Elita discreta a României


ELITA DISCRETA A ROMÂNIEI

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Dr. Peter Gross , Steven van Groningen, Leslie Hawke, Jean Lauxerois, Peter Damian Hurley

Thursday, October 6, 2016

Cazul Oprea sau diagnosticul de sistem

 Doua articole aparute recent pe platforma Contributors.roClaudia PostelnicescuCazul Oprea – o patologie ; Sorin Ionita - Cazul Oprea şi de-pakistanizarea României ca proiect de ţară)  analizeaza cazul lui Gabriel Oprea dintr-o perspectiva foarte interesanta si in acelasi timp particulara deoarece pun accentul pe persoana si nu pe sistem.  
In viziunea celor doi publicisti cazul Oprea este in esenta unul punctual si definit prin faptul ca o singura persoana ajunge sa dispuna in mod discretionar de toate resursele unei structuri , retele si /sau sistem netransparent :


„Tentaculele reţelei lui Gabriel Oprea( s.n.)  , un om care a accesat, la un moment dat, a treia funcţie importantă în stat şi, fără dezvăluirile unor jurnaliste curajoase, Emilia Şercan şi Sidonia Bogdan, avea toate oportunităţile create pentru a prelua puterea aproape totală, ne-au dezvăluit tuturor mecanismul prin care se construieşte o structură de putere nevăzută şi cum aceasta poate acapara un stat democratic (s.n.), în lipsa atenţiei sau interesului din partea noastră, ca cetăţeni şi a câinilor de pază ai democraţiei –jurnaliştii.”
„Toată operaţiunea Academia de Ştiinţe ale Securităţii, precum şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI) s-au dovedit mecanisme perfect legale (s.n.) prin care s-au derulat şi acoperit ilegalităţi şi corupţie la nivel înalt. Corupţie care nu ar fi fost posibilă fără complicitatea unei întregi reţele de oameni cu o anumită tipologie: parvenitul sferto-doct, dornic de înavuţire şi statut social, beneficii şi putere dobândite prin scurtături.”
„Mai departe, nimic nu a fost suficient: case, maşini, terenuri, fonduri, structuri, doctorate, cărţi scrise, putere şi beneficii colaterale asociate puterii. O patologie care domină România post-comunistă şi din care părem prea fragili să putem ieşi.”
 Claudia Postelnicescu - Cazul Oprea – o patologie ( http://www.contributors.ro/administratie/cazul-oprea-%e2%80%93-o-patologie/ )


„Gabriel Oprea este suspectat nu doar pentru promovări sau grade didactice pe care nu le merită, omul fiind evident sfertodoct. Problema gravă pentru ţară este că a pus la punct, împreună cu alţii (s.n.), un întreg mecanism de patronaj de putere şi promovare socială cu scopul de a conduce România, de la alocări de resurse şi până la numiri de oameni în funcţii, din afara instituţiilor sale oficiale, pe firul scurt.
„Cu alte cuvinte, a încercat să creeze un stat paralel, decredibilizând grav pe parcurs meritocraţia militară şi instituţiile de educaţie: un fel de francmasonerie a analfabeţilor cu  girofar. El însuşi a fost produsul unui asemenea stat paralel în stare incipientă, pe care l-a coordonat şi consolidat din momentul când a ajuns în vârful lui (s.n.).”
„Oprea trebuie să răspundă unor întrebări suplimentare, pe care comisia MapN nu le poate pune: 
- A fost vreodată agent sau colaborator al unor servicii secrete, în timpul ameţitoarei vânturări din armată în civilie şi îndărăt? Poate pe vremea când era bodyguard al lui Miron Cosma, cum sunt zvonurile; sau, contrar legii, când era militar activ?
- A folosit resurse şi reţele politice pentru a avansa pe repede-înainte în ierarhia militară, sărind peste etape? Şi a perfecţionat şi patronat sistemul o dată ajuns în vârful lui, facilitând şi altora cariere militare false?
- A folosit resursele armatei, poliţiei, serviciilor secrete, sistemului de învăţământ cu epoleţi, etc, în activitatea de partid, aşa cum există dovezi anecdotice?”
 „Cu un an în urmă, semnalând acest pericol, numeam aici fenomenul “pakistanizarea României”, după exemplul unei ţări în care, cum se spune, nu statul are o armată, ci armata are un stat (s.n.). Cu care face ce vrea, politicienii civili fiind băieţi de mingi ai generalilor, liberi să se joace de-a politica de ochii lumii, într-un ţarc îngust delimitat de militari şi servicii secrete (s.n.).”
„Pentru ca de-pakistanizarea să fie credibilă, ea nu se poate rezuma la cazul contra lui Oprea de la DNA şi comisia de grade din MapN.”
„Partenerii, clienţii şi loialiştii săi sunt încă prezenţi cu sutele prin instituţii, de la primării până la ministere şi, probabil, serviciile secrete (s.n.); nu în ultimul rând, după cum mi se spune, între cei care îi vor analiza activitatea academică(s.n.).”
 Sorin Ionita - Cazul Oprea şi de-pakistanizarea României ca proiect de ţară
http://www.contributors.ro/administratie/cazul-oprea-depakistanizarea/


Cu tot respectul fata de evaluarile celor doi publicisti consacrati , cred totusi ca perspectiva propusa in acest caz este una inadecvata deoarece eludeaza fondul problemei . In realitate ,  focalizarea numai pe acest caz punctual si asumarea prezumtiei ca o persoana de o asemenea  factura a creat , a  condus sau a dispus de una singura de o asemenea uriasa retea, structura si sistem netransparent , ne aduce exact in situatia de a nu vedea padurea din cauza copacilor.
Oricat de pitoresc , insolit si anormal este cazul lui Gabriel Oprea si reprezentiv pentru cei cu pete albe in CV si cariere fulminante tip MI (http://www.diasporatv.eu/miron-cozma-nu-eu-am-fost-subalternul-lui-oprea-ci-el-era-subalternul-meu/ ;
http://m.cotidianul.ro/article.php?id=264000 ) , el este doar un efect ( persoana este indiferenta in acest caz, in locul ei putea apare oricand alta ).  
Mult mai importanta este cauza care l-a generat ,  respectiv  reteaua / structura / sistemul care a creat si propulsat un asemenea personaj .
Cel mai grav aspect relatat in context este acela ca ilegalitatile si coruptia la nivel inalt au fost acoperite sub umbrela legii ( „s-au dovedit mecanisme perfect legale” – Claudia Postelnicescu )  deci au fost derulate , atentie ,  in viscerele statului roman ceea ce inseamna  ca toata aceasta retea oculta / structura/ sistem  a devenit deja o adevarata metastaza in corpul statului si societatii : 

„Partenerii, clienţii şi loialiştii săi sunt încă prezenţi cu sutele prin instituţii, de la primării până la ministere şi, probabil, serviciile secrete ; nu în ultimul rând, după cum mi se spune, între cei care îi vor analiza activitatea academică .”
Ion Ionita.

In acest context se schimba cu totul datele problemei . Nu mai vorbim de un caz izolat ci de o patologie extinsa care ameninta sistemul imunitar al intregului corp social. Problema este ca o  asemenea maladie nu apare intr-o singura zi , ci intr-o perioada lunga de timp ( un sfert de secol in cazul de fata ).
Radacinile acestei situatii de tip  „gülenist ” ( Sorin Ionita ) respectiv maniera  „de a infiltra structurile publice de putere cu loialişti ( sinonim pentru ce ?! -s.n.) selectaţi pe alte criterii decât cele scrise oficial în lege”,  seamana foarte mult  cu cele de tip „putinist” .  Singura diferenta majora in acest al doilea caz este ca „loialistii” sunt definiti clar drept celebrii „siloviki”( ofiteri din serviciile secrete ruse aflati sub acoperire si angajati ca civili in institutiile de stat ).
Ca atare, problema adevarata  nu este nici cazul Oprea ( grav, semnificativ , dar numai ca punct de plecare ale unei anchete extrem de serioase ) , nici „pakistanizarea” armatei .
Prin insasi definitia ei , in toate tarile civilizate armata se delimiteaza in mod net si prin traditie de societatea civila,  dar in cazul de fata nu vorbim de fapt despre cresterea rolului armatei ( folosita in acest caz drept paravan ) ci despre cresterea rolului serviciilor secrete respectiv despre unele practici specifice mentalitatii conspirative si fostei Securitati.
In realitate, reprezentatii societatii civile stiu foarte bine ca asa cum Partidul Comunist Roman s-a evaporat in neant , dar ne-a lasat mostenire cvasi-intact sistemul administrativ-birocratic pe care l-a pastorit ( chiar si dupa 25 de ani de „democratie si capitalism” preturile cresc in Romania tot in mod planificat si centralizat ...)  , la fel s-a intamplat si cu Securitatea care a disparut ca institutie , dar ne-a donat in mod patriotic securistii ei .
Probabil ca multi reprezentant  de azi ai societatii civile aflati „in statu nascendi” in 1990,  nu mai au cunostiinta acum de faptul ca in acei ani Sandra Pralong a recunoscut in fata presei cum a permis angajarea exact in „Fundatia pentru o Societate Deschisa” ( Open Society ) a unor persoane care au lucrat in fosta Securitate „pentru ca nu era sarcina sa si nu a avut cum sa le verifice” (altfel spus, Open Society  a rapit  in mod implicit unor constiinte oneste posibilitatea de a se manifesta atunci, oferind-o in schimb altora ) si acest lucru poate  fi aflat chiar din articolele , dialogurile si comentariile de pe Contributors.ro .
Pe de alta parte , este putin probabil ca aceeasi reprezentati sa nu cunoasca ce se intampla in tot acest timp in societatea romaneasca si la lumina zilei, adica sub ochii tuturor. In primul rand teza „pakistanizarii armatei si serviciilor ” este contrazisa inca de la sursa . Nu armata este problema,  si nici „pakistanizarea” ei , ci acapararea armatei si implicit a tarii de catre servicii si/sau mentalitatea lor,  respectiv de o mentalitate de buncar specifica fostei Securitati, ceea ce este cu totul  altceva .
Romanii de rand  stiu de multa vreme ca suntem in topul mondial la numarul de servicii secrete si la agenti secreti pe cap de locuitor (http://www.gandul.info/stiri/exclusiv-am-ajuns-lideri-ai-spionajului-mondial-tara-tuturor-serviciilor-cati-agenti-secreti-are-romania-5482995
 ; http://forum.softpedia.com/topic/120890-romania-campioana-mondiala-a-serviciilor-secrete/) , dar reprezentatii oficiali ai societatii civile se pare ca descopera uimiti abia acum.
In cazul de fata , asta inseamna de fapt ca  „loialistii” ( Sorin Ionita ) din institutii,  primarii , ministere, etc. se calca pe bataturi unii pe altii dand simultan note informative si rapoarte la  cel putin unul din cele  6-7 servicii secrete de la noi sau/si  la structura paralela a lui Gabriel Oprea.

In al doilea rand, aceasta realitate nu este decat consecinta finala a unei strategii laborioase clocite exact  in timpul lung in care societatea civila a dormitat  , in mod dezinteresat, desigur.  Totul incepe cu „doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate” care oferă o definiţie exhaustivă a conceptului de securitate naţională :  

„…starea naţiunii, a comunităţilor sociale, a cetăţenilor şi a statului, fundamentată pe prosperitatea economică, legalitate, echilibru şi stabilitate socio-politică, exprimată prin ordinea de drept şi asigurată prin acţiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informaţională şi de altă natură, în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, manifestarea deplină a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului, atributelor sale fundamentale şi a calităţii de subiect de drept internaţional”.

Intr-o interpretare cinica , daca inainte de 1989 „securitatea nationala” era focalizata doar pe detinutii politici  respectiv "dusmanii de clasa " care unelteau impotriva oranduirii de stat respectiv pe anihilarea drepturilor si a persoanei lor , acum aceasta s-a reciclat si se ocupa acum exact de" „exercitarea neingradita” a drepturilor si libertatilor tuturor cetatenilor , dar prin „manifestarea deplină a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului” " ( desi nu este clar deloc cine sau ce il impiedica sa o manifeste ).

Ca lucrurile sa fie cat mai clare , delimitarile sectoriale sunt punctate in limbajul specific :

„ De asemenea, există o anumită confuzie conceptuală şi de cuprindere logică între „apărarea naţională” şi „securitatea naţională”. Suntem de acord cu cei care consideră că „securitatea naţională” este conceptul cu cea mai largă sferă de cuprindere, iar cel de „apărare naţională” reprezintă doar dimensiunea sectorială a acesteia asigurată în principal de către Ministerul Apărării. ”

Rezultatul este unul apoteotic prin care decidentii politici actuali ar trebui transformati in corpore in  potentiali agenti secreti si spioni de elita gen 007 dar  intr-o maniera specifica mentalitatii de cetate asediata existenta la noi prin anii `50 cand statul lupta pe viata si pe moarte cu "rechinii imperialisti care sugeau sangele poporului":

„ Credem că optimizarea formării culturii de intelligence a decidenţilor politici prin implicarea nemijlocită a Comunităţii Naţionale de Informaţii vizează următoarele aspecte:
- reformarea politicilor privind managementul resurselor umane ale partidelor;
- formarea elitelor politice să includă în mod obligatoriu pregătirea în domeniul securităţii naţionale;
- implicarea mediului academic în procesul de formare a elitelor politice în domeniul securităţii naţionale;
- accesul la informaţii clasificate - condiţie pentru înscrierea pe listele electorale;
- programe de formare continuă in domeniul securităţii naţionale a decidenţilor politici.
Sperăm ca prin includerea în cadrul Consiliului Consultativ al Comunităţii Naţionale de Informaţii şi a unor reprezentanţi ai securităţii private să se asigure atât premisele pentru crearea unui cadru legislativ adecvat cât şi un canal optim de comunicare în timp real cu intelligence-ul guvernamental. În acest fel va fi garantată o dezvoltare corectă a securităţii private din România.
Formarea culturii de intelligence reprezintă, în opinia noastră o prioritate a oricărui demers educativ prin cunoaştere, iar coordonarea factorilor implicaţi ONG – uri, medii academice, instituţii cu atribuţii în domeniu să devină o nouă responsabilitate a Comunităţii Naţionale de Informaţii.”
 Sursa : Dr. psiholog Ion Duvac, Comunitatea naţională de informaţii şi cultura de intelligence a decidenţilor politici – actualităţi şi perspective, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Sociologie asistenţă şi socială, Master Studii de Securitate, Bucureşti, 2007

Strategia complexa amintita mai sus a initiat o ofensiva de anvergura pentru confiscarea spatiului civil la care , din nou, reprezentantii societatii civile au dormitat in front ( neintentionat probabil )  cu liderii lor cu tot , si cam de multisor.  In acest caz, mutarea de mare maestru a sistemului  a fost cuplarea tacita a instruirii de securitate, informatii si intelligence cu … spatiul universitar. De aici incolo lucrurile devin cu adevarat palpitante , dar numai pentru cei interesati de subiect :

De la „pakistanizarea” armatei si serviciilor la societatea civila in civil sau false mirari civile dupa 25 de ani 

https://sergiusimion.blogspot.ro/2015/12/de-la-pakistanizarea-armatei-si.html 
https://plus.google.com/114743965090155738432/posts/ULgbnU6BUtF



Surse :





Comentarii Contributors.ro 


  • Sorin Ionita spune:                                                                                         
    Multumesc ca ma citati in extenso, dar nu ma cheama Ion Ionita.
    Dupa cum reiese clar imediat sub titlu.
    • Sergiu Simion spune:
      Mea culpa. Imi cer scuze pentru citarea gresita, dar neintentionata din partea mea , a numelui dumneavoastra cu atat mai mult cu cat v-am citat corect opiniile , nu exista in text vreo aluzie negativa la persoana autorului si cititorii pot constata si singuri acest lucru . Mai mult decat atat, in ceea ce ma priveste sunt impotriva atacului la persoana ( atat de extins in dialogul public de la noi ) pe care l-am denuntat in mod public si l-am inventariat in extenso (https://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html)
      Regretul meu este cu atat mai mare cu cat intr-o chestiune atat de sensibila pentru societatea romanesca cum este cea a acapararii statului de catre structuri netransparente , nu am fost de acord cu perspectiva propusa in articol si v-am criticat in mod civilizat opiniile, dar am ratat ocazia de a afla punctul dumneavoastra de vedere in acest ultim caz.
      In ceea ce ma priveste cred ca discutia in sine era mult mai importanta decat un incident minor si clar neintentionat .
  • man of war spune:

    @ Sergiu Simion
    v-am citit comentariul, foarte bun, pentru care va felicit !
    virusii nu cruta nici un organism viu, dar succesul lor este mult mai facil in cele cu imunitate slabita. or, cine asigura protectia unei societati sanatoase ? educatia, cultura, starea fizica si mentala. tocmai aici s a actionat. generatia PRO (sloganul mizeriei mediatice PRO TV carea a acaparat televiziunea la inceputul anilor 90, si altele desigur, construite dupa acelasi tipar) a fost intoxicata cu minciuna, imoralitate, manele si bollywooduri. toate jagardelele defilau (si defileaza nestingherite) in “prime time”, sint exemplele de succes demne de urmat ! inversarea valorilor a venit natural si odata cu ea ascensiunea fulminanta a lichelelor in virful piramidei sociale. asta ca sa enumar una din cauze (care nu-i singulara, desigur)
    • Sergiu Simion spune:
      Multumesc pentru apreciere . Aveti perfecta dreptate , stim cu totii ca in realitate este mult mai mult decat atat ( https://sergiusimion.blogspot.ro/2016/10/trivializarea-spatiului-public-romanesc.html ) , dar vorba englezului : „ Who cares ?!”
      Sa fim totusi realisti . Au trecut deja peste 25 de ani din viata tuturor ( respectiv cam degeaba… ) si uite-acuş se face o jumatate de secol …
      Este adevarat , la scara istoriei nu inseamna mai nimic, dar totusi trebuie sa mergem inainte, nu ? :) )
    • Claudia Postelnicescu spune:
      @Sergiu Simion – Foarte interesante si utile observatiile, dar eu spun chiar acelasi lucru: ca nu este vorba doar despre Gabriel Oprea, ci despre o tipologie, despre un sistem cu oameni dupa chipul si asemanarea lui, care constituie inca prototipul in majoritatea institutiilor cheie din Romania si ca ar fi bine sa stim sa ii identificam si recunoastem pentru a-i putea expulza si lasa loc liber celor care merita sa fie in posturi de decizie de acest nivel. E o boala care trebuie eradicata, de aici imprumutul din medicina cu patologia. Oprea e doar varful aisbergului.
      • Sergiu Simion spune:
        Comentariul tău e în așteptare.
        De acord. Si articolul dvs , si articolul domnului Ionita , si comentariul meu vorbesc de fapt despre acelasi lucru respectiv despre “ secretul lui Polichinelle” , singura diferenta fiind recursul sau nu la eufemisme care ne trimit direct in “Alice in Tara Minunilor” : nu stim incotro sa o luam pentru ca nu stim de fapt ce cautam si nici unde vrem sa ajungem .
        In acest caz , ceea ce denumiti drept “foarte interesante si utile observatii” ar fi devenit cu adevarat o analiza eficienta daca ar fi fost facute de catre ONG-uri, think-tank-uri ,etc. institute de cercetare,etc. si de catre persoane cu o pregatire juridica ( eu nu am aceasta pregatire ) , dar cum nimeni nu s-a oferit, acestea raman doar la stadiul de simple opinii si observatii civice , si cam atat.
        Pentru a spune lucrurilor pe nume, ca societate in ansamblu de un sfert de secol ne invartim in jurul cozii , iar aici nu statul ( care in acest caz nu poate sau nu vrea sa se barbiereasca singur ) , ci societatea civila cu reprezentantii ei si zecile de mii de ONG-uri pe care le are , nu au nici o scuza pentru ca, intr-o exprimare foarte brutala “ participa , dar nu se baga” deoarece cartoful este prea fierbinte. Prietenii stiu de ce.
        Ceea ce domnul Ionita denumeste drept “pakistanizare”, “gulenism” , “loialism”, iar dvs denumiti drept “patologie ( a imposturii) , structură de putere nevăzută , interese private de grup mafiot, sistem paralel de căpuşare şi afiliere a Statului, de grup mafiot , stat paralel” , etc. , se poate defini foarte clar drept mentalitatea conspirativa in care „sub ceva se ascunde altceva” si comportamentul de tip securist care paraziteaza si sufoca statul roman , stat care recunoaste simptomele sistemului paranoic in care unii fura caciulile tuturor iar societatea ramane prizoniera in starea de parabioza , dar refuza sa recunoasca si boala , deci nu poate administra singur tratamentul corect :
        “După patru ani și jumătate la Bruxelles, chiar dacă n-am fost deconectat de ce se întâmplă în țară, dar întors acasă și mai ales asumându-mi responsabilitatea asta, e lucru care mă doare cel mai mult probabil și pe care l-am resimțit cel mai mult — lipsa de încredere. Nimeni nu mai are încredere în nimeni, pentru că de prea multe ori li s-a spus un lucru, s-au răzgândit cei care le-au spus anumite lucruri sau chiar nici n-au avut intenția de la început să facă treaba asta. Și atunci toată lumea pornește de la prezumția de minciună…”
        In ultima instanta cetatenii au dreptul sa stie ( dar numai daca vor sa afle ) cat de civila este societatea civila si cat de universitare sunt universitatile romanesti ( de Academia Romana nici nu mai vorbim… – http://www.juridice.ro/231688/securitatea-nationala-in-societatea-bazata-pe-cunoastere-intelligence-cunoastere-strategica-si-decizie-bucuresti-26-noiembrie-2012.html ).
        In urma cu 4 ani Universitatea Bucuresti organiza un „workshop tematic” de neconceput in timpul comunismului , uluitor pentru o democratie europeana si trecut sub tacere la unison de catre presa, societatea civila si reprezentantii ei oficiali :
        „Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti organizează sâmbătă, 17 martie 2012, workshop-ul tematic – Evaluarea psihologică pentru permisul de port-armă (??!!-s.n.) : prevederi legale, cerinţe metodologice şi promovarea de bune practici! ( sic!) ”
        Cine si de ce organiza un asemenea eveniment chiar in interiorul Universitatii Bucuresti puteti afla din urmatoarele referinte :
        http://ionduvac.blogspot.ro/2012/04/evaluarea-psihologica-pentru-permisul.html
        https://sergiusimion.blogspot.ro/2009/06/democratie-psihologica-prin.html
        …Pe loc repaus ! :) ) Totul este cat se poate de bine in ceea mai buna dintre lumile posibile., nu ?!

No comments: