si doamna Tunegaru

"Inainte de orice, o percepție șocantă, ce pare să depășească efectul paradoxal. În timp ce profesorii din Japonia și Finlanda se consideră slab pregătiți, dascălii din România se evaluază ca fiind cei mai buni. Rezultatele sunt, însă, invers decât măsura acestei autoevaluări."

O necruțătoare analiză OECD a paradoxului Educației românești: țara în care profesorii se cred cei mai buni, iar elevii sunt cei mai slabi. Recomandări concrete

Un articol recent aparut pe Contributors.ro ( Mihai Maci - Cristina Tunegaru ) la categoria "Educatie, Sinteze" atrage atentia prin recomandarea facuta de catre autorul articolului (lector universitar specializat in problemea decreatiei la Simone Weil si in relatiile lui Heidegger cu istoria ) ca profesorul suplinitor Cristina Tunegaru sa fie angajata direct la Ministerul Educatiei Nationale pe post de consilier .
Printre argumentele autorului se numara faptul ca " de câţiva ani buni, dânsa prezintă – cu luciditate şi cu determinare – problemele învăţământului preuniversitar " sau acela ca profesoara Tunegaru are meritul de a nu respecta à la lettre programa de română , că încearcă un alt tip de şcoală în care să prevaleze convingerea elevului că lectura e o bucurie şi că merită să citească pentru edificarea lui personală. 
Argumentul decisiv folosit in aceasta pledoarie de catre un specialist in filosofia contemporana si lector in cadrul Departamentului de Relații Internaționale și Studii Europene al Universității din Oradea ( https://putereaacincea.ro/mihai-maci-ceea-ce-vazut-dupa-2008-fost-epifenomenul-unei-stari-de-vid-al-educatiei/ ) este unul suprinzator :

"Or, cu toată sinceritatea, cred că experienţa majorităţii românilor de astăzi e puţin convergentă cu marile nume ale literaturii nostre."

Autorul afirma ca profesoara in cauza prezinta disfunctionalitatile de sistem ale invatamantului romanesc, dar  face acest lucru punandu-se in cauza si in centrul atentiei :

"Cred că acesta e marele merit al doamnei Tunegaru: punându-se în cauză, dânsa a pus în cauză disfuncţionalităţile de sistem ale învăţământului românesc.";
" Contestând anumite disfuncţionalităţi ale sistemului educaţional, doamna Tunegaru dă impresia că vrea “să sară peste rând” şi să ajungă acolo unde nu se ajunge decât după ce candidaţii fac dovada faptului sunt capabili să întrupeze “moştenirea” pe care le-o lasă predecesorii lor."

In sfarsit , chiar daca modul in care actioneaza profesoara Tunegaru este unul ostentativ in mod evident , autorul nu vede nimic iconoclast in aceasta maniera :

"Doamna Tunegaru a atras atenţia asupra dânsei obiectându-i Primarului General, care colinda şcolile (împreună cu Ministra uniformelor albastre) pentru a le denunţa copiilor primejdia “Balenei Albastre”, că orele sunt ore şi că nu se modifică tot programul doar pentru că aşa vrea potentata momentului. Colegii doamnei Tunegaru au tăcut. Ştiu ei ce ştiu: nu te apuci să fluieri în biserică, mai ales atunci când e şi Episcopul de faţă."

Intr-o astfel de situatie cea mai buna solutie este apelul la surse . Pozitiile publice ale profesoarei Tunegaru si care i-au asigurat notorietatea  sunt cele prezentate mai jos : 

" In atentia doamnei primar Gabriela Firea:
Va informez ca nu voi da curs "dispozitiei" dumneavoastra de a nu pune absente miercuri pana la ora 9.30, intrucat primarul nu are atributii de manager al procesului didactic.
Va rog sa nu mai induceti confuzie in randul parintilor si elevilor si sa permiteti inspectoratului scolar sa ia si sa comunice masuri de acest fel.(s.n.)
Fie va asumati inchiderea scolilor in continuare, fie reveniți la rezolvarea problemelor edilitare, pe care pesemne încercați să le cârpiți cu asemenea improvizațiin (s.n.).
Ca profesor, eu nu pot sti motivul pentru care un elev absenteaza: din cauza zapezii sau pentru ca fumeaza etnobotanice in toaleta scolii ( ?!- s.n.). Ca parinte, nu trebuie sa las la latitudinea copilului daca sa mearga sau nu la scoala pentru ca nu i se pun absente." ( 16.01.2017)
Profesor Cristina Tunegaru.
( https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=408903006121100&id=100010042126714 )

" Doamnă ministru al Muncii Lia Olguta Vasilescu,
Ați acuzat părinții că sunt iresponsabili pentru că vin cu copiii la proteste. Într-o democrație sănătoasă, protestele pașnice sunt cele mai importante lecții, proiecții pe viu ale felului în care oamenii nu acceptă totul cu pasivitate, sunt moduri în care oamenii arată că sunt responsabili, stăpâni. Să le vorbim copiilor despre ceea ce se întâmplă îi îmbogățește cu mai mult decât ar face-o toate orele de cultură civică din orar. Învață că ei sunt parte a unei națiuni, că sunt responsabili pentru destinul lor și nu trebuie să se lase conduși, mințiți, folosiți de oameni cum sunt cei din guvernul din care faceți parte, doamna ministru."
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=418678421810225&id=100010042126714

" Autodenunt
Subsemnata , profesoara de romana, declar ca nu respect in mod premeditat , programa scolara de limba romana (s.n.) , asemenea unui element dusmanos : nu citesc cu elevii mei poeziile de Eminescu , "Amintirile "lui Creanga , baladele populare, pastelurile de 150 de ani , nuvelele lui Slavici (s.n.) ; nu dictez comentarii, nu arunc in brate interpretari , si nu le cer sa invete pe dinafara teorie literara despre3 genuri si specii. Declar de asemenea că, în schimb, citesc cu elevii mei poezii frumoase de Magda Isanos sau Tudor Arghezi, texte din literatura universală ca „Micul Prinț" sau „Cartea junglei" (s.n.) , fragmente din marii autori ai literaturii universale ca Cervantes sau Shakespeare(s.n.), exersam lectura activa(s.n.), ne exprimam opiniile(s.n.), le motivam, invatam sa fim sinceri, asertivi.
Fac cunoscut ca nu voi respecta nici viitoarea programa care imi cere sa selectez numai texte ale autorilor romani clasici mentionati mai sus(s.n.). Voi continua sa propun elevilor mei numai lecturi care sa-i atraga spre literatura(s.n.) , sa sadesc in ei o samanta de bucurie a lecturii(s.n.).
Recunosc ca lucrez cu elevii mei numai exercitii de gramatica normativa pentru invatarea scrierii corecte, ca sar peste notiuni de gramatica teoretica pentru care elevii mei nu sunt pregatiti la un moment dat (s.n.).
Pentru ca eu cred ca educatia se face prin motivare pozitiva, bucurie, joc, starnirea curiozitatii, prin colaborarea si comunicare vie intre profesor si elev intr-o limba actuala si pornind de la ceea ce-i este cunoscut si drag copilului (s.n.), prin deschiderea sprec cultura nationala si universala (s.n.)" . ( 03.03.2016)
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=433391377005596&id=100010042126714

Modelul Tunegaru in locul " Amintirilor din copilarie" care sunt "nepotrivite pentru copiii de astazi".

De remarcat  ca din "informarea" imperativa si cu exprimari atat de abrupte adresata unei autoritati publice, variabila lipsa este exact politetea (  " ...fie reveniti la rezolvarea problemelor edilitare, pe care pesemne incercati sa le carpiti cu asemenea improvizatii" ; "Ca profesor, eu nu pot sti motivul pentru care un elev absenteaza: din cauza zapezii sau pentru ca fumeaza etnobotanice in toaleta scolii") . 
Profesoarea Tunegaru intelege sa schimbe sistemul de invatamant respectiv de una singura , luptand impotriva tuturor si demoland tot ceea ce crede ca este rau si punand in loc tot ceea ce crede ca este bun . Pe cale de consecinta  declara ca nu respecta nimic din ceea ce este aprobat in mod oficial si face doar ceea ce crede de cuviinta , dar intr-un sistem care este si public , si de stat. 

Ce lipseste din aceasta ecuatie ? Exact esentialul, respectiv o propunere concreta si coerenta de reforma adresata societatii si institutiei pe care o critica pentru ca aici nu vorbim de opiniile personale ci de educatia la nivelul unei intregi tari . In acest caz , si in acord cu practica democratica si europeana ,  obiectivele educatiei nationale nu se stabilesc la o sueta sau la o barfa pe strada si nu depind numai de un singur  "punct de vedere" si acesta exprimat ritos pe Facebook.

Pe de alta parte , este foarte adevarat  ca sistemul nostru de invatamant se afla de zeci de ani  in depedenta politica , sociala, administrativa si financiara , profesorii fiind supusi reglementarilor sistemului , dar modul in care  profesoara  suplinitoare Tunegaru  isi caracterizeaza colegii ( cei mai multi dintre ei, titulari ) pentru ceea ce sunt obligati de catre sefii lor sa faca exact ca in comunism , nu este cel mai fericit la fel ca si limbajul abrupt folosit :

" Mi-e rușine de colegii mei, profesorii de la Școala Gimnazială 164, că au participat cu slugărnicie la circul desfășurat de Gabriela Firea sub pretextul conștientizării pericolelor internetului. Au așteptat-o de la intrare, cuminți, au orchestrat întâmpinarea ei folosind copii mici pe care i-au îmbrăcat în haine populare. Cu flori în mâini, ca-ntr-un show comunistoid grotesc. Îmbrăcați cu tricourile și purtând șepcile primăriei, copiii școlii devin marionete care arată supușenia adulților (s.n.).
Copiii și cadrele didactice sunt folosiți ca niște punți de lansare politice pentru vedetele de la primărie. Și nimeni nu pare să se opună, să observe ridicolul unei asemenea situații care nu are în centru copiii și nevoile lor, ci pe doamna primar. Acțiunea petrecută în timpul orelor de curs - când elevii și profesorii sunt captivi în școală - nu are nicio legătură cu educația. Și nici versurile misogine, sexiste ale lui Cerebel care cântă despre „fetele care vor na-na” și „n-ai bani de femei”. Discursurile patetice nu ajută elevii. Însă copiii sunt utilizați ca material propagandistic. Într-o școală !
Să nu uităm, dragi colegi, că școala nu e troaca unor animale politice(s.n.)!" (05.04.2017)
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=451273945217339&id=100010042126714

In sfarsit , ultimul apel pe Facebook al profesoarei Tunegaru este adresat , nu se stie de ce , direct parlamentarilor romani despre care considera ca trebuie sa o ajute in cruciada sa personala : 

Fac apel la parlamentarii români să mă ajute să achiziționez pentru elevii mei, dar și pentru copiii din alte școli cărți noi, atrăgătoare, frumos ilustrate, care să-i îmbie spre lectură. Cu tot salariul meu din luna februarie am reușit cu greu să cumpăr cărți pentru elevii de la clasele mele; cărți pe care unii dintre ei le-au terminat deja. Au avut un impact uimitor: citeau în pauze, pe sub bănci, înaintea orelor; mereu cu cărțile la ei, fără să le ceară nimeni asta.
Înțeleg că salariile domniilor voastre vor crește curând până la suma fabuloasă de 3500 euro pe lună, adică aproape dublu față de banii pentru care ați fost aleși. Sunt convinsă că vă doriți tineri capabili, inteligenți, cu minți deschise, curajoși și puternici, încrezători în ei
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=454181041593296&id=100010042126714

Daca acestea au fost luarile de pozitie pe Facebook respectiv cele care i-au adus celebritatea , sa vedem si care sunt contributiile efective ale profesoarei Tunegaru la reforma sistemului educational din Romania . Exceptand Facebook-ul , intreaga activitate  "de ani buni"  a autoarei  cum o prezinta domnul Maci se rezuma in realitate la ultimii 2 ani in care a publicat 27 de articole de opinie in revista "Contributors.ro" , articole in care ataca fara complexe  teme ca reforma in invatamantul romanesc ( in viziunea autoarei , desigur) si punctele nevralgice ale sistemului educational ( religia in scoli, educatia sexuala , violenta in scoli, igiena scolara ,etc. )

27 mai 2015 -De ce e nevoie de reformă în învătământul românesc?
3 iunie 2015 - Alocații mai mari pentru copiii săraci, doar dacă se țin de școală ,
12 iunie 2015 - „Cadavrul” din ghiozdan
22 iunie 2015 -  Încă o generație pierdută? Ce a testat subiectul de astăzi de la Evaluarea națională
29 iunie 2015 - Bacul, tichia de perle a ministrului
23 iulie 2015 - Vasluiul fără ieșire
10 august 2015 - România repetentă. O problemă
4 septembrie 2015 - Să-i trecem sau să nu-i trecem, aceasta-i întrebarea
14 septembrie 2015 -  „Vrem salarii mari, dar să nu se schimbe nimic!”
5 octombrie 2015 - Ora de religie, o alegere forțată?
3 decembrie 2015- De ce nu ajung copiii de la țară la liceu?
9 decembrie 2015 - Larisa contra tuturor
11 ianuarie 2016 - Despre românism în educație
12 ianuarie 2016 - Norvegienii au Barnevernet, noi, ipocrizie
20 ianuarie 2016 - Dascălul neînțeles și alte mituri
24 martie 2016 - Doctoratul strict secret
13 mai 2016 - Să le vorbim copiilor despre sex!
15 iunie 2016 - Break on through to the other side
30 iunie 2016 - Despre Evaluarea națională
11 iulie 2016 - Utopii școlare față cu realitatea
26 august 2016 - Generația „Facebook” și istoria
1 septembrie 2016 - Să scoatem frica din școală. Dar ce punem în loc?
19 septembrie 2016 - Salvarea prin homeschooling
10 octombrie 2016 - Școala ratării: nici educație, nici sport
31 octombrie 2016 - „Păduchii” educației
23 decembrie 2016 - Nu gramaticii în gimnaziu !
24 aprilie 2017 - Școlarii utili ai domnului Manolescu

Dintre toate acestea, se detaseaza in mod net tema reformei invatamantului (De ce e nevoie de reformă în învătământul românesc? )  care in viziunea autoarei incepe cu o schimbare de paradigma respectiv cu modul in care se face evaluarea profesorilor, desi nu este foarte clar cu ce va fi inlocuita vechea paradigma :

„Evaluarea profesorilor este, în școlile românești, o treabă de mântuială.Este imperios necesar să existe metode obiective de evaluare a profesorului. Analizarea rezultatelor elevilor nu este o metodă potrivită  căci e foarte probabil să fi primit în încadrare o clasă foarte slabă cu care te chinui foarte mult să faci ceva la Evaluare. Nici trimiterea în inspecție a colegilor sau a directorului nu e o metodă mai bună. Nici măcar metoda teste inițiale-teste finale (a lui Funeriu) nu e relevantă, câtă vreme tot profesorul de la clasă corectează.”

Nevoia de reforma este justificata de apelul atat de frecvent la tehnica predatului, a învățării mecanice, a ascultatului prin care sunt abordate disciplinele de catre profesori ( " chiar și științele, chiar și geografia, istoria,..") . Solutia autoarei ar fi un fel de "invatamant interactiv" ....si cam atat  :

„Documentare pot fi privite, imagini pot fi discutate, povești pot fi spuse, experimente realizate, toate pentru a face din ora de curs o activitate plăcută.”

In acest tip de reforma , elementul de noutate absoluta pe care il aduce profesoarea de limba si literatura romana Cristina Tunegaru si care i-a asigurat celebritatea pe Facebook, este ( prin paradox si metoda reducerii la absurd)  acela de a preda limba romana fara gramatica ( respectiv cu cat mai putina ) si de a preda literatura romana cu cat mai putini dintre clasicii ei ( daca s-ar putea, de loc). De ce ?
Cu o sinceritate dezarmanta , autoarea ne marturiseste ca furia impotriva clasicilor romani nu are legatura neaparat cu ceea ce inteleg sau simt copii desi vorbeste in numele lor , ci este una de natura pur personala si subiectiva, furie care a condus-o la "vanatoarea de clasici" cum este "plangaciosul" Eminescu   pe care nu a reusit sa-l inteleaga decat la facultate si de aici a tras concluzia ca nu este indicat copiilor  ci doar specialistilor  : 

„ Niciodată până la facultate, când am putut să citesc și, pentru prima dată, să simt bogăția unui text eminescian – ca în cazul Odei (în metru antic) sau al poemului Memento mori – niciodată până atunci nu am rezonat cu vreun text al său (s.n.). Acum, când sunt profesoară de limba română, îmi spun că pentru această disciplină școlară  „Eminescu este depășit și inadecvat” (s.n.). Eminescu este un creator fascinant de poezie și proză, textele sale postume sunt de o profunzime deosebită, dar oare nu tocmai de aceea ar trebui să-l lăsăm să fie studiat la facultate, de către cei ce vor să fie specialiști, de către cei ce îl aleg (s.n.)?”

„Sunt un cititor pasionat de poezia română pe care am descoperit-o nu în manuale, nu citind pe Eminescu pe care nu-l vedeam decât ca pe un plângăcios (s.n.) , ci având un volum cu poezii selectate din opera literară a lui Arghezi (s.n.) și un profesor care ne-a cerut să citim un psalm (s.n.) arghezian și să-l comentăm.”

In viziunea profesoarei Tunegaru  clasicii romani sunt morti de mult si cel mai simplu si cel eficient mod de a incepe o revolutie in invatamant este acela de a scoate "cadavrele" lor din ghiozdanele copiilor si rafturile bibliotecilor scolare :

" Ne-am obișnuit ca din ghiozdanul fiecărui copil, din cărți, din biblioteci, de oriunde să răzbată mirosul parfumat de tămâie al amintirii poetului Eminescu." "Ce caută fragmentele din Amintiri din copilărie de Creangă? Credeți că sunt potrivite pentru copiii de astăzi? Le citesc cu mare dificultate, nu înțeleg mai nimic din limbajul și expresiile pe care unii dintre noi le savurează. Creangă nu e pentru copii (s.n.)." Niciunul dintre textele lui Creangă pe care le-am citit la clasă nu a stârnit niciun fel de interes. ”

" Caracterizați de un naționalism vetust, mulți colegi refuză cu vehemență schimbarea – de exemplu, că anumite texte literare, sunt nepotrivite pentru copiii de gimnaziu (Creangă sau Eminescu), că e datoria școlii să abordeze și teme din literatura universală care să le deschidă orizonturile, să le permită elevilor să vadă dincolo de apropiatul limitat, să le permită accesul spre capodoperele universale (copilul va trăi într-o lume lipsită de granițe culturale), că anumite noțiuni de gramatică sunt prea greoaie și abstracte etc.”

" Nici în clasa a VIII-a nu am scăpat, citim Lacul sau Dorința."

Opinia profesoarei Tunegaru  devine  categorica.  "Peste varfuri" ( Peste vârfuri trece lună,Codru-şi bate frunza lin",etc. ) este dificil de inteles (!) deoarece depaseste cu mult capacitatea de intelegere a copiilor (" Avem doar 12 ani, am trăit prea puține, ne-am preocupa mai mult să citim despre Apolodor din Labrador ”) si ca atare in loc de Eminescu copiii ar trebui , atentie, sa primeasca ceva miorlaituri de genul :

In aceasta interesanta optica "Calin ( File de poveste )" este imposibil de apreciat pentru un copil de 13 ani ( "....trei secvente, doua nunti si gaze care fac o nunta..." ) , dar exact acelasi copil ar intelege cu usurinta " Omul invizibil" de H.G.Wells).
Dupa curatarea prafului , molozului si inlaturarea mirosului de tamaie din literatura romana, reforma Tunegaru continua in ritm de buldozer devenind un carnaval paternalist cu mascote , pantomima, eventual muzica si dans , in care profesorul este amfitrionul , dar eroul principal este elevul pentru ca in acest tip de reforma educationala pe dos , nu literatura formeaza gusturi elevilor, ci literatura trebuie sa fie formata dupa gusturile lor :

" Cu elevii tăi trebuie să clădești o relație frumoasă, în oră ei sunt copiii tăi. ". 

„ Da, profesorul este amfitrionul, dar stăpânii în sala de clasă sunt copiii ; fără ca ei să știe, elevii conduc actul didactic. ”

" Lipsiți de responsabilitate, de măsură, de simțul realității, le cerem copiilor să citească, să comenteze poezii despre moarte, regrete și bătrânețe, iubiri pierdute sau imaginare, trădări, drame existențiale ale unor adulți care par rupți din altă lume, despre copilării ideale petrecute prin fân, cireși, despre domnitorii și familiile lor, despre haiduci, totul într-o limbă română veche care sună pe alocuri atât de străin."  

 "Câtă vreme nu observi sticliri în ochii lor, interesul viu pentru text, închegarea dialogului spontan, entuziasmul, probabil că ai ales greșit textul și s-a pierdut startul în învățare. Literatura nu poate fi predată fără emoție și fără implicare, fără regăsire în text, adică fără ca elevul să descopere în poveste realitățile sale imediate, probleme cu care se confruntă, persoane care îi seamănă sau îl inspiră."

In acest tip de reforma emotia si implicarea viguroasa a profesorului sunt esentiale deoarece reprezinta conditia trezirii  la copii prin mimetism reflex a acelor  emotii care ar semnala aparitia interesului pentru lectura iar acesta este conditionat  la randului lui de crearea unei o atmosfere de carnaval si racordul la prezent si interesele imediate ale copiilor :

"Generația „Facebook” trebuie cucerită, stârnită, atrasă prin poveste, imagine, joc. Viziunea să fie multiplă, abordările ample, discuțiile și interpretările permise, întocmai cum este lumea lor de după încheierea programului, copiii să fie liberi să se exprime."
" Mai bine îi lași să transpună în muzică sau desen poveștile lor preferate, să joace teatru pe scena clasei sau să vorbească liber despre „Jurnalul unui puști” decât să citești fără rost texte pe care elevii nu le înțeleg și nu le iubesc."
"De multe ori, copiii de 11-15 ani nu sunt mânați de alte motivații exterioare actului educațional; trebuie să le placă, să participe cu mintea și sufletul la activitate, să fie cuceriți, acaparați prin mijloace cât mai diverse: aspectul unei cărți, ilustrații, cântece, filme, subiecte actuale sau care îi preocupă, jocuri."
" Lipsiți de responsabilitate, de măsură, de simțul realității, le cerem copiilor să citească, să comenteze poezii despre moarte, regrete și bătrânețe, iubiri pierdute sau imaginare, trădări, drame existențiale ale unor adulți care par rupți din altă lume, despre copilării ideale petrecute prin fân, cireși, despre domnitorii și familiile lor, despre haiduci, totul într-o limbă română veche care sună pe alocuri atât de străin. "
" De aceea, în primii ani de contact ai copilului cu literatura, trebuie să-i cucerim, dacă îi vrem cititori pentru toată viața. Lectura să fie o bucurie vie, o sursă a binelui, a amuzamentului, o activitate plăcută, nu un veșnic chin de asimilare a unor idei străine. Nu ne maturizăm, nu creștem mari cu forța citind din Eminescu și Sadoveanu."

Prestidigitatia este in acest caz una completa.  Profesorul alege de fapt in locul copiilor , " cumpara"  atentia lor prin cadouri exact cum cumpara politicienii voturile cetatenilor  si se transforma intr-un manipulator abil care le induce reactii previzibile  :

" Aduci la clasă o carte frumoasă, o ediție cu ilustrații atrăgătoare, coperți cartonate și citești din ea fără să ascunzi că îți place și ție - zâmbești pe alocuri, faci pauze semnificative. Trebuie să-ți placă, ei simt totul. Apoi verifici înțelegerea textului, prin întrebări simple, inițiezi o discuție despre text, ceri puncte de vedere, lași opiniile să se dueleze, argumentele să lovească și anticipările evoluției textului să stârnească imaginațiile.

 "Imediat ce le-am dat cărțile au început sporovăiala, chicotelile, întrebările în dezordine. Prea mult entuziasm ca să aștepte să vorbească pe rând. Și le scoteau din țiple unii altora, se uitau la imagini, le răsfoiau, se minunau de ilustrații, cercetau cartea vecinului, prețul."

"Nu le-a luat mai mult de câteva secunde să-și dea seama că pentru fiecare am ales o carte potrivită(s.n.). Băieții au ridicat și cărțile și vocile, să vadă toți cât de bine li se potrivește povestea, „Marele uriaș prietenos” sau „Cum să faci să nu citești”. Se lăudau cu cadourile lor, care îi făceau mândri pentru că spuneau ceva despre ei. La următoarea oră, profesoara de matematică i-a găsit cu nasul între pagini."

"Trebuie să fac ceva, să îi trezesc din apatie, să fac să palpite în ei bucuria, curiozitatea. În timpuri disperate, e nevoie de măsuri disperate, așa că mă rotesc brusc pe călcâie cu fața către clasă și ignorând tabla „Îl cunoașteți pe SpongeBob ?”. Dintr-o dată, fețele copiilor sunt luminate de zâmbete. Toți răspund în cor „Daaa !”.În următoarele 30 minute am aflat mai multe despre SpongeBob decât mi-aș fi închipuit că pot ști. Copiii au găsit adjective care îi descriu îmbrăcămintea, dinții, ocupațiile, mediul, au vorbit despre prietenii lui SpongeBob, mai ales Patrick.Apoi l-au pus pe SpongeBob în nominativ, acuzativ, vocativ, l-au făcut atribut și nume predicativ." 

" Faceți cunoștință cu Lectorandul, mascota clasei a VI-a și prietenul nostru. Ne ajută să comunicăm mai ușor. Regula e simplă: ca să poți interveni în discuție, dezbatere, trebuie să îl ai pe pufos pe banca ta, vorbești numai cu el alături ( s.n.)".

"Lectorandul" si "SpongeBob"

Si acum supriza . Dupa ce mai intai le refuza copiilor contactul cu opera lui Eminescu, Creanga , etc. pe motiv ca sunt prea dificili pentru varsta lor , profesoara Tunegaru ii considera ulterior tot pe acestia drept "adulti in devenire"  si considera ca trebuie sa li se vorbeasca despre sex deoarece fetelor ramase gravide inainte de vreme li se rapeste sansa unui viitor mai bun,  iar pentru aceasta situatie sunt de vina exact " rusinea si pudoarea distrugatoare"  care fac sa avem atatea mame minore  :

„ Noțiuni sterpe și greoaie învață pe dinafară la anatomie și mai învață rușinea, pudoarea, faptul de a ascunde curiozitățile de ochii adulților. Din aceste cauze în România există un număr atât de mare de mame minore.”
„ Asociațiile religioase caracterizate de o pudoare distrugătoare nu văd copiii drept adulți în devenire și ignoră drama acestor fete care devin mame înainte de vreme, răpindu-li-se șansa la un viitor mai bun.”
(http://www.contributors.ro/editorial/sa-le-vorbim-copiilor-despre-sex/ )."

Elevii si elevele  pentru care  profesoara Tunegaru a interzis Eminescu,  Creanga , etc.  , dar a pregatit ..."Lectorandul", "SpongeBob", "Cartea Junglei ", "Apolodor din Labrador", "Psalmii" lui Arghezi , Cervantes, Shakespeare, etc. "si discutii despre sex 

Ceea ce nu putea fi anticipat  , si aceasta este unul din obiectivele-surpriza  ,  respectiv cireasa de pe tort in aceasta "reforma" este marele of al autoarei. Este vorba de versiunea moderna a celebrului film comunist "Buletin de Bucuresti ", respectiv un acces "democratic" al profesorilor din provincie drept in Capitala  :

„Foarte puțini profesori se pot titulariza, în București de exemplu, pentru că dorința de a fi titular a găsit fisuri în sistem și a profitat de ele. Dacă nu te poți titulariza în București, atunci te titularizezi în Ilfov sau în alte județe apropiate. Poți să alegi momentul în așa fel încât să nu te duci niciodată să profesezi acolo, fie te transferi prin diferite metode, fie te detașezi, fie intri în concediu maternal. Când vei reveni la serviciu, vei fi titulara unei școli din București. Dacă dai examen și iei o notă mare, peste 9, ai șanse minime să te poți titulariza în oraș. Și oricât de mult ai vrea, să lucrezi cu copiii, oricâtă energie ai avea, nu poți decât să privești cu jind și frustrare (s.n.) la cei care au un loc călduț și o carte de comentarii la subraț.”

In esenta, "revolutia"  in educatie  propusa de profesoara Tunegaru  pe Facebook presupune predarea moderna a limbii si literaturii romane prin mijloace "alternative" si exact dupa principiul scopul scuza mijloacele. 
In aceasta viziune moderna clasicii literaturii romane sunt depasiti ( "nationalism vetust")  pentru ca traim intr-o lume multiculturala in care Hallloween-ul este mai important decat ceaslovul lui Creanga , iar mustele lui Tom Sawyer sunt mai importante decat mustele humulesteanului Nica :

" Suntem apropiați - cultural și nu numai - de americani, dar le refuzăm copiilor să se costumeze de Halloween, ca să-i facem mai români. Rezultatul este că îi îndepărtăm tot mai mult de școală, rupând puținele punți de legătură dintre școală și viața extrașcolară.Ei știu mai bine că trăim într-o lume multiculturală. " 

" ...așa că am tratat textul ca pe o piesă de istorie din muzeul nostru numit manual. Și ne-am întors la poveștile noastre haioase cu Sawyer și muștele."

Modelul propus este deci unul care respinge sistemul de valori promovat de cultura romana ,  in mod special de literatura romana si de clasicii ei. 
Pe de alta parte , desi afirma multiculturalismul drept valoare esentiala, acest model pare construit mai degraba pe limbajul de lemn al  "eticii si echitatii socialiste "de altadata,  decat pe valorile culturii romanesti si universale :

" Sunt interesată ca elevii mei să fie intelectualii de mâine, oameni capabili, încrezători, curajoși (s.n.), să stăpânească limba română, să întrevadă sensul și mesajul unui text, să fie capabili să producă ei înșiși texte diverse, să îi formez în spiritul unor valori – adevăr, onestitate, colegialitate, bunătate etc (s.n.).  În măsura în care în realizarea acestor obiective se poate da o direcție spre literatura română este minunat, dar direcția aceasta nu trebuie să compromită obiectivele finale. Iar o sumă de autori canonici nu sunt relevanți. La clasă, Eminescu este dispensabil, dar nu și obiectivele enunțate mai sus." 

Dincolo de acest foc de artificii si de "reforma" pe  Facebook a profesoarei Tunegaru ( "Urmărită de 10.771 de persoane") , convingerile exprimate nu trec dincolo de clamarea unor tezisme triviale  ( „ A învăța să înveți, acesta este obiectivul general al educației moderne.” ) exact ca altadata acel "Invatati, invatati", invatati" al lui Lenin , dar uitand sa defineasca esentialul adica exact ceea ce critica la colegii si predecesorii ei , respectiv faptul ca educatia unei generatii inseamna cu totul altceva decat instructie si livrarea unor informatii seci sau formarea unor deprinderi reflexe.
In mod cert, profesoara Tunegaru doreste cu tarie schimbarea paradigmei in sistemul educatiei de la noi si acest merit nu poate fi negat. 
Pe de alta partea, cu toata gratia si fragilitatea experientei celor 5 ani de invatamant si 2 ani de publicistica de opinie si comentariu , desi are in mod cert energia si entuziasmul necesare in aceasta intreprindere, tactica aplicata este doar aceea a elefantului ajuns intr-un magazin de portelanuri care din instinctul de a atinge tot, darama tot dupa principiul vom face , dar obiectivele urmarite ramane sa le definim ulterior, important  este ca mai intai sa aruncam toata apa din copaie chiar inainte de a pregatio alta curata.
Situatia in acest caz devine dramatica. Copiii si preadolescentii atat de fragili prin faptul ca se afla la varsta copilariei si preadolescentei respectiv a maximei receptivitati si sensibilitati , sunt privati prin decizia si experienta personala a profesoarei Tunegaru exact de contactul cu universul atat de sensibil al literaturii romane si al clasicilor romani  pe motivul ca universul lor este demodat si le este strain , pentru ca ei nu ar avea suficiente experiente si cunostinte ca sa-l inteleaga .
In aceasta optica , sensibilitatea copiilor trebuie hranita acum nu cu "Lacul ","Dorinta",etc. ("nationalism vetust"), ci cu multiculturalismul modern ( "Cartea Junglei", Halloween, Sponge Bob, Patrick ,  mustele lui Tom Sawyer ,etc.)  a carui adepta convinsa se declara prefesoara Tunegaru.
In aceasta "reforma" care in egala masura doar informeaza si desensibilizeaza copiii, educatia este un fel de carnaval cu mascote de plus , cantec, dans , desene animate si discutii nu despre cele mai frumoase sentimente omenesti cum sunt prietenia ,dragostea,etc.  ( iubirile copilariei si preadolescentei sunt neglijate si uitate )   ci eventual despre sex cu elevele minore ca acestea ca sa scape " de rusinea si pudoarea distrugatoare " din cauza carora raman gravide. 
De gustibus non-disputandum,  nimic nou sub soare, dar aici vorbim totusi despre sistemul de educatie existent in societate la un moment, dat nu de valorile personale ale unui profesor sau altuia. Un profesor are dreptul sa creada in ce valori doreste , dar sistemul lui de valori personale este una, iar educatia nationala  este alta, dar modul in care o defineste Ministerul Educatiei Educatiei Nationale  ( https://www.edu.ro/misiune-viziune-valori-0) si o inteleg universitarii, profesorii si educatorii din sistem nu da mari sanse elevilor care platesc pretul . 
In acest caz elevii de la scoala profesoarei Tunegaru nu sunt copiii dumneaei  ( " Cu elevii tăi trebuie să clădești o relație frumoasă, în oră ei sunt copiii tăi. ") ci sunt copii altora fata de care profesoara Tunegaru are o responsabilitate sociala asumata  si pentru care este de fapt platita.

Pe de alta parte , era de asteptat ca intr-o tara aflata deja la coada clasamentului european ( http://adevarul.o/educatie/universitar/bulgaria-ne-a-depasit-numarul-absoventi-studii-superioare-romania-situata-coada-clasamentului-european-1_5924470f5ab6550cb8600dea/index.html ) sa apara  propuneri si incercarile de reforma care sa vizeze fondul educatiei si nu forma ei.  
Din nefericire , si exact atunci cand nimeni nu se mai astepta , vine aceasta "reforma" uluitoare a unui proletcultism de tip nou care in loc sa atace metodele comuniste de educatie , propaganda si de spalarea a creierului existente inca din invatamantul romanesc , politizeaza educatia , militeaza pentru o desensibilizare  a copiilor si porneste un razboi deschis impotriva culturii romane . 
Iconoclasmul profesoarei Tunegaru este  unul evident,  dar nu este ceva singular. El se incadreaza intr-o tendinta  multa mai ampla de resetare generala a sistemului de valori culturale si morale traditionale , tendinta specifica tranzitiei de la noi. 
Aceasta "reforma" primitiva care afirma ca pune in centrul ei elevul socheaza prin cruzimea, lipsa de sensibilitate si accentele fundamentaliste fiind un fel de islamism intors pe dos in care nu se mai demoleaza cu barosul cetatea antica a Palmyrei , ci clasicii literaturii romane. 
Straniu in acest caz este sentimentul foarte puternic de deja vu. Istoria se repeta cu mentiunea ca genocidul cultural al anilor `50  s-a tranformat in comedia bufa a anilor 2000 iar  Eminescu interzis de comunisti in 1954 pentru era "reactionar" (http://adevarul.ro/locale/zalau/carti-celebre-interzise-comunisti-mihai-eminescu-s-a-aflat-topul-listei-renegatilor-1_551aa603448e03c0fd15372c/index.html ) devine Eminescu  interzis  de profesoara Tunegaru in 2017 pentru ca este  "plangacios". 
Profesoarea Tunegaru recunoaste cu mult cinism ( prin modul in care o decapiteaza !) ca in realitate este straina de spiritul literaturii romane si ca face reforma de dragul reformei  pregatind elevii ( si aici apare absurdul ) pentru o lume multiculturala, dar din care lipseste exact cultura romana. 
Altfel spus , aceasta "reforma" initiata pe Facebook si sprijinita chiar de catre unii universitari , nu este in realitate un demers educational, ci unul de tip politic specific activistilor de tip nou care in numele democratiei aplica cu entuziasm si in mod mecanic tezele rudimentare ale unei propagande in care cred cu tarie chiar daca nu realizeaza consecintele ei .

Referinte : 

Mihai MACI - CRISTINA TUNEGARU

(http://www.contributors.ro/sinteze/cristina-tunegaru/)

http://www.contributors.ro/sinteze/cristina-tunegaru/#comment-314557

http://www.contributors.ro/sinteze/cristina-tunegaru/#comment-314558

Comentarii Contributors.ro 

Prostu' satului spune:

22/06/2017 la 2:47

Comentarii magistrale, d-le Simion, felicitari.
Inclin sa cred ca “au trecut” de cenzura doar pentru ca au fost postate mult timp dupa ce subiectul parea incheiat. Cum sunt destul de patit in ceea ce priveste cenzura pe toate site-urile HN – d-na Tunegaru insasi m-a onorat de mai multe ori cu acest tratament, sfarsind prin a-mi cenzura absolut orice comentariu, chiar daca n-o viza direct – am salvat comentariile dvs., ca nu se stie cat vor mai rezista aici.
Intre timp, continuand sui generis sugestia din finalul articolului d-lui Maci, HN continua asiduu opera de cladire a statuii monumentale a d-nei Tunegaru, preluand zilele trecute un material pe care il cred un auto-interviu, http://smartwoman.hotnews.ro/Cristina-Tunegaru-coala-romaneasca-e-o-oglinda-a-societa-ii-diforma-Multora-le-face-rau-pe-mul-i-ii-ciunte-te-definitiv-
Articol care prefateaza probabil “ofensiva de toamna” a d-nei Tunegaru.
Mai bine zis, PREFER sa cred ca e un auto-interviu – lucru confirmat indirect si de cenzurarea comentariului in care afirmam acest lucru – altfel ar fi prea descalificant pentru autoare.
Materialul incepe in forta, cu o intrebare care ar putea folosi drept exemplu de “asa nu”. Prin alte parti, s-ar numi yellow journalism.
“Ce credeți că îi face pe părinți să spună că și-ar dori mai mulți dascăli ca dumneavoastră?”

Pe mine intrebarea m-a facut sa ma gandesc la cu totul altceva.

1. Internetul “prieten” abunda de comentarii intens-laudative, hiperbolizante chiar la adresa d-nei Tunegaru, prezentata (iertata fie-mi trimiterea la un autor expediat la cosul de gunoi de d-na profesor) “Cum e fecioara intre sfinti/Si luna intre stele.”
Printre aceste comentarii, multe se refera la entuziasmul parintilor pentru prestatia profesionala a d-nei Tunegaru.
Imi dau seama ca e o blasfemie, dar… acest entuziasm chiar exista sau e si el doar presupus?!? Eu, personal, n-am citit nicio martiurie a vreunui parinte, cu nume si prenume, care sa spuna raspicat, “da, fiica/fiul meu este/a fost eleva/elevul d-nei Tunegaru la scoala cutare, in clasa cutare, anul cutare si credem ca este o profesoara exceptionala.”
Cumva, pentru ca d-na Tunegaru spune ce trebuie – si aici ii dau intr-adevar adesea dreptate, chiar daca sunt de parere ca o face intr-un mod nepotrivit, provocator – treaba asta conduce automat in mintea multora la prezumtia de super-competenta.
Or, in mod obiectiv, lucrurile nu stau deloc asa. Poti fi un excelent critic (literar, artistic, sportiv, muzical etc.) si in acelasi timp perfect incapabil sa practici la un nivel macar acceptabil activitatea pe care o comentezi. Talking the talk doesn’t mean you’re also walking the walk.
Drama personala a lui Calinescu, ca sa ramanem in domeniul de care vorbim, este binecunoscuta.
Evident ca nu am pretentia unei exegeze absolute asupra carierei de profesoara a d-nei Tunegaru, asa ca, daca astfel de marturii exista, as fi recunoscator cui mi le poate semnala.

Daca nu, celelalte FAPTE, NU VORBE, din cariera d-nei Tunegaru sunt:

2. Calitatea de publicista a domniei sale. Desfasurata aproape exclusiv pe Contributors si site-urile asociate, sub forma unor articole DE OPINIE dintre care unele contin – mai bine zis contineau la data publicarii – greseli gramaticale care pun intr-o lumina interesanta dispretul d-nei profesor pentru predarea gramaticii limbii romane.
Cum subiectivismul HN in ceea ce-o priveste pe d-na Tunegaru este mai mult decat evident – materializat printre altele in aparitia “de nicaieri” a d-nei Tunegaru pe Contributors, cu o avalansa de articole care sugereaza o legatura mai stransa decat cea dintre un autor oarecare si publicatia unde scrie, precum si in diluviul de articole in sprijinul doamnei profesor cand cu “concedierea” – la o analiza rationala aceasta parte a activitatii d-nei Tunegaru nu mai este chiar atat de impresionanta. Laudabila – da; meritorie – poate; exceptionala – hmmm…
3. D-na Tunegaru este cercetator doctoral. Marturisesc cu umilinta si cu o oarecare rusine ca nu stiu ce este si face un cercetator doctoral – este mai mult sau mai putin decat un doctor? Dar decat un doctorand? Este un stadiu in parcursul firesc catre un doctorat, sau n-are legatura cu acesta? Cum devii cercetator doctoral?
La fel, raman recunoscator cui ma lumineaza.
4. Internetul de asemenea abunda in mentiuni ale frumoasei note – 9,67 – obtinute de d-na Tunegaru la concursul de titularizare din 2016. O nota excelenta, fara doar si poate
Totusi, un jurnalist atent si nepartinitor, cum NU sunt cei de la HN in acest caz, ar avea unele lucruri de adaugat.
Cealalta nota obtinuta de d-na Tunegaru la un examen profesional – cel de definitivat – a fost una mai degraba modesta, 7-si-ceva.
Mai departe, acest 9.67 este, cum am spus, o nota excelenta… dar ea trebuie pusa in context. Pe langa faptul trivial ca au existat cel putin doi profesori care au obtinut note mai mari decat d-na Tunegaru – si n-au facut impreuna nici a suta parte din taraboiul pe care-l face de ceva vreme incoace d-na Tunegaru de una singura – o banala excursie pe site-ul respectiv, http://titularizare.edu.ro/2016/generated/files/j/index.html#B, arata ca au fost zeci de profesori care au obtinut note peste 9,00. Altfel spus, realitatea OBIECTIVA pare sa fie ca d-na Tunegaru este unul dintre cele cateva zeci de profesori care au obtinut note foarte bune la acel examen.
5. Mai departe, pentru o persoana pe care dl Maci o vede – candid? – macar consilier de ministru (si, speculand, dar in ton cu avantul revolutionar declansat pe Internet de recentele initiative ale d-nei profesor, secretar de stat peste vreo 2-3 ani si ministru in maximum 5-7 ani), biografia profesionala a d-nei Tunegaru este oarecum cetoasa.
Tot ce stim – rectific, tot ce stiu eu, in urma unor cautari superficiale (dar, atunci cand te doresti cu orice pret persoana publica, nu s-ar cuveni sa dai dovada de-o minima transparenta?!?) – este ce ne-a spus d-na Tunegaru insasi. Ca a predat un an – probabil primul an din cariera – la o scoala rurala din judetul Vaslui si ca de un an-doi este in/langa Bucuresti. Cam putin pentru cineva care trebuie sa-si fi inceput cariera profesionala in 2009 sau 2010 si in contextul in care d-na Tunegaru se autoprezenta in urma cu doi ani (pe Contributors) ca avand cinci ani de experienta didactica. Cinci ani – unde? In ce localitati, la ce scoli? E secret? E vreun motiv pentru care NU trebuie sa stim aceste detalii?

M-am intins deja mult prea mult. Cunosc foarte bine zona in care s-a nascut, a copilarit si probabil s-a format ca om d-na Tunegaru – eu insumi ma trag de-acolo. Este o zona saraca si foarte, foarte dura, care ori formeaza caractere foarte puternice, ori le striveste sau macar le traumatizeaza grav pe cele mai sensibile. Pentru cele din urma poate parea un infern – ceea ce si este, din multe puncte de vedere, mult mai mult acum decat in urma cu 30, sau 50, sau 100 de ani… lucrurile regreseaza acolo, chiar se prabusesc… – de unde nu poti decat sa fugi incotro vezi cu ochii. Este o zona care – contrar mistocarelii stupide, dar quasi-generalizate – a dat mai multi oameni de mare cultura decat se crede indeobste… dar i-a dat si pe Gheorghiu Dej si pe Corneliu Zelea-Codreanu.
Cred asadar ca pot sa inteleg ceva mai bine decat altii ce e-n sufletul acestei tinere femei – care, intamplator, are si exact varsta fiicei mele.
Parerea mea este ca d-na Tunegaru este o victima. Pare sa sufere de un intens complex mesianic. Pare sa creada sincer ca dansa este menita sa reformeze invatamantul romanesc – si nu doar atat, ci si ca doar dansa poate face acest lucru – dar in spatele dansei sunt oameni pregatiti sa profite de acest lucru, sa o foloseasca si pe urma s-o arunce.
Intr-unele episoade (cum este cel al atacului neprovocat, gratuit si pana la urma chiar stupid impotriva Madamei, cand cu absentele, zapada etc., ca si cel mai recent, al “concedierii”) aproape ca se vad firele papusarilor din umbra.
Prin aceste actiuni, d-na Tunegaru si-a compromis aproape orice sansa de a-si continua cariera didactica – asta in caz ca a dorit de fapt vreodata acest lucru. Si-a facut dusmani din toti monstrii sacri si inamovibili de prin minister si inspectorate, dar si din quasi-totalitatea corpului didactic, a colegilor domniei sale, pe care i-a insultat gratuit si la gramada si care – incredibil, uluitor, socant, n-o sa-ti vina sa crezi!!! – nu sunt chiar toti ticalosi si incompetenti.
Iar sprijinul – discret, dar destul de eficient – de care se bucura in aceasta perioada se va evapora instantaneu de indata ce oamenii din umbra vor ajunge ei insisi la butoane. Un troublemaker e util cand il poti folosi pe post de berbec bufnind in portile inamicului… dar cand tu insuti esti la putere, devine complet indezirabil.
In opinia mea, d-na Tunegaru are doar doua optiuni. Fie va deveni “om de partid”, cu plusurile si minusurile de rigoare, fie va primi vreo sinecura – pe la vreun ONG, eventual cu finantare externa, sau pe la vreo institutie de sub aripa UN sau UE – unde va produce multi ani de-acum incolo marete studii, aplaudate de multi si bagate in seama de nimeni.

Mai exista o varianta, dar ea e total nefavorabila d-nei Tunegaru, asa ca prefer s-o tin pentru mine si sa sper ca n-o sa se adevereasca.

Răspunde