Moldova are o lege inexplicabilă, fără sens, care limitează votul în diaspora la 3000 oameni / secţie. Aşa încât dacă cele 3000 de buletine se termină, secţia rămâne bine-mersi deschisă încă două, trei sau cinci ore (ca la Londra), dar degeaba. Legea e lege, făcută cu cap, astfel încât degeaba acuzi acum comisia electorală sau Ministerul de Externe – ei se scuză şi nu pot fi traşi la răspundere individual pentru bulibăşeală, ca în România în 2014.
Prin urmare, Maia Sandu a trebuit să lupte în aceste alegeri cu triunghiul galactic, sovieto-oligarhic, format din aparatul de stat (guvernul), opoziţia pro-Moscova (Dodon) şi prietenii lor de la Tiraspol, mobilizaţi în turul doi în regim de urgenţă. Marginal, au stat acasă ceva unionişti radicali, care-i reproşau că nu vorbeşte mai mult de unirea rapidă cu România (deşi Dodon exact cu asta o ataca) precum şi mica sectă urbană “mă p.. pă el dă vot, toţi aceeaşi mizerie” (avem şi noi). Insă evident că nu aceştia din urmă au fost factorul decisiv, ci primii: sistemul.
Nu există în Europa recent vreun candidat / mişcare care să fi urcat în mai puţin de un an, cu zero resurse şi acces la media tradiţională, de la nimic la 38% în primul tur şi 48% în al doilea. Asta arată că moldovenii s-au occidentalizat la propriu, deşi nu încă majoritar, o parte din ei votând cu picioarele pentru proiectul european.
I work at a café named "At Beaver's"
Every day at 8 p.m
I show up at the synth,
And play various soviet trash
Women ask for something about a granite stone in the chest
Men order "Vladimirsky Tsentral",
Someone once asked for ten times on end
In all its aspects, the job is no gem
My friend the pianist is another matter,
He works for Garonian
Honestly, I have a higher music education,
My parents raised me well
But I haven't found a better job:
Here you're either a CFO, or you sweep the yard
The program is dull, ain't it just,
And every day somebody
Tanks up again and starts chasing me
For somehow
Diversifying my tracklist,
I've decided to sing my songs, I'm pretty rich-voiced
I've written a song and sing it for the local Armenians
The song is about a jailed thief,
A tear-jerking story
With a simple chorus: "Moving to Magadan!"
Moving to Magadan!
To Magadan!
That's a shitty song, of course, but the locals like it:
They say, I've got talent, and I must get famous
The crowd is storming "At Beaver's" entrance,
Everybody is waiting for me, greeting me eagerly
The "Beaver"'s owner is happy: dough flows like water
He fired a sessional singer, raised my rate,
He says, "Just sing, Vasya, sing, Vasya, sing!"
We've started selling the ringtone,
People from the FSB come to my concerts,
Above the Black Sea "Magadan" is in the air
Moving to Magadan!
To Magadan!
I'm at a party, singing this track,
Potanin is pleased, drawing my cheque
He is recommending me to all his oligarchic friends
Don't you believe it? He is recommending me
To all his oligarchic friends!
I've won "The Song of the Year", the "Golden Gramophone"
I don't believe my eyes, but I'm not dreaming!
And here is the Minister of Culture raising his glass,
And, guess what? From his iPhone 3G
Victoriously resounds:
Moving to Magadan!
To Magadan!
But, to my regret, I've remained
A one-hit wonder
Just one, but a hit,
Which is know to everyone
Across our immense country
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu