Despre ignoranta populara si suficienţa intelectuala si culturala

Un articol aparut recent  in "Adevarul" ( Mircea Vasilescu – Zgarciti ? Nu, ignoranti ) este un excelent diagnostic pentru o anumita mentalitate fiind in acelasi timp inadecvat pentru postura autorului care este si redactor-sef la saptamanalul de cultura "Dilema Veche.
Pornind de la lipsa de succes a subscriptiei publice pentru celebra opera a lui Brancusi „Cumintenia pamantului ” , autorul ataca celebra tema a „ignorantei” unor romani , a „lipsei de educatie” sau , eventual , chiar a „lipsei de inteligenta” a unor concetateni judecati dupa comportamentul lor electoral si social ( „oamenii deschişi la minte şi bine educaţi (s.n.) nu acceptă pomeni electorale şi nu votează orbeşte, nu găsesc scuze pentru plagiate şi pentru alte coţcării.”).
In opinia autorului care pare sa actioneze exact dupa proverbul chinezesc „a te adresa dudului injurand salcamul" , vorbim de o „ignoranta in societate” sau , la limita, poate chiar de un popor ignorant.
Reprosul principal este legat de ceea ce autorul numeste „obsesia cam prosteasca” a celor care se ocupa de educatie, dar si a parintilor al caror univers este acaparat de „pregatirea pentru piata muncii , evaluari nationale , bac , rezultate,etc. "   deoarece „să scoatem din şcoală oameni cu mintea luminată şi întregi la suflet nu e, cum se spune în limbaj de lemn, „o prioritate” ( corect, dar nu rezulta a cui este vina ! ).
Diagnosticul autorului este unul categoric , dar care nu clarifica nimic :

„… cred că ar trebui s-o spunem deschis şi să ne-o asumăm – cei mai mulţi concetăţeni de-ai noştri sunt ignoranţi în materie de artă . Dacă n-ar fi atâta ignoranţă în societatea noastră  , probabil că s-ar fi construit şi şcoli, şi spitale."

 http://adevarul.ro/educatie/scoala/zgarciti-nu-ignoranti-1_57f526265ab6550cb84afb4f/index.html

Deci a cui este vina ?!  A parintilor care nu au alternativa si sunt obligati,   si obsedati sa se ocupe de „pregatirea pentru piata muncii” , etc. a copiilor lor, sau a Minsterului Educatiei si Invatamantului care propune exact aceste obiective prin functionarii sai ?
Citim pe site-ul oficial al acestei institutii :

 „MISIUNEA Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice este să asigure un mediu educațional care să asigure dezvoltarea armonioasă ( adica?! - s.n.) a tuturor beneficiarilor săi, prin promovarea excelenței ( adica ?! - s.n.)  și asigurarea accesului egal la educație ( adica ?! - s.n.).”

 

  VIZIUNEA noastră este de a oferi tuturor beneficiarilor (preșcolari, elevi, studenți etc.) accesul la o educație de calitate ( adica ?!- s.n.) , care să facă posibilă atingerea potențialului maxim( s.n.) pentru fiecare dintre beneficiari, în vederea pregătirii lor pentru competitivitatea globală( s.n.). Ne dorim să asigurăm recunoașterea și garantarea drepturilor beneficiarilor de a-și păstra, dezvolta şi exprima identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă. 

 VALORILE care ne ghidează munca sunt:· 

 

  Integritate ·                     Etică· 

                        Transparență·                     Colaborare·                      

Implicare·                     Responsabilitate  

Sursa : https://www.edu.ro/misiune-viziune-valori-0 

Din toate aceste „obiective”  nu rezulta nici ce inseamna de fapt educatia , nici ce obiective urmareste aceasta , dar in mod evident arta , literatura si muzica , deci educatia artistica , cultura in general  nu constituie o prioritate pentru decidentii domeniului si factorii educationali . Cu alte cuvinte, ignoranta din societatea noastra este una indusa la nivel de sistem.

Daca educatia artistica si cultura nu constituie o prioritate a „educatiei nationale” , ar trebuie sa vedem ce alte instante din societatea noastra militeaza  pentru valorile culturale si isi propun direct sau indirect sa promoveze ierarhii culturale si sa modeleze gustul public ca o contrapondere la ignoranta populatiei invocata de autor.

Revistele culturale cum ar fi de exemplu „Dilema veche” ( revista saptamanala de cultura fondata de Andrei Plesu ) la care autorul articolului in cauza este chiar redactor-sef , ar trebui sa joace exact acest rol.

In mod admirabil , fondatorul acestei reviste de cultura  a pledat in „Adevarul” pentru mobilizarea publica in cazul „Cumintenia Pamantului” :

„E nevoie, însă, şi de o mobilizare publică, pe modelul «daţi un leu pentru Ateneu». Ne aflăm, astfel, dinaintea unui examen pe care românii trebuie să-l dea, pentru a-şi dovedi patriotismul, dincolo de vorbe şi sarmale. Ar fi bine ca oamenii să contribuie, fiecare după posibilităţi, pentru a aduce «Cuminţenia Pămîntului» în patrimoniul naţional. Vom vedea, cu această ocazie, cît efort personal pot adăuga marii noştri patrioţi discursurilor ieftine despre «mândria de a fi român»“. 

Andrei Plesu
http://adevarul.ro/cultura/arte/andrei-plesu-despre-achizitia-operei-brancusi-un-examen-romanii-patrioti-1_56eabeca5ab6550cb8f20c14/index.html

Problema este ca exact acelasi fondator a pledat in aceeasi revista de cultura ( la care autorul articolului analizat in cazul de fata este redactor-sef)  si pentru altfel de valori decat cele de tipul „ Cumintenia Pamantului ” , dar despre care redactorul-sef  amintit nu pare sa nu stie , desi a clamat cu indignare  ignoranta concetanilor iar in calitatea pe care in acea revista de cultura  a supervizat in mod cert articolul de fond al fondatorului : 

Andrei Plesu – Da !  Ma uit la Las Fierbinti !
http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/da-ma-uit-la-las-fierbinti

Paradoxul este unul evident . Una si aceeasi personalitate culturala indeamna cetatenii  intr-un ziar de mare tiraj  sa-si dovedeasca patriotismul donand  bani pentru „Cumintenia Pamantului” ( frumos !), dar intr-o revista de cultura al carei fondator este lauda exact valorile "culturale" de tipul celor promovate de un serial ca „ Las Fierbinti”(sic !).
Si asta in timp ce intr-un ziar de mare tiraj  redactorul-sef al aceleiasi reviste clameaza ulterior lipsa de educatie si ignoranta din societate... 

Slava Domnului ca cele doua articole amintite nu au aparut in aceeasi publicatie pentru ca atunci cititorii ar fi ajuns exact in dilema magarului lui Buridan deoarece nu ar mai fi stiut ce sa aleaga intre doua teze care se bat cap in cap .Vorba marelui Constantin Tanase, si cu asta ce-am facut ?!

Ca sa dam Cezarului ce-i al Cezarului , cum educatia (culturala )  nu pare sa fie o prioritate a Ministerului Educatiei si Invatamantului , aceasta revine nu numai serialelor de tipul „Las Fierbinti”, Trasniti in NATO”, „Tradati in dragoste”, „ Acces direct” etc. ( respectiv  90% din programele posturilor noastre TV ),  ci si unor instante mult mai serioase cum este de exemplu Uniunea Scriitorilor din Romania :

http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html

Pentru a spune lucrurilor pe nume , asistam de fapt la o trivializare a spatiului public (

https://sergiusimion.blogspot.ro/2016/10/trivializarea-spatiului-public-romanesc.html ) .

Intr-un asemenea mediu toxic  nu mai putem vorbi despre educatie, ignoranta cetatenilor ( culturala,etc.) devine un fel de norma sociala iar persoanele cultivate si educate , in mod tacit sau nu , vor fi asimilate in mod fortat abaterii de  la medie,  inadaptarii sau chiar deviantei sociale.
Altfel spus , este incorect si nedrept ( mai exact o diversiune foarte abila ) sa acuzam cetatenii de ignoranta , etc. atunci cand  educatia si cultura nu sunt considerate in realitate valori sociale deoarece atat institutiile  statului , cat si instantele societatii civile saboteaza de fapt si educatia , si cultura.
Aici exista punctul de vedere suprinzator al unui reputat specialist de talie internationala  care a reusit performanta absolut remarcabila de a analiza cei peste 25 de ani de aparent haos din laboratorul social  romanesc*) iar una din concluziiile sale este extrem de interesanta :

„ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.
Peter Gross - Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, 2015 )

Ca atare, intrebarile la care ar trebuie sa raspunda clar si statul , si societatea civila sunt punctuale :

Sunt ( sau de ce sunt ) cetatenii ignoranti ?
Sunt ( sau de ce sunt ) cetatenii needucati ?
Voteaza ( sau de ce voteaza) cetatenii orbeşte ?

Accepta ( sau de ce accepta ) cetatenii plagiatul ?
Accepta ( sau de ce accepta ) cetatenii hotia, furturile,etc. ?
........

Da, si ? Who cares ?!  Cartoful este mult prea fierbinte ...
Singura concluzie  este aceea ca si statul ( cu institutiile sale cu tot) si societatea civila ( cu ONG-urile si reprezentantii sai cu tot ) au o problema majora cu decalajul dintre vorbe si fapte , respectiv intre declaratii si intentii ,  deci cetatenii rataciti  intre aceste complicate planuri si planuri ale complicatei realitatii romanesti mai au mult de asteptat pana cand si la noi va apare o societate cu adevarat deschisa. Asta este.




Note 

*) Peter Gross - Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, Bucuresti , 2015)