Fobia de proceduri

Un articol aparut recent pe Contributors.ro ( Mihai Badici – Masuri si proceduri )  ne ofera  opinii  surprinzatoare pentru o persoana cu o pregatire umanista si cu atat mai mult pentru una cu pregatire tehnica (http://www.contributors.ro/author/mihai-bdici/?bio) :

„ Inginerilor nu le place să scrie proceduri, iar IT-ştilor cu atât mai puţin. 

"Pentru că, încă o dată, inginerilor, şi în general profesioniştilor nu le place să scrie proceduri.”

In primul rand, autorul confunda specificul unor domenii ( cum este in acest caz creativitatea specifica domeniului IT ) cu importanta standardelor si procedurilor specifice altor domenii.
Un exemplu . In vara trecuta un tanar IT-ist din Bucuresti a aplicat pentru o banca occidentala de la noi. Dupa exact doua ore din prima zi de munca , si-a depus demisia motivand ca „nu poate lucra cu atatea restrictii” spre uimirea sefului de la resurse umane care nu a putut intelege un astfel de comportament care sarea din grila pe care el o utiliza de obicei.
In al doilea rand, autorul nu pare sa inteleaga importanta respectarii unor proceduri care sunt esentiale in domeniul tehnic, economic,etc. Aceste opinii sunt mai degraba reprezentative pentru mentalitatea unor functionari de la stat si pentru cei abonati la contracte cu statul decat pentru o mentalitate moderna si europeana :

„ Cum ziceam, înainte de 2008 nu puteai să faci nici cel mai mic biznis cu statul(s.n.) dacă nu aveai o certificare ISO ( evident, statul însuşi nu ştiu dacă are vreo certificare, dar cel puţin de afară pare complet haotic, deci această cerinţă pare oarecum incompatibilă, dar asta era situaţia).” 

„Aşa că s-a construit la repezeală o industrie (s.n.)a certificărilor ISO. În general tot din marea categorie a inginerilor fără vocaţie sau fără perspective (s.n.), disponibilizaţi de prin fabricile comuniste care funcţionau tot pe principiul „s-a dispus”; pentru că în general clienţii nu doreau acreditarea pentru a-şi îmbunătăţi propriile procese ci pentru a putea să participe la licitaţii, şi pentru că pe de altă parte autorizarea costa destul de mult iar pentru „beneficiar” rezultatul nu era neapărat vizibil, această industrie a început să producă mormane de hârtii, pentru a-şi justifica banii încasaţi.” 

„ Dacă însă un fierar ar implementa o procedură ISO cu una din aceste firme, caii ar muri desculţi.”(?!)

In esenta, autorul subestimeaza pur si simplu importanta standardelor internationale in domeniul calitatii si managementului si aduce in derizoriu eforturile Romaniei de a implementa aceste standarde care nu trebuie confundate cu comportamentul veros al unor functionari de stat sau privati care "adapteaza " normele europene la interesele lor particulare.
Problema este ca fara indeplinirea acestor standarde Romania nu se poate desprinde niciodata de birocratia impersonala traditionala la noi si nici de sindromul iresponsabilitatii sociale in care intotdeauna „mortul este de vina” . Fara indeplinierea acestor standarde,  Romania nu va scapa niciodata de blestemul haosului institutional din sectorul de stat ( Romania virtuala sau de la "open data" la "fake data") prin traditie incapabil sa ofere date certe  si de improvizatia din sectorul privat romanesc in masura in care nu utilizeaza inca aceste standarde.
Chiar si numarul exact al populatiei Romaniei este obiect de disputa (!) intre Institutul National de Statistica , Ministerul de Interne , Biroul Electoral Central si Autoritatea Electorala permanenta generand situatii tragicomice la nivel social ( http://cursdeguvernare.ro/vasile-ghetau-alegerile-europarlamentare-2-milioane-de-rezidenti-in-alte-tari-rataciti-intre-ministerul-de-interne-autoritatea-electorala-permanenta-si-primarii-2.html ).
In mod evident procedurile sunt esentiale pentru orice tara europeana incepand cu semnalizarea gropilor de pe strazi si terminand cu construirea centralelor nucleare. In anii `90 , muncitorii canadieni de la Centrala Nucleara Cernavoda semnalizau cu banda galbena, si conform standardelor lor , orice groapa mai adanca de 20 de cm spre amuzamantul copios al omologilor lor romani care radeau de ei , uitand ca doar prin respectarea unor standarde proceduri pe intreg fluxul tehnologic ( inclusiv in pregatirea personalului ) canadienii au realizat cele mai sigure centrale nucleare din lume.
Si totusi, desi au trecut atatia ani , la noi inca mai mor oameni in mod stupid deoarece cad in gropile nesemnalizate corespunzator pe strazi sau printre blocuri pentru ca nu exista sau nu se respecta o procedura , si doar strainilor le trece prin cap sa solicite despagubiri in aceste cazuri ( http://www.evz.ro/a-cazut-intr-un-canal-fara-capac-la-1-decembrie.html ). Daca mai scapa cu viata , bineinteles.
Dincolo de arhicunoscutele gropi nesemnalizate de pe strazi si de infectiile nosocomiale din spitalele noastre tipice pentru inexistenta si /sau incalcarea procedurilor ,  este dramatic faptul ca dupa un sfert de secol de la Revolutie procedurile aplicate la noi intr-o situatie de urgenta sunt si acum inaccesibile oamenilor obisnuiti fiind incadrate la rubrica „secret de stat”( probabil ca sa nu poata fi nimeni tras la raspundere ! ) :

„România are nevoie de o procedură simplă, clară şi accesibilă pentru situaţiile de urgenţă, atrag atenţia specialiştii. 

În ţara noastră, doar anumite persoane au acces la un set de norme aplicabile în situaţii limită şi care sunt încadrate drept secret de stat, în timp ce în SUA un aşa-numit plan naţional de răspuns este disponibil în mare parte pe internet.” 

"Sunt o serie de principii de organizare a locului de intervenţie care nu prea s-au respectat niciunde, inclusiv la Colectiv… aţi văzut oameni care erau pe acolo şi care participau şi alţii care lucrau(s.n.). Deci asta trebuie eliminat. Multe dintre neconcordanţele care au fost observate sunt din cauza lipsei de coordonare(s.n.) şi, ce e cel mai complicat lucru de realizat în România, nu prea sunt obişnuiţi să coopereze (s.n.).”
http://www.romania-actualitati.ro/rrapages/view/95703

Dincolo de secretomanie , lipsa de coordonare si lipsa de cooperare, exista ceva si mai dramatic respectiv incapacitatea cronica a statului respectiv a institutiilor abilitate de a interveni in cazuri punctuale :

http://www.businessmagazin.ro/opinii/opinie-george-mioc-ceo-psi-industries-mitul-raed-arafat-se-prabuseste-fara-plasa-de-siguranta-14354027 ;

http://www.b1.ro/stiri/eveniment/raed-arafat-explica-de-ce-bucurestiul-capitala-europeana-nu-are-perne-pneumatice-in-dotare-casarea-lor-in-1997-s-a-facut-pentru-ca-nu-mai-erau-utilizabile-video-112345.html;

http://www.b1.ro/stiri/eveniment/seful-igsu-in-acest-caz-perna-a-fost-adusa-ca-o-masura-cu-totul-exceptionala-nu-ca-o-varianta-viabila-pentru-salvarea-femeii-112343.html

In cazul extrem al unui dezastru major care ar putea afecta mii de oameni , autoritatile abilitate sunt pur si simplu incapabile sa-i faca fata ( http://www.mediafax.ro/social/in-caz-de-seism-puternic-75-din-locuitorii-tarii-ar-fi-afectati-igsu-recunoaste-lipsa-dotarilor-15567358 ).
In acest ultim caz, cum spunea filozofic un ministru din anii `90, putem spera doar in ajutorul lui Dumnezeu , deci nu ne ramane decat sa ne ridicam ochii spre cer.