 |
| Gottfried Liebniz - Dissertatio de arte combinatoria Frontispiece of the book printed in 1690 |
O interesanta scrisoare deschisa semnata de 66 importanți istorici români și străini ( dar si antropologi, sociologi ,etnologi, filologi, arhivisti ,etc. ) si publicata pe platforma Contributors,ro (https://www.contributors.ro/dupa-30-de-ani-cercetarile-istorice-intr-o-romanie-democratica/) atrage atentia prin caracterul ei sibilinic si ramane un punct de reper in istoria generala a ambiguitatii , nestructurarii si nedeterminarii din societatea romaneasca.
Prin caracterul si tonalitatea ei aparte scrisoarea ofera un minimum de raspunsuri , dar ridica maximum de intrebari. Atunci cand 66 de personalitati semneaza un asemenea text inseamna ca impartasesc un acelasi punct de vedere si pornesc de la un numitor comun care in cazul de fata este reprezentat nu de istoria Romaniei , ci de cercetarile istorice .
In mod evident si dincolo de justificarile formale , daca au fost contactati un numar atat de mare de istorici din tara si strainatate, scrisoarea are un anumit scop si promoveaza anumite interese. Intrebarea interesanta ar fi ce persoana sau ce institutie a initiat un asemenea text si exact in acest moment.
Textul defineste trei categorii de cercetatori care activeaza in domeniul istoriei ( istoricii oficiali ai regimului, istoricii “ rezistenti” care au respins varianta oficiala si noii istorici formati dupa criteriile pur stiintifice si educati in mentalitatea europeana si care promoveaza principiul fundamental al unei societatii democratice), sustine diversitatea opiniilor si incrimineaza interpretarea oficiala a istoriei :
Aplicarea in practica a acestui principiu are consecinte foarte importante :
Ceea ce nu se spune in mod explicit este ca acceptarea diversitatii opiniilor este inseparabila de acceptarea diversitatii culturilor si traditiilor care este exact principiul fundamental de constituire al Uniunii Europene creata tocmai in virtutea acestor identitati si entitati statale distincte.
Problema este ca " interpretarea oficiala" , " interpretarea libera" ( neoficiala in sensul dat de scrisoare ) si " interpretarea politica a istoriei si instrumentalizarea trecutului " nu sunt definite prin genul proxim si diferenta specifica.
Daca "intrepretarea istoriei" este atat de importanta , intrebarea interesanta si fara raspuns din partea semnatarilor scrisorii este cam ce ar trebui sa invete la scoala un copil din Germania, Franta , Marea Britanie, etc. de exemplu etc. despre tara in care traieste . Va invata despre despre trecutul si istoria ei sau despre cercetarile istorice ?
Textul defineste trei categorii de cercetatori care activeaza in domeniul istoriei ( istoricii oficiali ai regimului, istoricii “ rezistenti” care au respins varianta oficiala si noii istorici formati dupa criteriile pur stiintifice si educati in mentalitatea europeana si care promoveaza principiul fundamental al unei societatii democratice), sustine diversitatea opiniilor si incrimineaza interpretarea oficiala a istoriei :
“ O societate democratică se caracterizează prin diversitatea opiniilor . Prin urmare, nu există – și nici nu ar trebui să existe – o interpretare oficială a istoriei. De fapt, un asemenea fenomen reprezintă un semn al unui sistem politic non-democratic și autoritar.”
Aplicarea in practica a acestui principiu are consecinte foarte importante :
“ Foarte mulți istorici români au devenit, prin temele abordate și instrumentarul metodologic și teoretic folosit, parte a unei mari comunități în care libertatea de exprimare și acceptarea unor puncte de vedere opuse ( s.n.) reprezintă elemente de bază ale educației și culturii academice. “
Ceea ce nu se spune in mod explicit este ca acceptarea diversitatii opiniilor este inseparabila de acceptarea diversitatii culturilor si traditiilor care este exact principiul fundamental de constituire al Uniunii Europene creata tocmai in virtutea acestor identitati si entitati statale distincte.
Problema este ca " interpretarea oficiala" , " interpretarea libera" ( neoficiala in sensul dat de scrisoare ) si " interpretarea politica a istoriei si instrumentalizarea trecutului " nu sunt definite prin genul proxim si diferenta specifica.
Daca "intrepretarea istoriei" este atat de importanta , intrebarea interesanta si fara raspuns din partea semnatarilor scrisorii este cam ce ar trebui sa invete la scoala un copil din Germania, Franta , Marea Britanie, etc. de exemplu etc. despre tara in care traieste . Va invata despre despre trecutul si istoria ei sau despre cercetarile istorice ?
In acest caz , cum spuneau anticii, ca marile problemele ale oamenilor nu pornesc de la fapte ( lucruri ) ci de la opiniile oamenilor despre ele.
Pe de alta parte , ceea ce este permis intr-un plan , este judecat si condamnat prin echivocuri si nedeterminare ( ceva de genul “ undeva, candva, cineva a spus ceva despre altcineva”) in alt plan :
Nu este clar a) care sunt temele incomode abordate , b) unde apar reactiile care depasesc limitele eticii si deontologiei profesionale si c) de ce sunt luate in considerare de catre mediul academic denunturile si atacurile sub protectia anonimatului .
Dincolo de aceste formulari surprizatoare pentru membrii unei comunitati academice si de pericolul politizarii si instrumentalizarii istoriei, semnatarii scrisorii recunosc existenta unei falii intre istoria academica traditionala si istoria de tip nou care are alte criterii de evaluare, inclusiv financiare :
Pe de alta parte , ceea ce este permis intr-un plan , este judecat si condamnat prin echivocuri si nedeterminare ( ceva de genul “ undeva, candva, cineva a spus ceva despre altcineva”) in alt plan :
“ Abordarea de către foarte mulți cercetători a unor teme incomode ale istoriei noastre, care se regăsește în proiecte de cercetare finanțate prin competiție, în articole sau volume apărute în România și în străinătate, mai este urmată de reacții care depășesc, din păcate, limitele eticii și deontologiei profesionale . Nu de puține ori, atacurile iau și forma unor denunțuri sau atacuri mediatice, sub protecția anonimatului sau prin interpuși.”
Nu este clar a) care sunt temele incomode abordate , b) unde apar reactiile care depasesc limitele eticii si deontologiei profesionale si c) de ce sunt luate in considerare de catre mediul academic denunturile si atacurile sub protectia anonimatului .
Dincolo de aceste formulari surprizatoare pentru membrii unei comunitati academice si de pericolul politizarii si instrumentalizarii istoriei, semnatarii scrisorii recunosc existenta unei falii intre istoria academica traditionala si istoria de tip nou care are alte criterii de evaluare, inclusiv financiare :
"Pe lângă acești istorici apropiați regimului, au existat însă și cercetători care au respins politizarea și instrumentalizarea trecutului, conform dorințelor partidului-stat. Acești istorici au continuat partea mai deschisă a tradiției interbelice și a studiilor istorice din interiorul și din afara regatului dinainte de 1918.”
“ Nu toți istoricii acceptă noul sistem de finanțare, care se bazează pe evaluarea internațională, pe calitatea proiectului și pe transparență. Nu este general acceptat nici faptul că structurile responsabile de asigurarea calității, și nu rețelele clientelare, trebuie să decidă asupra utilizării fondurilor publice .”
Acest text sibilinic invita întreaga comunitate profesională “ să reflecteze asupra condiției istoricului (s.n.) în societatea românească" . Acesta este un punct nevralgic deoarece deschide o cutie a Pandorei pentru ca in egala masura ar trebui discutata si conditia medicului , juristului, ziaristului , sociologului , profesorului, etc. in societatea romaneasca si asa ajungem la problema cruciala a respectarii ( sau nerespectarii ) unor coduri deontologice si morale in diversele discipline si domenii de activitate inclusiv in mediul academic.
Marea problema a acestei scurte scrisori deschise care pledeaza pentru o istorie pluralista si libera si pentru aplicarea unor criterii pur stiintifice este aceea ca in timp ce propune abordarea unor teme incomode ale istoriei , perpetueaza alte tabu-uri eludand raspunsul la intrebari fundamentale legate trecutul tarii si de istoria ei recenta.
In ultim instanta , istoria nu poate fi desprinsa de lumea reala si cercetarea istorica nu poate avea loc intr-un turn de fildes deoarece incusiv istoricul trebuie sa respecte un cod deontologic si moral.
Daca intreaga Europa s-a confruntat cu nazismul , Europa de Est s-a confruntat cu comunismul . In acest sens procesul de la Nurnberg a avut loc , dar procesul comunismului nu a avut loc si se pare ca nu va avea loc niciodata .
In cazul Romaniei este si mai grav. Prin invocarea politizarii si instrumentalizarii trecutului de catre comunismul nationalist , tara este decuplata de istoria ei reala , in timp ce trecutul ei recent ( 1945-1990 ) pur si simplu nu exista in manualele de istorie.
Mai mult decat atat, istoria traumatica a ultimilor 30 de ani ( Dosarul Revolutiei din 1989 , Dosarul Mineriadei din 1990,etc. blocate de 30 de ani sunt o rusine pentru justitie si pentru statul roman ) ramane o enigma nedescifrata atat pentru cetatenii romani , cat si pentru pentru cercetarea istorica, singura certitudine fiind aceea ca vanatoarea de legionari (reali sau inchipuiti ) inceputa de Securitate in 1945 continua sub alte forme si in 2021.
In mod evident aceasta enigma nu poate fi descifrata de catre politicienii aflati vremelnic la conducere, iar cetatenii nu pot trai o viata normala intr-o tara in care dau cu banul ca sa afle ce s-a intamplat in istoria ei sau in trecutul ei recent.
Din acest punct de vedere o simpla declaratie de intentie ( " După decenii de dictatură comunistă și manipulare intenționată a trecutului, o istoriografie pluralistă și liberă aduce o contribuție decisivă la stabilizarea democrației din România " ) nu ne este de mare ajutor.
Au trecut deja 30 de ani din viata tuturor si este foarte necesar un anumit bilant, dar nu numai din punct de vedere istoric . Trecerea de la comunism la democratie si la statul de drept a antrenat toate structurile si variabilele sistemului si numai o abordare interdisciplinara facuta de specialistii in stiinte politice , sociale si umane poate face o evaluare complexa a evolutiei sistemului politic si social si a starii de fapt din Romania intre starea intiala ( 1989 ) si starea actuala (2021).
Simpla aderare la un text formal si abscons eludeaza raspunsul la intrebari esentiale pentru societatea romaneasca ( ex : Dupa 30 de ani . Interviu interdisciplinar despre starea de fapt din Romania (linkedin.com) in timp ce complicata realitate de aici poate fi descrisa doar prin multiple sisteme de referinta si perceptii alternative asupra ei.
O asemenea evaluare inter si transdisciplinara facuta de specialisti recunoscuti in tara si in strainatate ar fi binevenita avand in vedere confuzia si debusolarea care domnesc in randul cetatenilor , confuzie si debusolare generate de manipularea si dezinformarea practicata pe scara larga in mass-media din 1989 si pana acum .
Problema ar fi daca exista cu adevarat acest interes.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu