In mod cert, avem un fata inca un articol exceptional al unui adevarat lider de opinie si director de constiinta , si in acelasi timp unul din cele mai bune si clare texte scrise la noi pe tema acestei ideologii hipnotice numita comunism, si nu este singurul caz in care texte de asemenea factura apar abia acum.Cum nimic nu este intamplator si mai ales cand este vorba de publicarea unei asemenea text intr-o platforma de mare audienta cum este Contributors.ro, intrebarea esentiala ar fi de ce este publicat abia acum , care este de fapt publicul lui tinta si ce impact poate avea.
Avem deja o interogatie de acest gen pe forum :
“ Insă mă-ntreb, iată, şi sper că fără a provoca vreo iritare cititorilor imparţiali (căci presupun că dl Liiceanu + fanii se vor supala oricum, vai…): de ce n-o fi scris distinsul domn acest superb eseu prin 1981-82, să spunem, şi să-l fi trimis la “Europa Liberă”, unde vechii săi prieteni, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, abia aşteptau să-l publice? Căci, vezi bine, dl Liiceanu avea toate datele spre a scrie acest eseu încă de pe atunci: avea aceeaşi strălucită minte şi acelaşi bogat talent literar, beneficiind în plus de avantajul prospeţimii minunatelor haruri, pe de o parte; iar pe de alta, “Manifestul Comunist” şi summa operilor, n-aşa?, lui Marx, Engels şi Lenin se găseau pe toate cărările culturii socialiste, ba chiar şi operile lui Stalin, Mao şi ale celorlalţi corifei ai marxism-leninismului erau la îndemâna aproape oricui, aşa că tot să analizezi la ele, şi tocmai ce apăruse şi cartea lui Alain Besançon, la care face trimitere cărturarul nostru, ne mai vorbind acum de faptul că socialismul real, aşadar oglinda vie a punerii în practică a utopiei marxist-leniniste, făcea parte chiar din viaţa de zi cu zi a filosofului Gabriel Liiceanu.” ( AVP )
Ne putem intreba de asemenea si de ce un asemenea text nu a aparut in anii `90 cand deruta politica si sociala a tinerilor studenti de atunci era una maxima . In 1990 , si la o intalnire cu studentii in aula Institului Politehnic din Bucuresti, un tanar student a adresat domnului Liiceanu , si in direct la TVRL , cea mai sfaisetoare intrebare pe care am auzit-o in acele momente , intrebare care rezuma drama unei generatii care avea atunci constiinta morala :
” Domnule profesor, va rugam sa ne spuneti cine sintem noi . Nu mai stim cine sintem ! ”
Raspunsul nu poate fi dat decat prin evidenta negatiei. Acest textul NU a aparut in anii `80 cand ar fi pus in dificultate intreg sistemul politic si ideologic ( sa ne imaginam numai ce efect de explozie ar fi avut prin Radio Europa libera asupra cetatenilor si , atentie, asupra studentilor Facultatii de Filozofie din Bucuresti ! ) , NU a aparut in anii `90 cand deruta tinerilor studenti era maxima si cand Piata Universitatii ar fi avut nevoie de acesta ca de aer ( sa ne imaginam numai ce efect de explozie ar fi avut asupra populatiei , asupra partidelor politice si asupra alegerilor din anii `90 !! ).
Ca sa nu ne ferim de cuvinte, evidenta demonstreaza ca domnul Liiceanu a considerat ca nu a avut misiunea si datoria de constiinta sa il scrie in anii `80 sau `90 , ci are datoria si misiunea sa-l scrie acum , dupa 25 de ani si la spartul tragului cand , este adevarat , depresia sociala apatia populatiei si depresia sociala sunt maxime, dar tocmai de aceea efectul social al unui asemenea text nu mai este unul cu adevarat semnificativ.
N.B. Inca din titlu avem o generalizare retorica dar frapanta ( “ne-a sucit mintile” ) , imposibil de realizat in practica ( in realitate nici comunistii , nici nazistii , nu au reusit sa suceasca mintile tuturor celor din tarile lor… ). Ar fi de reflectat si ramane o intrebare deschisa ce se intelege in acest caz prin “noi” , si de fapt cine sunt cei carora le-a sucit sau le-a rasucit comunismul , cu adevarat, mintile.
http://www.contributors.ro/cultura/o-idee-care-ne-a-sucit-min%c8%9bile/#comment-183722
