Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Sunday, May 25, 2014

Societatea Civilă şi crizele globalizării – România

Reproduc aici un  articol premonitoriu si remarcabil prin claritate, simplitate si rigoare,  al unui autor unic si disparut prematur dintre noi dar care spera in existenta unui proiect unic pentru Romania . Articolul a pulverizat tabu-uri si a deschis o serie remarcabila de diagnostice politice si sociale, un fel de radiografii impecabile ale societatii romanesti care deconspira lupta pe viata si pe moarte dintre societatea civila si "societatea in civil" ( in  final am reprodus si dialogul pe care l-am avut cu autorul articolului ). 



Societatea civila si crizele globalizarii – Romania

Desi substanta gandirii in termenii unei actiuni colective de ordin civic îşi are sorgintea în iluminismul secolului al XVIII-lea, termenul consacrat de “societas civilis” apartine lui Cicero, care in discursurile sale politice dezvolta ideea necesitatii unor instante civile benevole, care sa asigure pacea şi ordinea în rândul locuitorilor Romei, prin actiuni menite sa slujeasca binele obstesc.
Din societatea civila fac parte: sindicatele si patronatele neafiliate politic, barourile de avocati, mediul academic, organizaţiile de caritate si asistenta sociala, organizaţiile de consumatori, grupurile culturale , organizatiile religioase, grupurile de atitudine civică, instituţiile de analiza politică independente de afiliatii politice si grupurile de sprijin.
Globalizarea si deschiderea mediatica ale ultimelor decenii au produs unele situatii in care societatea civila a trebuit sa-si asume atitudini radicale, bineinteles nu in Romania. In Romania, o parte din organizatiile care au format societatea civila au fost golite de continut si asimilate politic sau economic. Societatea civila (in mod normal) este reprezentata de organizaţii non-guvernamentale (NOG-ONG) si organizaţii voluntare private (OVP-PVOs), care in totalitatea lor actioneaza pe baza unui statut de non-profit.
Societatea civila este independenta de regimul politic al tarii in care actioneaza; de facto, ea va fi intotdeauna antagonista regimurilor autocratice, oligarhice sau dictatoriale sau unor atitudini de acest gen, intr-un stat democratic sau cvasi-democratic. In Romania comunista NU au existat elemente (nici macar embrionar) ale unei societati civile. Diferita a fost situatia in Polonia, Cehia sau Ungaria, care intotdeauna au avut societati civile (o parte din timp in ilegalitate) si in perioadele cand tarile respective au avut regimuri dictatoriale comuniste. Societatea civilă se referă la o acţiune benevola în jurul unor interese, scopuri şi valori colective.
Pana aici teoria
Criza globala in care am intrat la sfarsitul anului 2008 si care dupa parerea mea ne va insoti inca niste ani buni, a dovedit ineficienta acestui organism esential societatii in care traim. In multe tari ale lumii aceste institutii s-au dovedit deficitare, imbatranite si anacroniste – absolut ineficiente in reprezentarea drepturilor si doleantelor cetateanului pe care trebuiau sa-l reprezinte.
Societatea civila occidentala a reusit sa mobilizeze sute de mii de membri pentru a salva patrimoniul natiunilor, fapt extrem de laudabil, dar nu a reusit cu nimic sa apere patrimoniul cetateanului de rand al acelorasi natiuni. Aceasi societate civila, care se lupta impotriva gaurilor in ozonul atmosferei, nu s-a mobilizat impotriva gaurilor din buzunarele cetateanului. Faptul ca guvernele occidentale au pompat miliarde de dolari pentru a salva banci, care s-au ocupat cu speculatii si care dupa ce au primit aceste ajutoare au impartit milioane managerilor care le-au falimentat este de fapt povestea trista a acestor organisme.
Situatia Romaniei in acest context este problematica, la fel ca in majoritatea domeniilor civice. Pentru o analiza eficienta si adevarata in legatura cu situatia societatii civile din Romania trebuie sa ai nervi de otel, inima de piatra si in nici un caz sa nu fii roman (s.n.) . Este suficient să cunosti istoria sindicatelor lui Liviu Luca si povestea relatiilor cu Sorin Ovidiu Vîntu pentru a-ti da seama ce fel de societate civila exista in Romania.
Ca in fiecare domeniu al activitatii publice, avem “baietii destepti” si in societata civila, nume pe care il poarta pentru ca bineinteles ei nu poarta uniforme si nu sunt parte din administratia statului . Asta teoretic, pentru ca nu stim daca au sau nu uniforme in dulap si daca nu le-au purtat si pe vremurile raposatului(s.n.) . Stim fara indoiala ca acesti reprezentanti ai nostri trebuie sa slujeasca nobilele teluri in slujba catateanului impotriva “capcaunilor” sistemului. Problema incepe cand acesti nobili corifei ai drepturilor omului si ai civismului public devin “capusele” sistemului si nu aparatorii cetateanului(s.n.) .
Nu doresc sa generalizez nici o acuzatie si nici sa-i amintesc dlui Cristian Pârvulescu prestatiile partizane in toate alegerile din 2008 incoace si nici dlui Mircea Toma superba monitorizare a presei facuta de ONGul pe care-l conducea in perioada ultimelor alegeri, vreau sa discutam despre niste mahări, acuzati recent de lucruri pentru care oricine dintre noi ar trebui sa ne luam un avocat bun. Primul ar fi “vedeta” postului Realitatea TV, dl Alexandru Cumpănaşu, presedintele unui ONG, numit  Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei (AID),  de care absolut nimeni nu a auzit si care a fost angajat de fosta guvernare liberala pentru activitati de “implementare a democratiei”; a dus-o bine pe timpul PSD la MAI si se pare ca are relatii extrem de laborioase si eficiente si cu noii-vechii “locatari” ai ministerului. Datele cunoscute si  publicate de EvZ sustin:
…AID a obţinut, la sfârşitul anului trecut, 3.788.008,10 lei (peste 900.000 de euro) de la Interne, iar pe hârtie destinaţia acestor bani sună pompos: „Dezvoltarea şi consolidarea Centrului Naţional de Integritate”. Nimeni nu vrea să spună cu exactitate pe ce va fi cheltuită sumă alocată….
Finanţarea fundaţiei lui Cumpănaşu s-a aprobat în perioada în care Internele erau conduse de PSD-istul Dan Nica. „Nu m-am ocupat cu acest lucru. Nu cunosc subiectul. Vorbiţi la direcţiile din minister. Oricum, partea cu programe era la Autoritatea de Management, care era în subordinea secretarului de stat Martinescu, de la Administraţie”, a declarat Nica pentru EVZ. Cel care a semnat contractul cu AID este secretarul de stat Liviu Grădinaru.
Alt star al “societatii civile”, fruntas al “baietilor destepti”, este dl Victor Alistar, fruntasul ONGist de la Transparency România, dovedit de ANI pentru fals in declaratiile de avere si acum dat in judecata de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP), detaliile le puteti citi aici.  Deci cum merge cu un angajat al statului care este si un fruntas al societatii civile? Numai Dumnezeul societatilor civile si dl Soros inteleg! Norocul nostru a fost decizia Curtii Constitutionale, care ne-a salvat de prezenta lui in CSM.
Una din temele principale ale unui proiect “Pentru Romania” ar fi reorganizarea unei societati civile adevarate, fara hibele si influentele tranzitiei. Vom avea acest fel de societate civila in anii urmatori? Personal, sunt sceptic. Societatea civila implica binele comun in fata binelui personal, deocamdata majoritatea romanilor nu inteleg rostul acestei necesitati, mai mult, ei o desconsidera.
O prima postare din cele trei viitoare.


  1. Sergiu Simion
    16.4.2011, 5:34 PM
    ” Una din temele principale ale unui proiect “Pentru Romania” ar fi reorganizarea unei societati civile adevarate, fara hibele si influentele tranzitiei. Vom avea acest fel de societate civila in anii urmatori? Personal, sunt sceptic. Societatea civila implica binele comun in fata binelui personal, deocamdata majoritatea romanilor nu inteleg rostul acestei necesitati, mai mult, ei o desconsidera.”
    Un articol foarte bun despre problemele grave ale societatii romanesti. Proiectul pentru Romania ?! Deocamdata e o utopie in timpul nostru istoric . Dupa 20 de ani, sunt mult mai sceptic ca va mai apare o adevarata societate civila , deocamdata avem sigur una ” in civil” . Romanii au inteles de mult rostul unei adevarate societatii civile , in nici un caz nu o desconsiera , dar si-au cam pierdut speranta ca o vor mai intalni curand la noi. Si, din pacate , au cam toate motivele sa se comporte astfel…
  2. Theophyle
    17.4.2011, 9:11 AM
    Salut :)
    Nu vad nici o posibilitate de a functiona fara un “proiect” asumat de toti ce care doresc o existenta a statului si a poporului roman.
    Mai devreme sau mai tarziu acest proiect va deveni o realitate. Facut de voie sau impus de nevoie, vom trebui sa trecem mai departe abandonand lozincile. Sper sa-l mai apuc in aceasta generatie!
    • Sergiu Simion
      17.4.2011, 10:01 AM
      De 20 de ani nu exista nici un real ” proiect pentru Romania ” cu exceptia celor absolut utopice gen “modelul de tara” ( prof. Florian Colceag ) sau “proiectul pentru Romania”( dr. Constantin Cojocaru ) pentru ca nu exista nici un interes social pentru aceasta, iar cel mai mare opozant al ideii este chiar … statul roman cu toate structurile lui ( aici sunt necesare clarificari conceptuale majore ) , si ca sa spunem adevarul, chiar ceea ce la noi se prezinta drept ” societate civila “. Mai departe, oricand putem abandona “lozincile” ( la noi defilarea sub alte flamuri este un fel de … cutuma sociala ) dar niciodata conceptele sau ideile, deoarece “cuvintele atrag realul “. Simpla speranta ( desi moare ultima) nu este suficienta, cu voie sau de nevoie nu este acelasi lucru, si asa cum au trecut 20 de ani ( degeaba ) afirm cu tarie ca vor mai trece lejer inca tot pe atatia ( la scara istorica nu inseamna nimic ) . Va doresc sa-l prindeti ( proiectul ) in aceasta generatie dar as fi foarte bucuros sa aflu si cum. In sfarsit, articolul dvs este foarte frumos scris si pentru o lume normala , dar ma tem ca tema subiacenta lui este una inca tabu la noi. Ma refer la structurile impersonale generate de sistem constant din 1990 incoace ( oarecum aidoma fractalilor – numai registrul oficial al ONG-urilor cuprindea acum 10 ani cam 300.000 de titluri …) in asa fel incat orice initiativa civila ( nu “civila “ ) echivaleaza cu inotul intr-o panza de paianjen . Daca avem in vedere ca tot din 1990 au fost emise cam 40.000 de legi ( fara sa luam in calcul normele si instructiunile lor de aplicare … ) putem sa-l citam fara gres pe Baudelaire : “ E timpul scurt, si arta lunga…”.

Wednesday, May 21, 2014

Pericolul din spatiul virtual si urletul euroasiatic


In sfarsit, occidentalii observa acum ceea ce est-europenii stiau pe pielea lor de 25 de ani : zidul Berlinului a fost daramat in 1989 , dar razboiul dintre comunism si capitalism s-a mutat in spatiul informational si virtual unde continua cu o furie dementa. Robert Kaplam , analist-şef pe probleme de geopolitică la  Stratfor , explica in numai cateva propozitii ceea ce  est-europenii si in special romanii au trait pana acum cand si Occidentul cunoaste , in  sfarsit, adevarata faţă a Rusiei care inainte de a provoca Occidentul a pregatit terenul prin fanatizarea propriei  populatii si canalizarea urii acesteia impotriva lumii libere : 


Articolul 5 din Tratatul NATO protejează membrii NATO împotriva unei invazii terestre, dar nu protejează împotriva acţiunilor subversive, împotriva serviciilor de informaţii, împotriva imperialismului prin intermediul companii energetice, mai degrabă decât prin intermediul Armatei Roşii.
Provocarea strategică pentru România şi vecinii săi este să se protejeze nu împotriva unei acţiuni imediate a Rusiei, ci împotriva unei acţiuni subversive lente în următorii cinci ani, a afirmat joi Robert Kaplan, autor a 14 cărţi de politică externă şi călătorii.
La evenimentul de lansare a cărţii lui Kaplan 'Răzbunarea geografiei. Ce ne spune harta despre conflictele viitoare şi lupta împotriva destinului', organizat la sediul MAE, au participat, printre alţii, ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, directorul SIE, Teodor Meleşcanu, şi senatorul PSD Mircea Geoană.
Rusia nu mai e slabă şi haotică. E condusă de un lider foarte inteligent şi capabil, care gândeşte în termeni de geografie şi de hărţi'Presupun că Putin, fiind un ofiţer de informaţii, nu un funcţionar plicticos, ştie că articolul 5 din Tratatul NATO protejează membrii NATO împotriva unei invazii terestre, dar nu protejează împotriva acţiunilor subversive, împotriva serviciilor de informaţii, împotriva imperialismului prin intermediul companii energetice, mai degrabă decât prin intermediul Armatei Roşii. De aceea, cred că provocarea strategică pentru România şi vecinii săi este să se protejeze nu împotriva unei acţiuni imediate a Rusiei, ci împotriva unei acţiuni subversive lente în următorii cinci ani', a afirmat Kaplan, analist-şef pe probleme de geopolitică al Stratfor.
Sursa : http://www.capital.ro/rusii-ar-putea-lovi-romania-nato-nu-ne-apara.html



Paradă militară la Moscova pe 9 mai 2014 (sursa: kremlin.ru)


In realitate, Kremlinul este condus de un grup de inalti ofiteri KGB , organizatie specializata inclusiv in psihologia maselor( http://www.hotnews.ro/stiri-esential-17293656-cum-ajuns-rusii-urasca-din-nou-occidentul.htm?cfnl= ) . Rezultatul este un  razboi total impotriva democratiei si Occidentului care explica multe din procesele sociale si anomaliile constatate  dupa 1989 in toate statele est-europene si in special in Romania ( Revolutia , mineriadele, tentativa de lovitura de stat din vara trecuta, etc. ). 

Friday, May 9, 2014

Patriotismul versus politicieni , stat, cetateni , cultura si valori , ţară .


Un articol aparut pe platforma Contributors.ro *)  are meritul si curajul de a atinge in aceasta perioada de intensa manipulare mediatica , razboi informational si psihologic , una din cele mai sensibile probleme ale societatii romanesti cu atat mai mult cu cat patriotismul in sine nu are nevoie de definitii savante si de conceptualizari decat pentru ipocriti ( patriotismul adevarat se simte , nu are nevoie de o certificare prin doctorate).
Pe de alta parte , trebui sa spunem raspicat ca , din pacate, tema patriotismului a fost si este inca una foarte usor confiscata de propaganda demagogica a extremismelor de orice fel de la noi si de la altii ( fascism, comunism, etc. ). La fel de adevarat si tragic in acelasi timp, este ca in caz de razboi toate armatele din lume isi aduc soldatii in starea de entuziasm apeland de fapt la instincte biologice ( biologic vorbind, starea de transa a unui soldat care porneste la atac pentru a-si ucide dusmanul cu baioneta este identica cu aceea a unei gorile la atac iar studiile de etologie au demonstrat acest lucru ) si din acest motiv pot construi imaginea dusmanului numai prin diabolizare .

Demonstratia este facuta de cel mai cunoscut caz de non-combat din primul razboi mondial atunci cand nemtii si francezii au interupt ostilitatile la venirea iernii si ar fi trebuit sa le reia in primavara. La comanda pentru reluarea ofensivei, generalii de ambele parti au avut surpriza maxima sa vada ca trupele au refuzat sa atace si ca nu s-a tras nici un foc de arma . Ce nu stiau generalii era ca pe parcursul iernii soldatii de rand avusesera contacte pasnice cu … inamicul , incepusera deja sa schimbe tigari si fotografii si chiar sa se imprieteneasca ( potrivit legendei urbane, totul a pornit de la o fantana aflata pe linia frontului si de la care ambele tabere luau apa de baut, la inceput cu degetul pe tragaci ). Solutia gasita de generali este una de un cinism infiorator pentru civili . Pentru ca macelul sa reinceapa , a fost suficienta mutarea trupelor pe front in alte locatii si acesta a reinceput la aceeasi intensitate.

Revenind la tema articolului , un punct de plecare pentru discutie ar fi o abordare de genul patriotism versus politicieni , stat, cetateni , cultura si valori , tara. Daca definim patrotismul prin demagogie , atunci in mod categoric el “inflameaza “ politicienii , statul, si unii cetateni. Daca definim patriotismul prin sinceritate , atunci orice om normal isi iubeste familia , tara si radacinile, dar atunci patriotismul real include iubirea tarii , a culturii si valorilor ei si a unor cetateni ( adica nu a tuturor, pentru ca nimeni nu poate fi obligat de exemplu sa iubeasca hotii si infractorii, chiar daca ei apartin aceleiasi tari ).
In esenta, cred ca trebuie facuta o distinctie neta intre tara , cultura si valorile ei, si sistemul care o gestioneaza si conduce efemer , si cred ca aici este marea noastra problema. Se confunda mult prea des reactiile de exasperare ale oamenilor respectiv ura declarata fata de coruptie, infractori, deturnarea fondurilor publice ,etc. deci fata de sistem ( politicieni, stat, institutii, etc.) , cu ura fata de Romania.
Poate ca cea mai elocventa demonstratie este facuta de comentariile la o dezbatere din EVZ ( 1500 de comentarii si 120.000 de oameni au urmarit discutiile ) pe tema incorparii in caz de razboi si care arata razboiul deschis dintre cetateni si sistem . Exemplu :
Razboinicul Voinic la 05 mai, 20:32 a spus:
Eu merg la RAZBOI cu banderola pe mana stinga si cu arma in mina dreapta in spate la :
-BOR,popi draci arhieddraci popiti si raspopiti
-Parlamentarii Romaniei
-Partidele Romaniei fie ele de stinga si de dreapata centru ……..etc
-Membrii consiliilor judetene
-Militia Romana
-Justitia corrupta
-Judecatori
-Magistrati
-Procurori
-Avocati
-Guvernul Romaniei MAFIOT
-Birocratia toata a Romaniei
- Functionarii dinFisc
-Functionarii din Primarii
-Doctori
-DSP
-Si altii care au furat si transformat Romania intrun stat MAFIOT SI CORRUPT
ASTEPT CU DRAG CHEMAREA LA ARME
Semnat Razboinicul Voinic
(http://www.evz.ro/dezbatere-daca-te-cheama-armata-la-incorporare-ai-merge-sa-servesti-patria-.html)
 http://www.contributors.ro/editorial/patriotismul-de-consum/#comment-185001

Wednesday, May 7, 2014

Intre claritatea morala si tehnica atribuirii


Disparitia recenta a unui intelectual unic ca Theophyle si atat de pretuit ( "oameni pe care nu i-ai intalnit niciodata, cu care nu ai vorbit niciodata, carora nu le-ai vazut chipul,  al caror nume real nici nu il cunosteai, dar a caror prezenta o credeai eterna, sigura si stabila ca un reper" -Valentin Naumescu ) care a influentat comunitatea virtuala de la noi intr-un mod nemaintalnit pana acum , a fost comemorata sobru pe platforma Contributors.ro( http://www.contributors.ro/fara-categorie/cu-profunda-intristare-iti-multumim-theophyle/ ) printre altii si de catre profesorul Vladimir Tismaneanu
 ( http://www.contributors.ro/fara-categorie/cu-profunda-intristare-iti-multumim-theophyle/#comment-183898 ) .
In mod surprinzator ,  acesta reia comemorarea dar in cu totul alt context :

" S-a stins din viata un autentic prieten al adevarului, democratiei si libertatii. Nu l-am cunoscut personal pe cel care semna Theophyle, dar am scris admirativ despre contributiile sale publicate pe excelentul blog “Politeia” si adeseori reluate aici, pe “Contributors”. A scris generos despre interventiile mele in spatiul public romanesc  (s.n.).Intr-un articol din 2010 trimiteam la remarcabila sa analiza a personajului Ion Iliescu. O reiau aici. Este acel gen de jurnalism elegant, sobru si percutant pe care l-au practicat candva, la “Radio Europa Libera”, Noel Bernard si Vlad Georgescu. Asa va ramane Theophile in memoria celor pentru care adevarul, demnitatea si libertatea sunt valori non-negociabile. Sa se odihneasca in pace." ( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/theophyle-despre-eternii-pucisti-iliescu-si-ponta/

Aceasta initiativa este amendata drastic de catre un cititor al platformei rezultatul fiind un dialog extrem de interesant pentru modul in care se poate desfasura un dialog public la noi  :



F.P. spune:
  1. Analizele politice si geopolitice ale lui Teophyle au avut intotdeauna sarea si piperul pe care il dau echilibrul si nonpartizanatul. I-a repugnat sa innegreasca hartia de scris cu abordari ideologice sau ideologizante, motiv pentru care cred ca o atribuire contrara post mortem ar fi o eroare si o impietate. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
    • Nu inteleg la ce va referiti. Poate sunteti mai explicit. Altfel, mesajul Dvs este criptic si poate fi citit drept insultator. N-ar fi prima oara. Comunitatea Politeia nu a fost si nu este una neutra, fals echidistanta (s.n.). Nu a pactizat cu iresponsabilitatea USL si cu eforturile de a distruge statul de drept. Un exemplu dintr-o mie:
      • F. P. spune:
        Pozitiile de principiu nu pot fi ideologizate, oricat s-ar incerca, sau, cu atat mai putin, personalizate. A fost un semnal pentru cei care vor incerca, fara indoiala, sa-si traga ceva din prestigiul analizelor lui Teophyle pe turta lor ideologica (s.n.). Atitudinea fata de un act al USL, pe care o impartasesc, este una de principiu. La fel, opinia pe care am exprimat-o, nu trebuie confundate pozitiile de principiu ale lui Teophyle cu opiniile comentatorilor din comunitatea Politeia. Inca un gand pios catre Teophyle.
        • Va multumesc pentru clarificare.
          • F. P. spune:
            Ah, dar intre timp vad cu nu ati stat degeaba, ati adaugat o poza ideologizanta, parca pentru a confirma, cu comunistul Iliescu si cu pionierul Ponta! O spun clar de aceasta data, Teophyle nu si-ar dori asa ceva pe “coroana comemorativa” pe care i-ati trimis-o virtual (poate ar fi bine sa retrageti poza, sa fie pastrata cel putin aparenta de comemorare a societatii civile).




In spiritul adevarului,  trebuie sa mentionam totusi ca initiativa amintita este aplaudata de catre un alt autor de pe Contributors.ro  : 


  1. Rasvan LaluRasvan Lalu spune:
    Salut modul generos, pertinent si adecvat în care se face aci opera de memorie pentru unul din cei mai influenti, semnificativi si seminali  producatori de sens din spatiul internet românesc. Sunt convins ca Theophyle vede si se bucura. Tocmai astfel de evocari arata forta ideilor si atitudinilor din asa numitul spatiu virtual, care, iata, este foarte real.


Dupa acest incident  , articolul citat a beneficiat si de un update :

" Update: Pentru Vaclav Havel, cosmarul postcomunist consta in suprematia cinismului,a nemerniciei si a demagogiei. Sunt cele trei patologii (la care, fireste, se adauga si altele precum fariseismul, oportunismul, parvenitismul, impostura, lichelismul) care, asemeni unor paraziti, blocheaza necesara transparenta a democratiei. Blogul “Politeia”, cu ale sale impresionante, arborescente ramificatii, a luptat impotriva acestor maledictiuni ale spatiului public sustinand imperativul claritatii morale. Sunt convins ca va continua sa o faca, pastrand vie acea flacara a unei intransigente etice fara de care ne prabusim in abulie valorica.
Nu a fost filosof politic si nici politolog ori sociolog. Nu scria tomuri savante, dar se ocupa, cu maxima seriozitate si consecventa rigoare, de chestiunile vitale ale Cetatii. Era pur si simplu ceea ce Raymond Aron a numit un spectator angajat. Cred ca modul cel mai onest al recunoasterii valorii morale si intelectuale a scrierilor lui Theophyle este sa le citim si sa le citam..."

Tuesday, May 6, 2014

Alexandru Lele. Omul care a invins sistemul


 " Sistemul Parchetului era de o eficiență înfricoșătoare. Îmi amintesc afirmația făcută public de acest macabru personaj, fostul procuror general al României, Joița Tănase, de tristă amintire, care în legătură cu mine a zis: „La un moment dat, tot vom găsi ceva nelegal făcut de procurorul Lele“. Asta a dus ca în final, timp de șapte ani, împotriva mea să fie formulate 49 de presupuse infracțiuni pe care le-aș fi săvîrșit (s.n.). Joița fusese coleg de an cu Năstase, dar nu asta era important, ci felul în care Joița Tănase percuta la orice ordin pe care îl primea de la acesta."  
          Alexandru Lele*)


măreşte imaginea
                                  
                                                          Interviu cu Alexandru Lele**)
                                                                 Redactia " Bursa "

Reporter: Scandalul morţii procurorului Cristian Panait a revenit în actualitate în acest an, informaţiile scoase la iveală fiind demne de un scenariu de film (ceea ce se va şi întâmpla). Cazul a preluat noi conotaţii politice, mai ales în acest an electoral, când bătălia se dă pe viaţă şi pe moarte.
După 12 ani (s.n.), care este opinia dumneavoastră (posibila concluzie) cu privire la cazul/cazurile Tărău-Lele-Panait-Ponta?

Alexandru Lele: A fost un episod care, la o lectură atentă şi documentată, dovedeşte "războiul" ocult - încă neterminat - dus de serviciile secrete pentru subordonarea zonelor strategice ale justiţiei din România(s.n.). Este fabulos să observi ce "pioni" de mare calibru răspund la comanda acestora, deşi, aparent, ei ar fi "la butoane". Însă, pentru clipa de glorie ce li s-a dat, pot fi - şi sunt - deseori "chemaţi la raport" şi chiar sacrificaţi. Miza "războiului" îmbracă forme diferite, dar ţinta finală este puterea, controlul discreţionar al societăţii. Un efort deosebit se face pentru a nega şi disimula acest "război" subteran. De fapt, nu ar trebui să folosim ghilimelele.

Reporter: Vă consideraţi o victimă a sistemului?

Alexandru Lele: Dacă aş judeca reducţionist, limitându-mă doar la carieră, pot fi - şi am fost - catalogat "o victimă a sistemului". Dar experienţa prin care am trecut mi-a confirmat că există alte valori, mai importante decât funcţiile efemere, pentru care merită să lupţi (s.n.). Pe acestea nu mi le-au putut lua. Chiar şi numai faptul că am rămas în viaţă constituie, în sine, o victorie şi nu m-am victimizat niciodată.

Reporter: Aţi fost suspendat din funcţie în 2002 şi aţi a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, favorizarea infractorului, fals intelectual şi reţinere sau distrugere de înscrisuri. Ulterior, aţi primit soluţii de scoatere de sub urmărire penală atât de la DNA, cât şi de la Parchetul Înaltei Curţi, iar pe 28 ianuarie 2008, Consiliul Superior al Magistraturii a decis repunerea dvs în funcţie. Au trecut şase ani, timp în care, practic, aţi fost scos din joc. Cum comentaţi această tergiversare şi, practic, distrugerea carierei dvs?

Alexandru Lele: În acea perioadă, comanditarii acestui proces au avut ca scop principal decredibilizarea mea, ca să nu fie luate în considerare cele spuse de mine. Or, metoda cea mai eficientă pentru a compromite un om este fabricarea unui dosar penal. Câtă vreme populaţia este ahtiată de circ şi sânge, nu contează cât de hazardate sunt acuzaţiile. În paralel, o mediatizare sistematică pune sub semnul întrebării pe oricine. Pe de altă parte, atâta timp cât responsabilizarea celor implicaţi în astfel de demersuri este o himeră, astfel de practici vor continua. Victimele viitoare vor realiza târziu că, practic, sunt folosiţi mereu aceiaşi algoritmi de compromitere şi că numai personajele piesei sunt schimbate, după nevoie (s.n.). În cazul meu, prin faptul că am apelat imediat la presă, scenariul nu a mai putut fi urmat (s.n.), lucrurile s-au precipitat, a fost necesară deconspirarea pompieristică a generalului Ovidius Păun (prin care, la vremea respectivă, era controlat parchetul) sau a lui Adrian Năstase, care funcţiona ca interfaţă politică. Ponta - "rezerva" ţinută la încălzire, care încă de pe atunci avea mare apetenţă pentru publicitate - s-a trezit vorbind şi abia l-au scos din vâltoare. După moartea procurorului Panait, nu le-a rămas decât varianta temporizării, parchetul asumându-şi restituirea pentru refacerea urmăririi penale a dosarului penal ce mă privea şi, apoi, în faza următoare, scoaterea mea definitivă de sub urmărire penală. Era aceeaşi soluţie pe care procurorul Panait o dispusese în urmă cu circa şase ani şi pentru care a plătit atât de scump. "Vina" pentru care nu l-au iertat pe Cristian a fost că i-a forţat pe dinozauri să se implice direct în caz.(s.n.)

Reporter: În 2011, magistraţii Tribunalului Braşov au admis, în parte, acţiunea dvs şi au obligat Statul Român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, să plătească echivalentul în lei a sumei de 500.000 euro, reprezentând daune morale, despăgubiri materiale de 70.000 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 7858,71 lei. Ştiu că decizia nu era definitivă. Care este stadiul acestui proces?

Alexandru Lele: Înalta Curte a redus daunele morale la 150.000 euro şi a menţinut restul sentinţei. Hotărârea a fost executată voluntar de Ministerul Finanţelor.

Reporter: L-aţi acuzat pe Adrian Nastase, premierul de atunci, că "a intrat cu bocancii în anchetele penale". Pe cine aţi "deranjat" atât de tare încât să fie trimis de la Bucureşti procurorul Cristian Panait ca să vă ancheteze?

Alexandru Lele: După deconspirarea, inclusiv judiciară, a participării lucrătorilor serviciilor secrete la operaţiunile de contrabandă cu produse petroliere (de exemplu, "Dosarul Jimbolia"), centrul de greutate al acestor activităţi de "autofinanţare" a fost mutat în zona de nord-vest a României. Ele nu au încetat, în ciuda faptului că tocmai fuseserăm acceptaţi în structurile euro-atlantice şi ni se cerea transparenţă în privinţa finanţării serviciilor secrete (s.n.). Astfel, ca măsură de siguranţă, implicarea directă a propriilor lucrători în operaţiuni speciale a fost înlocuită cu folosirea interpuşilor, care urmau să fie sprijiniţi şi protejaţi "din umbră" din punct de vedere operativ, informativ şi logistic (s.n.). Tărău a fost o interfaţă de lucru, înconjurat de "locotenenţi" care mediau finanţarea operaţiunilor, consilierea şi protecţia lui în faţa legii. Din acest punct de vedere, "albirea" judiciară a lui Adrian Tărău de după arestarea de vineri seara a constituit o amplă misiune, ce a mobilizat ani în şir "simpatizanţi" ai serviciilor din DIICOT, DNA, CSM, din fostul parchet general, poliţie, instanţe, presă, diplomaţie. Nu cred să mai existe un precedent intern al unei operaţiuni "de salvare" de asemenea anvergură. Oricum, salvându-l pe Tărău, urmăreau de fapt să salveze sistemul. Cine ar mai putea ordona şi dirija o operaţiune transinstituţională atât de vastă şi complexă? De aici înverşunarea permanentă a celor implicaţi în compromiterea mea, coerenţa şi disponibilitatea celor somaţi să răspundă unui astfel de deziderat (s.n.). Altfel, dacă s-ar fi pus problema numai pentru individul Adrian Tărău - dovedit deja ca labil psihic în cazul în care era încarcerat - nu ar fi dat nimeni doi bani pentru salvarea lui de la puşcărie.

Reporter: De ce credeţi că dosarul privind moartea procurorului Panait a fost clasat la doar patru luni de la tragedie?

Alexandru Lele : Era un capitol pe care nu puteau risca să-l ţină prea mult timp neînchis, supus speculaţiilor. Oricum, acestea au continuat şi ulterior acestui moment, alimentate de superficialitatea şi graba anchetatorilor, care, printre alte ambiguităţi lăsate în cauză, nu au verificat şi înlăturat motivat varianta determinării sinuciderii - ca infracţiune distinctă, ce se cercetează din oficiu - sau rolul nefast al fostului ministru al Justiţiei, "Sanda/Paula" Stănoiu, foarte prezentă şi în acest caz.(s.n.)

Reporter: Din declaraţiile din presă ale procurorului Panait, acesta s-a exprimat în faţa familiei: "S-ar putea, după delegaţia aceasta, să fiu ori jos, ori unde sunt". Cum comentaţi? De ce credeţi că ar fi acceptat Cristian Panait o astfel de misiune?

Alexandru Lele: Am cunoscut-o personal, post factum, pe mătuşa lui Cristian şi am convingerea că a spus numai adevărul despre evenimentele pe care dumneaei le-a perceput nemijlocit din această dramă (s.n.). Vreau să cred că, înainte de a fi cunoscut foarte bine această complexă cauză penală, procurorul Panait nu a făcut greşeala de a se fi antepronunţat în faţa superiorilor săi cu privire la soluţia pe care urma să o dea faţă de mine în dosarul care mă privea şi pe care îl instrumenta el. Sper că dosarul nu i-a fost repartizat ca urmare a acestei antepronunţări şi că nu i-a fost condiţionat un viitor salt spectaculos în carieră de arestarea mea. Dacă a semnat un astfel de pact şi, ulterior, când ar fi trebuit să-l ducă la îndeplinire cu preţul încălcării conştiinţei profesionale, nu l-a respectat, demonstraţia conspiraţiei a fost făcută. În acest sens, subliniez cinismul unei remarci din acea celebră expertiză psihopatologică***), ce a fost dispusă şi efectuată în acest dosar pentru a se dovedi o presupusă vulnerabilitate psihică a procurorului Panait, prin care era criticat şi pentru că ar fi râvnit prea mult la o carieră înaltă în magistratură "în ciuda faptului că provenea dintr-o familie modestă"( s.n.).

Reporter: Potrivit informaţiilor din presă, comportamentul lui Cristian Panait s-a schimbat fundamental în noaptea de 27-28 martie 2002, după eşuarea percheziţiei la dumneavoastră acasă. Cum explicaţi acest fapt?

Alexandru Lele : Există un moment "de cotitură" în atitudinea bătăioasă a procurorului Panait ( firescă, de altfel, pentru un magistrat aflat în timpul administrării unei probe de duritatea percheziţiei): acesta a deschis o cameră în care soţia, ca să-i protejeze, îi dusese să se joace pe cei trei copii ai noştri, care aveau atunci 12, 9 şi 7 ani. Orice măsură nelegală şi abuzivă împotriva mea s-ar fi repercutat, în cele din urmă, asupra celor trei fiinţe inocente. Se poate observa că, după această revelaţie, Cristian a refuzat să continue percheziţia, dirijată, dintr-o maşină parcată în faţa casei, de şeful lui direct în Biroul de Anchete Speciale, fostul general de poliţie Ovidius Păun. Or, procurorul Panait ştia că percheziţia fusese încuviinţată ca urmare a unui fals şi că aceasta nu avea niciun suport în logica învinuirilor ce mi se aduceau atunci. De fapt, percheziţia era numai un pretext pentru o înscenare pe care generalul Păun - simţind ezitarea subordonatului său - nu a mai avut curajul să o con-ducă la capăt şi a dat ordinul de retragere din locuinţă. Schimbarea de comportament a procurorului Cristian Panait mi-o explic prin faptul că a conştientizat consecinţele abuzului pe care era cât pe ce să îl facă. Cred că atunci s-a dezis de pactul cu diavolul.(s.n.)

Reporter: Pe 31 martie, Cristian Panait "a revenit la locuinţa sa şi, fără alte explicaţii, a chemat-o pe Eleni Dumitru (mătuşa lui - n.r.) în baie, a deschis robinetul lăsând apa să curgă, timp în care i-a spus acesteia în şoaptă: «Vor să mă scoată nebun(s.n.)», fără să-i precizeze cine anume.
În aceleaşi împrejurări Cristian Panait i-a spus mătuşii sale: Deplasarea la Oradea s-a făcut pentru mine şi nu pentru (Lele - n.r.)!", se notează în Rezoluţia Parchetului, publicată în presă.
De ce ar fi susţinut Cristian Panait în faţa familiei că deplasarea la Oradea ar fi fost pentru el şi nu pentru dumneavoastră?

Alexandru Lele : Ar fi o discuţie mai lungă pe acest subiect. Dacă ducea la capăt grozăvenia pe care i-o ceruseră şefii săi, procurorul Cristian Panait ar fi făcut dovada loialităţii ireversibile faţă de un sistem criminal, aflat pe punctul de a-l înregimenta(s.n.). Pe de altă parte, lăsarea lui în viaţă ar fi constituit o urmă pe care nu şi-o permite niciun asasin. Varianta declarării lui ca nebun era, de asemenea, prea riscantă, deşi s-a încercat. Un observator obiectiv ar fi putut constata ulterior că Panait este, în ciuda unui astfel de diagnostic forţat, un martor credibil, perfect sănătos din punct de vedere psihic(s.n.). Cele relatate de doamna Eleni Dumitru, mătuşa lui Cristian, la care locuia în Bucureşti, sunt scrise la numai câteva zile după tragica lui moarte, sunt foarte proaspete în memoria dumneaei, nu sunt alterate de scopuri ascunse şi - având un caracter atât de personal - nu pot fi bănuite că ar constitui o încercare de manipulare. Trebuie citite şi înţelese exact aşa cum au fost scrise, ca o cronică sinceră a durerii materne(s.n.). Iar cea mai plauzibilă explicaţie a acesteia cred că este cea înţeleasă de mine.

Reporter: Cristian Panait a dispus pe 1 aprilie 2002 scoaterea dumneavoastră de sub urmărire penală, în ciuda faptului că era foarte speriat, aşa cum susţinea presa. Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a dvs a fost, însă, infirmată în aceeaşi zi de şefii procurorului Panait. Cum comentaţi?

Alexandru Lele: Dacă ar fi fost foarte speriat sau supărat pe mine - cum au lăsat să se creadă cei interesaţi de răstălmăcirea actelor lui Cristian Panait - nu ar fi dispus scoaterea mea de sub urmărire penală(s.n.). Ordonanţa respectivă era, însă, o soluţie perfect legală, care, în esenţa ei, a fost confirmată de soluţiile ulterioare, date succesiv faţă de mine de diferite parchete, până în ianuarie 2008, în dosarele formate ca urmare a infirmării acestei ordonanţe de către şefii lui Panait. "Vina" lui Cristian era însă imensă în ochii sistemului: pe de o parte, cum am mai spus, pentru că i-a obligat pe "dinozaurii" din parchete să se implice nemijlocit, în scris şi nu doar prin ordine verbale, în acest dosar şi, pe de altă parte, pentru că a dovedit subordonarea politică a parchetului, prin procurorul general de atunci, sinistrul Joiţă Tănase, care, în aceeaşi zi, a fost obligat să ia măsuri pentru inculparea mea obligatorie - aşa cum anunţase în mod public, deja, premierul Adrian Năstase că s-ar fi dispus(s.n.). Ori, în realitate, procurorul Panait dispusese o soluţie diametral opusă celei dorite şi proclamate de sistem, astfel că a fost chemat alt procuror să mă pună "în orb" sub acuzare, deşi - în declaraţia dată de acesta în faţa celor din CSM - mărturisea că nu a cunoscut dosarul şi că a primit volumele acestuia după ce a semnat ordonanţa de punere în mişcare a urmăririi penale!(s.n.)

Reporter: Credeţi că procurorul Cristian Panait a fost otrăvit sau a fost supus unor presiuni psihologice care să ducă la sinucidere?

Alexandru Lele : Da, cred că a fost o moarte provocată, dar metoda concretă de suprimare a vieţii ar fi putut fi stabilită şi probată numai printr-o anchetă corectă, efectuată de un procuror obiectiv şi independent, într-un stat de drept.

Reporter: Ce a găsit atât de grav la Bihor procurorul Panait?

Alexandru Lele : A găsit dovada că, atunci când există interese, în România dosarele penale pot fi iniţiate, anchetate şi soluţionate în mod abuziv, la comandă şi contrar realităţii probelor administrate legal, ceea ce i-a demolat încrederea într-un sistem în care voia să intre (s.n.).

Reporter: Mătuşa procurorului Panait susţine: "Domnul Ponta ştie exact cine se ascunde în spatele asasinării procurorului Panait! Nu-l învinuiesc personal pe domnul Ponta, dar sunt convinsă că ştie exact cine se ascunde în spatele asasinării. S-a lăudat că i-a fost prieten, aştept cu nerăbdare să ajungă la Putere să văd dacă va redeschide dosarul, căci a fost crimă, nu suicid, aşa cum s-a susţinut". Cum comentaţi?

Alexandru Lele: Ar trebui să răspundă cel vizat de aceste afirmaţii. Mie îmi este clar că Victor Ponta este unul dintre cei mai puţin interesaţi să se stabilească adevărul cu privire la moartea lui Cristian Panait. În realitate, Ponta se teme de acest adevăr. Oricum, şi dacă ar mima un oarecare demers instituţional pentru "redeschiderea" dosarului, el ştie că va fi iarăşi urecheat dacă vorbeşte fără aprobare despre acest subiect(s.n.).

Sursa : http://www.bursa.ro/exclusivitate-alexandru-lele-victor-ponta-se-teme-de-adevar-in-cazul-mortii-lui-cristian-panait-2...&s=politica&articol=236348.html


In loc de concluzii

Nu cred ca exista in ultimii 25 de ani o batalie de o asemenea amploare intre om si sistem , dar pierduta irevocabil de acesta din urma. Alexandru Lele a reusit de unul singur sa penetreze arhitectura megamasinii sociale construita din start impotriva cetateanului si a aprins o lanterna in hrubele acesteia aratand pentru prima data  ce se intampla acolo , cum pot fi striviti oamenii la comanda de sistem si in malaxorul structurilor lui impersonale.
A reusit pentru ca a avut de partea lui onestitatea si adevarul, morala , familia , competenta si patriotismul , trecand toate testele posibile pe care le-ar putea trece un cetatean care crede in statul de drept pentru ca rezistenta la 7 ani de presiuni, şicane si amenintari este posibila numai prin speranta si credinta in valorile democratiei si normalitatii.

Din aceasta perspectiva este un neoficial,  dar adevarat Avocat al Poporului  si de ce nu,  un posibil viitor presedinte pentru ca orice roman ar trebuie sa fie  mandru ca are asemenea concetateni care prin calitatile lor personale reusesc de unii singuri sa faca mai mult bine societatii decat un intreg minister.  




Note

*) Sursa : http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/daca-doriti-sa-v-amintiti-o-sinucidere-pe-bune-de-pe-vremea-lui-adrian-nastase/. Acesta a fost link-ul unde era disponibil un alt interviu al lui Alexandru Lele din care am citat si care in mod suspect acum nu mai este activ, dar o cautare pe Google a citatului de mai sus duce exact la link-ul blocat in prezent.

**) Sursa : http://www.bursa.ro/exclusivitate-alexandru-lele-victor-ponta-se-teme-de-adevar-in-cazul-mortii-lui-cristian-panait-2...&s=politica&articol=236348.html

**) Este vorba de celebra "autopsie psihica"  propusa atunci de unele instante implicate in cazul Panait.

Sunday, May 4, 2014

Theophyle sau arbiter elegantiarum al spatiului virtual romanesc


Disparitia lui Theophyle*) este o pierdere unica pentru comunitatea intelectuala de la noi. In peisajul uneori atat de crud si visceral al publicisticii si spatiului virtual romanesc , acesta parea o aparitie aproape extraterestra, un fel de Nicolas Bourbaki sau pseudonim colectiv al comunitatii Politeia. Prin comportamentul sau aparte si modestia sa exemplara ( este unicul caz un care o personalitate de asemenea valoare a preferat sa ramana in umbra si nu in lumina reflectoarelor ! ) a demonstrat ca inteligenta adevarata nu poate fi niciodata desprinsa de morala, bunul simt , educatie, cultura, si respectul semenilor . A crezut in forta si valorile democratiei si civilizatiei europene , in forta ideilor si in virtutile dialogului public , a fost seniorul elegantei civice de la noi influentand in cel mai inalt grad calitatea dezbaterilor din polis-ul romanesc fiind unul din acele spirite foarte rare caruia nimeni nu a putut si nu poate sa-i reproseze nimic.
Dupa aparitia lui Theophyle in spatiul nostru public , nimic nu a mai fost la fel in agora romaneasca pentru ca modelul de discurs public pe care l-a promovat a invalidat orice recurs la “spiritul primar agresiv” .
Acest ” arbiter elegantiarium” al discursului civic de la noi , este unul din putinii intelectuali adevarati si cu constiinta morala care au contribuit poate cel mai mult la refacerea spatiului moral al societatii romanesti distrus de comunism si de 25 de ani de tranzitie dementa.
Prin scoala pe care a creat-o si prin modestia sa incredibila – semnul marilor personalitati – a reusit sa valideze in mod tacit si in dezbaterile publice de la noi , un sistem de valori care se opune constructelor utilizate in manipularile si dezinformarile din mass-media.
Aceasta personalitate unica nu a vrut sa fie cunoscuta in spatiul real pentru ca a dorit sa actioneze acolo unde actiunea este incontestabila si irevocabila, respectiv in lumea platonica a ideilor care poate oricand influenta lumea reala , dar nu poate fi cucerita de nici o armata din lume.
Rezultatul a fost acela ca un singur om, si numai prin forta ideilor si eruditiei sale , a invins de fapt sistemul reusind sa ofere in numai cativa ani ceea ce statul roman, societatea civila de la noi si universitatile noastre , nu au reusit in 25 de ani , respectiv un sistem de valori coerent pentru o normalitate democratica , civica , sociala si europeana. Dintre sutele de autori de pe Contributors.ro , este singurul care a avut o acceptare , recunoastere si validare de asemenea anvergura .
Comunitatea Politeia ar avea si dreptul , si datoria morala sa fondeze o asociatie legala si sa instituie un premiu care sa duca mai departe acest spirit unic in societatea civila romaneasca.
Pentru comunitatea intelectuala si spatiul civic romanesc , seniorul Theophyle a fost , este, si va ramane un arbiter elegantiarum si unul din cei mai importanti fondatori ai adevaratei societati civile de la noi .



*) Theophyle ( numele real, Ion Herescu ) a creat in 2009 blogul numit Politeia construind poate cea mai frumoasa  comunitate din internetul romanesc prin deschidere, pasiunea pentru libertate, demnitate, si dorinta adanca de  a participa la procesul de democratizare a statului. A muncit enorm si a fost un exemplu de spirit civic. Anii din urma i-au construit o legenda. ( Contributors.ro ).

Friday, May 2, 2014

Dupa 25 de ani. De ce acum ?

Comentariul de mai jos a fost facut la un articol aparut recent pe Contributors.ro :


In mod cert, avem un fata inca un articol exceptional al unui adevarat lider de opinie si director de constiinta , si in acelasi timp unul din cele mai bune si clare texte scrise la noi pe tema acestei ideologii hipnotice numita comunism, si nu este singurul caz in care texte de asemenea factura apar abia acum.Cum nimic nu este intamplator si mai ales cand este vorba de publicarea unei asemenea text intr-o platforma de mare audienta cum este Contributors.ro, intrebarea esentiala ar fi de ce este publicat abia acum , care este de fapt publicul lui tinta si ce impact poate avea.
Avem deja o interogatie de acest gen pe forum :


“ Insă mă-ntreb, iată, şi sper că fără a provoca vreo iritare cititorilor imparţiali (căci presupun că dl Liiceanu + fanii se vor supala oricum, vai…): de ce n-o fi scris distinsul domn acest superb eseu prin 1981-82, să spunem, şi să-l fi trimis la “Europa Liberă”, unde vechii săi prieteni, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, abia aşteptau să-l publice? Căci, vezi bine, dl Liiceanu avea toate datele spre a scrie acest eseu încă de pe atunci: avea aceeaşi strălucită minte şi acelaşi bogat talent literar, beneficiind în plus de avantajul prospeţimii minunatelor haruri, pe de o parte; iar pe de alta, “Manifestul Comunist” şi summa operilor, n-aşa?, lui Marx, Engels şi Lenin se găseau pe toate cărările culturii socialiste, ba chiar şi operile lui Stalin, Mao şi ale celorlalţi corifei ai marxism-leninismului erau la îndemâna aproape oricui, aşa că tot să analizezi la ele, şi tocmai ce apăruse şi cartea lui Alain Besançon, la care face trimitere cărturarul nostru, ne mai vorbind acum de faptul că socialismul real, aşadar oglinda vie a punerii în practică a utopiei marxist-leniniste, făcea parte chiar din viaţa de zi cu zi a filosofului Gabriel Liiceanu.” ( AVP )

Ne putem intreba de asemenea si de ce un asemenea text nu a aparut in anii `90 cand deruta politica si sociala a tinerilor studenti de atunci era una maxima . In 1990 , si la o intalnire cu studentii in aula Institului Politehnic din Bucuresti, un tanar student a adresat domnului Liiceanu , si in direct la TVRL , cea mai sfaisetoare intrebare pe care am auzit-o in acele momente , intrebare care rezuma drama unei generatii care avea atunci constiinta morala :
” Domnule profesor, va rugam sa ne spuneti cine sintem noi . Nu mai stim cine sintem ! ”
Raspunsul nu poate fi dat decat prin evidenta negatiei. Acest textul NU a aparut in anii `80 cand ar fi pus in dificultate intreg sistemul politic si ideologic ( sa ne imaginam numai ce efect de explozie ar fi avut prin Radio Europa libera asupra cetatenilor si , atentie, asupra studentilor Facultatii de Filozofie din Bucuresti ! ) , NU a aparut in anii `90 cand deruta tinerilor studenti era maxima si cand Piata Universitatii ar fi avut nevoie de acesta ca de aer ( sa ne imaginam numai ce efect de explozie ar fi avut asupra populatiei , asupra partidelor politice si asupra alegerilor din anii `90 !! ).
Ca sa nu ne ferim de cuvinte, evidenta demonstreaza ca domnul Liiceanu a considerat ca nu a avut misiunea si datoria de constiinta sa il scrie in anii `80 sau `90 , ci are datoria si misiunea sa-l scrie acum , dupa 25 de ani si la spartul tragului cand , este adevarat , depresia sociala apatia populatiei si depresia sociala sunt maxime, dar tocmai de aceea efectul social al unui asemenea text nu mai este unul cu adevarat semnificativ.
N.B. Inca din titlu avem o generalizare retorica dar frapanta ( “ne-a sucit mintile” ) , imposibil de realizat in practica ( in realitate nici comunistii , nici nazistii , nu au reusit sa suceasca mintile tuturor celor din tarile lor… ). Ar fi de reflectat si ramane o intrebare deschisa ce se intelege in acest caz prin “noi” , si de fapt cine sunt cei carora le-a sucit sau le-a rasucit comunismul , cu adevarat, mintile.

http://www.contributors.ro/cultura/o-idee-care-ne-a-sucit-min%c8%9bile/#comment-183722