Despre „modul de funcţionare” al copilului

Foto : Shutterstock

In urma cu exact 14 ani ziarul " Cotidianul " publica un articol intitulat " Perversi de scoala noua - prima evaluare psihologica a profesorilor" ¹⁾  , articol care promova o initiativa desfasurata in 2006 sub egida Colegiului Psihologilor din Romania prin care au fost examinati 4000 ( din cei 18.000) de profesori existenti atunci in Bucuresti.  
Cu un cinism revoltator eram informati ca in urma acestei actiuni de " triere" a breslei profesorilor , cetatenii romani pot sa doarma linistiti deoarece psihologii vegheaza la linistea natiunii : din cei 4000 de profesori examinati , 600 erau suspectati (s.n.) ca ar fi "homosexuali, pedofili sau alcoolici". 
Aceasta initiativa de "triere " a breslei profesorilor a fost comentata pe larg la momentul respectiv subliniindu-se caracterul ei nedemocratic si incalcarea unor norme deontologice ale domeniului. ²⁾ .
Recent citim intr-un articol aparut in ziarul " Adevarul"
despre o aceeasi maniera aplicata copiilor pentru a afla " modul lor de functionare"  :

" Conoaşterea profilului psihologic al copilului (sau adolescentului) ne oferă ocazia să descoperim în detaliu preocupările şi dificultăţile care-l apasă şi ne ajută să avem faţă de el o atitudine corectă care să-l stimuleze pozitiv.Obţinerea unui psihodiagnostic (s.n.) al copilului se face printr-o evaluare psihologică complexă de către un specialist cu experienţă în domeniu.  

 Despre „modul de funcţionare” al copilului 

Cu cât copilului este mai mic, cu atât evaluarea este mai dificilă şi necesita mai mult timp, dar permite mai devreme trasarea unor obiective terapeutice şi intervenţia de specialitate, acolo unde este cazul." 

Cristina Stancu - De ce e bine să cunoşti din timp profilul psihologic al copilului tău 

https://adevarul.ro/locale/pitesti/de-e-cunosti-timp-profilul-psihologic-copilului-tau-1_5ef44b395163ec42714b6d94/index.html  

Este citat si un specialist :

„Se urmăreşte în primul, rând să stabilească profilul psihologic al copillui plecând de la evaluarea următoarele dimensiuni: nivel cognitiv, semne şi simptome ale principalelor tulburări psihice (s.n.)(depresie, anxietate, deficit de atenţie/hiperactivitate, tendinţe obsesiv-compulsive, probleme de conduită, comportamente disruptive etc.), patternuri emergente de personalitate, competenţe sociale şi academice ( ?! - s.n. )  şi strategii de coping.Un alt obiectiv al evaluării este acela de furniza asistenţă de specialitate (s.n.) pentru a ȋnţelege cât mai bine modul de funcţionare a copilului/adolescentului ȋn plan psihologic şi comportamental”


Ionuţ Ghiugan
psiholog

Dupa autoarea articolului , scopul acestor actiuni este unul extrem de pragmatic :

"Psihologul formulează un psihodiagnostic , identifică ariile problematice, vulnerabilităţile şi factorii de risc, punând bazele pregătirii unor programe particularizate de intervenţie (psihoterapie). Rezultatele se comunică părintelui sau tutorelui într-un raport psihologic numit Raport de evaluare clinică şi psihodiagnostic (s.n.). De obicei, în pachetul de evaluare clinică şi psihodiagnostic nu sunt incluse şi servicii de consiliere psihologică sau psihoterapie . Aceste servicii pot fi accesate separat, ulterior evaluării, plecând de la un plan de intervenţie particularizat ."

Cu alte cuvinte, din anumite ratiuni,  articolul pledeaza pentru examinarea "preventiva" a copiilor si/sau adolescentilor, pentru formularea unui psihodiagnostic , pregatirea unor programe particularizate de interventie ( psihoterapie),etc.,etc.
Problema este ca psihologia si psihologii se invartesc de 14 ani in cerc ³⁾ deoarece nu par sa porneasca de la prezumtia de normalitate a subiectului ci doar de la largirea bazei de testare ( probabil ca daca Alexandra Macesanu ar fi fost evaluata clinic in prealabil , ar fi scapat de Alexandru Dinca ...). 
Este exact aceeasi maniera de testare "preventiva"  aplicata in 2006 profesorilor ( " sa-i testam pe toti , ca sa-i gasim pe unii " ), dar care se doreste extinsa acum la copii si la adolescenti.
In acest caz, ca si la profesori  , "perspectiva psihodiagnostica" asupra copiilor si adolescentilor face abstractie de noua realitate politica si sociala respectiv de faptul ca prin intrarea Romaniei in  Uniunea Europeana cetatenii au un alt statut  :

" Pentru cetateanul est-european procesul integrarii ( in Uniunea Europeana - n.n. ) inseamna desprinderea dintr-o societate bazata pe control social si pe excludere in care” totii sunt egali dar unii sunt mai egali decat altii” si intrarea intr-o societate bazata pe cunoastere , combaterea excluderii si centrata pe noi competente de baza ( WG B).La randul lor, competentele de baza cuprind competente cheie (DeSeCo) care vor fi explicate pe scurt mai jos. Daca in societatea traditionala de tip est-european cetateanul era considerat un reprezentant al “fortei de munca”, care trebuia sa dispuna de un minimum de abilitati (citit, vorbit, scris si folosirea matematicii cat era necesar la locul de munca ) deci un executant docil (in realitate fara drepturi ) a carui viata era controlata si planificata aproape complet de catre stat , in societatea europeana actuala situatia este complet diferita. Cetateanul european este privit ca o fiinta autonoma care are drepturi si isi poate planifica singur viata deoarece dispune de noi competente (pachete de cunostinte ,aptitudini si atitudini transferabile , multifunctionale ) care permit implinirea si dezvoltarea personala , incluziunea sociala si angajarea. Diferenta esentiala fata de trecut poate fi exemplificata prin cele trei dimensiuni ale competentelor cheie DeSeCo amintite mai sus : a) nivelul autonom-individual ( dezvoltarea abilitatii individuale de aparare si sustinere a drepturilor , intereselor, responsabilitatilor, limitelor si nevoilor ; abilitatea de a alcatui si conduce proiecte de viata si proiecte personale ; abilitatea de a actiona in cadrul unui context / cadru mare ) b) folosirea interactiva a instrumentelor ( limbaj, simboluri, texte, cunostinte, informatii, noi tehnologii, etc.) si , in sfarsit , c) evolutia in grupuri sociale heterogene ( abilitatea de a relata altora, de a coopera, de a conduce si de a rezolva conflicte). Simplificand lucrurile , un cetatean european va trebui sa cunosca cel putin o limba straina, sa lucreze cu calculatorul, sa aiba competente interpersonale si civice , sa accepte diferentele intre el si altii , sa participe activ la viata sociala, etc. Din acest punct de vedere integrarea in UE va dinamita din start orice tentativa si a oricarui stat de a-si transforma proprii cetatenii intr-o masa de manevra amorfa."  .

https://web.archive.org/web/20060831224959/http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Integrarea%20Romaniei%20in%20UE%20de%20SS.htm

Cu alte cuvinte , in loc sa reformam un sistem social si un sistem de invatamant care de 30 de ani deformeaza copiii si adolescentii , se propune evaluarea clinica a lor ca "sa functioneze"  mai bine.






Note

1)  Articolul (nesemnat)  publicat pe 21.11.2006 , nu nu mai poate fi accesat la vechiul link ( http://www.cotidianul.ro/index.php?id=7983&art=20658&diraut=120&cHash=4ed3b597e9) , dar poate fi citit intr-o forma prescurtata  pe Hotnews (https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1141746-perversi-scoala-noua-prima-evaluare-psihologica-profesorilor.htm ).


2) Articole aparute pe aceasta tema :

https://www.observatorcultural.ro/articol/testarea-psihologica-a-profesorilor-este-anticonstitutionala-interviu-cu-dr-dan-gogleaza/

http://www.gogleaza.de/publicatii/Testarea%20psihologica%20a%20profesorilor%20este%20anticonstitutionala.pdf 

http://www.alternativaonline.ca/Atitudini0701.html

http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=272


3) Problema testarii "en gros" a unei intregi comunitati ( profesionale, scolare, etc. ) a fost discutata pe larg in 2006 si a provocat reactii puternice ale cititorilor , dar a ramas fara ecou in randul comunitatii psihologilor :

" Iatã ce cred cetateni anonimi, dar care prin gandire au intrat demult in Europa, despre maniera in care se practica si se aplica (cita vreme incã!) psihologia in Romania anului 2006.
Sursa : ((http://www.cotidianul.ro/index.php?id=7983&art=20658&diraut=120&cHash=4ed3b597e9), 

“4 | victorg-(20-11-2006 22:37) un articol demn de Romania Mare apare in Cotidianul. lumea asta se duce dracului.” 

“10 | bogdanGe-(21-11-2006 00:53) Simplul fapt ca mi se cere in fiecare an adeverinta de la psihiatrie inseamna ca sint suspectat ca in urma muncii prestate in anul scolar precedent am innebunit, ceea ce este o jignire colosala.” 

“23 | mikaeast-(21-11-2006 12:42) Si la ce scoala de psihologie avem noi in tara, imi dau seama ce acuratete au testele alea... Scoala cu traditie nu gluma...cu traditie comunista. Alta modalitate de santaj si de a obtine spaga.” 

“24 | Paul_T-(21-11-2006 14:02) Si ca sa avem si opinii diverse sa redam opinia unui student la psihologie ca psihologii Colegiului tac ca mortu`-n papusoi : 

"392 | crig-(21-11-2006 10:28) Sunt curios ce fel de chestionare au fost utilizate pt testare. Eu unul sunt foarte impotriva chestionarelor, chiar si alora tari, inventare pe bune, folosite inca de demult prin Occident. Imi si imaginez sa vina unu' zis psiholog sa imi dea mie (un fel de nimeni, prin comparatie cu profesorii) un chestionar incropit in graba (cel mai probabil, ca doar nu arunca banii pe licente, sau poate da, daca intra unde trebuie) si apoi sa-i dea prin cap sa spuna ca nu sunt "normal" (nu ca mi-ar pasa in general, ca stiu eu ce inseamna normalitatea, dar etichetarile ca la produse alimentare nu ma impresioneaza). Pai sa tragi asa concluzii din 2 randuri in care jumate sunt date demografice iar cealalta jumatate contine afirmatii pe care doar tampit sa fii sa nu le poti "mistifica", ma sperie. Poate ma trezesc pe strada ca ma evalueaza vre`unul dintr-o privire si ma "concluzioneaza" drogat sau mai stiu eu ce este in bon ton cu trend-ul de moment... SA FIU IN LOCUL LOR, I-AS DA IN JUDECATA PE EVALUATORI FARA NICI O DISCUTIE. Aici ma gandesc asa putin ca poate unii doar au indeplinit niste ordine, nu erau oameni rai... Dar asta nu-i o scuza..."Devine interesant. Poate un student sau absolvent de drept ne spune si o parere mai avizata despre situatia creata. Si daca mai gasesc timp poate mai postez si cateva intrebari din chestionarul care va elimina putregaiul din societatea romaneasca.Ce liniste si ce bine este in spatiul virtual ...” 

“27 | scepticus-(21-11-2006 14:41) De acord ca profesorii trebuie testati psihologic si ca printre ei s-au strecurat si indivizi care nu au ce cauta in invatamant. Dar concluziile Centrului de Resurse si Asistenta Educationala (suna tare pompos !) din Bucuresti sunt aberante. Se le luam pe rand. 

1. "Suspiciuni de homosexualitate". Nu stiam ca, dupa scoala romana de psihologie, homosexualitatea ar fi o afectiune psihica. Sau poate respectivii psihologi nu au aflat ca homosexualitatea nu mai este incriminata de legile din tara asta. Optiunea sexuala este o problema privata a fiecarui cetatean. Dreptul la viata privata este garantat de constitutie. O problema ar fi daca un profesor, indiferent de orientarea sexuala, ar intretine relatii sexuale cu unul dintre elevii sai. Pentru asta raspunde disciplinar si legal. Asa ca suspiciunile privind homosexualitatea indica o problema a psihologilor si nu a profesorilor. 

2. " Orientare catre homosexualitate si pedofilie". Interesanta formulare ! Adica ? Pot stabilii testele psihologice ca un individ va comite acte de pedofilie ? Atunci propun sa fie testata intrega populatie. Iar suspectii sa fie incarcerati preventiv. Cam SF, nu ? Se pare ca psihologii romani nu au auzit de prezumtia de nevinovatie. Doar n-or fi recunoscut senin profesorii testati ca au inclinatii spre pedofilie. Sau au fost intrebati daca le plac copii ? Care a raspuns DA a fost stampilat. Pedofilia este pedepsita de lege, profesor sau nu, legea este egala pentru toti. Daca comiti astfel de fapte.3. "Numeroase cazuri referitoare la consumul de alcool." Si eu, ca oricine care a trecut prin scoala, am avut profesori care trageau la masea in timpul orelor. Cazurile respective trebuie reclamate de parinti si elevi si sanctionate individual conform Statutului cadrelor didactice, la nivel de scoala sau inspectorat. Nu vad ce legatura au testele psihologice cu asta. Daca bea in timpul liber, fara sa se prezinte in stare de ebrietate la munca, treaba lui. Tine de viata personala a fiecaruia. Apropo de asta. Acum ceva timp am incheiat o asigurare de viata. Pentru asta trebuia sa completez un chestionar. In care aparea intrebarea: Consumati ocazional bauturi alcoolice ? Dau sa raspund sincer: DA. La care agentul de asigurari sare ca ars. Sa nu cumva sa raspund afirmativ. Am intrebat si eu daca faptul ca beau cate o bere cu amicii ma face un individ dubios. Nici nu mi-a zis ca da (normal eram clientul), nici ca nu. Asa ca daca asta este si mentalitatea onor psihologilor va dati seama !Toata povestea prezentata in articol imi pute a politie a mintii. Respectivii psihologi ar trebui sa constate doar daca un profesor sufera de afectiuni psihice care-l impiedica sa-si desfasoare meseria. Ma indoiesc si de faptul ca respectivele teste psihologice sunt foarte profesionist realizate. Daca sunt ca cele care erau aplicate celor ce erau recrutati in armata e clar. Doar o groaza de indivizi cu probleme psihice au primit o arma. Stim cu ce consecinte. Cunosc personal un caz in care un individ cu serioase afectiuni psihice a fost recrutat.In final, tin sa precizez ca nu sunt nici profesor, nici homosexual, nici pedofil (Doamne fereste !), nici alcoolic. Am numai tendinta sa ma enervez cand citesc aberatii care imi contrariaza bunul simt ! Adica am o problema cu nervii !” 

“30 | nicolae75-(21-11-2006 16:46) daca cei de la cotidianul au cit de cit coloana ar trebui sa faca si sa publice o ancheta asupra acestor asa-zisi psihologi, colegiu etc. etc. dar sa nu o puna pe donsoara care a scris articolul sa faca asta ca iese dezastru. ea face parte se pare din rindul celor care doar muncesc, nu gindesc.” 

“31 | Loda-(21-11-2006 18:36) Testarea psihologica am facut prima,si se pare ultima,oara anul trecut si m-am stricat de ras(sau de plans?), cum s-a realizat.Ne-au strans pe toti, 50 de oameni(laolalta profesori, contabili si femei de serviciu) ni s-au pus in fata niste asa -zise teste(intrebari de fapt) cu intrebari la care numai un tampit ar fi raspuns sincer, daca era bolnav psihic(ceea ce nu inseamna prost) stiind ca-si risca postul: Consumati substante interzise, auziti voci(?!) etc. Si cu asta, gata ! Nu ni s-a mai comunicat apoi nimic, rezultatul testului…” 

“32 | Doc-(21-11-2006 19:07) "eu nu sunt psiholog…. dar stiu ca depistarea unei boli psihice se face prin intalniri repetate, personale a unui medic psihiatru cu respectivul, nu printr-un test frontal, sunt bolile cele mai greu de descoperit..." 

Cu alte cuvinte, sistemul porneste de la premisa ca profesorii vor fi responsabili si vor admite singuri, daca e cazul, ca sunt iresponsabili.Dincolo de asta, eu cred ca modul in care e pusa problema este gresit. Dincolo de a nu intelege cu ce drept, nu inteleg nici cu ce noima intra Statul in problemele personale ale profesorilor. Statul ar trebui sa se intereseze exclusiv de calitatea actului de predare si de siguranta generala a elevilor, si sa porneasca intreaga conceptie a sistemului de la principiul acesta. Trebuie sa existe un cod clar de conduita al celor care vin la catedra, se pleaca de la premisa ca toti il respecta si se creeaza un mecanism pentru a-i descoperi din timp pe cei care nu-l respecta (nu e treaba statului sa afle si din ce motive), si de a proteja sistemul si elevii de acestia. Dincolo de absurdul de detaliu al cercetarii, cum e cel enumerat mai sus; dincolo de abuzul scandalos al intrarii in viata privata a omului; este si absurd si scandalos sa pornesti de la premisa inversa, ca toti sunt niste potentiale pericole, si apoi sa-i pui pe ei sa demonstreze, in orice fel, contrariul.” 

“33 | cezara-(21-11-2006 21:09) Sa fim seriosi! Acest centru de Resurse si Asistenta ... este cumva platit de la guvern? Asa poate se explica manevra jenanta prin care , in prag de proteste sindicale apar rezultatele acestui studiu. Rusine,rusine,rusine.......”

http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=272

Psihologul Daniel David , dragostea, rock-ul romanesc si " piesa care a crescut natalitatea in Romania"

Sursa : https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/video-dragostea-explicatii-psihologice-piesa-care-crescut-natalitatea-romania-1_5da1d2aa892c0bb0c682b4ff/index.html

Dupa o reclama comerciala recenta si extrem de originala in care filozoful Mihai Sora dezbate problema libertatii , nici psihologii nu raman mai prejos .
Un articol aparut in ziarul " Adevarul" ( Remus Florescu - VIDEO Dragostea, între explicaţii psihologice şi piesa „care a crescut natalitatea în România”) ne anunta ca o enigma care tine de eternul omenesc, respectiv iubirea, a fost , in sfarsit , rezolvata in mod stiintific. 
Dupa ce a prezentat cu cativa ani in urma psihologia poporului roman " analizand 50.000 de subiecti de la 2 ani la +80" *), psihologie in care a mai ramas doar  o singura enigma **)   psihologul clujean Daniel David mai bifeaza inca o reusita de exceptie pe care o comunica la un concert-dezbatere si intr-un mod interactiv ( " Psihologie si rock" ) :

„După ani de studii (referitoare la dragoste-n.r.), există trei factori principali care definesc relaţia de iubire: pasiunea, intimitatea, angajamentul. Când le ai pe toate trei, iubirea e puternică şi stabilă. E drept, uneori ai doar două şi acestea apar în diverse combinaţii. Vă recomand (s.n.) să ascultaţi cu atenţie următoarele melodii ale formaţiei Compact pentru a observa cum apar cele 3 elemente(s.n.), iar apoi puteţi să analizaţi şi cum apar acestea în relaţiile voastre (s.n.). Repet: pasiune, intimitate, angajament(s.n.) .” 

Psiholog Daniel David
Sursa : https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/video-dragostea-explicatii-psihologice-piesa-care-crescut-natalitatea-romania-1_5da1d2aa892c0bb0c682b4ff/index.html

Problema este ca si in acest caz avem o enigma de genul " oul sau gaina" . Nu este clar daca anii de studii asupra " relatiei de iubire"  amintiti de psiholog au fost facuti inaintea aparitiei melodiilor nemuritoare ale formatiei Compact sau dupa aparitia lor, dar chestiunea a fost transata in mod pragmatic de invitatul concertului-dezbatere :  


" A preluat cuvântul Paul Ciuci, solistul Compact, care a anunţat astfel piesa „Fata din vis”:

„Următorul cântec a crescut natalitatea în România "

Sursa : https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/video-dragostea-explicatii-psihologice-piesa-care-crescut-natalitatea-romania-1_5da1d2aa892c0bb0c682b4ff/index.html

Daca aceasta este prima conferinta - concert - dezbatere interactiva de acest gen organizata de noua psihologie romaneasca  , ramane ca cetatenii sa intuiasca singuri  cum vor suna  temele urmatoarelor sezatori cultural-artistice si despre ce vor fi acestea ***) . 
Pana una alta , dupa noua psihologie , avem deja o certitudine care ne arata si directia in care mergem cu " variabilele psihologice"  cu tot  :

" ...trebuie sa ne clarificam proiectul de tara pe care il avem in uniunea europeana ...iar caracteristiciele psihologice, fara sa fie singurele , constituie un factor fundamental (s.n.) care sta la temelia acestui proiect de tara "

Daniel David

Note 

*) "pentru a intelege corect profilul psihologic al romanilor, am analizat toate studiile de specialitate publicate pana in ianuarie 2015 pe aceasta tema si am demarat o serie de studii proprii. Totalul subiectilor care au intrat in studiile analizate/derulate de noi depaseste 50.000 de romani, din diverse zone ale tarii, cu varste de la 2 ani la +80 (multe analize fiind pe esantioane reprezentative national)"

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-19787285-psihologia-poporului-roman-concluziile-unei-cercetari-facute-data-100-ani-cum-suntem-cum-credem-suntem-cum-vrem-fim.htm

**) „Foarte interesant la români este că, la aceleşi profil psihologic de adâncime, în funcţie de context, profilul de suprafaţă este diferit (?!-s.n.) . Adică cineva care gândeşte pe formula «las’ că merge şi aşa», într-un alt context poate deveni responsabil şi muncitor. Te aştepţi ca, dacă cineva e leneş şi neinteresat de rigoare în ţară, să fie «şmecher» peste tot (s.n.) ”

Sursa : https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/studiu-s-a-schimbat-poporul-roman--ultimul-secol-spiritul-turma-complexul-inferioritate-1_5344d8450d133766a89f16fe/index.html

***) Cei care vor sa devina preoti o pot face numai in urma unui test psihologic (http://www.tion.ro/examen-la-timisoara-pentru-cei-care-vor-sa-devina-preoti-testarea-psihologica-proba-eliminatorie/2196972 ). Recent o vedeta PROTV care joaca roluri de betiv  vrea sa trimita la psiholog inclusiv politicienii ( https://stirileprotv.ro/stiri/interviurile-lui-vitalie/celentano-presedinte-ce-i-ar-obliga-pe-politicieni-sa-faca-daca-ar-fi-sef-de-stat.html) . Daca aceasta tendinta se va mentine,  vom deveni probabil prima tara din Uniunea Europeana care are toti cetatenii examinati psihologic.

Testarea psihologică a profesorilor este anticonstituţională

In 2003, in urma cu exact 13 ani ,  a fost publicat pentru prima data un exceptional interviu cu doctorul in psihologie Dan Gogleaza , distins psihoterapeut din Germania . Acest interviu de referinta pentru psihologia romaneasca din ultimul sfert de secol si de un dramatism zguduitor pentru orice constiinta morala si profesionala din domeniu, ar fi trebuit sa schimbe directia  in care evolua psihologia romaneasca  , dar nu a avut nici o consecinta asupra mentalitatii celor care au confiscat acest domeniu profesional si i-au hotarat destinele. 

Consecintele se vad si astazi . 

Testarea psihologică a profesorilor este anticonstituţională

Interviu cu dr. Dan Goglează de Liviu Antonesei

Publicat în revista Observator Cultural nr. 194 din noiembrie 2003 şi în revista Psihologia Socială nr. 12 din 2003 a Universităţii Al.I.Cuza-Iaşi. Reluat şi pe site-ul www.asymetria.org în noiembrie 2006

Domnul Dan Goglează este doctor în psihologie şi psihoterapeut în praxisul propriu în Germania. Absolvent al facultăţii de istorie-filozofie, secţia psihologie-sociologie a Universităţii Iaşi în 1976, a profesat ca psiholog clinician 10 ani la Focşani iar din 1986 trăieşte în Leverkusen. Este membru al Asociaţiei Psihologilor Germani-BDP, al Asociaţiei şi Camerei Psihoterapeuţilor – VPP si BVVP, al Societăţii de Hipnoză – DHG, supervizor şi psihoterapeut autorizat de Asociaţia Casei Medicilor Germani iar în anul 2002 i s-a editat o carte la Editura „Polirom” intitulată „Psihoterapia – ca relaţie a schimbării individuale.”
LA – Liviu AntoneseiDG – Dan Goglează

 ( Sublinierile din text imi apartin  - S.S. )

LA – Prin problemele deontologice atinse, cartea ta devine, în contextul actual, o lectură obligatorie atât pentru specialişti cât şi pentru unii factori de decizie. La noi, printr-o ordonanţă a Ministerului Sănătăţii şi al Educaţiei, se cere executarea unui examen psihologic anual pentru profesori, atât universitari cât şi preuniversitari. Care este părerea ta şi dacă în Germania profesorii sunt supuşi unei asemenea testări?

DG – Nu cred că aici ar putea veni cuiva o asemenea idee, nici măcar în glumă. Eu sunt în principiu împotriva ideilor de „europenizare” forţată şi cu orice preţ, a aplicărilor neadaptate de măsuri şi reguli impuse de „sus sau de alţii”, cred însă că prin această măsură sărim mult peste normele Europei democrate. În Germania nici profesorii şi nici alţi educatori nu sunt testaţi şi nici nu trebuie să treacă pe la psihiatru. La începutul practicării profesiei de medic, psiholog, profesor sau alte profesii prin care se intră în contact cu persoane, este necesară doar o adeverinţă simplă de la medicul de casă precum că nu te afli în evidenţă cu boli psihice cronice şi asta-i totul pe toată perioada practicării profesiei. O asemenea măsură pune mari probleme deontologice, metodologice, tehnice şi nu la urma urmei chiar social-politice.

LA – De ce politice? Asta-i ordonanţa, ea se aplică deja, psihologii au treabă şi profesorii completează cuminţi chestionare, dacă li se dau cumva.

DG – Dacă eu povestesc asta aici, voi fi întrebat dacă nu cumva în România s-a instalat o nouă dictatură. Orice aluzie depreciativă la sănătatea psihică a cuiva este interzisă constituţional iar ierarhizările de nivel mintal, în susţinerea unor măsuri sociale, sunt considerate aici elemente clare de rasism. Prin această măsură sunt discreditaţi aparent numai profesorii însă, psihologii se vor discredita singuri, în primul rând pentru că acceptă acest lucru şi pentru că nu sunt pregătiţi în nici un fel pentru un asemenea examen.

LA – Nu eşti cam depreciativ totuşi faţă de colegii noştri?

DG – Nu, eu constat o realitate, cunosc bine situaţia psihologiei de acasă şi un asemenea examen presupune mai multe faze de pregătire, de la clarificarea problemelor metodologice până la realizarea unor standarde comune la nivel naţional. Absenţa unui lobby profesional, comparativ cu cel al medicilor, de exemplu, face ca psihologii să fie orbiţi de ofertă şi să se supraaprecieze. Deontologic vorbind, nu există o acoperire profesională a acestui act întrucât nu există nici un Cod Etic aprobat sau semnat de vreun psiholog în România la terminarea studiilor sau în cadrul Asociaţiilor profesionale cărora le aparţin prin calificări postuniversitare iar Colegiul Psihologilor, care ar putea avea rolul supervizării etice şi deontologice, nu a fost încă aprobat de Parlament. Orice relaţie psiholog – client/pacient pune problema rezolvării ecuaţiei de „putere” prin încercarea fiecăruia de aşi adjudeca dreptul definirii relaţiei. Este un aspect general tipic oricărei relaţii umane, însă psihologul autorizat pentru testări diagnostice sau alte avize este un specialist el însuşi antrenat şi terapizat să nu-şi va folosească abuziv şi în detrimentul OMULUI rolul încredinţat.

LA – Cum adică, psihologii trebuiesc terapizaţi şi autodiagnosticaţi?

DG – Bineînţeles, atât de profesorii lor care-i supervizează până la obţinerea autorizaţiilor de care au nevoie cât şi de colegi în cadrul experienţei proprii în terapia de grup obligatorie. Nu poţi lăsa destine şi situaţii umane sensibile pe mâna unor persoane nepregătite deontologic, neacoperite organizatoric, fără experienţă sau fără să-ţi fi făcut „propria igienă psihică” adică fără a-ţi fi prelucrat propriile penibilităţi sau traumatisme.

LA – Păi în situaţia asta nimeni nu corespunde condiţiilor pe care le descrii! Ce facem atunci?Da de ce avem totuşi nevoie de atâta deontologie?

DG – În această situaţie ea este mai importantă chiar decât metodologia şi uite de ce. Nu uita că este vorba de a examina personalitatea unor „modele sociale” cu autoritate educativă şi morală, recunoscută în orice societate şi în toate timpurile. A pune un dascăl la un asemenea examen este un supliciu moral şi poate aduce un prejudiciu fără precedent autorităţii sale. Printre altele orice elev, nemulţumit de notă sau de vreo măsură educativă luată de un profesor, o poate contesta pe „motive psihologice”. Se depreciază concomitent şi percepţia socială a psihologului devenit astfel un fel de „justiţiar” şi, în loc să crească accesibilitatea populaţiei la consultaţia psihologică şi încrederea în psiholog, se va obţine exact contrariul. Eu mă îngrozesc la ideea că, psihologii vor trece acum la „vânat” de personalităţi schizoide, de perverşi potenţiali şi nevrotici obsedaţi, înarmaţi cu săgeţile unor chestionare fragile şi nevalidate pe populaţia pe care doresc s-o testeze. Şi ce-o să facă psihologul respectiv cu diagnosticul pus? Sub ce formă îl poate comunica persoanei fără s-o destabilizeze psihic (având în vedere efectele catastrofale ale unei sugestii autorizate) sau conducătorului instituţiei, fără a prejudicia moral prestigiul celui în cauză şi fără a viola secretul profesional. Confidenţialitatea privind sfera intimă, psihică, a unei persoane este un drept inalienabil constituţional, iar informaţiile „încredinţate” trebuiesc păstrate minimum opt ani sub cheie şi eventual transmise psihologului care preia activitatea respectivă prin protocoale de reglementare stricte. Eu am tradus anul acesta Codul Etic al Asociaţiei Psihologilor Germani, în care sunt elucidate aceste principii şi reguli, l-am pus la dispoziţia colegilor români iar dacă Colegiul Psihologilor Români ar fi fost aprobat de Parlament nu s-ar fi ajuns acum în această situaţie. Acest cod poate fi citit în Internet pe frontalul Home Page-ului Catedrei de Psihologie a Universităţii Iaşi. Asigurarea confidenţialităţii este un aspect esenţial al activităţii psihologului în toată lumea şi el nu poate fi obligat, de nici o instituţie sau terţi, la dezvăluirea datelor pe care le deţine despre o persoană, fără acordul în scris al acesteia şi cu precizarea exactă a conţinutului.

LA – Vrei să spui că la voi nu se dau avize profesionale de apt sau inapt, nu se pun diagnoze psihice?

DG – Nu, ele nu sunt dezvăluite, casele de asigurări primesc un cod numeric iar avizul psihologului şcolar, de exemplu, este doar o recomandare faţă de care orice părinte se poate prevala şi, să-şi dea copilul la ce şcoală doreşte, pe răspunderea sa. Rezultatele la testele de performanţă sau de inteligenţă nu se arată niciodată şi sunt comunicate într-un limbaj neutral, ceva în genul „rezultatele nu sunt suficient de convingătoare pentru a susţine că dumneavoastră sunteţi tocmai potrivit pentru această meserie dar nu şi pentru altele” sau dacă este vorba de un atest de psihologie auto se scrie cam aşa: „conform studiilor x, y nu putem exclude probabilitatea repetării în viitor a faptelor de încălcare a regulilor de circulaţie manifestate în antecedente.”

LA – Cum adică în antecedente ? Să înţeleg că nu se face un examen psihologic la începutul şcolii de şoferi?

DG – Exact aşa este, dreptul la un carnet de conducere este unul democratic şi nu este pus, în Germania. la „probe de testare.” Nu există un examen aptitudinal psihometric nici înainte de a se începe şcoala de şoferi şi nici după aceea. La urma urmei, accidentele de circulaţie sunt adesea cauza supraaprecierii aptitudinilor şi aceasta este o problemă de caracter. Aptitudinea te poate salva doar într-o situaţie dificilă, caracterul o face însă mereu.

LA – Deci nu se face o testare psihometrică în toată regula nici în acest caz?

DG – Corect, fac un examen psihologic la TÜV, acolo unde sunt verificate tehnic şi maşinile, doar cei care încalcă în mod repetat reguli de circulaţie şi-şi consumă cele 9 puncte de la Flensburg, cei cu probleme de alcool repetate sau eventual cu alcoolemie foarte ridicată, caz în care se conchide un consum regulat de alcool iar dacă respectivul stă pe picioare şi merge drept este desigur un alcoolic pentru că-l suportă fără dificultăţi „vizibile.” Examenul constă, pe lîngă probele de sânge, numai dintr-o discuţie în care se pun câteva întrebări de rutină. Psihologul este un analist profesionist care reuşeşte să observe ceea ce este esenţial în comportamentul celui examinat. Nici în cazul repetării examinării nu se aplică vreo probă de aptitudini, ci doar un interviu liber, deschis dar foarte bine centrat pe esenţa problemei de fond: de ce şi cum s-a ajuns la această situaţie, care este explicaţia personală a faptei, cum s-au petrecut faptele, care este definiţia personală a problemei şi ce a făcut persoana, de la ridicarea permisului şi până la data examinării, pentru rezolvarea problemei devenite conştiente.

LA - Vrei să spui că noi nu putem face o asemenea discuţie sau că metodologia de testare psihologică nu e pusă la punct?

DG – Aici ar trebui să-mi răspundeţi dumneavoastră. Stimate domn, psihologia nu înseamnă a aplica doar teste, asta e doar o fază de început a ei, un fel de componentă ludică dacă vrei. Psihologia experimentală şi psihometria s-au dezvoltat din complexul psihologiei de a fi recunoscută ca ştiinţă. De pildă, Freud nu a aplicat niciodată un test. Testele au o valoare orientativă şi nici un chestionar cu variante de răspuns standardizate nu poate surprinde aşa zisele latenţe, potenţiale de profunzime sau dinamica personalităţii care ar fi scopul „abscons” presupus al ordonanţei. Deci, dacă se vizează aşa numitele latenţe, ele ar putea fi sesizate numai prin interpretarea răspunsurilor la întrebări deschise, nestandardizate, prin interviuri clinice de tip analitic-introspectiv sau prin teste proiective aplicate individual într-o atmosferă de încredere absolută. Toate aceste criterii cer timp şi presupun o rutină de ani de zile în aplicarea lor, plus o experienţă clinică îndelungată. Cele mai performante laboratoare psihometrice din România au nevoie de 6 până la 8 ore pentru un aviz psihologic, fără a se intra în detalii de personalitate. Poţi să-mi explici cum pot fi testaţi serios un număr de 10000 de profesori într-un judeţ de mărimea Bacăului, de exemplu, când acolo nu există decât 2-3 psihologi clinicieni experimentaţi?
Un alt aspect este lipsa unui institut specializat cu publicarea testelor şi instrumentelor psihologice autorizate de circuit închis, validate şi recunoscute pe teritoriul României, aşa cum este cazul celui de la Göttingen în Germania. Validarea unui test de personalitate mai complex este la fel de complicată şi de precisă ca o lucrare de doctorat. Fără seturi de teste autorizate şi validate nu se pot face decât aproximări şi vor apare contestaţiile. Acest lucru trebuia însă prevăzut şi atunci va fi nevoie de existenţa unei variante „martor” a aceluiaşi test, cum este cazul testului 16 PF Cattel forma A şi B, pentru retestare. Retestarea se impune şi în cazul în care scala de sinceritate a testului dă valori negative, un caz frecvent în situaţia în care examinatul stă sub presiunea de a face o „impresie bună”. Un psiholog neexperimentat poate interpreta „nesinceritatea” ca o tară de caracter şi să refuze avizul.

LA – Eu am discutat cu unii profesori şi pot spune că ei au chiar o atitudine favorabilă, s-au supus cuminţi ordonanţei şi încearcă să-şi procure cum pot avizul anual.

DG – Repetarea anuală a unui examen psihologic este un exces de psihologizare care va duce la generalizări evaluative, degradându-l la o formalitate fără sens şi nu va schimba cu nimic problemele conflictuale din şcoli. Prevăzut astfel, examenul îi va deziluziona pe toţi şi nu cred că acesta este un serviciu adus psihologiei şi celor care au nevoie de ea, ca de o formă de îmbunătăţire a situaţiei psihice personale. Atitudinea pozitivă a profesorilor eu o înţeleg astfel: să nu uităm că, înaintea apariţiei psihologiei ca ştiinţă, profesorii au fost şi psihologi sau, altfel spus, pedagogia e mai veche ca psihologia, deci prin formaţie există o sensibilizare la psihologie ceea ce-i face mult mai introspectivi şi receptivi, la problemele pe care le au, decât oricare altă categorie socială. Dar dacă sunt conştienţi de probleme, atunci ei nu mai au nevoie de precizările unor etichetări suplimentare abstracte, ci doar de ajutor calificat în depăşirea lor. Dacă n-ar fi constrânşi la examinare şi ei s-ar prezenta de bună voie la psiholog, atunci acesta ar trebui să le dea un aviz pozitiv fără nici o examinare, fiind suficient „insight”-ul problemei în primă instanţă. Iar dacă prin examen nu se pun şi speranţe de „remediere, tratare” a problemelor atunci el nu ajută cu nimic, mimându-se doar „ajutorul”. Speranţele pe care le au profesorii, de a-şi soluţiona unele conflicte sau probleme de sănătate psihică, nu este posibilă decât prin consilierea psihologică periodică într-o relaţie de încredere, prin moderarea unor grupe de „autoajutorare reciprocă” de către psihologi cunoscători ai problematicii depistate, prin forumuri de clarificare a populaţiei sau schimb de experienţă interactivă.

LA – Aşa cum mi-ai prezentat situaţia acum, mulţi vor fi tentaţi să creadă că, singura persoană competentă, care ar putea face acest lucru perfect, ar fi domnul Goglează!

DG – Mie îmi plac provocările pentru că te obligă să fii sincer şi, dacă n-ar fi o ordonanţă, aş face-o cu plăcere şi gratis, numai că am ceva împotriva „ordonanţelor şi ordinelor”, ca să-l „plagiez”, un cuvânt la modă acum acasă, pe domnul actor Marcel Iureş din frumosul act de conştiinţă făcut în presă. Nu, nici domnul Goglează şi nici alţii o mie ca el nu vor reuşi această muncă sisifică şi inutilă. Ca profesionist LIBER de contingenţe politice, a nu se uita că un psiholog care face politică e o contradicţie în termeni, eu fac politica OM prin transcenderea oricărei alte determinări şi fără a face diferenţe. Desigur că diferenţele umane sunt o realitate însă eu nu am făcut şi nu fac diferenţieri între oameni. Asta îmi dă libertatea de a folosi termenii care descriu cât mai exact şi profund o stare de lucruri. Ca bun psiholog ce eşti, domnule Antonesei, eu ţi-aş înţelege întrebarea şi în alt registru: de fapt care-i problema ta domnule Dan Goglează? Şi, ca unul care mi-am făcut ceva ordine şi prin subsolurile conştiinţei, am să-ţi răspund deschis: în primul rând am o intoleranţă la agresiunea de orice natură, cum ar fi agresarea poporului meu de acasă prin tot felul de măsuri, de ordonanţe, de schimbări cu condiţia de a nu se schimba nimic şi de recursuri în anulare date din pseudomotive de pseudominiştri într-o pseudodemocraţie. În al doilea rând am o naivitate naturală să cred că trebuie să-i apăr pe cei care nu reuşesc s-o facă aşa cum şi-ar dori. În al treilea rând este şi o reacţie sentimentală dacă vrei, eu am avut numai experienţe afective pozitive cu profesorii mei.
Mi-aş permite totuşi o întrebare: care au fost de fapt situaţiile reale care au „declanşat” ordonanţa şi cum de s-a ajuns aşa de departe, încât să se încalce drepturi constituţionale, tot suntem noi pe cale să votăm Constituţia?

LA - In principiu, eu înclin să cred că mecanismul a fost cam aşa: presa noastră semnalează permanent cazuri dramatice, de abuzuri de tot felul prin şcoli şi în care se fac repetate referiri la singura soluţie „posibilă şi salvatoare” care ar fi examinarea psihologică a cadrelor didactice. Fapt este că zeci de ziarişti sunt absolvenţi mediocri ai unor facultăţi de psihologie private, la fel de mediocre. Având la dispoziţie trompeta gazetelor sau chiar a televiziunii, la care sunt angajaţi, ei sunt în situaţia de a influenţa uneori măsurile guvernanţilor mai puţin pregătiţi. Faptul că nu există un for ştiinţific şi profesional care să fie consultat, face ca să se ajungă la astfel de soluţii aberante. Colegiul Psihologilor ar putea juca cu siguranţă acest rol.*) Dar, culmea, cine crezi că se opune cel mai tare? Ministerul Învăţământului! In ce priveşte legislaţia, lucrurile sunt uneori şi mai grave. Există o lege sau ordonanţă care prevede o listă năucitoare de angajaţi care trebuiesc evaluaţi psihologic periodic. Dar lista este atât de absurdă încât nimeni nu o aplică.

DG – O asemenea măsură n-o poţi justifica nici prin fapte luate de pe stradă şi nici rezolva pe principiul colectivismului roşu „pentru unul trebuie să sufere toţi.” Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este neîncrederea în profesori şi care, analitic vorbind, nu este decât reflexul unei neîncrederi generale mai profunde care afectează societatea noastră, o proiecţie a propriilor slăbiciuni, frici şi a neputinţei de a se găsi soluţii transparente la problemele pe care le avem. Îţi dau perfectă dreptate, în privinţa pseudoexplicaţiilor psihologice, dar asta nu e o scuză a lipsei de discernământ politic, ordonanţa trecând mult peste nivelul unei măsuri strict administrative.
Referitor la pseudoexplicaţiile unor „pseudospecialişti” din presă: am citit acum un an despre sinuciderea unui şcolar de 12 ani căruia îi plecaseră părinţii în Italia la muncă. Se explica acolo că el ar fi făcut-o din „curiozitate” şi actul trebuie privit ca unul individual. Sună ca în plenarele pcr-ului, pe vremuri nici nu erau sinucideri, ci nişte reacţii singulare ale unor persoane dezaxate, bolnave mintal şi cu care o societate „sănătoasă” nu trebuia să se identifice! Nu numai că este superficial să primim astfel de explicaţii, ci şi dăunător pentru că alimentează iresponsabilitatea vizavi de fenomenele „noastre de viaţă” şi nu ale unor „extratereştri.” Fără a intra în amănuntele acestui subiect extrem de sensibil şi legat de care trebuiesc analizate problemele autodistructivităţii fiinţei umane, temă cam grea pentru un interviu, nu trebuie uitat, nici un moment, că sinuciderea este un fenomen social profund declanşat într-o „familie”, un SOS disperat după afecţiunea refuzată, un strigat de „ajutor” simptomatic care ni se adresează şi nu-l înţelegem la timp întotdeauna. Ca să ajungă totuşi la noi, el nu trebuie înţeles ca „şantaj afectiv” ci tradus ca atare şi exact. Explicaţia „din curiozitate” este simplistă şi îngrozitoare, ea fiind lipsită de cea mai elementară empatie, semnul oricărei maturizări sociale. De ce să nu fi fost „curios” să-şi vadă părinţii şi Italia, aşa cum gândesc cei de seama lui? Acest adolescent avea în 1990 în jur de 2-3 ani, iar „haosul social”, resimţit empatic în reacţiile zilnice ale părinţilor, ei înşişi debusolaţi de evenimentele de după 1989, i-a marcat definitiv inconştientul. După câţiva ani părinţii pleacă în Italia, căldura emoţional-afectivă şi climatul de protecţie/siguranţă, necesare unei dezvoltări psihice normale, este întreruptă. El se simte „abandonat/părăsit” la bunici, armonia universului familial dispare, reperele unei raportări „masculine” lipsesc, întrebările de la pubertate rămân fără răspunsuri, neliniştile şi conflictele zilnice fără o explicaţie. Bunica este depăşită de întrebările puse, lipsa rezonanţei afective devine autoculpabilizare iar gândurile de vinovăţie şi autoagresiune capătă un caracter obsesional. Cum gândurile de sinucidere nu sunt exprimate niciodată imediat, frica de a face ceva ce nu doreşti diminuează progresiv şansele autocontrolului, iar cercul vicios al acestora tinde să se autoîmplinească (autoprofeţia „de ce ti-e frică nu scapi”). Orice gând negativ, ce nu este clarificat sau eliminat de raţiune/logică, devine o autosugestie care nu mai întâmpină nici o rezistenţă interioară, ea fiind preluată ca atare de inconştientul lipsit de cenzură si raţiune proprie. Situaţia, în care s-a declanşat sinuciderea, nu este nici cauza şi nici nu ne spune vreodată ceva despre procesul destructiv al dorinţei de a trăi. Şi unde este rolul şcolii, al profesorilor sau mai bine zis în ce fel ar trebui să reacţioneze cei pe care-i „testăm” acum? A pune o întrebare nu costă nimic însă ea îţi poate salva viaţa! Mai ales dacă ai norocul să primeşti unul care atinge simplitatea esenţială, nu-i aşa? Prin acestea însă noi depăşim cu mult cadrele propuse interviului de faţă.

LA – Mulţumesc pentru interviu şi deşi ştiu că nu ai timp, te-aş ruga să discutăm peste o lună despre sinucidere şi rolul psihologului sau psihoterapeutului.

DG – Cu plăcere şi pe data viitoare.

Sursa: http://www.gogleaza.de/publicatii/Testarea%20psihologica%20a%20profesorilor%20este%20anticonstitutionala.pdf

Nota

*) Colegiul Psihologilor din Romania a aparut ulterior , dar a actionat exact cum a prevazut psihoterapeutul Dan Gogleaza ca nu ar fi trebuit sa o faca. 

De la interventia altruista la psihologizarea si psihiatrizarea fortata a spatiului public

Tragedia de la Colectiv a deschis un uriaș capitol al solidarității românești, atât în ceea ce privește mobilizarea resurselor profesionale, cât și cele individuale. Voluntariatul profesioniștilor din domeniul medical a fost exemplar și fără stridențe, iar mobilizarea societății civile, prin formele ei asociative, a fost de asemenea promptă și rapidă. Pornind de la aceste realitati , psihologul Mugur Ciumageanu ataca o zona sensibila si prezinta un punct de vedere lucid si critic asupra folosirii tragediei de la Colectiv drept trambulina pentru reclama cinica facuta unei profesii umaniste dar tratata administrativ , birocratic si centralizat dupa modelul "celulei de criza" de la Ministerul de Interne (http://stirileprotv.ro/stiri/incendiu-in-colectiv/criza-celulei-de-criza-schema-care-arata-cum-nu-a-functionat-comitetul-care-trebuia-sa-i-salveze-pe-tinerii-din-colectiv.html ) :



"După tragedia de la Colectiv, oameni din profesiile psi s-au strîns ca hoitarii să ofere ajutor gratuit psihologic pentru supraviețuitorii incendiului și pentru membrii familiilor lor."

" La începutul anilor 2000 apăreau primele studii îngrijorătoare despre ce înseamnă ajutor psihologic în situații acute de stres, în catastrofe și accidente. Strategiile de intervenție de grup în asemenea situații nu fac nimic altceva decât să agraveze evoluția patologiei legate de stres, iar a nu face nimic din punct de vedere al suportului psihologic este categoric mai bine decât de a interveni (a se consulta studiul lui Mayou și Ehlers din anul 2000, publicat în British Journal of Psychiatry)."

"Aceste studii arată că în situații acute victimele și supraviețuitorii au o sugestibilitate înaltă la “achiziția” de simptome ale tulburării de stres posttraumatice, mai ales în prezența unei persoane percepute ca specialist “psi”. Autoritatea profesională a profesionistului psi nu face nimic altceva decât să legitimeze neajutorarea individului și să creeze premizele unei suferințe psihologice de lungă durată pentru majoritatea celor care fac apel sau cărora li se oferă ajutorul."

"Mă întristează să recunosc acest lucru cu privire la profesia mea. Mă doare să aflu că cel mai mare spital de psihiatrie din București a trimis câțiva oameni la IML în dimineața de sâmbătă, fără a avea nici cea mai vagă idee de cum ar trebui să arate ajutorul în acest context. Mă îngrijorează colegi de-ai mei care s-au pus la dispoziție prompt, organizând rețele imediate de sprijin, în contextul în care contează mult mai mult o reflecție critică asupra rolului și competențelor noastre într-o asemenea situație."

"Ce îi poți spune unei victime sau unui supraviețuitor după tragedia de la Colectiv? Ce cuvinte meșteșugite ai putea să scornești, ca s-o scoți din durere și să o pui pe un făgaș al revenirii? Cât de însetat poți fi de vizibilitate publică, ca să lași deoparte delicatețea pe care ar trebui s-o arătăm suferinței unor oameni, în loc de a încerca să reduci, de la nivelul propriei tale voci, mai degrabă impactul public al isteriei media cu privire la traumă?"

"Profesiile psi sunt aduse în discuție ca și “quick-fix”-uri de cele mai multe ori, în situații extreme, de către corul de reprezentați ai autorităților care vor să disipe sau să comute atenția de la propria lor responsabilitate. “Victimele sau supraviețuitorii vor avea nevoie de asistență psihologică” este una din frazele tip pe care o spune oricine în situații tragice, de la vlădica Juncker la opinca reprezentată de reporterul de teren. Reiterând, obsedant, această cultură a deresponsabilizării celor de sus prin delegarea unui substitut de siguranță și suport pe care l-ar putea conferi, într-un mod iluzoriu cred, profesioniștii psi."

"Ce știu oare vocile publice despre asistența psihologică? Altceva decât o aproape mistică convingere că există cineva în teren, adică niște profesioniști psi, care ar putea să calmeze și să aducă într-un statut de obediență niște nemulțumiți și niște supraviețuitori cu potențial de revoltă? Mai nimic. Din moment ce, în situații de calm și de stabilitate nimeni nu pare să prevadă organizarea profesiilor psi ca un grup unitar care să ofere ajutor coerent nu pentru a încuraja obediența, ci pentru a ajuta ca vocile durerii să fie relevante pentru cei care sunt atinși de aceasta."

"Nu cred că toți profesioniștii psi sunt conștienți de felul în care sunt împinși în această ipostază de “agenți atenuați de guvernare”, iar cei care nu își pun, inocent, această problemă, riscă să dea dovadă de zel în a servi interese pe care nu sunt conștienți că le pun în joc."

Sursa : Perspectiva asupra ajutorului psihologic de urgență în cazul #colectivtrendscan.ro



In cazul de fata , generozitatea ajutorului psihologic de urgenta oculteaza raspunsul la cateva probleme esentiale. In primul rand, ajutorul psihologic nu poate fi impus , el se ofera la solicitare si doar in urma liberului consimtamant al persoanelor . Pe de alta parte, ajutorul psihologic trebuie oferit cu discretie si nu ca o publicitate facuta terapiei sau instantelor care o fac. In sfarsit, si printr-un paradox pervers al bunelor intentii, in ultima instanta se poate spune ca inainte sa fie solicitati , psihologii s-au invitat de fapt singuri , mai exact la indicatiile sefilor lor.
Explicatia acestei atitudini de tip interventie sociala profesionala nesolicita rezida in faptul ca psihologia romaneasca a preluat treptat si de multa vreme din sistemul militarizat al MI nu numai o anumita viziune si anumite metode de gestionare a problemelor , ci chiar unele din activitatile lui specifice si de aceea acum nu mai mira pe nimeni un fapt de neconceput in primii ani dupa Revolutie .
In 2012 , Facultatea de Psihologie a Universitatii din Bucuresti organiza deja workshop-uri tematice despre Evaluarea psihologică pentru permisul de port-armă: prevederi legale, cerinţe metodologice şi promovarea de bune practici! (http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1904-Facultatea-de-Psihologie-Bucuresti-Permisul-de-port-arma-! ).

Mai mult decat atat, dupa crimele de la coaforul Perla atunci cand un politist a impuscat opt oameni si a ucis doi , Colegiul Psihologilor din Romania a hotarat sa schimbe regulile pentru obtinerea avizului de port-arma pe care tot el le avizase anterior ( http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/colegiul-psihologilor-schimba-regulile-pentru-obtinerea-avizelor-necesare-permisului-de-port-arma.html ).
In cazul de fata , modelul interventiei medicale obligatorii in caz de trauma fizica este preluat in mod fortat in domeniul psihologic si transformat in tehnica binelui (gratuit) facut cu forta adica un fel de "vrei , nu vrei, bea Grigore agheasma" :


"Colegiul Psihologilor din România a demarat mai multe acţiuni pentru constituirea echipei de psihologi specializaţi în consiliere psihologică şi psihoterapie, care urmează să acorde serviciile de asistenţă psihologică. Membrii echipei de psihologi vor colabora cu specialiştii din sistemul public de sănătate şi din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Pentru completarea echipelor de specialişti, adresăm rugămintea psihologilor specializaţi în consiliere psihologică şi psihoterapie, care pot acorda servicii psihologice de urgenţă în mod gratuit, să ne contacteze. Mai multe informaţii puteţi obţine la numărul de telefon: 0733.07.34.54 - Colegiul Psihologilor din România."
Sursa : http://stiri.tvr.ro/colegiul-psihologilor-din-romania-ofera-asistenta-gratuita-victimelor-incendiului-din-clubul-colectiv-si-rudelor-acestora_66986.html

In 2013 , dupa acelasi tipar al colaborarii centralizate cu specialiştii din sistemul public de sănătate şi din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, psihologi voluntari au acordat asistenţa psihologică nesolicitata în urma accidentului rutier din Muntenegru în care au murit 18 români (http://www.copsi.ro/precizari-juridice-comunicate/colegiul-psihologilor-din-romania-solidar-cu-victimele-accidentului-rutier-din-muntenegru).
Aceaste initiative considerate drept altruiste si care beneficiaza de o larga expunere in mass-media pornesc de la unele postulate si presupozitii tacite , dar sunt prezentate in termeni atat de vagi incat pur si simplu induc anxietate cetatenilor obisnuiti. In aceasta viziune particulara, trauma generata de tragedia Colectiv apartine si celor care nu au trait-o si nu au fost in contact direct cu ea, s-ar putea sa fie retraita in valuri succesive ,etc. , transformand romanii indurerarati si revoltati de tragedie in potentiali pacienti :


" Primii care au nevoie de psihoterapie sunt cei direct implicați, dar trauma ne afectează pe toti. Psihologii avertizează că această suferință comună va avea consecințe pe termen lung.
Traume au şi cei care au intrat în contact cu victimele în acea noapte sau în zilele care au urmat: medici, asistente, poliţişti, pompieri sau jurnalişti.Potrivit specialiștilor, nenorocirea prelungită din aceste zile și săptămâni afectează toată România."

„Depinde mult de tipul de interacţiune directă cu această tragedie, dar cu siguranţă efectele majore pe care le putem vedea cu toţii durează câteva luni de zile, după care încep să se modifice şi în cea mai bună situaţie să se diminueze".

Diana Vasile, preşedintele Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei

„Greul abia acum începe. Am trecut de starea de şoc, dar urmează al doilea val şi al treilea val şi al patrulea val"

Claudia Popescu Tănase, coordonator echipe de permanenţă, supervizor în cadrul Colegiului Psihologilor

Sursa : http://www.realitatea.net/psihologi-tragedia-din-colectiv-o-trauma-nationala-cu-consecinte-pe-termen-lung_1826342.html


Recent, sociologul si antropologul Vintila Mihailescu pleda pe un post TV exact pentru postulatele enumerate anterior. Problema este ca in acest caz considerarea fortata a tuturor victimelor accidentului , si a apartinatorilor lor ( nu mai vorbim de personalul medical si de interventie,etc. ) a caror vointa nu este luata in calcul , drept posibili pacienti ai terapeutilor, poate vulnerabiliza categoriile vizate respectiv poate amplifica trauma existenta deja la unii sau chiar o poate declansa si la ceilalti.
Aceasta tendinta vizibila de psihologizare si psihiatrizare fortata a spatiului public poate ascunde o sete de vizibilitate publica dar si interese obscure . Ea transforma in mod automat victimele traumatizate fizic si apartinatorii lor in pacienti, iar terapeutii intr-un fel de gardieni publici altruisti care se ofera si actioneaza indiferent daca sunt sau nu necesari sau daca au fost sau nu solicitati . Exista totusi serioase rezerve asupra acestei atitudini si asupra acestui model de interventie psihologica :


" Intr-adevar, oamenii nu pot fi consiliati cand vrem noi, ci cand vor ei, dupa ce isi inteleg situatia. Este vital sa le dam timp sa inteleaga ce li se intampla, in momentele acestea ei trebuie sa se vindece fizic ( daca este vorba despre victime directe) si respectiv sa aiba grija sa manance, sa doarma pentru a putea veghea la capataiul celor dragi( daca este vorba despre membri de familie si prieteni). O interventie psihologica in aceste momente poate fi perceputa ca o agresiune. Cand va veni momentul pentru ei ii asteptam sa ceara ajutorul si suntem gata sa ii ajutam din tot sufletul..."
Ioana Pop
http://www.trendscan.ro/perspectiva-ajutorului-psihologic-de-urgenta-in-cazul-colectiv/

Mai mult decat atat, printr-o confuzie deliberata intre cei afectati direct de trauma si cei aflati in contact cu trauma cum sunt medicii si personalul de interventie , psihiatrul Gabriel Diaconu estima recent chiar si numarul exact de oameni care ar avea nevoie de ajutor :


"Există oameni care au fost expuși în mod direct la asta, după care există familiile lor, după care familia lărgită, după care alți oameni, de la fața locului, SMURD, ambulanță, medici. Am făcut un calcul, cam câți oameni sunt în perimetrul 0 al dezastrului: 5.000. Avem 5.000 de oameni care în mod direct o o legătură cu Colectiv – și este o ironie că acel club se numește Colectiv – dar îți explică ce s-a întâmplat după aceea”
Sursa : http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Psihiatru+impactul+traumei+Colectiv+vindecare

Urmand acest model inductiv , numarul celor care ar fi avut nevoie de ajutor psihologic sau psihiatric dupa cei 1578 de morti , 11.000 de raniti si pentru zecile de mii de romani ramasi fara case la cutremurul din 1977 (http://stirileprotv.ro/exclusiv/exclusiv-online/32-de-ani-de-la-cutremurul-din-77-vezi-aici-imagini-tulburatoare.html ), ar fi atins dimensiuni apocaliptice care arata de fapt ineficienta unei abordari exclusiv psihopatologice a catastrofelor.
Aceasta viziune particulara asupra unor asemenea tragedii si asupra traumelor produse de acestea porneste de la prezumtia tacita ca problemele unei colectivitati se pot rezolva doar prin aplicarea unui pattern de tip militar in care decizia se poate lua numai in mod centralizat , ierarhic , si la nivel de tara. Este exact mentalitatea Colegiului Psihologilor din Romania care are nostalgia programelor nationale ( in acest caz, de asistenta psihologica) in care tot ceea ce se naste si traieste in interiorul granitelor tarii este postulat drept vulnerabil si ca atare dreptul la asistenta psihologica al cetatenilor incepe cu sarcina si nasterea ( prin traditie acestea inseamnau o bucurie pentru viitoarea mama , dar in aceasta interpretare ele devin o vulnerabilitate care trebuie tratata psihologic ) si termina cu invinuitii si condamnatii in procese penale decretati si ei drept vulnerabili (http://amfms.ro/din_presa/6990.html ).
Printr-un paradox , desi societatea romaneasca a fost devastata timp de 75 de ani de cataclisme politice, de traumatisme sociale si psihologice iar alienarea si instrainarea au atins cote insuportabile, psihologia romaneasca a fost absenta si indiferenta la suferintele romanilor, nu s-a pronuntat asupra evenimentelor dramatice din spatiul social si nu a luat atitudine nici atunci cand au fost distruse vieti, destine si constiinte.
Dar de cativa ani respectiv odata cu aparitia celebrei legi 213 de "aparare a profesiei de psiholog " prin infiintarea Colegiului Psihologilor din Romania si de organizare a lui dupa modele straine domeniului psihologic , psihologia vrea probabil sa recupereze terenul pierdut . Spre deosebire de alte state europene , prin mentinerea vechiului model de "psihologie a muncii" , la noi sunt examinati psihologic , in corpore si cu ajutorul legii ( dar fara beneficii sociale evidente) militarii, politistii, magistratii, medicii, profesorii, soferii, angajatii ,etc.
La limita , se poate spune ca dupa ce a manifestat tendinta de a tranforma cetatenii romani in subiecti , psihologia romaneasca are tendinta sa-i considere acum si pacienti.
Dincolo de aceste exagerari si excese teziste , un alt tip de abordare a catastrofelor porneste de la faptul elementar ca atunci cand o intreaga comunitate este afectata ,oamenii se mobilizeaza in mod natural si se declanseaza in mod reflex ajutorul reciproc. Comportamentul oamenilor in situatii extreme a fost analizat si descris pe larg in lucrari de referinta :



Amanda Ripley - Inimaginabil . Cine supravietuieste dezastrelor si de ce
( House of Guides , 2008)
( Cartea descrie comportamentul uman in timpul catastrofelor si primele reactii pe care le au oamenii in situatii de criza. Autoarea le propune cititorilor sa-si antreneze mintile si sa se ajute reciproc pentru a face fata catastrofelor.)



In cazul de fata, dincolo de agitarea apelor si de excesul de psihopatologie prezumata fara a discuta si investiga natura sistemului care produce de 25 de ani tragedii cu repetitie, cel mai bun contraexemplu este un om ca Pavel Popescu care a reusit imposibilul aratand ca, in ultima instanta , si dincolo de efortul supraomenesc al medicilor , pana la urma tot oamenii obisnuiti reusesc sa invinga singuri sistemul ( http://stirileprotv.ro/stiri/incendiu-in-colectiv/pavel-popescu-tanarul-care-a-adus-medici-din-norvegia-ca-sa-ajute-ranitii-din-colectiv-unde-ar-putea-fi-transportati.html ).
Din nefericire, intr-o tragedie cum este cea de la Colectiv, si dincolo de ajutorul firesc acordat in conditii deontologice de catre profesionistii domeniului medical , abordarea excesiv psihoterapeutica a grupurilor colectivitatii si/sau societatii si doar din postura lor prezumata de pacienti , poate vulnerabiliza si poate crea din interese obscure o alta dependenta pe langa multitudinea de alte dependente sociale care tin prizonieri romanii.
Rezultatul final este , printre altele , abaterea atentiei publice de la vinovatii reali si de la problemele sistemului.

Psihologizarea si psihiatrizarea vietii publice romanesti

Spatiul public romanesc a devenit de multa vreme o arena a luptelor in custi. La aceasta paruiala generala , dupa o formula foarte sugestiva  "participa dar nu se baga" , exact cei care ar trebui sa stea deoparte si care de fapt dau tonul . 
Sub pretextul declarat al "psihopoliticii" *) dar cu scopul nedeclarat de a-si vinde de fapt productiile , specialistii in domenii foarte sensibile si de mare impact recurg la publicarea unor "profile psihiatrice" pentru actorii sociali ai momentului,  recurgand exact la procedeele reprosate subiectilor analizati . 
Citim in presa recenta despre un asemenea "profil psihiatric": 

"Cum românii sunt gata de-a face întodeauna cu ce n-a văzut Parisul (s.n.), le putem oferi imaginea unei personalități contorsionate sinistru în care un pastor predică răul, ura, sinuciderea și chiar moartea. Pastorul mincinos care agită în permanență fantasmele răzbunării și cruzimii este doar un mercenar în slujba unui rinocer comunist care a reușit prin puterea ochiului dracului să-l convertească pe religiosul lacom la apologia/propovăduirea urii. Dacă nu știați, pe Gâdea îl mai cheamă și Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi. Cu Gâdea este, ce păcat.... dumnezeul banului" 

Florin Tudose**)Psihopolitica 

Sursa : http://www.evz.ro/un-medic-a-facu-profilul-psihiatric-al-lui-mihai-gadea-pastor-mincinos-care-agita-in-permanenta-fantasmele-razbunarii-si-cruzimii.html

Daca acest "profil psihiatric"ar fi fost facut de un politician sau de un cetatean oarecare, am fi deja in domeniul banalitatii pentru ca ne-am abisnuit deja. Problema este ca acest comportament apartine unui specialist care , sub umbrela autoritatii profesionale , trece de fapt la etichetare si  practicarea atacului la persoana , adica exact ceea ce i se reproseaza lui Mihai Gâdea.
Pe de alta parte, cand un profesionist cu acest statut se comporta in acest mod, prin puterea exemplului el da de fapt tonul la ceea ce se poate numi psihologizarea si psihiatrizarea spatiului public apeland la ultimul nivel de desfiintare al adversarului mai exact la executia lui publica, procedeu anticipat in 2013 :

" In acest caz vorbim despre „diagnosticele psihologice si psihiatrice” in spatiul public prin care tinta este anihilata prin punerea sub semnul intrebarii a discernamantului persoanei , inducerea ideii de insanitate psihica sau chiar decretarea acesteia drept obsedat(a)  , paranoic(a), etc." 

" In actualul climat social de la noi axat pe cultura invectivei si atacul la persoana , si la nivelul de competenta sociala atins de politicienii si intelectualii momentului, este de asteptat o crestere a numarului de "diagnostice" psihologice si/sau psihiatrice aruncate cu nonsalanta in spatiul public de catre actorii politici si sociali ceea ce nu poate duce decat la otravirea in continuare climatului social actual si la decredibilizarea si deprofesionalizarea celor care se compromit prin aceste practici inacceptabile in democratia si civilizatia europeana."

http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html

Un alt psihiatru roman, dar care lucreaza in Germania ,  are o cu totul alta viziune asupra comportamentului pe care trebuie sa-l aiba in spatiul social un profesionist :




" Orice aluzie depreciativa la sanatatea psihica a cuiva este interzisa constitutional.
Confidentialitatea privind sfera intima a unei persoane este un drept inalienabil constitutional ".

Iordan Gogleaza
psihiatru
Germania

http://www.observatorcultural.ro/Testarea-psihologica-a-profesorilor-este-anticonstitutionala.-Interviu-cu-dr.-Dan-GOGLEAZA*articleID_9600-articles_details.html




Dupa cum se poate lesne observa , desi este vorba despre aceeasi profesie, intre deontologia unui specialist roman si unui specialist roman care lucreaza in Germania exista oaresce diferente.


N.B. Cu ani in urma , psihiatrul Florin Tudose a refuzat sa comenteze "psihiatric" senatorii si deputatii din Parlamentul Romaniei , motivand ca aceasta profesie nu se poate exercita in acest mod.
Acum si-a revizuit opiniile devenind preocupat exact de ceea ce a evitat atunci.






Note

*) Ironia istoriei este ca titlul cartii din care a fost dat citatul initial se refera , neintentionat desigur , exact la practicile de trista amintire reunite sub acest titlu ( "Psihopolitica") , practici care oripileaza si acum lumea civilizata :

Capitolele I-II si Cuvantul lui Beria
Capitolele III-V
Capitolele VI-VIII
Capitolele IX-XVI

  **) Florin Tudose este medic psihiatru, şeful secţie Psihiatrie a Spitalului Universitar din Bucureşti , Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. A lansat marti cartea "Psihopolitica". 

Despre irational si imprevizibil in politica

Comentariul de mai jos a fost postat la un articol aparut pe Contributors.ro : 

Serban F. Cioculescu - Cum ne pregătim pentru un adversar „iraţional”. Cat de (im)previzibil poate fi liderul rus in criza ucraineană?

Surprinzator articol scris de un analist al relatiilor internationale si de un specialist in studii de securitate . Concluzia din final este una foarte elocventa :

„Nu ştiu cum se va termina acest moment trist al istoriei si cât de periculoasă e situaţia pentru securitatea internaţională pe ansamblu (s.n.). Dar ştiu că fără o bună inţelegere a psihologiei putiniste (s.n.) e puţin probabil ca statele NATO şi UE să reuşească să il „descurajeze” eficient pe liderul rus (s.n.) si să ajute şi poporul ucrainean să îşi păstreze ţara intactă.”

Altfel spus , autorul recurge , in mod neintentionat probabil , la o teza marxista a determinismului istoric predata oficial prin facultatile de stiinte sociale de la noi inainte de 1989 si intitulata atunci „rolul personalitatilor in istorie” , iar neoficial predata printr-un „curs de psihologia maselor” la Academia „ Stefan Gheoghiu”, respectiv la Facultatea de Ziaristica , si in special pentru cei cu functii de conducere atunci si in toate domeniile. In acest context ar fi fost mult mai interesant sa discutam despre celebra carte a psihologului Theodor Adorno ( The Authorian Personality, 1950 – http://en.wikipedia.org/wiki/The_Authoritarian_Personality ), carte care explica pentru toti cei interesati nucleul psihologic comun al nazismului si comunismului , dar aceasta carte este tabu la noi si in anul 2014 !

In cazul de fata vorbim de psihologizarea si psihiatrizarea fortata a politicii si istoriei, o alta forma a determinismului istoric anterior ( este foarte usor sa-i scoatem pe Hitler, Stalin,Ceausescu, etc., „nebuni” si „iresponsabili”, dar atunci ce facem cu sistemele care i-au sprijinit sa ajunga asa ?! )

Rezultatul sunt paralele fortate si gratuite de genul :

 „Plecând de la portretul psihologic pe care profesorul Sutter i-l face fostului dictator Saddam Husseim putem face o paralelă cu Putin, identificand aspectele asemănătoare.” (?!)

Cum ar spune adolescentii de astazi, irelevant. In realitate, in timp ce Saddam Husseim avea in cap „o faţă de masă” cum zicea Gyuri Pascu prin anii `90, Putin avea si are in spate FSB-ul (KGB-ul) care exista de vreo 70 de ani ceea ce ce inseamna cu totul si cu totul altceva.
Mai mult decat atat , autorul este preocupat de pseudo-dileme de genul :

„Sunt liderii ( politici-n.n.) raţionali?!”
„E sau nu previzibil liderul rus?”
„Ce si cum gândeşte Vladimir Putin?”

Si ne ofera drept argument , opiniile personale ale profesorului belgian Pascal de Sutter specializat si in …sexologie ( e drept, rimeaza cu politologie ! ) care propune drept explicaţie pentru comportamentul politicienilor …ceea ce el numeşte “profilul sexologic” al acestora.
Acest profil ar putea conduce la comportamente deviante, deoarece „ setea de putere politică e poate generată de dorinţa subconştientă de a avea acces la cât mai multe partenere, atrase de statut si prestigiu” , ca mustele la cal, probabil.

De fapt, asa si este. Stim din ceea ce a scris presa noastra atat de efervescenta , si de cativa ani buni, ca Nicu Ceausescu prefera o anumita gimnasta, ca Saddam avea „camere de viol”, ca Putin prefera „gimnastele tinere”, etc,etc., si ne mai asteptam si la alte asemenea dezvaluiri .

Sa recunoastem totusi aici , si in mod onest . Opiniile profesorului belgian Pascal de Sutter citat de autor , se intalnesc in mod astral cu opiniile filozofului roman Gabriel Liiceanu care asteapta , de multa vreme probabil, „o noua omenire” fiind pasionat in egala masura de sobolani, gaste (http://www.contributors.ro/cultura/mirosul-%c8%99obolanilor-a%c8%99teptand-o-alta-omenire/
) si „boi” (http://www.contributors.ro/cultura/ca-sa-nu-mor-bou/
) dupa ce initial era preocupat de lichele, iar mai recent de prisosul de iubire fata de semeni (http://www.contributors.ro/cultura/un-sarut-pe-gura/).

Cu alte cuvinte, in loc sa ne preocupe si sa analizam ceea ce fac liderii politici,etc. , marea problema ar fi aceea daca ei sunt …rationali si previzibili, sau nu . Nu credeti totusi ca ar fi mult mai productiv sa facem exact invers ?

N.B. Dupa cum ati observat deja, aproximativ 98% dintre interlocutorii dvs , si din motive obiective probabil, nu fac parte din lumea reala ( oare de ce ?) , ci din cea …virtuala ( Selim, Istoriograf, Daniel S, lloopp, Anca , Petrica, smaranda, Marian, Decebal,etc.).
Interesant dialog despre irational si imprevizibil in politica, nu ? : ))

Sursa : https://www.contributors.ro/cum-ne-pregatim-pentru-un-adversar-irational-cat-de-imprevizibil-poate-fi-liderul-rus-in-criza-ucraineana/#comment-200973

Nota 

Articolul de pe Contributors.ro nu mai este accesibil la link-ul original ( este blocat sau sters ) , dar poate fi gasit la alta adresa si pe Wayback Machine:

https://www.contributors.ro/cum-ne-pregatim-pentru-un-adversar-irational-cat-de-imprevizibil-poate-fi-liderul-rus-in-criza-ucraineana/

https://web.archive.org/web/20170202183940/http://www.contributors.ro/global-europa/cum-ne-pregatim-pentru-un-adversar-%E2%80%9Eirational%E2%80%9D-cat-de-imprevizibil-poate-fi-liderul-rus-in-criza-ucraineana/