Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Monday, July 20, 2009

Interviu la comisia de psihologie educationalã

C-o fi, c-o pãti, copsi - teapã la nivel înalt
Re:Interviu la comisia de psihologie educationalã

As minti sã spun cã nu mã asteptam la asa ceva... dar trebuie sã spun cã nu mã asteptam la ceva de acestã amploare!
Este vorba despre participarea mea la un interviu de atestare, la colegiul psihologilor, la comisia de psihologie educationalã (precizarea comisiei e necesarã pentru cã nu se întâmplã la toate comisiile ce mi s-a întâmplat mie azi). Este vorba despre nerespectarea legii, de fapt a normelor de atestare, elaborate- culmea mirãrii !- tot de cãtre ei.
Va trebui sã mã adun, pentru a deveni coerentã... Deci:
1. Art. 10 lit. c) din normele de atestare elaborate de comisia sus-numitã (în conformitate cu normele de aplicare a legii 213/2004) spune cã poti dobîndi dreptul de liberã practicã în regim autonom, în baza experientei profesionale dovedite, dacã:

-desfãsori activitate de predare în învãtãmîntul preuniversitar,
grad didactic II,
-minim zece ani vechime
si dacã - desfãsori activitãti specifice domeniului: evaluare si diagnozã, consiliere scolarã si vocationalã
2. Normele de aplicare a legii 213/2004 , art 13, lit. b) spun cã experienta profesionalã trebuie doveditã printr-un extras din fisa postului.

Auzind una-alta despre colegiu (bîrfe, smenuri, susanele...) si categorisind precizãrile din norme drept ambigue, mi-am zis cã este cazul sã clarific unele aspecte. L-am contactat întîi pe consilierul juridic al colegiului, care nu mi-a rãspuns la întrebare; apoi am apelat la conducerea filialei judetene, unde mi s-a spus cã am interpretat corect normele; drept urmare am depus dosarul pentru "autonom". E nevoie sã precizez si cã în art. 10, lit. a) din normele de aplicare a legii 213/ 2004 se precizeazã cã primul pas este depunerea dosarului la comitetul filialei pentru verificarea continutului si pentru conformitate.

14 iulie 2009, ora 14, ziua interviului

Etajul 5 al unui hotel-scoalã de aplicatie pentru Colegiul Economic Viilor = sediul Colegiului Psihologilor din România; un coridor nu prea lung, dar strîmt; vreo 10 scaune si vreo 60 de persoane; membrii comisiei la masã (pînã pe la 14:30, desi ora anuntatã era 14!); cãldurã mare, moncher! ; cîteva cucoane (care cunosteau mersul lucrurilor) lipite de usa sãlii în care urma sã se desfãsoare interviul au declarat cã se intrã în ordinea în care s-au asezat ele acolo, desi erau persoane care veniserã de aiurea, din nordul vestul si din estul tãrii, încã de la ora 10; doar cã stãtuserã afarã, înãuntru neputîndu-se respira.

Îmi vine rîndul sã intru, printre ultimii, pentru cã nu fac fatã înghesuielii si mirosului de transpiratie. Deja iesiserã cîteva persoane, aflate în aceeasi situatie cu mine, care primiserã doar supervizare, NU autonom.

Mi se cere sã mã prezint, desi nu cunosteam pe niciunul din membrii comisiei si nici nu purtau ecusoane sau ceva, care sã mã ajute sã-mi dau seama cu cine stau de vorbã. Mã prezint si una din membrele comisiei (probabil cea care îmi studiase dosarul) deschide un carnetel si spune: supervizare.

-Nu, zic eu, autonom. Conform normelor de atestare...

-Comisia decide (ulterior aveam sã aflu cã e refrenul zilei).

-Decide, dar conform legii..., zic eu, insistînd sã... nimic....

Se deschid cãrti, se citesc articole din norme, se interpreteazã....

-Doar dacã sînteti licentiatã în psihologie, mi se spune de cãtre o altã membrã.

-Sînt, cã de-aia am ajuns aici...

-Doar dacã predati psihologie...

-În norme nu se precizeazã; se spune doar activitate de predare în învãtãmîntul preuniversitar!

-Nu se precizeazã, dar se subîntelege...

-Particula "lege" din acest cuvînt nu se substituie legii, zic eu.

-Comisia decide cum interpreteazã, zic ei.

Am înteles despre ce e vorba: discutia se poartã de pe pozitia noi (comisia) sîntem OK, tu esti ne-OK si este o "tranzactie încrucisatã" (Adultul meu se adresa Adultului lor, iar ei stãteau de vorbã cu Copilul meu din starea lor de Pãrinte- curatã Analizã Tranzactionalã ). Deci, nu e cazul sã lungim discutia, nu mai am rãbdare, hotãrîrea era luatã de mult, de cînd se citise dosarul, asa cã cer permisiunea sã plec.

-Nu plecati de aici pînã nu vã convingem cã avem dreptate.

-M-ati convins, zic ca sã scap; si adaug: aveti dreptate din punctul dvs. de vedere.

-Sîntem toti psihologi aici, ne putem da seama cã nu v-am convins. (Sfînt profesionalism! cum si-au dat seama cã nu sunt de acord cu interpretarea lor! )

Mã simteam sechestratã, parcã eram în povestea cu cei care au furat masina lui Gigi Becali; doar cã eu eram si cea furatã, si cea sechestratã!

-Atunci, filiala judeteanã de ce mi-a dat "conform" pentru dosar?

-Filiala judeteanã are doar rol administrativ.

-Nu-i vãd rostul, dacã legea se interpreteazã acolo altfel decît aici.... Dar sã revenim la dosarul meu...

Citim încã o datã si ajungem la ultimul criteriu "dovada..."

-Fisa postului, zic eu, conform legii.

-Nu e suficient...

-De ce? Nu asa se precizeazã în norme?

-Comisia decide!

Nu mai am rãbdare, chiar vreau sã plec; discutia nu-si mai are rostul; dar rãspunsul este, din nou, cel de mai sus.

Revin la fisa postului si le explic cã, meseria de învãtãtor presupune, la fiecare început de clasã I evaluare si diagnozã, apoi, la fiecare sfîrsit de clasã a IV-a, completez fisa de caracterizare psiho-pedagogicã si dau recomandare pentru viitorul traseu scolar fãcînd astfel consiliere vocaþionalã, si- pe tot parcursul scolaritãtii, consiliere scolarã.

-Nu consilere de-aia! mi se spune.

-Dar de care? întreb, însã nu primesc rãspuns...

-Tot ce spuneti faceti pentru cã reprezintã obligatii de serviciu.

-Si asta nu înseamnã fisa postului? Iarãsi niciun rãspuns...

Adaug cã stiu la ce se asteaptã când se referã la dovadã; chiar eu cunosc persoane care si-au luat adeverinte de la diverse firme si fundatii, cum cã au prestat activitate de psiholog; dar, dupã pãrerea mea una este s-o faci pe bune, alta este sã prezinti adeverintã. Mi se spune cã e treaba comisiei sã decidã ce dovezi sunt bune si care nu. Atunci de ce s-or mai fi referit în normele de atestare la fisa postului?

Interviul s-a încheiat cu refrenul comisia decide si cu întrebarea: acceptati supervizare? Nu as fi acceptat, dar propoziþia de pe site-ul copsi: nu se admit contestaþii si cele aproximativ 50% din salariu pe care le-am cheltuit cu întocmirea dosarului, cu taxe si cu drumuri m-au fãcut sã accept. Regret cã am acceptat si, cel mai mult regret faptul cã nu stiu ce sã fac; legal vorbind nu cred cã am solutii...

Tradus în limba martianã (cei care au citit Eric Berne sau care stiu despre analiza tranzactionalã înteleg la ce mã refer), modul (comisiei de psihologie educationalã ) de a interpreta legile sunã astfel: Scopul nostru este sã facem bani si, dacã nu ai înteles asta, cu atît mai rãu pentru tine. Deci nu poti sã primesti autonom, pentru cã nu ne atingem noi scopul. Supervizare este cu totul altceva! Îti iei supervizor, care e tot de-al nostru si care tot bani vrea sã facã; te duci la formare continuã, organizatã de noi si-ai nostri, atestatã de noi, cu taxe care tot la noi vin; apoi, alt dosar, altã taxã pentru un alt interviu... si, de n-o fi sã fie, nu se admit contestatii. Pîinea si cutitul sunt la noi, deci nu-ti face planuri de viitor, nici de dezvoltare a carierei, dacã în aceste planuri nu incluzi banii tãi care trebuie sã ajungã la noi !!!

Acum abia cred cã înteleg de ce se dau avize psihologice pe bandã rulantã, oricui cere, uneori printr-o tertã persoanã, doar în schimbul achitãrii taxei ! Mã gîndeam cît trebuie sã fii de inconstient sau de incompetent sã faci asa ceva... De fapt e vorba de "modelul parental" (dacã asa ne-au învãtat cei "de sus" !) si de a aduna banii necesari pentru un nou interviu, pentru o schimbare de treaptã, pentru....

Sursa : http://www.psihologiaonline.ro/forum/index.php?option=com_fireboard&Itemid=26&func=view&id=419&catid=37



Felicitari pentru relatare, integritatea morala si profesionala , echilibrul emotional , detasare si simtul umorului. Cum spunea o veche zicala " sa asculti pe toata lumea dar din mintile tale sa nu iesi".... Avem , in sfarsit, pentru ultimii sceptici, o relatare la cald despre ce au putut sa conceapa si sa puna in practica cei care au confiscat complet un domeniu profesional in care psihologii sunt reprezentati pe la alte ministere de catre ... militari si condusi de securisti prin provincie cel putin ( un asemenea caz il cunosc personal ).
Cred ca acum este evident pentru orice om de buna credinta ca o comisie fantomatica a bunului plac , fara "ecusoane" vizibile, dar cu prerogative absolute si cu ideea fixa ca dreptatea , logica si adevarul profesional sunt numai de partea conducerii care poate viola inclusiv propria lege de functionare si normele ei de aplicare si niciodata de partea membrilor organizatiei, nu mai are nici o legatura cu aceasta profesie in care trebuie sa li se reaminteasca ...decidentilor ca isi incalca singuri propriile norme de functionare. Si in aceste conditii nici un om onest nu isi mai poate face profesia in conditii de siguranta profesionala "sub litera si spiritul legii". Este legea "lor si pentru ei" si nu o lege a psihologilor si pentru psihologi . De ce are nevoie neaparat o profesie de o "lege" nu e foarte clar ( psihologii englezi , francezi, americani nu au nici o "lege" si le merge al dracului de bine...) dar e clar ca unii au vrut neaparat o lege si au avut-o peste capul psihologilor. Pe scurt, au pornit de la Caragiale , dar au trecut dincolo de Kafka si Orwell. Si acesta e numai inceputul ...

2 comments:

Lili C. said...

Mulţumesc pentru faptul că experienţa şi relatarea mea vi s-au părut suficient de concludente încât să le postaţi pe blogul dvs., mai cunoscut şi mai citit decât al meu.
Aş vrea să şi putem face ceva, în sensul schimbării unor legi mai presus de lege, de logică şi de bun-simţ.
_______
http://confidentze.blogspot.com

Sergiu Simion said...

Sunteti prea modesta. Admiratia mea este sincera ( nu fac complimente gratuite ) pentru ca am o parere personala asupra valorii oamenilor. Am cunoscut "celebritati" care cu toate atu-urile exterioare( diploma, doctorate,limbi straine,etc.) nu erau in stare sa exprime o idee pertinenta si personala asupra lucrurilor ca sa nu mai vorbesc de caracter. Din experienta mea mult mai mare decat a dvs ,stiu cat de greu sa-ti mentii mintea clara si cugetul curat in societatea noastra si va felicit pentru modul in care percepeti lumea in care traim . In ceea ce priveste faptul ca sunt mai cunoscut si mai citit decat dvs este adevarat , dar prefer sa nu spun pretul platit. In sfarsit, sunt in dezacord cu dvs asupra unor
termeni folositi in relatare. Vorbiti de lipsa de profesionalism si de lipsa de bun simt. O consider o exprimare mult prea eleganta. Acesta este numai ambalajul. Chiar daca ar fi profesionalism ,marfa are in acest caz cu totul alte caracteristici. Aici avem de-a face in realitate cu tehnici de control social prin dispretul legii , de manipulare si santaj. Exista un singur grup social care intotdeauna aplica legile dar numai celorlalti dupa principiul din "Ferma animalelor" : "Toti sunt egali dar unii ( adica ei... ) sunt mai egali decat altii ( adica restul ... ). Dupa cum se vede , a ajuns si in psihologie. De aceea dvs ati discutat cu...fantome ( persoane fara ecuson si care nu se prezinta )Experienta dvs este elocventa, dar nu terifianta. Am o relatare din Constanta despre experienta unei tinere absolvente care a avut nefericita inspiratie sa contacteze pe cineva din "conducerea" Colegiului de acolo( adica instanta cu rol "administrativ") ca sa vada cam ce se doreste de la ea. Simplu spus, a iesit umilita ca sa nu zic distrusa - a fost tratata cu aroganta si din ceea ce am inteles s-au folosit metode si tehnici de presiune folosite pe vremuri in interogatoriile de la Securitate ! Dar sa lasam tonul sumbru desi realitatea nu este de loc roz. Mi-a facut placere sa vorbesc cu dvs si ma gasiti oricand aici. Voi citi cu placere blogul dvs . Inca o data, o zi frumoasa !