O judecatoare care gandeste ca un infractor

Motivarea judecătoarei Cristina Coarnă care a înlocuit arestul preventiv cu arestul la domiciliu în cazul unui suspect de viol asupra unei minore sechestrate

 „Cu titlul de exemplu, instanța de fond a considerat că un atentat terorist care să genereze victime multiple, un omor care să stârnească frică generală ar putea justifica măsura arestării preventive (…).

În prezenta cauză, faptele inculpatului, deși reprobabile nu sunt de o așa gravitate încât să fi generat o rumoare socială de amploare, o reacție a societății din care să rezulte că oamenii consideră faptele sale ca punându-le în pericol viața, existența în vreun fel. Nu au existat ieșiri în stradă, proteste în presă.

Față de acest aspect, instanța de fond a considerat că în cauză se impune o măsură preventivă, dar în niciun caz cea mai grea, deoarece în cazul infracțiunilor de genocid, atentat terorist, omor calificat, crime împotriva umanității nu ar mai exista temei de luarea a vreunei măsuri preventive, uciderea celor vinovați rămânând singura sancțiune, dar nereglementată de lege. Cum inculpatul nu poate fi ucis, nu poate fi lapidat în piața publică, instanța de fond a considerat că acesta poate fi plasat la domiciliu în arest pentru 60 de zile de la 22.12.2020 până la 20.02.2021 inclusiv ”.

 

https://www.g4media.ro/motivarea-unei-judecatoare-care-a-inlocuit-arestul-preventiv-cu-arestul-la-domiciliu-in-cazul-unui-suspect-de-viol-asupra-unei-minore-sechestrate-faptele-inculpatului-desi-reprobabile-nu-s.html

Intrebarea la care trebuie sa raspunda CSM ,  Ministerul Justiei si Facultatea de Drept  este cum a fost posibil ca o persoana cu aceasta mentalitate si cu acest sistem de valori , dar care a absolvit  Facultatea de Drept si a trecut prin toate filtrele sistemului juridic , sa ajunga un judecator care prejudiciaza victima minora si  incurajeaza violatorul. 

In al doilea rand, recenta "suspendare temporara" nu este o solutie ci doar o "temporizare" pentru ca de fapt nu rezolva nimic. 

Dupa trecerea termenului fixat, judecatoarea se va intorce in sistem  ( cu aceeasi mentalitate si acelasi sistem de valori pentru ca acestea nu se reseteaza peste noapte  ) sau nu ?!

Acest caz este doar unul dintr-o lunga serie de sentinte judecatoresti uluitoare ale unei justitii dezlegata la ochi care , direct sau indirect , incurajeaza infractorii si loveste in victimele lor inclusiv minore. 

Dupa trei decenii de democratie una din marile probleme ale societatii romanesti nu este numai cresterea infractionalitatii, ci si mentalitatea celor desemnati sa imparta dreptatea care uneori sunt lipsiti total de simt moral ( " moral insanity ") si au o gandire si o mentalitate de infractor. 

Note

https://www.libertatea.ro/stiri/cum-a-motivat-tribunalul-braila-desfiintarea-hotararii-prin-care-a-fost-lasat-in-libertate-un-barbat-judecat-pentru-rapirea-si-violarea-unei-fetite-de-13-ani-3422020

https://www.g4media.ro/csm-discuta-luni-daca-o-suspenda-pe-judecatoarea-care-a-inlocuit-arestul-preventiv-cu-arestul-la-domiciliu-in-cazul-unui-suspect-de-viol-asupra-unei-minore-sechestrate-cu-o-motivare-aiuritoare.html

https://evz.ro/judecatoarea-din-braila-a-fost-suspendata.html

Nominalism , realism si bataia in armata ( Ioan D. Gherea, 1946 )

NOMINALISM, REALISM SI BATAIA IN ARMATA

«Ce frumoasă este viața de soldat,

El de toată lumea este respectat».

Cearta între nominaliști si realiști e un caz unic în istoria republicii filosofilor. Ia gîndiți-vă : o polemică prelungindu-se secole! lată pe scurt de ce era vorba. Unii ziceau că există arbori, arborele acesta, arborele celălalt, dar că „arborele” în general e doar în mintea omului, ba chiar nici acolo, că nu e decît o vorba, un nume ; aceștia erau nominaliștii.
Realiștii ziceau dimpotrivă: ” Ce fel de existență au arborii aceștia ?
Azi sunt rodnici, mîine vor fi mari, poimîine nu vor mai fi de loc.
„Arborele” da ! el există cu adevărat; ideea de „arbore” e neschimbătoare, fără început și fără sfîrșit, reală încă înainte de facerea lumii. Mai erau unii oameni împăciuitori și cuminţi, care ziceau că există și arbori individuali și „Arborele” ca idee, fiecare în felul său, dar nu prea erau luați în seamă. Ca în toate polemicele lungi, e probabil ca ambii protagoniști aveau dreptate, fiecare „din punctul său de vedere”, cum se zice. Să presupunem că un nominalist și un realist consideră amândoi, în mintea lor, numărul 17; ambele minţi au de sigur aceiaşi intuiţie: nominalistul și realistul sunt de acord că 17 e un număr, că este un număr impar, că este al optalea număr prim, că e egal cu 15+2, etc. Cele doua intuiții ale lui 17, cea a nominalistului și cea a realistului, au toate insușirile identice afară de una; cum se face că, în ce privește realitatea lui 17, cei doi nu se mai înțeleg? Oare într’adevar ce intuiește unul să difere de ce intuieşte celălalt? Să presupunem că doi oameni nu sunt de acord asupra unei insușiri aritmetice a lui 17: unul zice că 17 e prim, celălalt că nu e. Greşeală celui de-al doilea s’ar putea datora unui calcul greșit, faptului spre pildă că ar crede că 6 x3= 17. Atunci polemica, departe de a ține secole, s’ar rezolva în cîteva minute.. Sau, prin cuvintele „șapte-spre-zece” el ar înţelege altceva decît interlocutorul său, ar numi „șapte-spre-zece” ceea ce primul numește „opt-spre-zece”, dar atunci desacordul ar trebui să se întindă și asupra altor insușiri ale lui 17, căci al doilea ar susține că 17 e par, că e egal cu 15+3 etc.
Rămîne o a treia soluţie : cei doi protagoniști dau sensuri diferite expresiei numă prim. (Lucru cu putință dacă expresia nu ar avea o definiţie precisă).
Tot astfel nominalistul și realistul înţeleg acelaşi lucru prin „șaptesprezece”, dar atribue sensuri diferite verbului a exista. Cînd realistul zice «17 există» iar nominalistul «17 nu există», fiecare din ei încearcă să exprime câte o intuiție care este la fel în mintea celuilalt, numai că aci se află neexprimată, sau exprimată altfel. Dar nu avem nici spaţiul nici timpul pentru a cerceta cele doua sensuri ale noțiunii de «existență».

Sigur că ele se regăsesc în orice minte omenească. Pentru oricine, „Universalele”, cum se zicea pe vremuri, arborele în general, sau numărul 17, într’un sens, există, în altul nu. După cum în Domnul Jourdain se ascundea un prozator ignorat de sine însuși, la fel se ascunde în orice om cîte un nominalist și un realist neștiuți. Dovada e că, pe orice om neprevenit poți să-l aduci să spună : 17 există și că 17 nu există. Dacă îl intrebi de pildă : «Există un număr întreg cuprins între 16 și 18», el va răspunde : «Da, există, este 17 ». Iar dacă îl vei invita să compare pe 17 cu un obiect real individual, de pildă cu masa asta, omul va răspunde tot atît de natural : « Masa asta există, pe cînd 17 e doar o abstracție.»
Dar tendința spre realism, naturală și legitimă de obiceiu, poate lua uneori proportii și forme absolut monstruoase. închipuiți-vă că auziți spunîndu-se: «Suedezii luați în parte sunt mai toți înalți; dar Suedezul în general e cu totul altceva. Suedezul în general e mic de statură». în această afirmație realismul ar merge atât de departe încît ar socoti ideea generală independentă cu totul de indivizii la care ea se referă, încît însușirile ideii să fie contradictorii cu ale indivizilor. Este evident că Suedezul
deslegat de orice relație cu Suedezii individuali ajunge o absurditate. Alt exemplu :«Toți membrii familiei X sunt niste pungași dar familia X însăși e de o cinste perfectă». Ai crede că nici o minte normală n’ar putea gândi ceva similar, …și totuși…, să vedem.

Fără îndoială, poporul român e compus din Români. Un om care primește palme fără să reacționeze adecvat, ba chiar care găsește lucrul dela sine înțeles, e lipsit de demnitate. In armata româna pînă de curînd (poate și acum ?), bătaia era lucrul cel mai curent. Marea majoritate a celor care compun neamul românesc erau obișnuiti în armată să nu crâcnească atunci cînd primeau palme. Deci marea majoritate a Românilor nu avea demnitate. Dar asta nu împiedeca nici pe cei bătuti, nici pe cei care băteau, nici pe restul publicului să vorbească la ocazie de «demnitatea poporului român». Un ofițer care acum câteva clipe îți spunea că ” în armată nu merge fără bătaie», se revoltă că, de pildă, România a făcut nu știu ce concesie unei puteri străine și se întreabă cu tot seriosuI : «Cadrează asta cu demnitatea ?» Spunea adineaori și ce spune acum. Dacă se bate în armată, «demnitatea poporului român», «onoarea poporului român» sunt noțiuni absurde, fără conținut; ele sunt aidoma cu cinstea familiei X, ai cărei. toti membrii sunt pungași. Bine ințeles, poporul român există și existența lui e de altă natură decît cea a unui român determinat; dar e un realism absurd acela care, stapan pe mințile mai tuturor oamenilor, îl impiedecă să vada, pe lîngă multe altele, orice legătură intre poporul român și Românii individuali.
Izvorul acestui realism himeric e în școala primară. ” Poporul român, România, Străbunii Noștri” sunt noțiuni care, așa cum și le asimileaza copilul în clasele primare, nu corespund la nimic, sunt vorbe goale.
Chiar prin faptul ca sunt invățate la școala, conceptele de mai sus sunt simțite ca fără legătură cu practica zilnică; dar afară de asta.
Poporul român si celelalte impun cea mai adanca venerație, ele plutesc, pentru copil, deasupra vulgarei empirii, ele sunt, cum am zice,«sublime».
Desigur, în teorie, copilul știe că parinții lui, vecinii lor și mai toți oamenii din mahala sunt români. Dar una e să știi în teorie și alta să realizezi, să simți. între sublimul Popor român de o parte și vulgarul Nea Ghiță din colț de cealaltă, copilul simte o prăpastie de netrecut. Ce legătura poate fi între oamenii pe care îi cunoaște, oamenii de pe stradă, atât de cotidieni, atât de oarecare, atât de familiari, și Poporul român, cel dela școală, atât de majestos și de nobil. Astfel se face în capul copilului divorțul dintre noțiunile sublime și indivizii vulgari denumiți de ea. Și acest divorț îi rămane întipărit în minte pe restul vieții.

(Nietzsche în „Jenseits von Gut und Böse” ? -Dincolo de bine și de rau-, vorbește cu cel mai mare dispreț despre „Die Hundearz von Mensch, die sich misshandeln liiss, [Nu am putut verifica citatul în germană N.B. ] specia omului-câine, a celui care se lasă maltratat.
O armată în care se bate tinde să prefacă națiunea respectivă într’o astfel de specie de oameni-câini. Sub cuvânt că trebuie menținută o «disciplina de fier», armata devine o școală care atrofiază instinctele ce constitue demnitatea omenească. Nu numai că soldatul nu trebuie să se apere, să loveasca la rîndul lui cînd e lovit de un superior, dar nu trebuie nici să fuga, nici să se ferească, nici să crîcneasă, trebuie să stea drept tot timpul cît e pălmuit. E greu de imaginat o servilitate mai abjectă. Cu timpul se invață cu aceasta, ca și cu celelalte greutăți ale vieții de soldat. La această stare de josnicie ar fi adus poporul român de un serviciu militar rău înțeles, — poporul român adevarat, căci Poporul român din clasele primare continuă oricînd să fie sublim, el e intangibil, plutește deasupra contingențelor.
Ofițerul care își bate soldatii știe totuși că Armata română e o armată de eroi, și pentru acești Eroi simte mai mult decît respect, simte venerațiune. Dar nici prin gînd nu-i trece că acei eroi subliml ar putea fi tot una cu soldații muștruluiti de el, și într’adevar e greu să realizezi în minte aceasta identificare.

Cum să-ți inchipui un erou pălmuit. ba chiar bătut la spate jos (cum se exprima Caragiale), un erou care găsește aceste operații desagreabile dar naturale și legitime ? Nuîncape indoială că marea majoritate a ofițerilor români sunt patrioți, își iubesc sincer Țara și Neamul. Și totuși, mulți din ei fără să-și dea seama tind (sau tindeaua) să scoboare neamul lor la un nivel de abjecție mult inferior animalelor.
(Emerson spune ca e greu omului sa fie moralmente la fel cu animalele; ori e mai presus ori mai prejos ca ele).
Cum se poate asta ? Un realism monstruos, care domnește în mințile noastre ale tuturor, împiedecă orice legătura de idei între sublimul Neam Românesc și bietele cătane de sub ordinele ofițerului. Față de aceștia ofițerul are, în cel mai bun caz, o simpatie condescendentă, ca față de niște ființe mult inferioare lui; pe cînd Neamul românesc se localizează în empireul venerabil al noțiunilor sublime din școala primară.
Lucru straniu ! Ofițerul nu bănuiește niciun moment că ignoră aparținerea la Neamul Românesc a soldatilor săi. Totul se petrece ca și cum spiritul omenesc ar fi făcut din planuri multiple care n-au contact între ele. Pe un plan oarecum oficial ofițerul e convins ca soldații aceștia sunt români, fac deci parte din neamul românesc. Și i s-ar părea chiar caraghios ca cineva să se îndoiască de convingerea lui. Pe alt plan, mai adînc, plan afectiv și fără exprimare, orice legătură între râtanii aștia și Neamul Românesc e respinsă ca imposibilă, și din nenorocire acesta e planul principal, intrucît el determină comportamentul omului.
Am putea da nenumărate alte exemple ilustrînd pluralitatea aceasta a planurilor de conștiință. Să mai cităm doar unul.
Proust spune că, în copilarie sau în prima tinerețe, cînd imaginezi orașe celebre pe care nu le-ai văzut și de care ești atras, introduci în imaginea ce ți-o faci despre ele elemente străine de orice oraș posibil, elemente absurde. De aceea nu poți avea decît decepții cînd le vezi cu adevărat.
Astfel pentru Proust, Parma era un oraș făcut dintr.o substanță netedă, dulce. violetă și stendhaliană (din cauza romanului lui Stendhal «La Chartreuse de Parme»). Totuși, nu e de admis ca tînărul Proust să nu fi știut propriu zis că Parma era un oraș construit ca toate orașele. Pe planul „bunului simț” Proust știa aceasta. Dar în același timp, pe un plan conștient adînc și ascuns, el avea si opinia stranie spusă mai sus. E probabil ca, măcar în copilarie si în prima tinerete, toti oamenii zamislesc astfel de imagini absurde; dar pe planul ofi- cial si comun cu ceilalti, ele rămân necunoscute. Flăcaul de 16 ani de la țară își închipuie desigur, în străfundul minții, miraculosul București în chip tot atât de straniu cum îInchipuia Proust Parma. Și totusi, dacă ai spune țăranului ca un domn învățat, socotit tare deștept de alți domni, credea despre un oras ca toate oraşele că e clădit din ceva dulce, violet și neted, ar zice că astea sunt vorbe de nebun. Astfel putem zice ca propriile lui stari constiente, el le ignora percepîndu-le. Lipsa de legătură dintre planurile profunde ale conştiinţei și planul oficial al expresiei face că Proust e un scriitor greu de înţeles. Barbarii întru psihologie îşi închipuie că toată viaţa lor conștientă se reduce la planul oficial și că ea e pe de-a ‘ntregul rațională ; și citind pe Proust nu pricep de ce e vorba. Marele merit al lui Proust a fost tocmai să dreneze apele întunecate ale conştiinţei subterane până la lumina expresiei. Ar fi de dorit ca ofiţerii români să încerce o operaţie similară.

Absurdul realism de care e vorba îl simți tot atît de clar la cei care condamnă bătaia în armată ca și la cei care o admit. De cîte ori n-aţi auzit discuţii de felul următor. Domnul A. spune: «De geaba, nu poţi face nimic în armata fără bătaie. La care domnul B. răspunde (de altfel pe dreptate) ca în nici o armata a vreunei țări civilizate din occident nu se bate, ceea ce nu le împiedecă să fie armate de mare valoare; că unii ofiteri români reușesc să mențină o disciplina foarte strictă în unitatea lor, interzicând totuși sie-și și subordonaților lor să bată; că ofițerul poate recurge la alte pedepse care inspiră tot atîta frică soldatului ca și bătaia, carcera de pildă ¹), si asa mai departe.
Toate aceste argumente sunt perfect valabile. Dar invocarea lor dovedește că d. B- e stăpînit de acelaşi realism absurd și inconstient ca și d. A. Daca d- B- și-ar da seama cu adevărat că Neamul Românesc se compune din Români individuali, nu s’ar mai încurca cu argumente secundare, ci ar spune: ” E absurd să pretinzi că nu se poate fără bătaie în armata; dar dacă ar fi intr’adevar așa, atunci cea mai imperioasă datorie patriotică ar fi să desființăm armata. Oricît de mari ar fi serviciile pe care ea ni le poate aduce, ele ar fi prea scump plătite, dacă în acelaşi timp ea ar insufla neamulul românesc cele mai josnice instincte de robie.
Armata ne apără libertatea și independenţa, dar ce nevoie de libertate si independenţă ar avea un popor de robi? Mai important decît orice e ca expresiile «demnitatea României» sau «onoarea neamului românesc» să aibă sens și să nu ajungă asemenea cu cinstea familiei X, formată exclusiv din pungași. Toate celelalte probleme, oricît de importante ar fi, sunt relativ secundare față de aceasta.
Noţiunile sublime din clasele primare nu orbesc lumea numai în ce priveste bătaia în armată, să fim cu băgare de seamă, mai ales cînd e vorba de interesul României, de interesul poporului român etc. Pentru că «interesul poporului român» să corespundă unei realităţi trebuie ca numeroşi indivizi români să aibă acest interes. Condiţia pare de la sine înţeleasă și totuşi nu e totdeauna implinită. Foarte des ne închipuim România ca o fiinţă vie, omenească, care suferă, gândeste, doreşte pe seama ei, independent de Romanii individuali. Aceasta imagine poetică ne poate înşela grozav.

România există și are cu totul altfel de «existenţă» decît oamenii care o compun. Tocmai de aceea dînsa nu e ca aceștia o fiinţă conștientă, nu suferă, nu doreşte, nu se bucură propriu zis. Și prin urmare nu are interese deosebite de ale Românilor. «Interesul României» e ca o bancnotă mare, care, pentru ca să aibă valoare, trebuie să poată fi oricînd schimbată în maruntișul intereselor individuale ale Românilor.

IOAN D. GHEREA

Nota 1. Pedeapsă carcerei e necunoscută în armatele apusene. Multi Români îşi închipuie ca ceea ce Francezul numeşte „cachot.” e identic cu carceră. Nimic mai fals. „Le cachot” e celulă strîmtă. în care condamnatul e ţinut singur subt un regim sever, dar fără să fie silit sa stea în picioare. De cate ori am descris unui ofiţer sau unui soldat străin carcera noastră naţională, interlocutorul meu a rămas îngrozit. încercati și vă veti convinge.

Text publicat inițial în Revista Fundațiilor Regale (1946)

Sursa : https://danculcer.wordpress.com/

«««

 ( 2021 ) 

https://adevarul.ro/locale/bacau/doi-politisti-condamnati-batut-crunt-barbat-prins-pescuit-biroul-sectie-gasit-plin-sange-1_600eaf585163ec42714d7e87/index.html

https://newsweek.ro/actualitate/patru-interlopi-care-au-batut-un-notar-pana-l-au-desfigurat-lasati-in-libertate

https://newsweek.ro/actualitate/fratii-sandulache-au-taiat-mana-unei-prostituate-cu-sabia-si-au-batut-o-cu-ea-181-de-ani-pedeapsa

Primitivismul social, dezumanizarea si decivilizarea societatii romanesti

Dupa 30 de ani de democratie modul in care sunt tratati copiii in societatea romaneasca a evoluat de la maltratarea lor in infioratoarele lagare  de stat,  la maltratarea lor in " cluburi private" in care li se pot rupe picioarele sub camerele de luat vederi si sub ochii instituttiilor statului  :

Lagarul de la Cighid ( Spiegel TV, 1990 ) 

Club privat pe post de cresa , Timisoara, 2018

Copil de 2 ani cu piciorul fracturat
( Foto : Opinia Timisoarei )

”O îngrijitoare de 33 de ani de la o creşă din Timişoara ar fi agresat un copil de doi ani. A fost reţinută pentru 24 de ore, iar acum este cercetată sub control judiciar pentru purtare abuzivă şi lovire şi alte violenţe” 

Aurora Voicilă

Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Timiş

"Din punctul nostru de vedere, instituţia nu există în reţeaua noastră şcolară, este un club privat, neacreditat" .

Aura Danielescu 

Inspectoratului Şcolar Timiş

" Creşa în care s-a petrecut totul era de fapt un club privat neacreditat care aparţinea familiei" 

Opinia Timisoarei

La momentul incidentului, fostul internaţional Rotariu susţinea că fiica lui, bolnavă de diabet, ar fi făcut o criză de hipoglicemie : 

" S-a intamplat acum doua zile. Fetiţa se află la spital, are o atelă pusă la femur (s.n.). Fata mea este bolnavă de diabet, avea hipoglicemie. Avea glicemia 50, a luat zahăr şi a făcut 500 glicemia. Practic era inconştientă(s.n.). S-a făcut reclamaţie, ca la orice caz de genul acesta. Ne pare rău că s-a întâmplat aşa ceva”  

Iosif Rotariu 
fost fotbalist international

Cinismul Jandarmeriei Romane

„Așa am început seara, așa vrem să o continuăm! Mulțumim!”

          Fotografie postata de Jandarmeria Romana 

12 august 2018

„Când am văzut poza, zic: ce ai arătat aici către jandarmi? Și spune: l-am întrebat de ce apără Guvernul și nu pe oamenii care protestează. Nu mă deranjează că au vrut să dea dovadă de dialog cu nişte copii, mă deranjează că puteau să spună ce le-au reproșat copiii”

Mama celor doi copii 

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/ce-nu-a-spus-jandarmeria-in-actiunea-de-pr-cu-cei-doi-copii-marturia-mamei-980977

Romania 2017. Starea natiunii, societatii si democratiei si prioritatile de etapa

„De cinci-şase ani, de când intră şi politicienii la închisoare, puşcăriile au devenit mai atractive pentru publicul larg (?!-s.n.) . În ultimii ani, deţinuţii ( care detinuti ? - s.n. ) au făcut presiuni şi au obţinut în   permanenţă mai mult decât copiii din orfelinate  sau bolnavii din spitale. Asta pentru că, dacă pe deţinuţi îi reprezintă nişte avocaţi (s.n.) , pe orfani nu îi reprezintă nimeni(s.n.). Ne facem că nu vedem aceste probleme”

Alfred Bulai

sociolog

Razboiul total dintre clasa politica si societatea romaneasca si implicit dintre stat si cetateni a intrat in linie dreapta . In aceasta situatie singurul obiectiv pentru care se aloca toate resursele si nu se precupeteste nici un efort este dezincriminarea unor fapte penale si eliberarea cat mai rapida a unor condamnati penal . Rezultatul este o lume intoarsa pe dos in care normalitatea sociala este inlocuita cu "moral insanity" si o societate dezumanizata care isi neglijeaza exact categoriile cele mai vulnerabile si se aseaza singura la periferia Europei. 
Cifrele reci ale statisticii sunt mai mult decat elocvente iar cele 138 de comentarii ale cititorilor  de pe Facebook arata si revolta populatiei si dimensiunea fracturii din societatea romaneasca .

Indicatorii de stare 

Hrana unui detinut - 32 lei ( cf : Administratia Nationala a Penitenciarelor ) 
Hrana unui bolnav - 15 lei 
Hrana unui copil de cresa - 12 lei 

Sursa : http://adevarul.ro/news/eveniment/prioritate-norma-hrana-detinutilor-stabilita-nutritionisti-conform-unui-proiect-lege-adoptat-guvern-1_59b6a00f5ab6550cb810b5a7/index.html ; 

Comentariile Facebook ( 138)

Traian-Lelius Staicu Si copiii de la Sate care se duc flamanzi la scoala,aia nu au nevoie de hrana,de un nutritionist?Puscariasii trebuie sa fie in forma cand vor iesi afara la dat in cap si hotii.Traian-Lelius Staicu Si copiii de la Sate care se duc flamanzi la scoala,aia nu au nevoie de hrana,de un nutritionist?Puscariasii trebuie sa fie in forma cand vor iesi afara la dat in cap si hotii.

Îmi placeVezi mai multe reacţii

 · Răspunde · 

84

 · 10 ore

Administrează

10 răspunsuri · 7 ore

Dan Diti Mi se pare normal, doar n-o să iasă de acolo mai slabi decât au intrat. Pe burta goală nici nu știi cum să planifici următoarele infracțiuni...

Îmi placeVezi mai multe reacţii

 · Răspunde · 

38

 · 9 ore

Administrează

1 răspuns

Codău Constantyn habar nu are multa lume cat se fura in penitenciare ( cadrele de penitenciar fura , nu hotii ) , probabil de asta vor sa mareasca norma de hrana a unui detinut ca sa aiba mai mult de furat ;)

Îmi placeVezi mai multe reacţii

 · Răspunde · 

18

 · 9 ore

Administrează

3 răspunsuri · 9 ore

Pop Georgeta Lotica nu va e frica de Dumnezeu!!!!!sa va fie!!dlor guvernanti!!care va preocupati mai mult de raufacatori!!decat de cei bolnavi ,de copii sau de cei care au muncit sa va plateasca voua salariile si pensiile nemeritate!!!RUSiNE!!!!!!

Îmi placeVezi mai multe reacţii

 · Răspunde · 

15

 · 9 ore

Administrează

Cosmin Niță Se duc la inchisoare ca si cum ar merge in vacanta. De ce nu ar contribui si ei prin munca la ridicarea tarii pe care au distrus-o timp de 27 de ani. Nu este este corect sa stai degeaba, mancare si cazare gratis!!! Ce inseamna asta?!

Îmi placeVezi mai multe reacţii

 · Răspunde · 

9

 · 9 ore

Administrează

Mureșan Bogdan Îi simplu ce mai tot calculează. Luăm de la orfelinate și dăm la deținuți... cam asta-i logica.
Acuma că am avut ceva VIP-uri care au stat în beciul domnesc o să vedem ce se schimbă în bine condițiile din penitenciare... reformă nu alta.

Îmi placeVezi mai multe reacţii

 · Răspunde · 

7

 · 9 ore

Administrează

Dinu Marius De la conducerea Paralamentului in frunte cu min Justitiei toti sau dilit rau la Cap....bai DETINUTUL ajunge dupa gratii pentru fatpe rele inclusiv CRIMA, ce inseamna atatea favoruri pentru detinuti?.

Îmi placeVezi mai multe reacţii

 · Răspunde · 

3

 · 9 ore

....................

Sursa : https://www.facebook.com/Adevarul/posts/10155025217471243