Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke.

duminică, 17 noiembrie 2019

Comportamentul liderilor politici, formatorii de opinie si perceptia alegatorilor







Un articol aparut recent pe platforma Contributors.ro (Adelina Baleanu -  A făcut bine Dan Barna că a candidat la prezidențiale? ) , incearca sa gestioneze un esec de proportii. Putem vedea imediat diferenta de calibru  daca il comparam cu un articol tezist , ca sa nu spunem encomiastic :

“ Și totuși Barna, cu toate defectele lui, te privește în ochi când îți vorbește, nu face exerciții de retorică când îți răspunde la întrebări. A umblat peste tot prin țară, a vorbit cu tot felul de oameni (de ce se bagă în vorbă?), a intrat în vorbă cu oameni în piața (Oroare! a admirat conopida unora), în metrou, pe stradă. A jucat table în parc cu pensionarii (de ce n-a jucat șah?!). Iar când i-au dezvăluit „imoralitatea” de antreprenor a spus că e dreptul jurnaliștilor de a face anchetă.”

“ În peisajul acesta Dan Barna este într-adevăr o ciudățenie. Aerul lui ușor neajutorat (mai ales când renunță la ochelari), felul de a vorbi cu accent corporatist, dezinvoltura lui de băiat bun mai mult intrigă. De unde a mai apărut și ăsta? Ceea ce m-a impresionat în reacția lui de perdant este perplexitatea cu care s-a întrebat urmărind rezultatul votului: „Ce puteam să fac, să umblu cu moaștele prin țară? “

Cristina Cioaba

http://www.contributors.ro/editorial/despre-arogan%c8%9be-%c8%99i-alte-vanita%c8%9bi/


In cazul de fata este de remarcat maniera argumentarii  :


  Omul politic Dan Barna, liderul de partid, speranță a tinerei opoziții, toate s-au prăbușit ca secerate de ghilotină. O furtună de proporții s-a propagat și în Alianța USR+PLUS."  
“ Această reacție mi se pare exagerată și periculoasă, fiindcă induce neîncrederea alegătorilor în capacitatea liderilor Alianței USR+PLUS de a gestiona eșecuri.”

“ Mulțumită acestei candidaturi, liderii Alianței pot vedea acum cu precizie profilul celor care merg pe mâna sa, văd din ce medii și zone provin aceștia, ce vârste și instrucție au. E o altă cartografiere a electoratului USR-PLUS, după cea de la europarlamentare.” 
“ Dan Barna este un model de curaj. Cred că dezavuarea lui este semnalul de alarmă că ceva trebuie urgent schimbat în atitudinea fiecăruia dintre noi.”


Si totusi , pana la analiza capacitatii liderilor Aliantei USR+PLUS de a gestiona esecuri , este vorba despre analiza unor variabile foarte sensibile care tin de semnalele date de lideri , de comportamente, gesturi si de semnificatia lor , iar in ultima instante de perceptia alegatorilor asupra credibilitatii si legitimitatii lor morale.
Din acest punct de vedere, cum credeti ca au receptat tinerii votanti ai USR ( si nu numai ei ) faptul ca Dacian Ciolos si partidul infiintat de acesta au un trecut cu o anumita rezonanta “ magnetica” ( https://www.dor.ro/o-plimbare-prin-trecutul-lui-dacian-ciolos/ ; https://www.g4media.ro/istoricul-marius-oprea-il-acuza-pe-ciolos-ca-si-a-fondat-partidul-cu-ajutorul-casei-de-avocatura-a-unui-fost-securist-si-l-a-pus-secretar-general-pe-fiul-acestuia-ciolos-asocierea-numelui-meu-cu-oam.html ) ?
Sau cum credeti ca au acceptat aceiasi tineri votanti ai USR ( si numai ei ) faptul ca Dan Barna avea contracte cu Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Minsterul Dezvoltarii, etc. (https://romania.europalibera.org/a/scurtul-drum-al-lui-dan-barna-prin-politica-de-la-fonduri-europene-catre-cotroceni/30254652.html) in buna parte anonimizate (https://www.riseproject.ro/articol/cazul-barna-faptele/) , sau faptul ca Dan Barna a amestecat afacerile cu rudele si prietenii si si-a angajat sora intr-una din firmele infiintate cu fonduri europene (https://www.riseproject.ro/articol/adevarul-despre-dan-barna/)?
Acestea fiind spuse ajungem la sediul materiei. Comportamentele liderilor USR sunt ( probabil) legale , dar intrebarea este daca ele sunt considerate si morale de catre tinerii alegatori si numai de catre ei.
Generatiile mai vechi pot compara la randul lor atitudinea , discursul si comportamentul liderilor opozitiei din anii `90 ( Corneliu Coposu, Ion Ratiu, etc. ) cu liderii opozitiei de acum si pot trage la randul lor propriile lor concluzii.
In cazul videoclipului de mai jos, Dan Barna a procedat legal ( in sensul ca nu a incalcat nicio lege ) , dar numai perceptia alegatorilor poate judeca daca acesta impreuna cu echipa sa ( cu cele mai bune intentii, probabil ) a procedat si moral :









La fel, ne putem intreba cum apreciaza ( subliminal )  alegatorii un comportament si un limbaj de genul :


Altfel spus,  marea problema a liderilor politici este  problema credibilitatii si a legitimitatii morale care sunt piatra de incercare pentru orice politician si din orice tara democrata care doreste sa castige increderea cetatenilor . 
Aici perceptia alegatorilor este suverana . Dupa decenii intregi in care s-au fript cu ciorba politicienilor care una spun si alta fac,  nu pot fi condamnati  acum daca sufla si in iaurt si masoara de sapte ori ca sa taie o data. 
Independent de sugestiile directorilor de constiinta si formatorilor de opinie,  ei au dreptul sa aprecieze dupa propriile lor criterii raportul sau discrepanta dintre declaratii si intentii , dintre vorbe si fapte ,etc.  iar concluzia lor se manifesta doar in final si doar la urna de vot indiferent de scenariile preelectorale  sau postelectorale.

http://www.contributors.ro/editorial/a-facut-bine-dan-barna-ca-a-candidat-la-preziden%c8%9biale/#comment-393937

miercuri, 6 noiembrie 2019

Despre sfinti si (con)damnati sau vanatoarea de legionari editia 2019


https://youtu.be/wHGdGAu3P9Q




Un articol aparut recent pe platforma Contributors.ro ( “ MihaiMaci – Despre sfinti si (con)damnati “ ) pare scris dupa principiul antrenamentului pompierilor care mai intai aprind un foc , pentru a avea motive sa-l stinga ulterior .
Autorul are o capacitate rara, demonstrata si in alte articole publicate pe aceasta platforma, de a glisa  cu o remarcabila usurinta intre planurile , domeniile , categoriile si conceptele folosite fiind un adevarat maestru al eclectismului , ambiguitatii , sofismelor si al tehnicii ancestrale a jumatatii de masura ( 50% adevarat/ 50% fals ) intalnita de regula nu in polemicile culturale , ci in zona obscura a manipularii , diversiunii si dezinformarii. 
In cazul de fata de  ne ofera inca o delectare ( de fapt,  recidiveaza ) cu un text-fluviu in acelasi stil eclectic inconfundabil in care ne-a descris  anterior “ dezamagirea  democratica “ (!) amestecand de-a valma :

“ …. antiamericanismul (dublat sau nu de antisemitism), Coaliţia pentru Familie, nostalgia trecutului ceauşist, admiraţia pentru liderii autocraţi (în frunte cu Vladimir Putin), homofobia, conspiraţionismul, dacomania, pietatea dedicată “mărturisitorilor din temniţele comuniste”, alunecarea în miraculos, religiziotatea patetică a neofiţilor, ascensiunea fundamentalismelor de tot soiul, complexul cetăţii asediate, imaginea străinului ca invadator şi exploatator, toate – şi încă altele – se agregă, din în ce mai mult, într-o ideologie coerentă şi compactă. Succesul ei este previzibil, cu atât mai mult cu cât vine pe fondul absenţei oricărui liant comunitar al lumii noastre.”  
(http://www.contributors.ro/administratie/dezamagirea-democratica/).

In cazul de fata  autorul ne ofera  simple opinii lasand problema  argumentarii lor in seama surselor citate :

“ D-l Mihai Demetriade, cercetător la CNSAS, a publicat (în “Caietele” insituţiei) un studiu în care arată – printre altele – că episodul maxim al ororii penitenciare româneşti, Piteştiul, nu a fost programat în detaliu de autorităţile comuniste (care – neîndoielnic – au supervizat totul), ci s-a bazat şi pe “improvizaţii” care au actualizat tehnici ale violenţei pe care torţionarii din celule şi le însuşiseră în formarea lor legionară. Nu e un secret pentru nimeni dimensiunea violentă (şi violenţa ca instrument soteriologic) a(l) Legiunii. Imediat, d-l Demetriade a fost acuzat a) că vehiculează teme ale foştilor supervizori securişti ai ororii şi b) că deculpabilizeaâză adevăraţii vinovaţi, c) profanând memoria victimelor lor. Nu cred că aceste acuzaţii se susţin; mie unuia textul d-lui Demetriade mi s-a părut (s.n.)  temeinic document şi coerent.”


Pe de alta parte, autorul articolului se pare ca nu face distinctie intre exprimarea unei opinii diferite , argumentarea la obiect si atacul la persoana.
In aceeasi ordine de idei , evita sa se pronunte transant intr-o chestiune de igiena a vietii publice . Limbajul grobian si provocator folosit recent pe o retea sociala de catre Madalin Hodor (https://www.facebook.com/madalin.hodor/posts/423957301850760 ) , un istoric-cercetator din Romania anului 2019 , este incalificabil si oscileaza intre cel promovat de Gabriela Firea (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/femeia-de-la-care-a-pornit-scandalul-cu-gabriela-firea-si-spitalul-pentru-copiii-bolnavi-de-cancer-a-fost-data-afara-din-televiziune-1209590 ) si cel folosit "celebrul" Mihai Marginean (https://youtu.be/ybDwHGy5Mt4 ).
In acest caz autorul este extrem de conciliant si apeleaza la eufemisme si paralogisme ( dezacordurile multiple cu un anumit punct de vedere , nu valideaza in mod obligatoriu acel punct de vedere … ) :



“ În polemica ce s-a inflamat, după sinteza propriilor cercetări într-un interviu acordat de d-l Demetriade la RFI, câţiva dintre cei care s-au situat de aceeşi parte cu dânsul – d-l Mădălin Hodor (care, cu o formulare cel puţin neinspirată (s.n.) a alimentat “scandalul”), d-l WilliamTotok şi d-l Vladimir Tismăneanu – au fost atacaţi într-un mod care mi se pare a constitui dovada cea mai evidentă a a adevărului spuselor celui dintâi.”

Problema este ca studiul invocat de autor , dar pe care il citeaza fara sa-i spuna titlul deoarece se refera exact la cei care investigau ce se intampla in inchisorile politice (“Istoricul Serviciului de contrainformații penitenciare (1949-1967)” ) si fara  sa-i analizele argumentele ,  este puternic contestat si in egala masura, de pe baricade extrem de diferite :

https://www.marginaliaetc.ro/d-p-aligica-am-citit-materialul-prezentat-ca-sursa-a-noii-teze-istoriografice-privind-fenomenul-pitesti-reactia-aici/ 
https://www.mediafax.ro/social/istoricul-marius-oprea-despre-hodor-si-demetriade-preiau-pasaje-din-actul-de-acuzare-al-securitatii-18522812

Pe cale de consecinta , nu putem identfica in textul autorului  o argumentare clara , o analiza la obiect , etc. ci doar enuntarea unor teze si perspectiva personala  a autorului  :

“ Scopul acestui text nu e nici acela de a acuza, nici acela de ce a scuza şi, la modul general, nu e acela de a judeca. Teza lui e aceea că în paralel cu elaborarea unei istoriografii academice despre trecutul recent, acesta din urmă se sedimentează în mentalul public independent (s.n.) de discursul istoric , din care preia anumite elemente şi respinge altele, până când se consolidează suficient pentru a-i pune în discuţiile concluziile.”

Cu alte cuvinte,  autorul nu face nimic altceva decat sa se ralieze unui anumit curent de opinie la care doreste probabil sa capteze prozeliti dupa principiul “ crede si nu cerceta”, dar uita ca cititorii si cetatenii in general au si ei dreptul sa-si formeze propria lor opinie care nu trebuie sa fie neaparat identica cu cea propusa de formatorii ( sau deformatorii ) de opinie ai momentului .
In realitate, toate acesta tevatura este o furtuna intr-un pahar cu apa anihilata din start de un document oficial al statului roman .
Raportul Final al Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania , supervizat de catre profesorul Vladimir Tismaneanu in calitate de presedinte ,  este  un document care defineste exact sediul materiei in aceast speta si lasa fara obiectul muncii aruncatorii de  fumigene :

" Imediat după înfiinţarea Securităţii, la 30 august 1948, organele represive şi-au intensificat acţiunile de supraveghere a tuturor cultelor, prin intermediul Serviciului III din cadrul Direcţiei I. S-a urmărit infiltrarea Bisericilor cu informatori, iar mănăstirile au devenit„obiective” aflate cu prioritate în atenţia Securităţii, fiind considerate potenţiale locuri de găzduire a elementelor legionare sau din rezistenţa armată. În intervalul 1948-1953 numeroşi preoţi, călugări şi teologi ortodocşi cu manifestări ostile regimului, cu trecut legionar sau doar inventat (s.n.)au fost anchetaţi, arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare.Aceeaşi acuză de legionarism s-a vehiculat cu precădere şi cu prilejul celuilalt val de arestări care s-a produs după 1958. Potrivit unor istorici, tabelele cu preoţii aflaţi în detenţie între 1959-1962 indică o preponderenţă a clericilor apolitici (s.n.) ; însă între cei implicaţi politic dominau legionarii. Dar este foarte probabil că în mai multe cazuri această etichetă a fost folosită pentru a justifica arestarea, judecarea şi condamnarea unor persoane incomode pentru regim sau din răzbunare(s.n.)”.Chiar şi mişcării spirituale Rugul Aprins i s-a aplicat eticheta infamantă (s.n.)de organizaţie legionară („asociaţie mistico-legionară”), iar iniţiatorii ei, precum şi unii frecventatori au sfârşit în închisorile regimului."p.461

"În anul 1957 Securitatea organizează al doilea proces al „reeducării” (procesul Vică Negulescu) cu scopul de a arunca vina ororilor petrecute în închisorile româneşti asupra mişcării legionare care ar fi organizat întreaga acţiune spre a sabota „opera de reeducare a deţinuţilor”(s.n.). Înscenarea eşuează datorită curajului şi inteligenţei celor acuzaţi pe nedrept, ei arătând, în cursul procesului, că totul a fost organizat din ordinul Securităţii (s.n.). Întregul lot de 8 acuzaţi a fost condamnat la pedepse între 15-22 ani muncă silnică". p.163

"Varianta oficială asupra acţiunii de ,,reeducare” stabilea drept vinovaţi pentru iniţierea şi desfăşurarea actelor de teroare din penitenciare, foştii studenţi legionari ( s.n.), deşi este evident că într-un stat totalitar, nu se putea acţiona fără aprobarea conducerii centrale(s.n.), iar reţeaua închisorilor nu putea fi controlată de adversarii comunismului, de legionari" (s.n.). p.274

Sursa :  https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/RAPORT%20FINAL_%20CADCR.pdf

O sinteza a datelor din Raportul Final care se refera exact la chestiunea in discutie poate fi gasita aici ( http://inliniedreapta.net/reeducarea-prin-tortura-din-raportul-final-al-comisiei-prezidentiale-pentru-analiza-dictaturii-comuniste-din-romania/).
Daca autorul ar fi avut curiozitatea sa citeasca cu atentie acest document oficial al statului roman , nu ar mai fi sarit in gol fara parasuta  ( ca si altii, de altfel ) si nu ar mai fi construit(scris) un colos cu picioare de lut . 
Cum n-a facut-o,  articolul ramane pentru posteritate,  iar  colosul , picioarele si lutul ( cu toate filozofemele , sofismele , tezele , postulatele si ingredientele din el )  pot fi oricand analizate  cu maxima deferenta  si spre delectarea tuturor ( problema este si daca merita acest efort …).  
In sfarsit, sa vedem si partea plina a paharului . Autorul nu face de fapt nimic altceva decat sa promoveze  o viziune ( care eventual nici nu-i aprtine ) , deci scapa ieftin si se poate considera o persoana norocoasa. Nu acelasi lucru se poate spune despre ceilalti combatanti pe noul front din Est  care ajung in conflict deschis  cu deontologia , morala si trecutul istoric.
Situatia cea mai ingrata o are profesorul Vladimir Tismaneanu . Dupa ce in 2006 a supervizat si creditat Raportul Final in care a definit pe multe pagini sediul materiei in problema reeducarii de la Pitesti , promoveaza in 2019  pe o retea sociala o pozitie particulara care contesta documentarea si pozitia exprimate in acel document oficial :   

“ Iata ce are de spus , cat se poate de firesc si de adecvat(s.n.) , istoricul Ottmar Trasca despre acest jalnic episod :
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=507998169754185&id=100016320197874 

Foarte interesant, aceasta promovare este negata ulterior de catre profesorul Tismaneanu , dar intr-un mod , sa-i spunem , neconvingator :

“ Cum am devenit huligan: Deci dl Papahagi mi-a atribuit un citat. Nu era al meu. I-am semnalat politicos eroarea pe baza careia si-a construit o demonstratie, preluata de site-ul ILD. Dl Costin Andries, cu stiuta-i expertiza in domeniu, imi da un tag anuntandu-ma ca, da, citatul incriminat de dl Papahagi nu era din mine, ci din Ottmar Trasca. Dar vina mea este ca semnalasem contributia lui OT la discutie fara a ma fi delimitat apasat (unde se vede delimitarea “neapasata” ?! - n.n.) . Atat domnul Papahagi, cat si domnul Andries ar face un bine spatiului intelectual lasand ca discutiile sa fie purtate de cei care au habar de subiect (s.n.) . Si, nu in ultimul rand, situatia imi aminteste de "stilul" revistei "Saptamana". Facaturi, insinuari, plastografii, calomnii...” 
Vladimir Tismaneanu 
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=508669319687070&set=a.110594796161193&type=3 
Problema  ( de fapt, dilema )  , ramane . Pe de alta parte , chiar daca este prezentata in mod public,  ea tine doar de spatiul personal si de libertatea opiniilor emitentului , deci  trebuie sa-i respectam acest drept si aceasta optiune .

Pe cale de consecinta , rafuiala atat de indarjita din 2019 cu trecutul istoric se inscrie intr-o lunga traditie care depaseste perioada comunista si se regaseste inclusiv dupa 1990. Dincolo de rescrierea si falsificarea istoriei atat de specifice comunistilor care  spre deosebire de nazisti nu si-au recunoscut si si-au ascuns intotdeauna crimele si urmele,  si de vanatoarea de legionari ( reali sau inventati ) de catre Securitate de la instaurarea comunismului si pana la caderea lui , avem de-a face cu o tema  recurenta , in bucla,  tema care revine periodic pe tapet din anii 1990 si pana acum.

Aceasta  isi are originea  in mitologia mitologia securista si obsesiile ei din anii "50  , continua cu demonizarea detinutilor politici in anii `90 , trece  la contestarea recenta a statutului lor moral ( tendinta  este aceea de a trece de la recunoasterea sacrificiilor si meritelor detinutilor politici din Romania la identificarea lor subliminala cu legionarii ) ,  pentru a ajunge in anii din urma la infamanta etichetare a unor intelectuali de marca drept legionari ( https://sergiusimion.blogspot.com/2015/01/de-la-raportul-tismaneanu-la-vanatoarea_39.html ; https://sergiusimion.blogspot.com/2016/04/vanatoarea-de-legionari-editia-2016.html ).

In alta ordine de idei trebuie sa recunoastem cu onestitate ca dupa trei decenii de democratie nu traim in cea mai buna dintre lumile posibile , ci intr-una din cele mai interesante societati post-factuale construita dupa logica lui Buridan respectiv de  genul “ Opinion vs. Fact” ( apud Georges Friedman ) in care fiecare alege in ce vrea sa creada  , respectiv o lume magica  in care sub ceva se gaseste altceva si nu se mai disting clar domeniile, categoriile , conceptele , principiile, valorile ,  progresul de regres , stanga de dreapta , binele de rau,etc.  
Cum aceasta este lumea in care suntem condamnati sa traim si speranta moare intotdeauna ultima , nu ne ramane decat sa speram ca intr-un viitor inca nedefinit s-ar mai putea schimba ceva in aceasta prabusire generala a reperelor istorice, politice , culturale si morale. 

http://www.contributors.ro/cultura/sfinti-si-condamnati/#comment-392493 

luni, 4 noiembrie 2019

Bonjour, Tristesse !


Sic transit gloria mundi . Incet , incet dispar in surdina reperele talentului , frumusetii, sensibilitatii , feminitatii , gratiei ,elegantei , decentei si civilitatii cultivate de Occident in urma cu 50 -60 de ani , repere care au format sensibilitatea unor intregi generatii , dar care raman in pulberea trecutului inghitita de prezentul vorace.  
Ramanem cu restul.






https://adevarul.ro/entertainment/celebritati/a-murit-marie-laforet-fata-ochii-aur-i-a-fost-partenera-alain-delon-plein-soleil-1_5dbf050a5163ec4271a7c70d/index.html?utm_source=widget&utm_medium=website&utm_campaign=topdesktop


































































































































Concert aniversar cu ocazia implinirii a 30 de ani de la caderea Zidului Berlinului - Festkonzert anlässlich Jahre Mauerfall


In viata publica atat de tensionata si intr-un spatiu public degradat continuu in ultimii ani , un eveniment aparte  a inviorat moralul romanilor  reamintind tuturor ca Romania a iesit din lagarul comunist si ca a facut si face parte din Europa .
Concertul aniversar cu ocazia implinirii a 30 de ani de la caderea Zidului Berlinului de la Ateneul Roman din 3 noiembrie 2019 , a fost patronat de catre domnul Cord Meier-Klodt , ambasadorul Germaniei in Romania , si de catre domnul Emil Hurezeanu , ambasadorul Romaniei in Germania.
Cei doi amfitrioni de mai jos ( din nefericire , nu am aflat numele lor ) au prezentat in germana si romana spectacolul  oferit cu concursul  orchestrei Theater Altenburg Gera din Germania ( fosta RDG ) cu ocazia acestei aniversari subliniind fara echivoc faptul  ca principalul pericol pentru siguranta Europei  il reprezinta actiunile subversive ale Rusiei.




Add caption


Principalii protagonisti au fost violoncelistul Mircea Marian (  Concert pentru violoncel si ochestra - lucrare compusa special pentru " Muzica viitorului - o punte inspre Europa de Est" - compozitor Dan Dediu )  , doctorand al Unversitatii National de Muzica Bucuresti ,  si dirijorul Laurent Wagner , Director general muzical al Teatrului Altenburg Gera care a dirijat acest concert si " Simfonia Nr.1 in do minor op.68"  de Johannes Brahms .







Concertul aniversar a fost cu adevarat impresionat si a creat o atmosfera cu totul speciala  constituind  o reala surpriza atat pentru spectatori,  cat si pentru protagonisti . 
Este de remarcat evolutia spectaculoasa a tanarului  violonist Mircea Marian care confirma pe deplin marele talent  si  puternica sa personalitate afirmate inca la debut ( https://sergiusimion.blogspot.com/2010/11/mircea-alexandru-marian.html ) care constituie intotdeauna semnele unei cariere de exceptie.   
Pentru toti cei prezenti , romani si germani , concertul a fost o revelatie aratand o alta Romanie care , din nefericire , nu este prezentata suficient in imaginea oferita de mass-media. 
Evenimentele culturale rarisime , si de aceasta factura , au o contributie esentiala in mentinerea tonusului cultural si civic si sunt benefice pentru insanatosirea climatului social dintr-o tara sau alta. 

vineri, 1 noiembrie 2019

Intrebarile fara raspuns din istoria recenta si demisia morala a unor intelectuali publici


Un interviu recent cu istoricul Lucian Boia aparut pe Contributors.ro (
Interviu cu Lucian Boia. Sfaturi pentru tinerii istorici. Și cum se accelerează istoria…) este ilustrat printr-o carte cu un titlu sugestiv si este inca o ocazie pentru o reclama facuta cartilor istoricului care beneficiaza de o larga expunere mediatica si de suportul editurii Humanitas :






In realitate, aceasta reclama a unei carti cu un titlu sugestiv  "Intrebari fara raspuns..." este un raspuns implicit la cartea” Romania mea comunista “ a cercetatoarei Catherine Durandin ( https://adevarul.ro/cultura/carti/scriitoarea-cercetatorul-catherine-durandin-Incerc-inteleg-taina-longevitatii-comunismului-nationalist-1_5b51e45adf52022f75720b4e/index.html ) care a denuntat in termenii cei mai duri colaborarea cu Securitatea a istoricului Lucian Boia  "  autorizat sa vorbeasca cu strainii"  :


„A fost o lună în care am fost însoţită fără pauză. Lucian Boia venea să mă ia de la hotel la ora 8, mă însoţea la biblioteca Academiei, se aşeza lângă mine, verifica fişele prin care solicitam lucrările. Luam prânzul împreună, plecam din nou împreună la bibliotecă, la sfârşitul după-amiezii mă însoţea din nou la hotel. A fost inutil să-i explic ghidului meu că biblioteca îmi era cunoscută, ştiam organizarea fişierelor, ca şi drumul până la hotel, şi că venisem să-mi verific sursele şi să-mi pun la punct bibliografia tezei: nu m-a slăbit deloc, îndeplinindu- şi conştiincios sarcina”. Mai mult: „Au fost zile lungi şi, în mod paradoxal, solitare în această companie permanentă care-mi interzicea, de fapt, să intru în contact cu prietenii mei. Mă feream să-i pun în pericol. Pe Şerban Rădulescu-Zoner, cu care m-am întâlnit la sala de lectură de la biblioteca Academiei, Boia l-a repezit atunci când mi-a propus să mergem să fumăm împreună o ţigară în grădină. Nu am uitat formula: «Nu sunteţi autorizat să vorbiţi cu doamna Durandin», i-a spus lui Şerban”.

Catherine Durandin
https://evz.ro/puterea-cuvantului-interviu-exclusiv-cu-lucian-boia-colaborarea.html



Reactia istoricului Lucian Boia in acest caz este mai mult decat surprinzatoare . In loc sa se considere calomniat daca aceste afirmatii nu erau conforme cu realitatea ( isi putea apara prestigiul profesional si credibilitatea morala in instanta solicitand daune morale de zeci de mii de euro cum a incercat recent un alt intelectual public  ) a considerat  ca afirmatiile sunt intr-o masura " apreciabila “ ( deci nu in totalitate ) , “fantezii” , uitand probabil statura profesionala si morala a autoarei cartii  :


“ Când vine vorba despre astfel de volume, de așa-zise amintiri (s.n.), știți și dumneavoastră că trebuie consumate cu multă grijă(s.n.) . Nu vreau să intru în polemică, nici cu doamna respectivă, nici cu nimeni, dar lucrurile din acea carte sunt într- o măsură apreciabilă (s.n.) fanteziste. Mai mult nici n-am ce să comentez, sunt lucruri situate mult prea departe de realitate(s.n.).” 
Lucian Boia 
https://evz.ro/puterea-cuvantului-interviu-exclusiv-cu-lucian-boia-colaborarea.html


Interviul recent cu istoricul Lucian Boia aparut in Contributors.ro este in realitate un interviu de “ reabilitare” ( exista si un drept la replica, nu ?! )  si de spalare a imaginii , respectiv un mod de a drege busuiocul  :


“ Dacă cineva își închipuie că o asemenea activitate ar fi lăsat indiferentă Securitatea, înseamnă că persoana aia e cam naivă sau habar n-are ce a însemnat comunismul. Bineînțeles că m-au abordat. Mi s-a cerut pur și simplu să raportez, să spun câte ceva despre lucrurile astea și am spus cât mai puțin posibil, dar ceea ce am spus erau lucruri de notorietate publică. Faptul că pregăteam comisia internațională de istoriografie și apoi a și ieșit – astea erau lucruri foarte-foarte cunoscute. Nu cred că am spus vreodată ceva ce ar fi trebuit să nu spun sau ceva mai puțin cunoscut. Pur și simplu ei mă urmăreau pe mine, eu eram problema, uite omul ăsta s-a apucat, fără să anunțe pe nimeni, nici decanatul facultății, absolut pe nimeni, să facă niște treburi internaționale, cu istorici dintr-o mulțime de țări. Asta este! Dacă alții nu spun nimic, mie mi s-a părut că e corect să spun cum au stat lucrurile. Iar dacă-mi va spune cineva că există o persoană din România care a cunoscut pe vremea aceea un număr oarecare de străini, a avut diferite relații cu ei și nu a fost contactată de Securitate s-au n-a fost obligată să dea niciun raport, eu refuz să cred. Așa ceva nu cred că există. Poate că o relație întâmplătoare putea fi trecută cu vederea, dar o relație sistematică cu străinii, și-n afara oricăror structuri românești, nu cred că putea fi trecută cu vederea.”

Lucian Boia 
Interviu cu Lucian Boia. Sfaturi pentru tinerii istorici. Și cum se accelerează istoria…
http://www.contributors.ro/cultura/interviu-cu-lucian-boia-sfaturi-pentru-tinerii-istorici-%c8%99i-cum-se-accelereaza-istoria/#comments


Problema este ca istoricul Lucian Boia nu contesta nici acum randurile scrise manu propria si pe propria raspundere de catre cercetatoarea Catherine Durandin si se afunda tot mai mult in propriile explicatii uitand sa explice din punct de vedere istoric cum poate o aceeasi personalitate culturala sa fie pe aceeasi cai mari in doua regimuri politice cu sisteme de valori complet diferite , mai exact antagonice. 
Recordul absolut in acest caz este detinut de filozoful Mihai Sora ( nascut in 1909)  care a reusit in 100 de ani  o performanta unica la noi respectiv sa devina un liant intre doua epoci antagonice ale istoriei recente respectiv comunismul anilor `50 si democratia anului 2019 . 
In mod uimitor , filozoful a reusit performanta sa  parcurga distanta cosmica existenta  intre ministerul  Anei Pauker unde era angajat in 1948  si conditia de  simbol al luptei pentru libertate din zilele noastre devenind dupa unii comentatori o " constiinta a demnitatii noastre " ( Mihai Maci ).
Nimic nou sub soare. Melanjul epocilor , sistemelor si valorilor este o caracteristica a turbulentelor istoriei recente a Romaniei la care se adauga o noua ordine morala si din acesta perspectiva istoricul Lucian Boia poate da "sfaturi pentru tineri istorici".
Daca asa arata “ sfaturile pentru tinerii istorici “, si daca istoricul Lucian Boia are legitimitatea morala sa le dea , poate ca si un celebru ziarist ca Sorin Roșca Stănescu , si el luptator impotriva regimului comunist din interiorul structurilor acestuia , avea dreptate sa faca o afirmatie foarte interesanta in noua ordine morala ambigua din societatea romaneasca postcomunista :

„Ce dacă am fost la închisoare? Sunt un model de urmat pentru tinerii ziarişti“ 
Sorin Rosca Stanescu 
https://adevarul.ro/news/societate/video-interviu-sorin-rosca-stanescu-ce-fost-inchisoareo-model-urmat-tinerii-ziaristi-1_560179b9f5eaafab2ce239d9/index.html