Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Monday, October 31, 2016

Sociologia metaforei si fascinatia paralogismului social



 Zilele acestea a debutat o adevarata  ora astrala a conferintelor publice despre incompetenta . Profesorul universitar doctor Vintila Mihailescu ,  director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA) a avut o revelatie si ne da asigurari in „Contributors.ro”( http://www.contributors.ro/editorial/corup%C8%9Bie-sau-incompeten%C8%9Ba/
)   ca” adevarata luptă politică nu este deci cu „sistemul corupt”, ci cu sistemul incompetent.”
Revelatia a pornit de la opinia unui ziarist sportiv si fost angajat al trustului Intact care a sugerat o „ipoteza curajoasa” in sistemul justitiar ( nu juridic ) actual :

„ Zilele trecute, pornind de la cel mai recent rechizitoriu în dosarul Colectiv, Cătălin Tolontan sugera însă pe un post de radio că nu corupția, ci incompetența s-a aflat, timp de ani de zile, la originea tragediei; incompetența și indolența. Pornind de aici și dincolo de cazul în sine, acesta a sugerat o ipoteză curajoasă în contextul justițiar actual: și dacă incompetența, și nu corupția se află la originea majorității problemelor noastre recurente? Mă bîntuie (s.n.) de mult aceeași impresie, așa că subscriu și încerc să argumentez.”


Cu totul intamplator desigur , in aceasta lume bantuita exact aceeasi teza este sutinuta in „Adevarul ” de catre criticul literar Nicolae Manolescu (http://adevarul.ro/news/societate/la-originea-raului-incompetenta-1_5813325f5ab6550cb8fd8d6f/index.html).

Pentru criticul Nicolae Manolescu incompenta este  (doar) rodul unei instructii sociale precare si al unei „culturi diluate” si este difuza si generalizata  :

 „În tot ce se întâmplă în viaţa noastră politică şi profesională de câtva timp este rodul incompetenţei, care, la rândul ei, este rodul unei instrucţii şcolare precare. Unde sunt semidocţii de altădată? Trăim într-o lume de sfertodocţi. Iar cultura, spre deosebire de bactericide, se poate dilua, vai, la infinit.”)
Nicolae Manolescu (adev.ro/ofr8by ) .

Pe de alta parte , in viziunea profesorului Vintila Mihailescu incompetenta a aparut dupa Revolutia din 1989, iar aceasta este  vazuta ca o aplicare ad literam a principiului biblic „cei din urma vor fi cei dintai”, dar fara o identificare certa a „legitimilor” si respectiv marginalizatilor ( „ilegitimilor”) :

„ Revoluție sau nu, 1990 a însemnat nu doar o răsturnare esențială de regim, ci și una de valori, de practici și statute sociale. A urmat, inevitabil, o criză de legitimitate: „legitimii” de ieri au devenit, în principiu, indezirabili, iar marginalizații vechiului regim s-au considerat legitimați de revenirea la democrație.”

Rezultatul a fost o „coalitie a piticilor” ( nu conteaza identitatea lor sociala, metaforele au intotdeauna ceva magic ) :

„Ce a rămas? Piticii, incompetenți vicleni, dar frustrați în forul lor intim de lipsa unei legitimități reale: sînt acea categorie perenă de „îmbogățiți de război”, care apare după orice revoluție. Strigătul de luptă, tăcut, dar eficace, al acestei coaliții a piticilor a fost : Incompetenți din toată țara, uniți-vă! Vorba colegului meu, Alfred Bulai, s-a trecut la legitimarea reciprocă a incompetenței…”

In aceasta viziune metaforica, „piticii” profesorului Mihailescu , cu coalitia lor cu tot, joaca exact rolul bubulilor lui Pavel Coruţ deoarece estompeaza identitatea actorilor politici si sociali. Consecinta este una foarte interesanta. In spatiul nostru social au aparut acum „piticii” care , ca altadata teroristii lui Iliescu, trag din toate pozitiile , dar se eludeaza astfel orice identificare certa a lor :  

„Dacă îi lăsăm deoparte, pe moment, pe  „securiști” și „activiști”, despre care s-a scris și s-a vorbit suficient (s.n.) , muncitorii și tehnocrația comunistă ( s.n.- alt termen vag ) au fost cea mai importantă și masivă categorie socială care, considerată „privilegiată” de vechiului regim, a devenit în consecință blamată moral și marginalizată social în noul regim.”

In principiu, in aceasta viziune foarte interesanta a la Vasile Ernu : "...Și să vă ferească Dumnezeu de furia omului flămând…..(https://www.facebook.com/vasile.ernu/posts/10154227034329825 ) , nu este clar daca a fost sau nu revolutie, nu este clar cine sunt „ilegitimii”de ieri  , „securistii” sau „activistii” ,  nici cine sunt „marginalizatii” de ieri si de azi, nici cine sunt „piticii” care au ocupat scena sociala.  Rezultatul este o viziune ( sociologica ?) expresionista a spatiului social populat de simboluri si rezumata perfect intr-un vers al unui  poet englez ( „Avenit ceva in lume fara chip si fara nume”).
De fapt, daca de gandim ca „Sociologia” s-a cuplat nu se stie de ce cu „Asistenta sociala” (  de fapt,  un anumit tip de „asistenta sociala ”...) rezultand facultatea bizara de  ( „Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala”) iar ambele cu conceptul intregrator de „Securitate Nationala” intrucat organizeaza in cadrul Universitatii  studii si mastere in Securitate” (https://www.scribd.com/document/43797433/Duvac-Cultura-de-Intelligence-a-Decidentilor-Politici-2007 ), avem si o explicatie rationala a acestei viziuni cu totul particulare asupra realitatii sociale.

In sfarsit , generoasa teza a incompetentei actuale presupune in mod implicit existenta unei competente trecute . Ori ceea ce profesorul Mihailescu evita cu multa eleganta , o spune direct un confrate si coleg de-al domniei sale. Intr-un lung interviu aparut cu mai multi ani in urma in „Observatorul cultural” daca imi amintesc corect,  si pe aproape doua pagini de ziar   , sociologul Alfred Bulai a emis o opinie foarte interesanta si antologica pentru un sociolog ( citez din memorie ) conform  careia ofiterii de Securitate erau de fapt cei mai competenti (nu era clar in ce ...) intrucat aveau acces la toate datele ( integrale si netrucate ) despre realitatea sociala din  Romania,  in mod evident inaccesibile cercetatorilor obisnuiti.

Intrebarea interesanta din punctul de vedere al probabilitatilor statistice  este prin ce miracol un profesor universitar de sociologie , un critic literar si un ziarist sportiv specializat in anchete despre sistemul medical se intampla sa impartaseasca  exact aceeasi opinie , despre aceeasi problema sociala si in acelasi timp ? Intamplator, desigur. Cu atat mai mult cu cat raportul dintre coruptie si incompetenta dovedit din plin in ultimii 26 de ani , este transformat in mod savant intr-un fel de " ce-a fost mai intai, oul sau gaina ". 
De aici incolo incep si ipotezele curajoase , si speculatiile , pentru ca in realitatea sociala ambigua de la noi nimic nu este clar si totul se termina in coada de peste. 

http://www.contributors.ro/editorial/corup%c8%9bie-sau-incompeten%c8%9ba/#comment-296251






Note



" E randul tau "

vintila mihailescu spune:
Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., o știm cu toții, nu merita să o repet și eu. Dar nu sînt pur și simplu fața și reversul aceleași medalii și nici povestea cu oul și găina: există mari corupți extrem de competenți, dar există și mai mulți incompetenți care nu sînt corupți. Ceea ce vreau să spun este că diagnosticul paușal „România este o țară coruptă” nu este suficient – iar la limită poate deveni riscant. E ca și cum ai merge la doctor și, după un consult minuțios, ți-ar spune, doct: e cam grav!… Cu un asemenea diagnistic nu poți decît să iei antinevralgice, ca să nu te mai doară; sau să te împuști… Nu vreau să spun deci că fenomenul corupției ar fi secundar sau că nu este legat de incompetență, ci doar că incompetența este o boala în sine, care trebuie tratată (și) separat. „Legitimarea reciprocă a incompetenței” crează o epidemie mult mai răspîndită și mai perfidă decît corupția, căci este mult mai puțin vizibilă, mai contagioasă și mai greu de tratat. Asociația persoanelor cu competență limitată, ca să spun așa, este mai numeroasă decît Asociația cleptocraților profesioniști și este mult mai greu de contracarat, căci prostia nu este ilegală și, ca atare, nu poate fi atacată în justiție. Iar persoanele cu competență limitată vor aduna în jurul lor, vor susține și vor legitima mai departe alte persoane cu competență limitată, fără a apela neapărat la corupție: o vor face, cel mai adesea, pur și simplu pentru că sînt convinși că asta e bine pentru țară și popor. De ce? Pentru că, pur și simplu, nu-și imaginează că pot fi alții mai buni decît ei. Pe scurt, ceea ce am vrut să subliniez este că: a) dacă ne rezumăm la corupție (cît se poate de reală și de gravă!), nu vom vedea și masa incompetenților onești, …dar mulți și b) îi vom demobiliza pe cei și onești și cinstiți – căci, încă o dată, și aceștia există și sînt mai mulți decît ne imaginăm! Altfel spus, că „e grav”, o știm, dar tocmai de aceea e nevoie de un tratament diferențiat.




Comentarii Contributors.ro


Sergiu Simion spune:
Sociologia metaforei si fascinatia paralogismului social
Zilele acestea a debutat o adevarata ora astrala a conferintelor publice despre incompetenta . Profesorul universitar doctor Vintila Mihailescu , director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA) a avut o revelatie si ne da asigurari in „Contributors.ro” ( http://www.contributors.ro/editorial/corup%C8%9Bie-sau-incompeten%C8%9Ba/
) ca” adevarata luptă politică nu este deci cu „sistemul corupt”, ci cu sistemul incompetent.”
Revelatia a pornit de la opinia unui ziarist sportiv si fost angajat al trustului Intact care a sugerat o „ipoteza curajoasa” in sistemul justitiar ( nu juridic ) actual :
„ Zilele trecute, pornind de la cel mai recent rechizitoriu în dosarul Colectiv, Cătălin Tolontan sugera însă pe un post de radio că nu corupția, ci incompetența s-a aflat, timp de ani de zile, la originea tragediei; incompetența și indolența. Pornind de aici și dincolo de cazul în sine, acesta a sugerat o ipoteză curajoasă în contextul justițiar actual: și dacă incompetența, și nu corupția se află la originea majorității problemelor noastre recurente? Mă bîntuie (s.n.) de mult aceeași impresie, așa că subscriu și încerc să argumentez.”
Cu totul intamplator desigur , in aceasta lume bantuita exact aceeasi teza este sutinuta in „Adevarul ” de catre criticul literar Nicolae Manolescu (http://adevarul.ro/news/societate/la-originea-raului-incompetenta-1_5813325f5ab6550cb8fd8d6f/index.html).
Pentru criticul Nicolae Manolescu incompenta este (doar) rodul unei instructii sociale precare si al unei „culturi diluate” si este difuza si generalizata :
„În tot ce se întâmplă în viaţa noastră politică şi profesională de câtva timp este rodul incompetenţei, care, la rândul ei, este rodul unei instrucţii şcolare precare. Unde sunt semidocţii de altădată? Trăim într-o lume de sfertodocţi. Iar cultura, spre deosebire de bactericide, se poate dilua, vai, la infinit.”)
Nicolae Manolescu (adev.ro/ofr8by ) .
Pe de alta parte , in viziunea profesorului Vintila Mihailescu incompetenta a aparut dupa Revolutia din 1989, iar aceasta este vazuta ca o aplicare ad literam a principiului biblic „cei din urma vor fi cei dintai”, dar fara o identificare certa a „legitimilor” si respectiv marginalizatilor ( „ilegitimilor”) :
„ Revoluție sau nu, 1990 a însemnat nu doar o răsturnare esențială de regim, ci și una de valori, de practici și statute sociale. A urmat, inevitabil, o criză de legitimitate: „legitimii” de ieri au devenit, în principiu, indezirabili, iar marginalizații vechiului regim s-au considerat legitimați de revenirea la democrație.”
Rezultatul a fost o „coalitie a piticilor” ( nu conteaza identitatea lor sociala, metaforele au intotdeauna ceva magic ) :
„Ce a rămas? Piticii, incompetenți vicleni, dar frustrați în forul lor intim de lipsa unei legitimități reale: sînt acea categorie perenă de „îmbogățiți de război”, care apare după orice revoluție. Strigătul de luptă, tăcut, dar eficace, al acestei coaliții a piticilor a fost : Incompetenți din toată țara, uniți-vă! Vorba colegului meu, Alfred Bulai, s-a trecut la legitimarea reciprocă a incompetenței…”
In aceasta viziune metaforica, „piticii” profesorului Mihailescu , cu coalitia lor cu tot, joaca exact rolul bubulilor lui Pavel Coruţ deoarece estompeaza identitatea actorilor politici si sociali. Consecinta este una foarte interesanta. In spatiul nostru social au aparut acum „piticii” care , ca altadata teroristii lui Iliescu, trag din toate pozitiile , dar se eludeaza astfel orice identificare certa a lor :
„Dacă îi lăsăm deoparte, pe moment, pe „securiști” și „activiști”, despre care s-a scris și s-a vorbit suficient (s.n.) , muncitorii și tehnocrația comunistă ( s.n.- alt termen vag ) au fost cea mai importantă și masivă categorie socială care, considerată „privilegiată” de vechiului regim, a devenit în consecință blamată moral și marginalizată social în noul regim.”
In principiu, in aceasta viziune foarte interesanta a la Vasile Ernu : “…Și să vă ferească Dumnezeu de furia omului flămând…..” (https://www.facebook.com/vasile.ernu/posts/10154227034329825 ) , nu este clar daca a fost sau nu revolutie, nu este clar cine sunt „ilegitimii”de ieri , „securistii” sau „activistii” , nici cine sunt „marginalizatii” de ieri si de azi, nici cine sunt „piticii” care au ocupat scena sociala. Rezultatul este o viziune ( sociologica ?) expresionista a spatiului social populat de simboluri si rezumata perfect intr-un vers al unui poet englez ( „Avenit ceva in lume fara chip si fara nume”).
De fapt, daca de gandim ca „Sociologia” s-a cuplat nu se stie de ce cu „Asistenta sociala” ( de fapt, un anumit tip de „asistenta sociala ”…) rezultand facultatea bizara de ( „Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala”) iar ambele cu conceptul intregrator de „Securitate Nationala” intrucat organizeaza in cadrul Universitatii studii si mastere in Securitate” (https://www.scribd.com/document/43797433/Duvac-Cultura-de-Intelligence-a-Decidentilor-Politici-2007 ), avem si o explicatie rationala a acestei viziuni cu totul particulare asupra realitatii sociale.
In sfarsit , generoasa teza a incompetentei actuale presupune in mod implicit existenta unei competente trecute . Ori ceea ce profesorul Mihailescu evita cu multa eleganta , o spune direct un confrate si coleg de-al domniei sale. Intr-un lung interviu aparut cu mai multi ani in urma in „Observatorul cultural” daca imi amintesc corect, si pe aproape doua pagini de ziar , sociologul Alfred Bulai a emis o opinie foarte interesanta si antologica pentru un sociolog ( citez din memorie ) conform careia ofiterii de Securitate erau de fapt cei mai competenti (nu era clar in ce …) intrucat aveau acces la toate datele ( integrale si netrucate ) despre realitatea sociala din Romania in mod evident inaccesibile atunci cercetatorilor obisnuiti.
Intrebarea interesanta din punctul de vedere al probabilitatilor statistice este prin ce miracol un profesor universitar de sociologie , un critic literar si un ziarist sportiv specializat in anchete despre sistemul medical se intampla sa impartaseasca exact aceeasi opinie , despre aceeasi problema sociala si in acelasi timp ? Intamplator, desigur. Cu atat mai mult cu cat raportul dintre coruptie si incompetenta dovedit din plin in ultimii 26 de ani , este transformat in mod savant intr-un fel de ” ce-a fost mai intai, oul sau gaina “.
De aici incolo incep si ipotezele curajoase , si speculatiile , pentru ca in realitatea sociala ambigua de la noi nimic nu este clar si totul se termina in coada de peste.
  • man of war spune:
    dupa 90 napircile securist / nomenclaturiste s au salvat. ba mai mult, au acaparat toate pirghiile economice si de putere (doar erau cele mai competente! )
    dupa alti 25 de ani, timp in care au mai ingenunchiat o data romania, furind o si mutilind o cu o si mai mare salbaticie, competenta clamata la inceput se ntoarce impotriva lor si se recurge asadar la subterfugiul incompetentei (ca circumstanta atenuanta). nu mi se pare deloc interesanta “disectia intelectuala” a unor jivine nascute din iliescu : nastase, ponta etc. insa locul lor nu i printre oameni ci dupa gratii pentru furt si distrugere calificata
    • Sergiu Simion spune:
      Punct. Care “naparci”?! “Piticii incompetenti” sunt pe val ….La fel de interesant ar fi fost si un raspuns al profesorului Mihailescu , dar care aproape sigur nu va veni niciodata ( decat , poate ca atac la persoana :) ) :) ) !
  • Rasvan LaluRasvan Lalu spune:
    Excelent, domnule Simion !
    Nu am urmărit această dezbatere de la început, dar subtila Dvs analiză m-a făcut să recuperez timpul pierdut: pare într-adevăr o campanie, iar dacă este totuşi o coincidenţă, atunci ea nu poate decât ilustra cunoscutul adagiu „les grands esprits se rencontrent” într-un mod în care miracolul bate probabilitatea…
    Cât despre flagelul endemic al incompetenţei, acesta n-a apărut în 1990 ci exact 42 de ani mai devreme: odată cu insturarea Republicii Populare Romîne, absolut toate instituţiile statului – care oricum acaparau întreaga viaţă economică, culturală, socială – au fost epurate de tot ce reprezenta competenţă, decenţă şi civilizaţie, oamenii „vechi” fiind înlocuiţi de „pitici” proveniţi din straturile cele mai joase ale societăţii, desperados dispuşi să servească fără crâcnire dictatura proletariatului, care-i ridicase şi-i „făcuse oameni”. Practic în orice ocupaţie sau profesiune care necesita un minim de calificare, discernământ şi deci, independenţă, toţi cei autentic calificaţi au fost înlocuţi cu nepricepuţi şi needucaţi, de regulă oameni de nimic, dependenţi de noul regim criminal. Atunci s-au pus bazele imensului sistem de impostură şi incompetenţă care continuă pînă azi: semianalfabeţilor activişti de partid, securişti şi directori ai anilor 50 le-au luat locul agramaţii „oameni de afaceri” şi politicieni cu doctorate româneşti ai zilelor noastre – continuitatea sistemică şi stilistică este strigătoare la cer.
    Despre asta, analiştii noştri tac pudic, încercând acreditarea ideii că actualii impostori şi incompetenţi sunt un fenomen nou, specific ultimilor 27 de ani. Prin această manevră, ei introduc indirect ideea că specialiştii regimului comunist ar fi avut vreo legitimitate (profesională, intelectuală, morală). În realitate aceia au fost primii impostori şi uzurpatori, care iată, se văd azi puţin daţi la o parte de noile valuri de impostori şi incompetenţi.
    Aşadar, dacă cineva doreşte veştejirea flagelului incompetenţei şi imposturii generalizate, de altfel cu totul real şi de o imensă perniciozitate, atunci trebuie mers la cauzele sale prime, la momentul instaurării sale, în anii 50, de către dictatura proletariatului. Doar aşa i se poate înţelege esenţa şi eradica cauzele, ce au rămas aceleaşi de acum 65 de ani: capturarea societăţii de o clică de bandiţi politici.
    Un al doile aspect criticabil este contrapunerea operată între incompetenţă şi corupţie, ca şi cum anti-corupţia ar fi doar o inutilă soluţie paliativă la … incompetenţa care generează corupţie. În realitate anticorupţia este un tratament simptomatic, care deşi nu poate merge la etiologia răului, combate măcar efectele sale.

             Sergiu Simion spune:
01/11/2016 la 8:54  
Multumesc pentru apreciere, domnule Lalu. Problema in acest caz nu este o simpla divergenta de opinii ( foarte normala de altfel intr-o societate europeana si democrata ) ci ocultarea unor realitati construite in mod constient dar “fara morala si fara prinţipuri” “: 
“…Bucuresti 2008 . Facultatea de Litere Bucuresti, Specializarea Comunicare si Relatii Publice, instruieste in mod oficial studentii ca ” nu conteaza aplicarea standardelor morale” :
“ …ca performeri, indivizii nu sunt preocupati de problema morala a realizarii standardelor ci de problema amorala a producerii acelei impresii convingatoare conform careia aceste standarde sunt realizate”. Altfel spus nu aplicarea standardelor morale conteaza ci impresia ca aceste standarde sunt realizate. De aici importanta acordata “managementului impresiilor “ domeniu inca prea putin aplicat in studiul actual al comunicarii sau in strategiile utilizate in relatiile publice .”
( Citat din Erwing Goffman in “Imagine personala in mass-media – Note de curs, Bucuresti, 2008, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de litere , ID – an III , p.39) . 
Teza este este sustinuta si in spatiul public prin invocarea jumatatii pline a paharului de catre domnul politolog Dan Pavel : “Oricare ales in mod direct, indiferent de ocupatie sau notorietate, are legitimitate.”Dan Pavel – Singuri ne-am facut-o” ( http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-12-01&id=246191 )
Prin aceasta teza a “legitimitatii” au fost alesi si mentinuti in Parlament si indivizi cu dosare penale care dupa aceea au beneficiat de imunitate si , conform unei reguli adanc inradacinate, au uitat sa mai plece. Tot prin aceasta teza au candidat pentru un loc in Parlament luptatori K1,cantareti,etc. iar cercetarea despre “marii romani” a reusit sa puna valorile nationale in acelasi plan cu prostul gust si vulgaritatea.
In mod logic, conform unor opinii expuse in mass-media de absolventii de marca ai acestei facultati, nu exista nici o diferenta morala intre doctrinele politice si implicit intre comportamentele actorilor politici care au la baza aceste doctrine deoarece acestea sunt o “ marfa “ ca oricare alta , in acest caz fiind vorba de un “marketing politic”. Pe termen lung , consecintele unei astfel de atitudini sunt majore si acest lucru este acum foarte vizibil dupa aproape 18 ani de eforturi constante . Metaforic vorbind, in 1990 statura morala a Seniorului contrasta shakeaspearian cu o declaratie top-soc de atunci : “Da, sunt un porc ! Dar sunt porcul dumneavoastra !” . Daca atunci aveam un singur caz de devianta morala si sociala pe ecranul TV, acum avem de-a face cu n clone care au ajuns sa ocupe in mod democratic aproape toate ecranele TV.”
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Noua%20ordine%20morala%20de%20Sergiu%20Simion.htm) 
Asa ne-am trezit in situatia aberanta in care penalii au ajuns sa conduca in mod legal o tara ( aici juristii tac malc !!! ) , analistii politici vorbesc despre “dreptul democratic de a fi ales”(sic!) “) , iar directorii de constiinta si liderii de opinie si jurnalistii verosi militeaza direct sau nu pentru a considera drept normalitate sociala situatia irationala in care indivizi cu dosar penal sunt alesi “democratic” ( uneori chiar din inchisoare !) sau conduc destinele cetatenilor onesti din postura de ministri, parlamentari sau primari, iar reprezentantii constiintei sociale poarta discutii savante despre “incompetenta”.
Nu stiu ce parere au juristii despre aplicarea dreptului sau sociologii despre sociologie , dar psihologii isi frang deja mainile in fata drobului de sare dupa ce au inteles , in sfarsit, in ce catastrofa si-au impins propriul domeniu si cu propriile maini (http://www.contributors.ro/cultura/sa-bata-clopotele-pentru-psihologia-romaneasca%E2%80%A6/ ). La mai mare !
Altfel spus , s-a ajuns pana aici, respectiv in starea de parabioza a societatii romanesti si pentru ca stiintele sociale de la noi ( istoria ,dreptul , sociologia, psihologia, filozofia ) sunt in realitate domenii nereformate care , prin reprezentantii lor oficiali , inactiune si neimplicare, au ridicat mingea la fileu celor care au confiscat societatea, dar pe lumea aceasta totul se plateste, nu ?

No comments: