Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Monday, February 29, 2016

Saturday, February 27, 2016

Dincolo de bine si rau . Noul relativism moral sau cum poate ajunge un intelectual de la Ion Iliescu la Aristotel peste CEDO.


Un articol aparut pe Contributors.ro (  Alin Fumurescude fapt, nu de puscarie se teme Ion Iliescu. De Aristotel se teme! ) mai pune o piatra la temelia relativismului moral promovat de anumite cercuri in societatea romaneasca. Principiul de baza este acela ca toti am fi fost de vina deoarece "iesiti din gaoacea comunismului, romanii au reactionat aidoma puilor de gaina sau de gasca ....deoarece s-au luat dupa ce-au vazut ca noul “parinte”. Comentariul de mai jos se refera la aceaste probleme : 

„ Altii, insa, printre care si subsemnatul, s-au simtit precum ratusca-cea-urata, straini printre cei care trebuiau sa fie “de-ai lor” (1) . Are si imprinting-ul asta opusul sau. Indiferent de tabara, cu totii am iesit din gaoace afectati profund, pe viata, de acest model(2 ).
Iar Ion Iliescu, in strafundurile subconstientului sau, stie asta. Si-si reprima gandul. Pentru ca se teme.(3)” (http://www.contributors.ro/editorial/de-fapt-nu-de-puscarie-se-teme-ion-iliescu-de-aristotel-se-teme/)

Domnule Fumurescu , este dreptul dvs sa va simiti ca ratusca cea urata ( 1) atunci cand sustineti ca ati fost afectat profund (2). De fapt , ati spus-o singur cu cativa ani in urma si fara sa va oblige nimeni :

„ …ma stiu cu Nasu’ de prin 1994-5. Ma simt asadar dator de a-l prezenta cu lumini si umbre. Nu era inger. Nu era demon, Era … Nasu’. Am lucrat impreuna la Ultimul Cuvant (isi mai aduce cineva aminte de acel ziar care incerca – si reusea – sa fie occidental?), la Ziua de Nord-Vest, unde eram redactor-sef, si la Ziua. Santaja pe atunci? Fara doar si poate, dar o facea cu un stil inocent, greu daca nu imposibil de incadrat la “penal”. Amintire de pe strada Campeanu (? Ceva de genul asta, vis-à-vis de Inter). Ma nimeresc din intamplare (sincer, din intamplare) in biroul Nasului cu un afacerist transpirat, caruia ii dadusem de urma. Palme umede, atitudine de molusca, tot tacamul. Molusca isi spune pasul. Eu imi spun dovezile. Nasul se uita la amandoi. E ca rabinul din banc. Amandoi avem dreptate. “Si”, zice, “fara nici o legatura cu aceasta ancheta” – (iar cand spunea asta se apleca peste masa si vorbea ceva mai tare, just in case) “ati fi interesat inttr-o reclama in Ziua?” Molusca zice “cum nu?” Si zice 2000 de dolari. Nasu’ se uita la el si bufneste in ras: “Pai draga domnule, dumneata iti imaginezi ca 2000 de dolari pot sa iti spele imaginea?”
Atentie! NU era vorba despre acuzatii. Era vorba despre imagine. Molusca da din colt in colt si marseaza in cele din urma. Nu mai retin suma, si nu mai are, de fapt, importanta. Ceva de genul dublu sau triplu. Sa fie primit. Oricum, eu nu aveam suficiente date pentru a infunda molusca in puscarie. Molusca, iertat-mi fie metafora, se simtea cu musca pe caciula (imaginati-va o molusca avand o caciula). Atat. A meritat? Da – credeam atunci: mi se parea un soi de haiducie – luam de la aia care au si dam… cui? Nu mi-am pus atunci aceasta problema. Sincer. Eram un tanar idealist care avea dreptate dar nu avea dovezi. Atat.
Nu ne-am deranjat – eu si Nasul – reciproc. Dimpotriva. Eu la Cluj, el la Bucuresti, nu mi-a oprit nicodata vreo ancheta documentata “beton”, chiar daca de cateva ori a incercat sa ma convinga sa le las balta. Cand vedea ca nu are cu cine, renunta. Stia pana unde sa intinda coarda. Nu s-a varat niciodata peste deciziile mele editoriale. Cand m-am judecat cu generalul Caba – si-am castigat, m-a sustinut. Se multumea cu anchetele imposibil, din motive obiective, de finalizat. Se multumea cu resturile de la masa, ca sa zic asa. Ce facea cu ele, puteam doar sa-mi imaginez. Mai primeam, la rastimpuri, telefoane. De multe ori erau ”ponturi” – unele se verificau, altele nu, important, cred acum, privind retrospectiv, era doar sa se declanseze “ancheta jurnalistica” si omul sa stie. Alteori erau telefoane date din birou, de fata cu “impricinatul”: “Bai, Fumi, uite sunt aici cu dl. X, se vaita ca il acuzati de niste lucruri… E adevarat?” “Adevarat”, spuneam eu, explicandu-i ce si cum, care-s dovezile, etc” pai n-ar fi frumos sa-i luati si lui pozitia?” “Ba da, Nasu’, de-abia astept, de cand incerc sa-l contactez pe X”. “X ma contacta in genunchi. Daca aveam ceva “beton” impotriva lui, publicam. Daca nu, publicam aluzii. Da, am facut-o si pe asta si mi-e rusine.
Mi-e rusine.
Acum n-as mai face-o. Atunci, insa, am facut-o. Mi se parea inca un soi de haiducie chiar daca mie nu-mi “pica” nimic. Si nu mi-a “picat” in viata vietilor mele. Veneau oameni cu plicuri. Veneau. Ma chemau afara din redactie si-mi dadeau plicuri. N-am refuzat nici unul. Luam si plicul si persoana si mergeam (fara sa deschid – nici plicul. , nici persoana:)) la secretariat: “Ica” – Ica ne era secretara pe atunci – “Ica, domnjul X vrea sa faca o donatie redactiei!” Domnului X I se bulbucau ochii, noi beam bere si cafele o vreme pe banii lui, toata lumea era multumita. Si-apoi, ca un traznet a venit deicizia de inchidere a redactiei de Ardeal. Il suparasem pe Patriciu.Cum? Cu ce? Habar nu mai am – ca sa vedeti ce subiectiva e memoria… O ancheta, ceva. Managerul redactiei Ziua de NV – un om si el acolo – vine si ne zice cu satisfactie prost disimulata: “s-a inchis redactia”. (El, managerul, urma sa primeasca bani in continuare.) Nasu’ era in strainatate. Vine Nasu’. Ii zic lui Zoso (cunoscatorii stiu despre cine vorbesc) ce si cum. Zoso mi-l da pe Nasu’. II zic si lui. Nasu se enerveaza: “Cum, vorba aia, Patriciu se baga peste mine? Da-mi cinci minute”. I-am dat, ca nu aveam incotroJ \
Ard detaiile, ajung la concluzii: recadctia Ziua de NV s-a redeschis cu chiuituri. Nasu, la o bere, mi-a zis: “Bai, Fumi, sa stii ca adoua oara nu mai imi pun pielea-n joc pentru tine”. Nici n-a mai fost nevoie. Cateva luni mai tarziu plecam de la Ziua sa fac Ziarul de Cluj – acolo unde puteai publica pe acceasi prima pagina o reclama la Napolact si un articol unde compania era, argumentat, facuta ghiveci.”
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nasul-srs-lumini-si-umbre-14358.htmlIn sfarsit , conform dreptului la libera exprimare a opiniei , sunteti liber sa presupuneti „psihanalitic” cum gandeste Ion Iliescu (3) , cititorii sunt la fel de liberi sa-si formeze o parere proprie citind opiniile exprimate de acesta in nume propriu si consemnate de presa ultimului sfert de secol, si toata lumea este multumita.
Problema este ca in acest caz sistemul dvs de repere morale este atat de relativ si de original incat seamana cu girofarul Politiei care trece cu aceeasi usurinta de la rosu la albastru si de stanga la dreapta . Mai exact, seamana cu lipsa de repere morale de care da dovada Ion Iliescu :
“CE ROST are să DEZGROPĂM MORŢII (s.n.)? Îi înţeleg pe cei care au avut PIERDERI(s.n.), dar asta a fost(s.n.)” (http://www.evz.ro/iliescu-despre-redeschiderea-dosarelor-revolutiei-si-mineriadei-nu-stiu-cui-slujeste-cedo-e-alimentata-de-oameni-de-aici.html )

In loc sa pledati pentru justitie sociala si sa empatizati cu cei ucisi la Revolutie, dvs simtiti mila fata de Ion Iliescu :

„ …ceea ce ma face sa-mi fie cumva mila de Ion Iliescu. Trebuie ca nu e usor sa ai pe constiinta o natiune intreaga.”

Dar nu va este suficient si deplasati discutia din cadrul responsabilitatii juridice, sociale si politice in zbuciumul constiintei morale a lui Ion Iliescu ( este foarte interesant ce postulati dvs acolo unde altii nu prea vad nimic ) :

„Si-atunci de ce se teme, de fapt, Ion Iliescu? De el insusi se teme si de istorie, asa cum o intelege.
„Nu de un viitor petrecut la puscarie se teme, asadar, Ion Iliescu, ci de trecut – de intelesul intregii sale vieti.”
„..viata unui om nu poate fi catalogata drept fericita, indiferent cat de glorioasa a fost mai tot timpul, cand o sfarseste prost, aratata cu degetul.”
„Una e sa te inseli cu o ideologie, sa zicem comunsimul, alta e sa te inseli cu intelesul intregii tale vieti.”
 
Empatia dvs in acest caz este de-a dreptul zguduitoare, devine chiar universala, stiti nu numai ce simte Ion Iliescu , ci si stiuca la capatul firului :

„ Asa ca se zbate. E normal ca se zbate. Cine a pescuit si-a simtit stiuca la capatul firului, a vazut-o facand salturile cele mai spectaculoase si inutile, stie si ce simte acum Ion Iliescu. E la capatul firului.”

Rezultatul acestor volute intelectuale atat de gratioase incat devin inutile , este unul de-a dreptul apoteotic printr-un paralogim inevitabil in relativismul dvs moral respectiv in deturnarea atentiei de la problemele importante pentru o societate atat de traumatizata ca a noastra :

„ Asa ca de Aristotel se teme, de fapt, Ion Iliescu.”

Deci nu de justitie ! Pai daca este asa , si in logica dvs originala ( ca sa nu-i spunem diversiune ) , daca il judeca suficient propria constiinta morala ( respectiv traieste deja intr-un infern interior ) atunci ce rost ar mai avea ca justitia sa-si spuna cuvantul in dosarul Revolutiei si in dosarul Mineriadei din 1990 ?
Din fericire, nici societatea noastra , nici Uniunea Europeana nu dau doi bani pe asemenea diversiuni si volute amorale deoarece normalitatea sociala si europeana sunt de neconceput in absenta reperelor morale iar justitia terestra are datoria sa-si spuna cuvantul (http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Romania+condamnata+din+nou+la+CEDO).

Wednesday, February 24, 2016

Impasul in care se afla societatea romaneasca , societatea civila si liderii ei

Orice reuşită are valoare dacă este urmată de un traseu etic!
Presedinte Raiffeisen Bank


De la axioma care defineste o societate civilizata : „ Clasa politică trebuie să fie subordonată societății, ea este slujitoarea ei, răspunde în fața ei de felul în care o slujește.” ( Gabriel Liiceanu - Impasul în care ne aflăm (http://www.contributors.ro/editorial/impasul-in-care-ne-aflam/ )  si pana la realitatea brutala a societatii romanesti in care se intampla exact pe dos , este o cale foarte lunga. Intrebarea esentiala este cum o explicam pentru ca doar pornind de aici se poate afla si ce putem face. Din nefericire , explicatia oferita in acest caz este cel putin inadecvata :
„Suntem, prin lipsa de educație politică(s.n.), prizonieri ai clasei politice.”
Mai clar, in opinia autorului  vina ar fi in ultima instanta a cetatenilor :
„ Lipsiți în mod sistematic de educația care ar fi urmat să transforme o populație ieșită din comunism într-o masă electorală articulată și matură, cei reprezentați, alegătorii, nu știu ce putere le dă votul, nu știu să se apere de tehnicile de manipulare și corupere prin mită electorală, nu știu să tragă la răspundere, nu știu cum să stăvilească apetitul infinit de înavuțire al celor aleși să-i reprezinte, nu știu să elibereze spațiul puterii aflat sub ocupația unor figuri infracționale.”
Ca sa lamurim lucrurile, lipsa de educatie politica este o problema ( mai exact este o consecinta, nu o cauza ) , dar mimarea si blocarea mecanismelor democratice, respectiv sabotarea mecanismelor de exercitare a votului cetatenilor in deplina libertate si in deplina cunostinta de cauza, este o cu totul alta problema , respectiv principala explicatie a faptului ca cetatenii au devenit prizonierii clasei politice prin frauda penala, constitutionala si morala.
Descrierea mecanismului de captare, control, dominare si santaj social este perfecta , dar este prezentata doar ca o consecinta „a lipsei de educatie politica” a cetatenilor si nu ca fiind principala cauza acesteia :
„…grija noastră cea mai mare în clipa de față, a celor reprezentați (a societății civile), este cum să ne apărăm, zi de zi și ceas de ceas, de clasa politică de la noi, de cei care s-au ales prin mimarea și blocarea mecanismelor democrației."
"Dar nici felul în care ne petrecem viața în clipa de față – tot timpul pe baricade – nu este de invidiat. Cum să nu ni se fure voturile, cum să fim lăsați, din diasporă, să ne exercităm dreptul de a alege, cum să ne opunem legilor abuzive și vrăjmașe, cum să scăpăm de politizarea instituțiilor menite să apere statul de drept, cum să ne apărăm de furtul organizat, cum să ne recuperăm tonele de bani furați, cum să controlăm instanțele menite să verifice funcționarea mecanismelor democrației – iată care sunt preocupările noastre constante și angoasele care ne bântuie viețile de cetățeni care nu mai știu cu cine să voteze.”
In esenta este vorba de o tehnica de inginerie sociala prin care cetatenii ( si implicit societatea) sunt tinuti permanent sub asediu, adusi in situatii de imposibilitate politica, economica, sociala si psihologica in care nu au de fapt control asupra destinului lor social. Ei se afla sub un stress continuu datorita multiplelor situatii de criza care apar si in care cetatenii prinsi in mecanismele santajului si dependentelor sociale nu pot avea decat comportamente reactive . Scopul acestei tehnici de inginerie sociala este distrugerea coeziunii de grup si a coeziunii sociale in general si blocarea comportamentelor proactive respectiv blocarea initiativei si actiunii la nivel individual si social :
„ Insă a fi preocupat tot timpul să împiedici muntele să se prăvale peste tine încă nu înseamnă că trăiești. Înseamnă doar că-ți asiguri o jalnică formă de supraviețuire, terorizat la tot pasul de ce-ți pregătește viitorul.”
Pe cale de consecinta blocajul politic si social , starea de parabioza in care se afla societatea romaneasca si starea de apatie a cetatenilor nu pot fi rezolvate doar prin masurile paleative propuse in context.
In primul rand,  „punerea pe picioare a unui sistem de educație pentru democrație …urgent, dar pe termen lung (sic!) ” dupa mai mult de un sfert de secol irosit deja in care s-au cheltuit zadarnic milioane de euro din fondurile europene si din fondurile interne exact in acest scop educatiei pentru democratie iar statul, mass-media , si societatea civila prin ceea ce (nu) au au facut, au reusit sa compromita si mecanismele electorale si ideea de democratie , seamana acum cu un „Buna dimineata, cetateni !”.
In realitate , prezentarea clara a ideilor , valorilor si mecanismelor democratiei era primul obiectiv pe care ar fi trebuit sa si-l propuna sociecietatea civila cu liderii ei cu tot in urma cu mai mult de 26 de ani , deoarece daca nu ti-ai fixat tinta nu stii nici cum sa ajungi la ea. Mai mult decat atat, acest obiectiv seamana cu o tinta in miscare deoarece nu poate fi atins niciodata fara informarea obiectiva a cetanilor si respingerea manipularii , respectiv printr-o presa obiectiva adica exact ceea ce lipseste si acum la noi.

In al doilea rand, intretinerea reactivitatii civile doar prin iesirea oamenilor in strada nu este o solutie in absenta unor scopuri clare prin care sa se obtina o reforma a statului si sistemului politic in special care sa excluda accesul la decizie doar prin mecanismele selectiei sociale negative si sa permita , in sfarsit, accesul oamenilor onesti si competenti.
In cazul de fata avem de-a face cu recunoasterea unui esec major al societatii romanesti, dar fara identificarea cazelor sale profunde ale acestui esec nu putem iesi din impas. Ar fi foarte simplu sa le reducem doar la actiunea primitiva a unei clase politice penale ai carei reprezentanti declara cu un cinism politic si social dezarmant pentru o constiinta si o minte normala :
„Mi s-a spus că n-am şanse în politică din cauza CV-ului. Ca şi cum în România interesează pe cineva CV-ul...“
“Nu puteţi să conduceţi ţara cu oameni săraci şi cinstiţi”

Marian Vanghelie
http://adevarul.ro/news/societate/interviu-marian-vanghelie-mi-s-a-spus-n-am-sanse-politica-cauza-cv-ului-romania-intereseaza-cv-ul-1_56ae4b8f5ab6550cb8512e33/index.html
Problema este ca exact acelasi gen de cinism dezarmant intalnim il intalnim si la unii jurnalisti :
„Ce dacă am fost la închisoare? Sunt un model de urmat pentru tinerii ziarişti“

Sorin Rosca Stanescu
http://adevarul.ro/news/societate/video-interviu-sorin-rosca-stanescu-ce-fost-inchisoareo-model-urmat-tinerii-ziaristi-1_560179b9f5eaafab2ce239d9/index.html

Cercul cinismului social se inchide perfect cu universitarii romani care dau recomandari pentru „lucrari stiintifice” (?!)elaborate in inchisoare de catre detinuti de drept comun , si cu cinismul Comisiei de Etica a ...Universitatii Bucuresti de exemplu , care ii apara cu inversunare (http://www.scribd.com/doc/299240277/Punct-de-Vedere-Comisia-de-Etic%C4%83)

Intrebarea la care trebuie sa raspundem este cum s-a ajuns intr-o perioada istorica atat de scurta la acest cinism politic si social extrem . Este adevarat, avem o clasa politica penala caracterizata prin „moral insanity” si interesata doar de bani si de putere , dar ea singura nu putea schimba intreaga tabla de valori a societatii doar prin „puterea exemplului”. Atunci ?!
O solutie pentru intelegerea acestui proces si iesirea din  impas ar fi schimbarea perspectivei de abordare a problemei . In loc sa explicam totul doar prin actiunea unei clase politice , sa intelegem ce s-a intamplat de fapt la nivelul intregii societati si unde s-a produs declicul care a deschis drumul unei clase politice penale conform unui celebru aforism :

"Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic."
Edmund Burke

In acest caz vorbim de inexistenta unei culturi a onestitatii sociale , dar si de lipsa de reactie a societatii civile , a personalitatilor culturale , a liderilor de opinie,etc. Fara o informare corecta a cetatenilor , cu o mass-media care manipuleaza cetatenii si care impune false valori , cetatenii vor ramane prinsi mereu in acest angrenaj infernal care asigura perpetuarea unei clase politice corupte. Daca DNA ne poate scapa de infractorii politici dovediti , acesta nu ne poate scapa totusi de cercul vicios care ii genereaza si aici exista un surprinzator punct de vedere al unui specialist care studiaza „laboratorul romanesc ” de mai mult de 25 de ani si care pune punctul pe i intr-o chestiune vitala pentru societatea romaneasca :

„ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul!”

"Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.

Peter Gross - Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, 2015 )
Aici trebuie sa discutam cu cartile pe faţă si sa taiem in carne vie. Clasa politica penala nu putea sa ramana la putere mai mult de un sfert de secol fara complicitatea intregului angrenaj social si fara actiunea tovarasilor ei de drum din corpul social care i-au pregatit lansarea si i-au asigurat spatele.
In timpul Revolutiei din 1989, cand oamenii inca erau vanati si impuscati in strada , regizorul Sergiu Nicolaescu propunea in direct la TVR sa fie difuzate specatcole cu stripteuzele de la Moulin Rouge „ca sa distreze cetatenii” ( e drept, s-a ales doar cu injuraturile cetatenilor ). In timpul cumplitei Mineriade din 1990 , filozoful si scriitorul Andrei Plesu a ramas curajos pe baricade , adica in postul de ministru al Culturii si in guvernul care a gestionat mineriada, dar nu a uitat sa semneze un comunicat al ministerului pe care il conducea si in care condamna cu tarie ce se intampla exact in timpul cand actiona guvernul care facea parte. In primele zile dupa Mineriada din 1990, criticul literar Nicolae Manolescu il gratula din proprie initiativa pe Ion Iliescu ( cel care vedea de unul singur steaguri legionare peste tot ) cu titulatura de „ om politic genial” in deplin consens cu ziaristul Ion Cristoiu cel care militeaza si acum pentru tabloidizarea presei romanesti .

Ca sa dam Cezarului ce este al Cezarului, meritul istoric nu revine in acest caz elitei noastre politice penale, ci elitei noastre intelectuale si culturale care a dat tonul prin degradarea spatiului nostru public si resetarea sistemului valori ridicand astfel mingea la fileu pradatorilor sociali care nu pot supravietui decat intr-un climat social bazat pe „moral insanity”.
Acum putem sa punem in sfarsit degetul pe rana. Chiar daca nimeni nu poate rapi clasei politice penale de la noi meritul absolut al devalizarii Romaniei si al instaurarii coruptiei la nivel de sistem , aceste probleme se manifesta totusi in spectrul vizibil si aici cel putin avem o solutie juridica. In schimb , ceea ce se intampla in adancime este mult mai periculos si acesta este adevaratul cancer care macina din interior societatea romaneasca.
Cum pentru starea de fapt a societatii romanesti trebuia gasit totusi un vinovat de serviciu , acesta a fost identificat in persoana cetatenilor iar in sens mai larg ca fiind poporul roman. Din acest punct de vedere exista la noi o adevarata emulatie intelectuala intre directorii de constiinta si liderii de opinie de la noi care, uniti in cuget si simtiri , se intrec in a pune la zid tot ce tine de romanii , de natia, traditiile , cultura , valorile si trecutul lor atunci cand nu sunt ocupati si in 2016 cu ...vanatoarea de legionari ( http://adevarul.ro/news/eveniment/cazul-vintila-horia-consiliul-local-segarcea-retrage-titlul-cetatean-onoare-acordat-scriitorului-1_56cb35da5ab6550cb816e5fa/index.html) .
Demersul preferat prin consens tacit este generalizarea gratuita , respectiv extinderea unui atribut de la unul/unele cazuri la intreg ansamblul social :

Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român .( ?! - s.n.)
Ion Cristoiu - ziarist, scriitor
http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html

„Acum suntem o naţie handicapată moral (s.n.) ”
Mircea Toma- psiholog, ziarist
adevarul.ro/news/eveniment/mircea-toma-acum-natie-handicapata-moral-1_50ae6afa7c42d5a6639c89a4/index.html

" Daca le vorbesti oamenilor de coduri etice , isi fac cruce "

Prof. Valentin Mureşan,director al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată Universitatea Bucuresti
http://adevarul.ro/educatie/universitar/etica-cercetare-etica-aplicata1_52616063c7b855ff5651201a/comment/246704.html

„În spațiul acesta de tranziție, de anevoioasă, de nesfârșită tranziție, se întinde, triumfătoare, mahalaua”.
” Modul extravagant in care s-a derulat psihodrama politica din vara anului 2012 a lasat impresia ca tara este defecta. …Ceva nu merge in Romania si nu doar sus , in clasa politica, si nu doar de ieri, de alaltaieri. Sa fie un blestem ? Nu e doar istorie, dar e cam acelasi lucru .”
Lucian Boia - istoric
De ce este România altfel?, Editura Humanitas, 2012

"Mîrlania, ca sentiment al fiinţei româneşti, nu e nouă şi nu va dispărea."
Dragos Ghitulete
http://www.contributors.ro/fara-categorie/romania-mirlanilor-bine-ancorati/

„Dar procentul de incultură, primitivism, aroganţă, căpătuială şi impunitate de pe scena noastră publică mi se pare fără echivalent în lumea Europei occidentale.”
„Noi vorbim surescitat şi cu glas mare despre lucruri care, în restul lumii, sunt ori subînţelese, ori marginale, ori lăsate în seama tabloidelor. În schimb, nu vorbim decît frugal şi întîmplător despre actualitatea arzătoare a continentului şi a planetei.”
„Nouă ne plac şmecherii, băşcălioşii, hoţomanii.”
Andrei Plesu - scriitor, eseist
http://adevarul.ro/news/societate/romania-altfel-1_56ca2e3b5ab6550cb80f0148/index.html

Problema este ca mahalaua nu se intinde de una singura si nici din proprie initiativa , ci a fost si este intinsa , printre altele, cu ajutorul dezinteresat al mass-media ( romanii plecati afirma demult ca avem unele din cele mai toxice televiziuni din Europa… ) si chiar al unor directori de constiinta, lideri de opinie, jurnalisti, scriitori. Daca vrem sa ne aducem aminte, una dintre primele persoane care a vorbit trivial si in direct la TV poate fi identificata drept un poet fost disident , initiativa de a folosi limbajul obscen intr-o carte aparuta in spatiul public a apartinut unei scriitoare , initiativa prin care spectatorii unei reprezentatii teatrale din Bucuresti erau indemnati sa strige in grup apelativul vulgar pentru matricea feminina a fost elogiata in presa de un distins critic de teatru, un interviu  care a spart gheaţa  folosind pentru prima data limbajul obscen intr-un ziar de mare tiraj a fost dat de un fost ministru al Culturii  (http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html )  ,etc. 
Ca sa nu ramanem cu impresia ca este vorba numai de initiative singulare si izolate , initiativa oficiala de a include in dictionar ( si deci in spatiul public) trivialitatile , apartine chiar unor distinsi cercetatori de la Academia Romana ( http://stiri.kappa.ro/actualitate/24-11-2007/noul-dictionar-al-limbii-romane-va-cuprinde-si-cuvintele-obscene-157880.html ) , asta ca sa ne referim numai la degradarea programata a limbajului public, dar aceasta este poate cea mai buna demonstratie a faptului  ca Romania nu s-a desprins inca de mentalitatea totalitara . In ultima instanta, lipsa de informatii obiective in mass-media ,  lipsa de neutralitate si obiectivitate este pusa de cei care cunosc aceste defecte pe seama intregii societatii romanesti si justificata prin  "cultura balcanica".
In sfarsit, toate aceste viziuni sunt convergente si se incadreaza perfect intr-un curent de opinie mult mai larg de negare a identitatii nationale , a traditiilor si a valorilor culturii romane . Prin acest masochism social rar intalnit , romanii sunt decretati apriori drept “vinovati ” pentru ceea ce li s-a intamplat . Mai mult decat atat, ei ar avea in realitate “ura de sine” ( sic!) , “complexe”,etc. si ar trebui sa fie …psihanalizati (!) pentru ceea ce altii , sau mai exact unii dintre ei,  au abatut asupra lor.
Va puteti delecta mai jos cu discutia unor alti distinsi intelectuali care refuza sa priveasca ceea ce au drept in fata ochilor, si expediaza totul intr-o vaga si generala nevroza „nevroza balcanica” (sic!)  :

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=bukkDDe5IJs

Atat de balcanica este aceasta nevroza incat dupa unele opinii intelectuale aceasta  ar fi alterat la romani nu numai credinta in valorile democratice,  ci si  sentimentul de moralitate sociala  si de justitie in asa fel incat comportamentul lor social a regresat la  reactii de-a dreptul primitive  :

„Psihologic vorbind această asteptare a tăierii pensiilor securistilor vine din dictonul românesc „să moară si capra vecinului”, dicton care ne face mult rău pentru că este unul resentimentar. Motivul este invidia transformată în resentiment ”
Vasile Dem Zamfirescu, psihanalist
http://www.evz.ro/detalii/stiri/n-au-suferit-romanii-in-comunism-la-2-1-cu-psihanalistul-dem-zamfirescu-si-presedintele-iicm.html
Ceea ce din diferite motive nu au curajul sa spuna cu voce tare cei din tara , au curajul sa spuna cei din afara care nu mai sunt dependenti de  sistem ,  si o spun in asa fel incat sa nu mai existe nici un dubiu :

"40% dintre cei care se afla astazi la putere provin din vechea Securitate si se protejeaza intre ei"
Herta Müller
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6295535-herta-mller-despre-romania-40-dintre-cei-care-afla-putere-provin-din-vechea-securitate-protejeaza-intre.htm

Revenind la subiect, despre a cui " nevroza " vorbim in aceasta logica a ochenului intors ?!  Bineinteles , a victimelor , respectiv a romanilor obisnuiti care au achitat si achita nota de plata pentru tot acest experiment social in care la final unii au ajuns sa traiasca dincolo de Occident.  iar altii ( daca nu cei mai multi ) au nu numai prezentul, ci si viitorul , facute ţăndări probabil pentru inca 25 de ani, cel putin.
In concluzie, de peste un sfert de secol , societatea civila cu  liderii ei cu tot isi framanta mainile privind la drobul de sare (" istoria e de vina" ),  iar Romania bate pasul pe loc si se invarteste in cerc pentru ca ramane actuala exact aceeasi intrebare de acum cateva decenii : “ Ce-i de facut ” ?!
Si totusi , inainte de a mai face ceva , societatea civila cu liderii ei cu tot ar trebui sa recunoasca faptul ca  nici acum nu stie nici unde vrea sa ajunga, si nici cum. Acesta este marele esec al societatii romanesti. Inainte sa fie tradati de clasa politica ( ceea ce era de asteptat  ) , romanii au fost tradati de fapt societatea civila si de liderii ei care timp de peste un sfert de secol nu au reusit nici cel putin performanta de a propune societatii un sistem de valori morale in contrast cu cele penale, dar sa mai si obtina si vreo victorie notabila in spatiul politic sau social.
Rezultatul era unul previzibil.  Ingroziti de ceea ce vad in aceasta lume intoarsa pe dos de aici si in acest iad social in care penalii fac regulile jocului ( nici macar intr-o inchisoare  nu se poate  intampla acest lucru !)  iar cetatenii onesti sunt constransi sa le aplaude, strainii au ajuns sa pledeze  mai bine cauza Romaniei decat romanii :

 " România e o țară atât de frumoasă, cu oameni extraordinari, cu o istorie extraordinară, geografia este grozavă. România are 41 de județe, eu am fost destul de norocos să ajung în 35 dintre ele: oameni grozavi! Cei mai buni oameni pe care îi poți avea în preajmă sunt cei muncitori și cinstiți. Și apoi mergi la Parlament, 85% din Parlament e corupt, toți iau mită. O știu și ei, se supără când eu vorbesc despre asta.(s.n.)"
"...ești pe drumul greșit, dacă în fiecare zi ai alt scandal de corupție, de la cel mai înalt birou până la un polițist local care ia mită ca să nu scrie o amendă, și înapoi iar până la biroul prim-ministrului.Nu există nicio scuză pentru asta și România nu are pe cine da vina decât pe sine(s.n.). "
"...când noi vorbeam despre a-i prinde pe infractori sau despre recuperarea prejudiciului unei infracțiuni, am adus specialiști și România i-a respins pentru că românii erau prea corupți. Când am avut conferința despre corupție și confiscarea averilor, românii n-au vrut să aibă de-a face cu noi, de teamă că vom merge după „băieții răi” și am identifica prea mulți politicieni și judecători corupți. E o situație foarte tristă. România e parte a problemei, pentru că nu le-au permis partenerilor să vină și să îi ajute să facă curățenie (s.n.)."
"... în ochii comunității internaționale, credibilitatea României e la pământ(s.n.).
" Uneori, România e propriul său dușman, poate fi cel mai mare dușman al său, pentru că nu face îndeajuns să se ajute pe sine, nu face suficient pentru a-și ajuta propriul popor.(s.n.)"
" Sunt țări care fac mai mult pentru România decât România însăși (s.n.) ”
Darren White - Darren White , fostul șef al US Secret Service Europa de Est
http://politicscan.ro/stirile-zilei/interviu-darren-white-sef-secret-service-serviciu-sua-video/

Cum era de asteptat, aprecierile de mai sus au fost contestate cu furie atat de politicieni , cat si de unii reprezentanti ai societatii civile care teoretic ar trebui sa fie interesati de principiul onestitatii sociale (  http://politicscan.ro/analize/dl-white-de-la-secret-service-romania-intre-dna-si-vlad-tepes/ ) .
Marea surpriza vine insa de la strainii care nu pot fi acuzati sub nici o forma de o pozitie "partizana" si care din proprie initiativa sustin cauza Romaniei, invata limba romana , si militeaza pentru ...valorile , traditiile si cultura romana in locul societatii civile si al liderilor ei care au cu totul alte prioritati .
Cand un  irlandez get-beget protesteaza in locul romanilor si impotriva cataclismului social care are loc in tara lor , avem o mare problema noi ca societate ( intre noi fie vorba , daca un roman ar fi facut un mars de protest de la Săpânța si pana la Muzeul Satului din Bucuresti ar fi fost luat in ras, cel putin... )  nu acesta ca persoana   :
Cel mai român dintre irlandezi, deja faimosul Peter Hurley, şi-a legat numele, de-a lungul anilor de când trăieşte în patria noastră, de Maramureşul al cărui înfocat avocat a devenit. De la festivalul creat de el, pe banii lui, „Drumul lung spre Cimitirul Vesel“, la o serie de iniţiative de promovare a satului românesc, Peter s-a dovedit un autentic Don Quijote convins că va putea învinge, pe drum, morile de vânt ale birocraţiei şi ale neîncrederii tipic româneşti.
http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/peter-hurley--un-%E2%80%9Epelerin%E2%80%9C-irlandez-pe-cararile-romaniei-322247
Romania este tara ultimei civilizatii rurale autentice a Europei. Aici are loc un cataclism. Iertati-ma ca va spun. Sunteti un popor abrutizat.Dupa 50 de ani de comunism si o decapitare a neamului urmata de 25 de ani de faradelege salbatica, incercati sa va cresteti un cap nou. Nu stiti ce drepturi va apartin.
Peter Hurley
Fondatorul Asociaţiei Interculturale de Tradiţii
http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-comisar-european-romania-tara-ultimei-civilizatii-rurale-autentice-europei-ue-asista-cea-mai-marenedreptate-sociala-1_550d351c448e03c0fdc39a83/index.html ( https://www.youtube.com/watch?v=cdRr1meGcws&feature=youtu.be - min 4.51)
Istoria ultimului sfert de secol in Romania este o istorie a tradarilor ( a romanilor de catre politicieni ),  dar poate mai mult decat atat , o istorie a dezamagirilor civice pentru ca de toate promisiunile facute in zona societatii civile s-a ales praful,  iar lovitura de gratie data sperantelor civice a fost traseismul politic urmat de traseismul civic care in final au ajuns sa se confunde ,  ultima moda fiind saltul din barca societatii civile direct in arena politica , dar acesta este cel mai sigur mod de a compromite ideea de societate civila .

In realitate , in ultimii 25 de ani am asistat la un adevarat balet social in care piruetele axiologice , deontologice si morale ale unor lideri civici consfintesc o adevarata schimbare la faţă si o scindare iremediabila a societatii civile dupa principiul "hais, cea"  si reciproc . Sa ne amintim aici ca in vara anului 2012 , un intreg regiment de intelectuali si-au updatat si reorientat sistemul de valori in raport cu comandamentele politice ale momentului (  in multe cazuri in contrast violent cu valorile sustinute de aceeasi lideri civici in anii `90) trecand cu arme si bagaje in tabara Antenelor si protestand "pentru contra"  intr-o celebra "Scrisoare catre Uniunea Europeana" (http://www.hotnews.ro/stiri-politic-12866745-ilhl.htm).

In teatrul de umbre care este viata sociala de la noi si in care "sub ceva se ascunde de regula altceva" , romanii total dezamagiti de clasa politica  sunt pe cale sa fie dezamagiti si de societatea civila ,  si de liderii ei ca ultima reduta  a normalitatii sociale  impotriva razboiului declarat si statului,  si societatii de catre un grup penal si corupt.

Din nefericire, in forma in care a evoluat pana acum , societatea civila nu si-a indeplinit menirea, nu si-a atins obiectivele si nici nu a devenit cu adevarat credibila si cu adevarat distincta de clasa politica pentru ca traseismul politic a fost urmat in mod surprinzator de un traseim civic care poate proba existenta unor legaturi subterane intre sectoare ale societatii care in mod aparaent sunt distincte , cea mai neagra ipoteza fiind aceea ca si societatea civila sa fie dublata in realitate de o "societate in civil".

Daca Romania nu poate fi salvata de clasa ei politica incapabila sa se salveze singura , si daca societatea civila si liderii ei nu reusesc nici acum sa vada luminita de la capatul tunelului , ce se mai poate face ? Raspunsul este tot aici,  dar se refera la o alta Romanie , aceea pe care o vad strainii si care este ascunsa romanilor pentru ca nu apare  in mass-media oficiala , la fel cum  sunt ascunse si adevaratele ei elite.

Dupa teoria probabilitatilor , in lumea reala ar exista sanse infinitezimale ca o fosta jurnalista din America si mama unui acelebru actor de la Hollywood sa se intalneasca si sa discute cu un bancher olandez ... in singura camera a unei case de oameni saraci dintr-un sat uitat din Romania s(http://3.bp.blogspot.com/-9g8vmoIhtOQ/VqN_jJsPH9I/AAAAAAAACZI/VUF_Exx8sAI/s1600/Raiffeisen%2BComunitati2.jpg) , soarta unor copii saraci de care statul roman nu reuseste sa se ocupe pentru ca are alte prioritati, dar cum se intampla foarte des la noi,  viata bate filmul si realitatea bate imaginatia . Dar acest lucru este posibil doar  in afara sectorului de stat si numai intr-o anumita zona a societatii civile de la noi.

In aceasta  Romanie paralela a normalitatii, onestitatii sociale si a civilizatiei , exista personalitati cu un  profil moral si intelectual total diferit de cele prezentate in mod frecvent in mass-media . Sunt oameni  la care acordul intre vorba si fapta este o regula de viata si care prin simpla lor prezenta demonstreaza  ca inteligenta adevarata merge mana in mana cu educatia , bunul simt si cultura (http://sergiusimion.blogspot.ro/2016/01/despre-oamenii-invizibili-si-despre.html).
Aceste personalitati devin involuntar un model pentru cei din jur si genereaza incredere sociala deoarece puterea exemplului, modestia, naturaletea , sinceritatea si fair-play -ul  sunt cele mai sigure modalitati ( si singurele ) de a castiga increderea celorlalti. La randul lor , aceste comportamente genereaza un efect in  lant exact dupa vechiul proverb romanesc conform caruia  "omul sfinteste locul" si care arata ca in ultima instanta oamenii nu numai ca inving sistemele, dar le si deconspira adevarata lor natura.

In prezent , societatea romaneasca se caracterizeaza doar prin fracturi si falii sociale imense intre societate si politicieni , intre stat si cetateni, intre stat si societatea civila , intre cetateni si societatea civila ,etc. iar printre aceste falii si fracturi ratacesc romanii care de 26 de ani  cauta un punct de sprijin la fel ca Arhimede in antichitate . Cu regret , acesta inca nu exista,  si mai rau decat atat , nu va veni nimeni sa-i salveze.
Din nefericire, si dupa unele opinii autorizate*) , va mai curge multa apa pe Dunare pana cand societatea romaneasca va deveni , poate, o societate cu adevarat deschisa.
Pana atunci , si dupa experienta ultimilor 25 de ani care au trecut deja , daca tinerele generatii  nu vor putea sparge spirala tacerii respectiv blocajul politic, economic si social  construit si impus de vechile generatii  ( slaba speranta ! ) , fiecare roman onest nu se va putea baza decat pe sine.




Note 

*) "In opinia mea, va dura 40 pana la 60 de ani pana cand tara sa ajunga pana la acea etapa slavita a unei societati cu adevarat deschise, care acum este in uter".

Peter Gross
Intoarcere in laboratorul romanesc.Mass-media dupa 1989 - Editura Nemira, Bucuresti, 2015
( N.B. Aceasta carte reprezinta cea mai obiectiva radiografie facuta societatii romanesti in ultimii 26 de ani.)

http://www.contributors.ro/editorial/impasul-in-care-ne-aflam/#comment-272666

Thursday, February 18, 2016

Once Upon a Time in America



...1932 : 

 


....2009 :







De la traseismul politic la traseismul civic si retur


Faptul ca inca un reprezentant al societatii civile paraseste sectorul nonguvernamental si sare in barca statului nu mai tine de exceptii, la noi incepe deja sa devina o regula.
Ca sa intelegem de ce am ajuns aici , sa ne reamintim impreuna cateva modele si etape anterioare ale trambulinelor politice si civice existente in societatea romaneasca :

1 . Modelul arhaic al trambulinei politice

a) Activist sindical – politician / functionar de stat
Miron Mitrea – https://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_MitreaVictor Ciorbea – https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Ciorbea
b) Activist civic – functionar de stat / politician
Rodica Stanoiu – https://ro.wikipedia.org/wiki/Rodica_St%C4%83noiu ;http://arhiva.gov.ro/drept-la-replica__l1a6972.html
c) Politician / functionar de stat – presedinte de patronat
Dan Matei Agathon – https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Matei_Agathon


2. Modelul evoluat al trambulinei politice

a) Ofiter acoperit in presa , auto-deconspirare , plecarea din presa si revenirea tot acolo dupa o luna de zile si fara nici o consecinta :
Robert Turcescu
http://www.stiripesurse.ro/video-spovedania-lui-robert-turcescu-nu-mai-pot-sa-traiesc-asa_932906.htmlhttp://www.nasul.tv/final-de-mascarada-turcescu-isi-pregateste-revenirea-in-presa/

b) Ziarist – politician
„ … foarte mulţi ziarişti au trecut în politică. Radu F. Alexandru este în politică, Vosganian a avut rubrică economică la “Ziua”, Şova a fost şi el ziarist la “Ziua”. Nu văd care e problema.”
„Ce dacă am fost la închisoare? (s.n.) Sunt un model de urmat pentru tinerii ziarişti“
Sorin Rosca Stanescu – 22.09.2015
http://adevarul.ro/news/societate/video-interviu-sorin-rosca-stanescu-ce-fost-inchisoareo-model-urmat-tinerii-ziaristi-1_560179b9f5eaafab2ce239d9/index.html

c) lider ONG – politician
Renate Weber
https://ro.wikipedia.org/wiki/Renate_Weber 
Cristina Guseth
https://youtu.be/3WjStxrJ8dMhttps://youtu.be/HJEDv_46NFg

d) lider ONG – functionar de stat
Cristian Ghinea
http://www.contributors.ro/author/cristian-ghinea/?bioCiprian Ciucu
http://www.contributors.ro/author/ciprian-ciucu/?bio

La nivel general , intr-o societate deschisa si sub imperiul libertatii in care „ceea ce nu este interzis este permis” nimic nu impedica oamenii sa migreze in spatiul social din sectorul nonguvernamental in spatiul politic si inversa , sau in interiorul spatiului politic dintr-un partid in altul. Intrebarea este daca acest lucru este recomandabil si benefic pentru cei in cauza si pentru societate .
In esenta este vorba de dileme sociale majore. Dupa un vechi principiu al separarii sarcinilor , o persoana nu poate fi simultan si arbitru si jucator . In al doilea rand, abilitatile si competentele dobandite intr-un domeniu nu pot fi transferate automat si in orice conditii in alt domeniu. In al treilea rand, domeniile diferite presupun si sisteme de valori diferite ( unele sunt valorile societatii civile, altele sunt valorile administratiei de stat , altele sunt valorile politice ,etc) iar toate acestea se construiesc intr-o lunga perioada de timp si nu se pot schimba intr-o singura zi.
Diferenta intre sectorul nonguvernamental si spatiul politic la fel ca si cea dintre societatea civila si administratia de stat este una de natura , structura si mentalitate ceea ce le face practic incompatibilie. Mai exact , sectorul nonguvermental si societatea civila in general au in spate practici specifice, o filozofie , o traditie si o intreaga cultura care vin din democratia de tip occidental . Spre deosebire de acestea, spatiul nostru politic aparut dupa 1990 prin generatie spontanee si sectorul de stat de stat de la noi care nu se poate desprinde de trecutul care l-a generat, au o filozofie , o traditie si o cultura care se rezuma la fraza de un cinism inspaimantator rostita candid de un reprezentant de-al lor : „Nu puteti conduce tara cu oameni saraci si cinstiti”.

In sfarsit , ne apropiem acum de sediul materiei si putem puncta in context raporturile dintre sectorul nonguvernamental , societatea civila in general si spatiu politic in mod special , respectiv traseismului politic si/ sau civic si problemele implicate asa cum sunt acestea reflectate in unele opinii exprimate pe Contributors.ro si in special in evolutia opiniilor domnului Ciprian Ciucu pana la momentul deciziei de a-si reorienta cariera .
Cu titlu de opinie personala cred ca un politician care sare ca o minge de ping-pong dintr-un partid politic in altul nu are de fapt opinii politice, iar oamenii care stiu ce vor nu-si schimba opiniile , convingerile si sistemul de valori personale cu rapiditatea cu care isi pot schimba civilii costumele sau militarii uniformele decat daca este vorba de oportunisti ( in cazul civililor ) sau la ordin ( in cazul militarilor ), dar cititorii isi pot forma propria lor parere despre aceasta problema citind fragmentele si ideile prezentate mai jos .

„Dacă ar putea propune oameni pentru demnităţi publice, ONG-urile ar arunca în aer legea actuală a partidelor politice şi ar face-o redundantă, irelevantă şi lipsită de obiect(s.n.). Legea actuală este proastă, limitativă, dar cel mai bine ar fi să o schimbăm pe acesta şi nu să venim cu ceva nou care ar afecta şi decredibiliza un sector indispensabil democraţiilor funcţionale, sectorul neguvernamental.
Sintagma de “neguvernamental” ar deveni lipsită de conţinut (s.n.). Atâta timp cât vizezi obţinerea puterii politice, finalitatea fiind să ai oameni în guverne locale sau centrale nu poţi să te defineşti ca neguvernamental(s.n.).”
Ciprian Ciucu – 17.10.2011
http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/sa-nu-le-dam-ong-urilor-liber-la-obiective-politice/

„In sfarsit, initiativa perversa a domnului Lazaroiu ( „Ar fi o noutate să apară asociaţii care să aibă obiective politice şi economice, nu doar obiective referitoare la reforma morală a societăţii ”), prin toxicitatea ei , seamana poate cel mai bine cu acea initiativa prin care serviciile secrete capatau dreptul de a desfasura activitati economice , sau cu alta initiativa recenta prin care ofiterii acestora capata dreptul „civil” de a desfasura anchete penale ca si cum justitia oficiala ar fi considerata de facto impotenta . Cu exceptia justitiei care de ochii lumii se doreste „ neinfiltrata”, presa si alte domenii profesionale sensibile, au recunoscut in mod tacit ca sunt „penetrate” . De aceea, intiativa gestata parca in laboratoare de inginerie sociala , ascunde un adevarat efect de domino, mai exact o lovitura de gratie data societatii civile . Nu au fost suficiente probabil absenta moralitatii publice, comportamentul suburban si/sau infractional al unor politicieni, promiscuitatea politica , compromiterea deliberata a ideii de partide politice si in final a democratiei (s.n.). Era neaparat nevoie si de compromiterea totala a ideii de societate civila si de sector „ neguvernamental” pentru ca nici o zona sociala sa nu ramana nealterata (s.n.) si sa nu se mai poata face nici o distinctie intre cei „ curati ” si cei ” manjiti,” iar „ manjitii” de ieri sa devina din nou „ curatii” de maine .”
Sergiu Simion – 23. 10. 2011
http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/sa-nu-le-dam-ong-urilor-liber-la-obiective-politice/

Totodată, argumentul dumneavoastră referitor la faptul că ONG-urile cu scopuri politice s-ar contrazice fundamental cu ideea de „neguvernamental” și afirmația lui Sergiu Simion despre compromiterea ideii de societate civilă și sector neguvernamental sunt cât se poate de adevărate. Organizațiile neguvernamentale nu ar trebui să servească o platformă politică , ele ar trebui să fie interesate de furnizarea binelui social(s.n.).
Mihaela Curcudel -05.02.2012
http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/sa-nu-le-dam-ong-urilor-liber-la-obiective-politice/

„M-am săturat de traseişti (s.n.). A spune că traseismul este o chestiune irelevantă, o pseudo-problemă, a o scuza spunând că nu poate fi operaţionalizată, nu este bine(s.n.).”
„…a te opune traseismului este “antidemocratic şi antiliberal” atâta timp cât blochezi, condamnându-l, opţiuni pe care oamenii trebuie să fie liberi să le ia, în urma unei eventuale convertiri autentice (s.n.) la o altă doctrină.”
„ Definiţiile pe care le-am găsit pe Internet (inclusiv wikipedia) mi se par că nu trec testul liberalismului: traseismul politic este atitudinea caracteristică politicianului care se transferă de la un partid la altul în funcție de interesele personale(s.n.). Cum fiecare om trebuie să fie liber să-şi caute fericirea personală, implicit să-şi urmeze interesele (s.n.)este clar că traseismul nu poate fi combătut cu mijloace statale.”
Ciprian Ciucu – 15.10.2012
http://www.contributors.ro/dezbatere/masurand-traseismul-nu-este-o-notiune-anti-liberala-un-sfert-din-parlamentari-sunt-traseisti-politici-2/

„Tranzitia think-tank pozitii politice este doar normala . Acest schimb se realizeaza in toate tarile democratice. Si e normal sa fie asa. (s.n.)
Noi ne petrecem timpul stand cu ochii pe guvenre si ce fac ele. Ne profesionalizam pe anumite teme și oferim argumente pentru diferite decizii și politici publice. Sunt domenii/teme pe care le urmarim de mult si le cunoastem de multe ori mai bine decat ministrii vremelnici.
Este doar normal ca la un moment dat sa iti asumi, daca ti se propune(s.n.) o functie din care tu crezi ca poti face mai bine, mai mult.”
…..
„La fel de normal ar fi ca si oameni din mediul de afaceri sau cel public sa-si asume diverse pozitii (s.n.).”
Ciprian Ciucu-05.12.2015
http://www.contributors.ro/fara-categorie/raspunzand-unui-om-neonest-doar-un-raspuns-la-calomii-gratuite/#comment-263222

 http://www.contributors.ro/fara-categorie/ce-nu-stiu-si-ce-stiu/#comment-271918

Wednesday, February 17, 2016

Noua reforma morala sau pledoaria universitara tacita pentru impunitate si valorile penale


"Aceeași Comisie de etică a Universității din București a susținut și modificarea legislației privind reducerea pedepsei pentru deținuții care au publicat“lucrări ștințifice” în detenție. Mai mult, alături de rectorul universității, Comisia de etică susține, de multe ori solitar, din păcate, efortul de instalare a unei culturi a eticii și integrității în spațiul universitar românesc.Iată însă că acestea nu înseamnă prea mult pentru dl. prof.univ.dr. Dorin Isoc, autorul unei lucrări serioase, cu unele pasaje, însă, mai obscure sau greu de înțeles (“Ghid de acțiune contra plagiatului”)..." 
Marian Popescu - O dezamagire


In anul de gratie 2016, dupa mai mult de un sfert de secol de la Revolutia din 1989 , citim negru pe alb detalii halucinante oferite presei de catre Comisia de Etica a Universitatii Bucuresti despre recomandarile de un comic involuntar si irezistibil oferite de catre unii conferentiari  unor " lucrari biografice" realizate de detinuti de drept comun   :

„...explicaţiile primite de la dl. conf.dr. Dan Pavel insistă pe ideea că lucrările biografice avându-l pe dl. Gheorghe Becali ca protagonist sunt relevante ştiinţific pentru că ar aparţine tipologic categoriei «Memoriilor» lui Winston Churchill ori «Confesiunilor» Sf. Augustin” 
(http://adevarul.ro/educatie/universitar/savantii-inchisorilor-gigi-becali-comparat-churchill-sfantul-augustin-profesor-i-a-semnat-lucrarea-detentie-1_56c084e45ab6550cb8caa985/index.html )


Aceste "explicatii"  au fost primite recent si cu o detasare olimpiana de catre onorata Comisie  care se rezuma doar la faptul de a constata cu indiferenta ca acesti universitari :

" nu au constatat nefiind o obligatie normativa(s.n.) daca lucrarile publicate pentru care au dat recomandarile (s.n.) sunt lucrari stiintifice ." (?!)
( http://www.scribd.com/doc/299240277)

Reactia Comisiei de Etica a Universitatii Bucuresti in acest caz este o prestidigitatie ridicola care se rezuma la reproducerea exacta a explicatiilor ridicole oferite de cei vizati. Pe de alta parte, si ca sa dam Cezarului ce este al Cezarului, o asemenea uluitoare colectie de paralogisme intr-un text scris, semnat si publicat de universitari romani nu am citit in toti anii care au trecut de la Revolutie si pana acum .
Onorata Comisie exclude in mod foarte abil orice referire la normele deontologice si morale incalcate de cei in cauza respectiv la eventuale sanctiuni motivate prin situatia creata*). Paralogismele utilizate in acest scop sunt de-a dreptul triviale deplasand discutia de la cadrul deontologic si moral la cadrul legal existent :

" cele doua cadre didactice nu au fost in afara cadrului legal existent(s.n.), care permite si cere detinutilor recomandari de la universitati "
" cele doua cadre didactice i-au cunoscut personal si de multa  vreme pe cei doi detinuti "

Comisia de Etica mentioneaza in mod neutru faptul ca una din recomandari :

" ...a fost data cu antetul facultatii si semnata de dna conf.dr. Monica Ardeleanu in calitate de prodecan"

In cel de-al doilea caz,  onorata Comisie  reuseste performanta uluitoare de a constata ca aceasta recomandare ...exista si nu exista in acelasi timp, cu alte cuvinte  semnatarul ei  a reusit sa faca o omleta fara sa sparga ouale .  In logica originala a respectivei Comisii , acesta s-ar fi comportat exact dupa axioma triviala "participa, dar nu se baga"  ramanand curat pe maini  deoarece a facut totul fara stirea institutiei  :

"o recomandare a fost facuta fara a angaja institutional ( desi s-a folosit de calitatea de membru al acesteia -s.n.)  facultatea respectiva ( conf. univ. dr. Dan Pavel care nu a trimis o copie a recomandarii )"

Aceasta  Comisie recunoaste totusi cu jumatate de gura ca profesorii in cauza sunt intr-o situatie " producatoare  de prejudicii aduse imaginii Universitatii din Bucuresti" ( aceasta este singura referire din tot textul la aceasta problema esentiala din punct de vedere etic si deontologic )  deoarece "au fost solicitati sa dea aceste recomandari pentru motivul  ca sunt cadre didactice universitare" dari se limiteaza doar la consemnarea   explicatiei triviale furnizate de catre cei  in cauza care si-au motivat recomandarile (universitare -s.n.) prin faptul ca " ii cunosteau personal si de multa vreme pe cei doi detinuti" ( sic!).

Reactia "etica" a Comisiei de Etica este una monumentala si probabil va ramane consemnata in analele istoriei :
" Comisia de Etica apreciaza explicatiile oferite, chiar daca de nivel diferit , ca fiind nesatisfacatoare, putin atente la dimensiunea etica a intregului context..." 

Ea se rezuma cu cinism la o recomandare birocratica exact in stilul propagandei de partid de altadata . In esenta , onor Comisia de Etica demonstreaza o abilitate remarcabila de a scapa de cartoful fierbinte si de a solicita altor instante sa defineasca situatiile si ia atitudine in locul ei  recomandand in acest sens Universitatii Bucuresti :

" sa avertizeze public ( mai exact, ce inseamna asta ?!-s.n.) - in sensul Cartei UB si a Codului de Etica ( adica ?! -n.n.) - cadrele didactice care au dat sau care vor sa dea ( sic! -s.n.)  recomandari detinutilor pentru realizarea de lucrari stiintifice in detentie cu atat mai mult cu cat cei in cauza au observat imperfectiunea cadrului legislativ "

Nu prea este deloc clar ce inseamna ca Universitatea Bucuresti " sa avertizeze public -in sensul Cartei UB si a Codului de etica - ", dar este cat se poate de clar ca lipseste orice referire la  normele deontologice si morale incalcate de cei  in cauza si la eventuale sanctiuni propuse de Comisia de Etica a Universitatii Bucuresti . Pentru ca aceasta onorata Comisie nu judeca, ea are numai un punct de vedere. Cu alte cuvinte, o mana spala pe alta si amandoua faţa.
Pe cale de consecinta , onorabila Comisie de Etica a Universitatii Bucuresti ramane blocata in proiect respectiv intr-un punct de vedere si intr-o dilema perpetua de genul cine a fost mai intai : oul sau gaina, respectiv evita sa se pronunte exact in chestiunile esentiale care tin de ratiunea sa de existenta, daca nu cumva urmareste chiar acest scop.
Documentul in cauza este lasat mostenire generatiilor viitoare  si va ramane pentru eternitate atasat prestigiului si imaginii Universitatii Bucuresti care, in acest moment istoric si intr-o tara a Uniunii Europene,  isi apara cu ghearele si cu dintii ciracii infratitii in mod etic si deontologic - prietenii stiu de ce -  cu infractorii de drept comun.





Surse : 
http://www.scribd.com/doc/299240277/Punct-de-Vedere-Comisia-de-Etic%C4%83
http://adevarul.ro/educatie/universitar/savantii-inchisorilor-gigi-becali-comparat-churchill-sfantul-augustin-profesor-i-a-semnat-lucrarea-detentie-1_56c084e45ab6550cb8caa985/index.html
http://adevarul.ro/news/eveniment/cine-profesorii-coordonat-cartile-puscariasilor-laurentiu-streza-dan-voinea-Ips-teodosie-dan-dungaciu-dan-pavel-1_5690f4df37115986c64d090c/index.html





Nota 

*) In recentul scandal al profesorilor universitari care gireaza operele coruptilor si infractorilor din puscarii s-a remarcat vocea singulara a profesorului Nicolae Manolescu care a declarat ca profesorii universitari care au girat operele celor aflaţi după gratii, pentru ca pedeapsa să fie micşorată considerabil, ar trebui supuşi unei judecăţi a Comisiei de Etică şi daţi afară din învăţământ, în cazul în care se dovedeşte că operele sunt falsuri (http://www.evz.ro/presedintele-uniunii-scriitorilor-solicita-ministrului-educatiei-ca-profesorii-care-au-girat-cartile-puscariasilor-sa-fie-dati-afara-din-invatamant.html) , dar aceasta reactie nu face decat sa scoata in evidenta exact lipsa de reactie a statului , a mediului universitar , a breslelor profesionale si a societatii civile inca tributare unei culturii a impunitatii sociale generalizate.

Monday, February 15, 2016

Arhitectura lumii virtuale construita de mass-media romaneasca


Intr-o societate cu adevarat libera si democrata cetateanul poate discerne usor intre realitate si manipulare , nu este captiv in plasa dependentelor politice, economice si sociale si poate actiona in cunostinta de cauza conform unei celebre matrici a deciziei  (Eisenhower Decision Matrix ) si avand posibilitatea deplina sa-si adapteze deciziile conform prioritatilor pe o scala care variaza de la URGENT/ IMPORTANT (UI) la NEURGENT/NEIMPORTANT ( NEU/NEI) :


   I     ð II    ð  III    ð IV
  UI  ........................... NEU/NEI


Einsenhower Decision Matrix
( Societatea libera




In schimb, intr-o societate a dependentelor politice, economice si sociale in care cetatenii sunt adusi in situatii de imposibilitate  iar presa este folosita drept un mijloc manipulare si control social,  prioritatile nu pot fi stabilite la fel de usor deoarece cetatenii nu pot dinstinge usor  intre realitate si manipulare implicit intre URGENT/ IMPORTANT (UI) si  NEURGENT/NEIMPORTANT ( NEU/NEI),  iar  asta le  poate afecta deciziile :



   I   ð  II   ð  III  ð IV
  NEU/NEI........................ UI 


Einsenhower Decision Matrix 
( Societatea controlata  ) 



Cum se petrece acest lucru ? Prin arhitectura speciala a lumii virtuale in care traiesc romanii si care poate fi prezentata printr-o simpla analiza de continut. Dupa cum se stie  , imaginea lumii si a unei societati este construita in principal de ziare si televiziune care prin selectia temelor, subiectelor , evenimentelor si a stirilor in general , prin sistemul de referinta si prin sistemele de evaluare si interpretare folosite,  stabiliesc o ierarhie a prioritatilor si in mod implicit pledeaza pentru un anumit sistem de valori sau altul care pe termen lung influenteaza atitudinile, comportamentele si deciziile oamenilor.
Un print-screen ( 13.02.2016 ) facut pe pagina de titlu a ziarelor centrale ( Adevarul , Gandul, Romania Libera, Evenimentul zilei ) ne arata arhitectura unei lumii virtuale care nu se bazeaza pe fapte , ci pe opinii fiind controlata si generata prin selectia atenta a subiectelor si imaginilor si printr-o logica rasturnata  care stabileste false prioritati si pornind de la acestea evita exact faptele si problemele esentiale ale prezentului :


                                                       
                                                      NEU/NEI   ððð UI 



Aceasta arhitectura a  lumii virtuale  prezentata de mass-media pe post de realitate se bazeaza la randul ei pe cele 3 lumi informationale create in trecut de cenzura comunista si descrise de profesorul Peter Gross**) dar inca valabile dupa un sfert de secol si adaptate prezentului :

a) O lume informationala oficiala , deschisa, care avea ( si are si acum -s.n.) rolul de a zapaci si de a disimula
b) O lume informationala ascunsa , destabilizatoare la nivel impersonal care consta in zvonuri dezvoltate pe baza unor informatii partiale sau false , in lipsa unui sistem national de comunicare in masa credibil, independent.
c) O lume informationala legata de sistemul de comunicare in masa din Occident ( acum, Internetul - n.n.). 

Concret , doua dintre principalele noastre ziare si exact dupa principiul "tara arde si baba se piaptana", transfera prin generalizare eventualele probleme ale unor oameni pe post de model reprezentativ pentru intreg ansamblul nostru social.
Mai intai, si cu un comic involuntar, psihoterapeutul Jeni Chiriac si implicit redactorii ziarului "Gandul" , considera ca o problema cruciala a societatii romanesti contemporane si care trebuie sa stea pe frontispiciul unui ziar central este ...sexul respectiv (ne)sinceritatea cu care oamenii (nu) vorbesc despre el , si postuleaza existenta unor pseudoprobleme de genul : "„Mulţi dintre noi nu conştientizăm când ne concediem rolurile de bărbat şi de femeie”. Singura certitudine comunicata cititorilor ziarului  in acest caz este reclama gratuita facuta psihoterapeutului si a preocuparilor sale  pentru aceasta atat de sensibila problema nationala decretata in virtutea dreptului la libera exprimare a opiniei  :


Print-Screen Gandul 13. 02.2016






In al doilea rand, ziarul "Adevarul" ne (re)introduce in problema "Zilei indragostitilor" ( a "Dragobetelui" pentru traditionalisti ) respectiv  "a emotiilor care ne gadila in capul pieptului" si ne prezinta o fotografie din care fiecare vede ce vrea sa vada dar si alte declaratii nostalgice ale emanciparii sexuale precoce  trecute pe post de standard cultural de genul (" Mi-a plăcut la nebunie să fac dragoste, dar nu să fiu sărutată.") din care fiecare intelege ce vrea :



Print-Screen - Adevarul - 13. 02.2016















In sfarsit, un ziar ca "Romania Libera" ne prezinta  statui scufundate in Atlantic :



Print-Screen- Romania Libera - 13. 02.2016















In schimb, singurul ziar care are o alta strategie pentru pagina de titlu inclusiv in week-end este "Evenimentul Zilei"*)  care propune o selectie si o ierarhizare a temelor si subiectelor importante  in care "prioritatile" sugerate de ziarele precedente au un rol minor sau chiar neglijabil .




Print-Screen - Evenimentul zilei - 13. 02.2016




Aceasta arhitectura a lumii virtuale surprinsa acum doar printr-o fereastra de oportunitate  ( am facut acest print-screen sambata seara - 13. 02 ora 11.45 ) este in realitate una foarte complicata si care nu este usor vizibila in noianul de flash-uri care in mass-media de la noi  inunda retina si mintea cititorului in bombardamentul permanent la care acesta este supus de peste un sfert secol  si in care pseudojurnalismul a creat o metarealitate care blocheaza accesul romanilor la lumea in care traiesc.
In aceasta metarealitate ei nu reusesc sa gaseasca nici puncte de sprijin,  nici sisteme de referinta exact dupa principiul cetateanului lui Caragiale care mereu intreaba pe altii cu cine sa voteze el.
Daca aceste probleme nu sunt abordate in mass-media de la noi din motive lesne de inteles, este mult mai greu de inteles de ce societatea civila si liderii ei adopta exact aceeasi atitudine desi se stie foarte bine ca mijloacele de informare in masa  legitimeaza ( sau nu ) valori si institutii pe scena sociala conferind valori si vizibilitate si stabilind agenda pentru dezbaterea problemelor de interes public.



Nota

*) Faptul ca acest ziar are o strategie relativ echilibrata pentru pagina de titlu si furnizeza in principiu stiri,  nu inseamna ca nu recurge la manipulare prin unele articole cu caracter tabloid pe care le publica in mod constant. Acest lucru este demonstrat indirect prin editia sa EVZ Premium pe care o prezinta drept " platformă de informaţie plătită care oferă acces la o zonă de informaţii quality " , deci informatia oferita gratuit in editia online este de cu totul alt gen.

**) Peter Gross- Intoarcere in laboratorul romanesc . Mass-media dupa 1989 - Editura Nemira, Bucuresti 2015 , p.51