Elita discreta a României


ELITA DISCRETA A ROMÂNIEI

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Dr. Peter Gross , Steven van Groningen, Leslie Hawke, Jean Lauxerois, Peter Damian Hurley

Wednesday, October 5, 2016

Politica si cultura (Gabriel Liiceanu – Scara fermecata a lui Traian Basescu)

Articolul citat a aparut pe Contributors.ro Gabriel Liiceanu – Scara fermecata a lui Traian Basescu)   si este unul tipic pentru jurnalismul de opinie , interpretare si atribuire  respectiv  pentru ceea ce am  putea denumi tendinta de psihologizare fortata a vietii politice si publice romanesti , tendinta care incearca sa explice actiunile actorilor sociali de la noi prin caracteristicile lor psihologice.
In acest caz,  in loc sa fie evaluate la rece si cu argumente faptele si actiunile unui actor social , sunt  aduse sub lupa vorbele , declaratiile si , atentie,  presupusele sale intentii :    

 „ Dar ce s-a întâmplat apoi, după ce Traian Băsescu a coborât treptele puterii, ține de misterioasele abisuri ale firii omenești. ”
„Traian Băsescu a reîmbrăcat uniforma politicianului care se lasă străbătut de frisonul luptei deîndată ce simte mirosul mocirlei.”
„…poate fi regăsit astăzi alături de cele mai sinistre figuri din peisajul nostru politic, contestând cot la cot cu ei DNA-ul și deplângând distrugerea de către justiție a „marilor oameni de afaceri români”. Adică,  nici mai mult nici mai puțin, decât pe cea a ofițerilor sub acoperire din vremea lui Ceaușescu.”
„ Pe scurt, îl vedem aproape seară de seară făcând zob cu fiecare apariție în public toate valorile care păreau că, slujindu-le, l-au transfigurat. ”

Aceasta prezumata metamorfoza este o minge ridicata la fileu pentru o justitie sociala ad-hoc , deci trebuie taxata din principiu de catre o constiinta morala :

„ În schimb, în ce mă privește, cred că a venit acum momentul să ies din tăcerea stupefiată în care m-a aruncat de-o vreme metamorfoza celui ce a urcat glorios și a coborât indecent scara puterii și căruia, vreme de zece ani, i-am acordat încrederea mea. Ar fi incorect față de mine însumi să nu o fac și, cred, într-un sens anume, și față de el. ”

In esenta , Traian Basescu este judecat in acest context pentru opiniile si prezumatele sale optiuni politice, sau pur si simplu pentru faptul ca a (re)devenit politician dupa ce nu a mai fost presedinte. Irelevant. In mod obiectiv,  ceea ce conteaza cu adevarat sunt faptele sale si ce a facut atunci cand a fost presedinte ( aici nu exista dubii ) si daca dupa ce nu a mai fost presedinte ar exista fapte care probeaza ca a subminat cu adevarat justitia si statul  de drept (dar aici nu exista argumente... ) . Restul e tacere.
Foarte interesant,  in acest caz autorul articolului  aplica celebra axioma a lui George Orwell ( „toti sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii ” ) respectiv cel judecat pentru prezumatele sale optiuni politice nu are aceleasi drepturi ca si judecatorul sau  moral :

„ Nu am de gând să dau nimănui socoteală pentru opțiunile mele politice. După câte știu, într-un spațiu care se pretinde democratic, ele sunt total libere și neincriminabile.”

In esenta , articolul doreste sa puna sub semnul intrebarii sistemul de valori al lui Traian Basescu ( „...metamorfoza celui ce a urcat glorios și a coborât indecent scara puterii” ;  „...îl vedem aproape seară de seară făcând zob cu fiecare apariție în public toate valorile care păreau că, slujindu-le, l-au transfigurat” ) prin confuzia neintentionata (?)  intre actiunile sale ca presedinte si declaratiile sale de politician ,  dar in acest caz este ca si cum am judeca prestatia sa ca presedinte doar prin aparitiile sale la OTV-ul lui Dan Diaconescu, prin aparitia la Sambra Oilor cu clop si vesta de oier , sau prin celebrul  dans cu tigancile).
Problema este ca,  prin forta lucrurilor , si Traian Basescu , si politicienii , si intelectualii publici ai acestei tari au trait de fapt  in doua sisteme  politice diferite si de aici decurg multe  paradoxuri.
Cel mai mare dintre toate este acela ca dupa o prezumata schimbare de regim , noua societate europeana si democratica este construita tot de catre elita politica a vechiului regim comunist , iar ierarhia intelectuala si culturala a vechiului regim este mentinuta aproape intacta in conditiile in care sistemele  de valori sunt ( sau ar trebuie sa fie ! ) fundamental diferite si in  mod necesar antagonice si nu este deloc clar cum una si aceeasi persoana poate ramane tot pe baricada si tot la butoane in doua sisteme politice care se anihileaza reciproc , dar dupa cum bine stim la noi viata bate filmul si realitatea depaseste imaginatia .
Daca pentru actuala stare economica si materiala a societatii vina integrala o poarta o clasa politica penala , de cosmar,  care a devalizat pur si simplu un intreg stat si o intreaga societate distrugand destinele a milioane de romani ( Romania a intrat deja in topul tarilor cu cei mai multi emigranti - http://stirileprotv.ro/stiri/social/3-4-milioane-de-romani-locuiesc-in-diaspora-datele-care-arata-ca-inca-sunt-in-permanent-contact-cu-tara.html ) , intrebarea este ce fel de instante sunt responsabile pentru criza ei culturala si morala.
Sa nu ne ascundem dupa deget. Traian Basescu si  politicienii (penali sau nu) ai acestei tari devalizate sunt  responsabili  pentru  orice , dar nu si pentru standardele intelectuale , culturale si morale ale acestei natiuni.  Este ca si cum am spune ca la  Concursul International „ George Enescu ” premierea participantilor ar trebui sa fie decisa  de catre Presedintie , Senat sau Camera Deputatilor, si nu de catre breasla muzicienilor .
Ne place sau nu, de 26 de ani asistam nu numai la o devalizare si la lumina zilei a valorilor materiale ale acestei tari  , ci si  la o distrugere continua a spatiului public si civic printr-o campanie perversa de resetare a valorilor culturale si morale traditionale la acest popor, dar dupa cum spunea odata Wittgenstein , " despre lucrurile despre care nu putem vorbi trebuie sa tacem" , deci este foarte comod sa dam vina numai pe politicieni  construind un „caz Basescu” despre care pana in prezent stim sigur doar ce realizari a avut ca presedinte , ce rol a avut in sustinerea justitiei si statului de drept si ca in 26 de ani justitia nu l-a „agăţat ”cu nimic desi , daca vrem sa ne aducem aminte , acesta a fost primul ( si poate singurul ) dintre politicieni care s-a pus integral la dispozitia ei.
Este adevarat  , de peste un sfert de secol presa a scris pana la saturatie despre ce au facut politicienii, dar acest lucru s-a intamplat intr-o societate fara feed-back  si de tipul  „cainii latra, ursul trece”.
Pe de alta parte, nimeni nu a analizat vreodata  ce au facut sau nu au facut si trebuiau sa faca in toata aceasta perioada societatea civila cu zecile de mii de ONG-uri pe care le avea ( https://plus.google.com/u/0/114743965090155738432/posts/GTBTEdSPN5u) cu toate personalitatile ei cu tot.
Poate de aceea la noi jurnalismul de opinie , comentariile si interpretarile prevaleaza atat de mult asupra faptelor si informarii corecte ( cui prodest ?) , iar multe articole de opinie sunt scrise in maniera clasica a diversiunii , intr-o cheie inversa si conform proverbului chinezesc „ a te adresa dudului injurand salcâmul”.
Explicatia profunda a acestei situatii este furnizata de catre profesorul Peter Gross care intr-o carte fundamentala pentru intelegerea trecutului nostru recent a analizat „laboratorul (social -n.n.) romanesc” :  


„ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.
Peter Gross -  Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, 2015 )


Cu alte cuvinte, cheia pentru a gasi iesirea din cursa de soareci si labirintul politic si social construit de catre politicieni si acolitii lor , sta intr-o intrebare foarte simpla :


"Toti romanii ar trebui sa se intrebe care este scopul educarii"

Alfred Kohn
scriitor şi psiholog pe probleme de educaţie



Exact la aceasta intrebare Ministerul Educatiei Nationale  evita sa raspunda de peste un sfert de secol . Ca sa va convingeti , incercati   sa traduceti din romana in romana,  si in limbaj european , obiectivele Ministerului Educatiei Nationale descrise pe site-ul sau oficial din 2016  :



MISIUNEA Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice este să asigure un mediu educațional care să asigure dezvoltarea armonioasă ( adica?! - s.n.) a tuturor beneficiarilor săi, prin promovarea excelenței ( adica ?! - s.n.)  și asigurarea accesului egal la educație ( Ok ! - s.n.).”

 VIZIUNEA noastră este de a oferi tuturor beneficiarilor (preșcolari, elevi, studenți etc.) accesul la o educație de calitate(s.n.) , care să facă posibilă atingerea potențialului maxim(s.n.) pentru fiecare dintre beneficiari, în vederea pregătirii lor pentru competitivitatea globală(s.n.). Ne dorim să asigurăm recunoașterea și garantarea drepturilor beneficiarilor de a-și păstra, dezvolta şi exprima identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă.
 VALORILE care ne ghidează munca sunt:
  • Integritate 
  • Etică
  • Transparență
  • Colaborare
  • Implicare
  • Responsabilitate
Sursahttps://www.edu.ro/misiune-viziune-valori-0 

Probabil de aceea par sa aiba priza la public nu articole savante , ci serialele de tipul "Las Fierbinti", "Trasniti in NATO", etc.,etc.,etc.,( respectiv cam 90% din programele posturilor TV comerciale de la noi ) , seriale  vârâte pe gât romanilor cu forţa, si la ore de varf ,  dupa principiul : " mai intai băgăm masiv  , ca dupa aceea sa avem motiv sa spunem ca se cere ! ".

In sfarsit , pentru a pune in acord vorbele cu faptele , nu trebuie sa ne mai ferim de cuvinte . "Obscenitatea publica" de la noi,  indelung invocata si ajunsa acum la cote patologice pentru orice societate europeana si democrata , a fost introdusa mai intai exact  de catre unii scriitori, jurnalisti , intelectuali publici , formatori de opinie si directori de constiinta ( cf.  : https://plus.google.com/u/0/114743965090155738432/posts/YJgQ4LiXnXJ)
care ar fi trebuit sa lupte impotriva ei .
Ca atare ,  si societatea romaneasca  , si cetatenii ei,  se afla acum in postura lui Sisif.  Daca dupa o lupta de un sfert de secol cu morile de vant societatea si cetatenii ei au ajuns mai rau decat de unde au plecat, atunci mai este  nevoie de inca atat  ( cel putin )  pentru a reconstrui sistemul de valori culturale si morale al unei normalitati sociale , deci singura atitudine recomandabila in acest caz ar fi clasicul recurs la speranta .
Ca sa fim totusi optimisti, intre viclenia istoriei si viclenia ratiunii, speranta nu moare niciodata . Maktub.

4 comments:

ion adrian said...

Am scris ieri un comentariu la interventia dvs.care a fost cenz
urat. Spuneam ca articolul merita un raspuns. Oare autorul sau admimul m-au cenzurat?

Sergiu Simion said...

1. La care interventie a mea ? Si la ce articol ?

2. Depinde. Teoretic , cenzura poate fi 50% autor / 50% admin, dar de regula cenzureaza autorii ( din varii motive ).

Daca tot ati scris un comentariu, vi-l public eu pe blog , exact acolo unde ar fi trebuit sa apara daca imi dati detaliile.

In ceea ce ma priveste, comentariile foarte importante ( am avut un caz de autor care mi-a cenzurat comentariile , dar le-am publicat pe blog-ul meu si am mentionat episodul) mi le salvez aproape intotdeauna inainte de a fi publicate oficial , respectiv atunci cand dupa ce le trimit apare cu italice mesajul : "Comentariul asteapta publicarea".

ion adrian said...

Exact la asta la care am comentat aici si nu era prea amplu, respectiv fara sa comentez cele scrise spunesm ca merita un raspuns desi stiam ca dl Liiceanu evita total discutia cu cittorul dlui asumat ca atare care este de fapt si intentia platformei care se structureaza ca atare fiind de fapt un fel de blog multiplu
Sper insa ca dl Liiceanu sa fi citit ce cenzurat si poate ca in viitor sa raspunda cumva.

Sergiu Simion said...

Am inteles , opinia mea este ca. dl. Liiceanu nu va raspunde nici acum , nici in viitor. In plus , in acest caz problemele sunt mult prea sensibile ( un raspuns - oricum ar fi el - ar fi o recunoastere a existentei lor ).