Trivializarea spatiului public romanesc

"Toti romanii ar trebui sa se intrebe care este scopul educarii"

Alfred Kohn

scriitor şi psiholog pe probleme de educaţie

Ceea ce intampla acum in mass-media romaneasca constituie un adevarat şoc pentru orice om educat si cultivat, dar nu mai constituie de multa vreme o surpriza pentru observatorii avizati ai spatiului public romanesc.
In esenta, este vorba de o campanie agresiva de trivializare a limbajului public si a spatiului public care a evoluat la inceput dupa principiul "picaturii chinezesti" dar in ultimul timp a devenit extrem de agresiva.
Dupa cum a arat Czeslaw Milosz citat de Peter Gross*) , mentinerea puterii totalitare in comunism , controlul comportamentelor sociale , dezumanizarea si formarea omului nou au fost posibile numai prin controlul limbii si golirea ei de continut respectiv prin aparitia " limbii de lemn".
Paradoxul este acela ca in cei 50 de ani de comunism in care inamicul public numarul 1 era dusmanul de clasa, democratia, Occidentul ,etc. in limbajul public si in spatiul public existau totusi decenţă si limite morale , iar in cazurile extreme in care literatura , dar niciodata mass-media **) , facea referire la limbajul trivial , acesta era desemnat doar prin clasicele puncte de suspensie.Acest sistem de valori morale nu era unul specific comunismului, ci traditiilor romanesti in care buna cuviinta , decenta si respectul erau valori centrale. El supravietuise prin inertie si a fost reflectat in limba romana literara , dar si in normele sociale uzuale deoarece masca adevarata natura a regimului. Odata cu disparitia formala a comunismului , acest sistem de valori culturale si morale reprezentat de traditiile romanesti a devenit inutil , a devenit chiar un pericol pentru scopurile noului regim si s-a transformat intr-o tinta predilecta .
Intrebarea esentiala este cum poate fi distrusa coloana vertebrala a unei societati si a unei natiuni respectiv sistemul de valori culturale si morale generat pe baza traditiilor ancestrale.
Raspunsul la aceasta intrebare este unul esential pentru intelegerea evolutiei romanesti din ultimul sfert de secol. Daca in comunism controlul asupra comportamentelor sociale a fost posibil prin controlul limbii respectiv prin aparitia "limbii de lemn" golita de continut, in post-comunism controlul asupra comportamentelor sociale a fost mentinut prin desfiintarea cenzurii morale , conferirea unui drept de cetate primitivismului social si generarea unei adevarate jungle sociale in care sistemul de valori culturale si morale al unei societatii normale si democratice este bulversat si inversat.
Din acest punct de vedere, daca in 1990 un ziarist sau o personalitate publica ar fi indraznit sa murdareasca spatiul public folosind un limbaj trivial in presa , reactia publica, dar si reactia breslei ziaristilor ar fi fost in mod cert una de maxima indignare.
Ne aflam acum in 2016 si un ziarist pe care unii il considera "maestru" se comporta dupa deviza comunista "Veniti dupa mine, tovarasi !" indraznind fara nici o jena sa foloseasca un limbaj scatologic, de mahala, exact pe pagina de titlu (!) a unui ziar central :

Sursa : EVZ -18 .09.2016

Predilectia unor publicisti pentru scatologic si trivial nu este nici intamplare , nici accident, ci o practica devenita curenta la cei care au fost in timpul comunismului si, nu se stie de ce , au ramas si dupa aceea, respectiv in timpul democratiei si capitalismului , tot "formatori de opinie" si "directori de constiinta".
Ion Cristoiu nu face nimic altceva decat sa aduca in 2016 pe pagina de titlu a unui ziar central un limbaj folosit in anul 2010 de o personalitate ca Andrei Plesu intr-un interviu absolut scandalos pentru un fost ministru al Culturii si un intelectual public , interviu trecut sub tacere exact de cei care ar fi trebuit sa ia atitudine fata de degradarea si trivializarea spatiului public ( in ziar nu existau puncte de suspensie, le-am adaugat ulterior ) :



„ Era unul Căpudeanu, cu care am avut o discuţie foarte tare. Tipul arăta foarte ciudat, îi curgea un un ochi, era gălbejit. Un galben din ăla de şedinţă… Cum am intrat a început să înjure. “Cum e posibil tovule, ..tu-i ceara mă-sii, azi şi mâine. Cum e posibil? Cum poate intelectualii să cadă în asemenea capcane. Dă-o-n p…. mă-sii!”. Eu am simţit că ăsta e stilul şi am plusat: “Tovarăşu Căpudeanu, daţi-o, dom’le, în p…. mă-sii, cum e posibil ca dintr-un c…. să faceţi ditamai aberaţia”. I-a plăcut reacţia mea frustă. Era pe gustul lui, drept care mi-a zis. “Tovule, matale eşti băiat simpatic”. Problema era că el nu înţelegea ce e aia “transcedental”. Ca de altfel toţi cei care ne judecau...”

Andrei Plesu
http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html



In acest caz exista antecedente celebre. Degradarea limbajului public a inceput in 1996 cu celebrele texte ale lui Horia Radu Patapievici care in plan cultural au (re)validat  limbajul visceral folosit in " Experimentul Pitesti " si in propaganda anilor `50 :



"...privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un c.., fără şira spinării"
"Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau trebuie să o folosim numai pentru înjurături"
H.-R. Patapievici

Sursa : http://www.pruteanu.ro/CroniciLiterare/173-4patap.htm http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis000-protv-960624-patap.htm




Este ceea ce celebrul critic literar George Pruteanu a denumit " epo- /"melo-peea fecala" exprimandu-si revolta fata de acest gest incalificabil al unui intelectual public :


"Cum să compari cu excrementele (!) cu felul de a fi al unui popor care, bun-rău, a ieşit în mai puţin de 80 de ani din feudalitate (din 1850 pînă în 1930) şi s-a integrat civilizaţiei europene? şi de ce "fecalele" ca termen de referinţă?? Pot admite că suntem mediocri, mijlocii, călduţi, amestec de bun şi rău, dar NU josnici, NU murdari, NU ignobili ca dejecţiile!"
Surpriza majora a fost insa republicarea textelor incriminate ( "De vreme ce, însă, autorul le-a re-publicat acum, înseamnă că le acordă girul, chiar şi "la rece".." - George Pruteanu) si totala lipsa de reactie a lui Horia-Radu Patapievici :


"Am avut, după difuzarea acestei emisiuni (Despre cîteva vorbe nechibzuite ale lui H.-R. PATAPIEVICI - Pro TV, 24.VI.1996 -n.n. ) , cîteva conversaţii, telefonic şi, apoi, faţă-n faţă, cu H.-R. Patapievici. Îi ceream, în esenţă, să iasă din metaforă şi să transforme acele insanităţi în concept (ce înseamnă "inimă ca un c..."? ce înseamnă "radiografie ca o fecala"?) Era supărat şi insista mult pe diferenţa de "tiraj": cartea lui, cîteva mii de exemplare - emisiunea de la Pro TV, sute de mii de auditori. I-am oferit, ca "drept la replică", spaţiul întreg, de 5 minute, al unei emisiuni "Doar o vorbă săţ-i mai spun". Nici pînă azi n-am înţeles de ce nu l(e)-a folosit."

Sursa : http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis000-protv-960624-patap.htm



Mai mult decat atat, asertiunile inexplicabile din 1996 ale lui Horia-Radu Patapievici sunt sustinute si acum de catre Vladimir Tismaneanu si explicate prin "cri de coeur" si "trauma morala si sociala" nu e clar a cui si nici pentru ce :


"Ati citit “Politicile”? Ati citit textele despre care scrieti cu atata siguranta? Stiti cand au fost concepute, in ce conditii de trauma morala si sociala, cui ii erau adresate? Este vorba de un cri de coeur, de o marturisire a disperarii si a revoltei morale. Ati citit “Mon pays” de Cioran? Ori “Schimbarea la fata”? V-au deranjat la fel de mult consideratiile lui Cioran despre poporul roman? Ati citit cartea lui Paul Goma “Amnezia la romani”?..."

Sursa : http://www.contributors.ro/cultura/felicitari-horia-patapievici-o-clipa-sarbatoreasca-pentru-cultura-romana/#comment-59253

Pasul urmator a fost facut in 2011 de o personalitate ca Mircea Dinescu care nu s-a sfiit sa foloseasca in spatiul public si in prezenta fostului sau profesor de limba romana (!) din liceu "versuri" obscene si un limbaj de tip satra :


„ Un moment care a făcut să roșească obrajii celor prezenți în sală l-a reprezentat cel în care Mircea Dinescu a cântat o piesă ce conține versuri necenzurate: „Du-te, fă, la colectiv, Nu mă duc, nu mă duc, Stau acasă şi mă f…”.După acest recital neconvențional, poetul a argumentat în stilul caracteristic:
„Într-o țară în care auzi tot timpul în programele tv replica «F..k you» mai merge din când în când și traducerea românească( s.n.)….sună mai bine“, declară, nonșalant, Mircea Dinescu.”

Sursa : http://adevarul.ro/locale/slobozia/slobozia-vorba-dinescu–am-stat-masa-betivii-literaturii-romanesti-1_50ad4da17c42d5a663929cc2/index.html

Interesant este ca Mircea Dinescu a dat tonul nu numai in imaginarul literar, ci si in imaginarul vizual . Cu aceeasi retorica gen Horia-Radu Patapievici, el contesta nu numai "trupul poporului roman" , "plaiul mioritic" , ci si locuitorii sai infiintand o revista denumita " Plai cu boi" in care au publicat si intelectuali publici , iar ceea ce intelegem prin prost gust , primitivism , kitsch , obscenitate si pornografie sunt trecute la loc de cinste si denumite pompos "satira si umor" :

"Obscenitatea publica" in "Plai cu boi"

Imaginarul vizual promovat de catre Mircea Dinescu in revista "Plai cu boi" ( Sursa : Google)
http://www.slideshare.net/Navalitorul/plai-cu-boi-presentation
http://www.99poze.ro/Plai_Cu_Boi/

Problema este ca ceea ce Mircea Dinescu a promovat intr-o revista de asa-zis "umor" ( in realitate ura si lipsa de respect pentru cutumele oamenilor educati si cultivati ) i-a conferit in 2003 un titlu de "erou" european la categoria grea denumita " hate buster "(!).(http://content.time.com/time/magazine/europe/0,9263,901030428,00.html ; http://content.time.com/time/subscriber/article/0,33009,443132,00.html).


Modelul Dinescu a fost preluat partial de catre Andrei Plesu care recent a pledat in mod patetic pentru prost gust , primitivism , kitsch si un fel de oligofrenie sociala denumite oficial si acestea drept "umor" :


" De cîte ori pot, mă uit la Las Fierbinți și regret cînd agenda cîte unei seri mă împiedică s-o fac"
" Sînt de părere că Las Fierbinți bate majoritatea serialelor – mai mult sau mai puțin „haioase“ – ale unor producători români sau străini „pretențioși“.
"Esențial este aportul de admirabilă profesionalitate al întregii echipe. O profesionalitate fără „fițe“, fără obsesia de a se pune în valoare."
"Scenariul este, mai întotdeauna, bine scris și ingenios (Mimi Brănescu, Bogdan Mirică), regia – ireproșabilă (pentru că e de o abilă discreție): Dragoș Buliga, Constantin Popescu. Aferim! Mă simt bine să știu că avem o asemenea „rezervă de cadre“, pe lîngă ceea ce strălucește, în chip legitim, desigur, pe podiumul marilor premii și distincții naționale și internaționale (S.N.)."
"Rîd sănătos, mă înduioșez de candorile și mizeria satului contemporan, contaminat vag și de confuze zvonuri „capitaliste“, dar și de „moșteniri“ seculare(s.n.). Totul e amuzant și trist, vital și deșucheat, șarmant și bezmetic. O excelentă reflecție despre cum arată „modernitatea“, transplantată în pămîntul reavăn al provinciei regățene."

"Toți actorii mi se par desăvîrșiți și simt nevoia să-i omagiez pe fiecare în parte: ebrietatea metafizică a lui Celentano (Adrian Văncică), șmecheria țanțoșă a primarului Vasile (Gheorghe Ifrim), bonomia suspicioasă a lui Bobiță (Mihai Bobonete), aplombul tont al lui Dorel (Mihai Rait Dragomir), inocența stupidă a lui Robi (Leonid Doni), pitorescul de gang al lui Giani (Constantin Diță), bădărănia bon enfant a lui Firicel (Cuzin Toma), grandilocvența lui Rață (Marius Chivu, parodiind cu mare talent recitările cu fasoane actoricești ale unor colegi de breaslă), simplitatea perplexă a lui Brânzoi (Ion Ionuț Ciocia) și, last but not least, naturalețea, tembelismul și performanța muzicală ale lui Ardiles (Mihai Mărgineanu). Las special la urmă, emoționat, fetele. Ce farmec, ce adecvare, ce simț al firescului! Nonșalanța provocatoare a Aspirinei (Mirela Oprișor), echivocurile cochete ale Dalidei (Ecaterina Țugulea), perplexitățile nubile ale Gianinei (Anca Dumitra) .Nu mai vorbesc de episoadele în care percepem călcătura grea a unor meseriași prestigioși, ca Maia Morgenstern sau Horațiu Mălăele, intrînd în joc, fără vedetisme, mereu „în personaj“, inegalabili."

Sursa : http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/da-ma-uit-la-las-fierbinti

Validarea kitsch-ului , grotescului si sordidului pe post de umor

Cadre din serialul "Las Fierbinti"
( Sursa : youtube )

Dar cum orice naş isi are naşul , in breasla scriitorilor pana si marele Dinescu va fi depasit de cel supranumit „Henry Miller de Caracal“ pentru "literatura de cutit" si stilul său scatologic practicat nu în Caracal, ci la Craiova :


" Liviu Andrei are 28 de ani, e realizatorul unor emisiuni la un post de televiziune local şi îşi poartă perciunii extrem de ascuţiţi. Criticii olteni, care de altfel l-au propulsat în Uniunea Scriitorilor, îl asemuiesc şi cu James Joyce! Iată un scurt pasaj din ultimul roman al lui Andrei, „Gayzer“: „Destinul urla... Sfinctereala şi prosteala prostatei trebuiau să se facă muci şi să dispară. Ovidiu avea să-şi schimbe pielea printr-o puşcărioară. Frecatul de Aurică nu-i mai grăbea năpârlirea iar Ginuţa cea luciferică îi cariase muşcătura care-i atrăgea atât de mult bărbatul (n.r. – nici noi n-am înţeles ce vrea să spună autorul). Jucase... Mişeleşte. .... Era dată dreacu. Cântase la penisul lui Aurică ca la un fluier cărnos“.

Sursa : http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html

Liviu Andrei, la mare. Aşa arată viitorul literaturii române
FOTO: http://literaturadecutit.wordpress.com

Autoportretul acestui celebru prozator de Caracal este unul pe masura misiunii asumate :

"Ziarul Adevărul mă numeşte impostor pe prima pagină, în ediţia de azi! Le-am cumpărat 3 ziare în loc să-i dau pe bere şi prezervative [...] Nu Uniunea Scriitorilor mă face scriitor, ci noutatea pe care am adus-o în literatura română (stilul literatură de cuţit şi cele peste 400 de cuvinte noi) [...] Eu sunt cel mai vândut autor oltean de la Marin Sorescu încoace"

Liviu Andrei
http://literaturadecutit.wordpress.com


Si cum Dumnezeu nu da cu zarurile , un intelectual public ca Nicolae Manolescu , si din postura presedintelui Uniunii Scriitorilor Romani, l-a validat pe Liviu Andrei cu oribilitatile lui cu tot drept membru si l-a primit cu bratele deschise in mijlocul Uniunii din care face parte , reusind performanta sa faca o omleta fara sa sparga ouale si starnind involuntar un val de indignare la nivelul breslei, dar si un hohot de ras la nivelul intregii societati romanesti.
Si cum de la sublim la ridicol nu este decat un pas , paralogismul emis in acest caz este unul antologic si exact pe masura functiei, breslei si sistemului ei de valori :

"Prejudiciul nu e al USR, ci al autorului însuşi".

Nicolae Manolescu
Preşedintele USR


„USR nu e o elită, ci o organizaţie de breaslă. Ea apără drepturile scriitorilor , fără a-i împărţi pe căprării, cum văd că procedaţi dumneavoastră”

Nicolae Manolescu
Preşedintele USR


Pentru ca sa nu existe nici un dubiu ca asemenea "valori" au girul oficial al breslei si diriguitorilor ei, conditiile de admitere pentru a deveni stagiar in aceasta ilustra breasla sunt pe masura standardelor ei intelectuale, culturale si morale :


"Condiţiile pentru a deveni stagiar în Uniunea Scriitorilor - Două cărţi publicate - Trei scrisori de recomandare din partea unor membri ai Uniunii Scriitorilor mai vechi de cinci ani - Dosar de presă cu referinţe critice - CV şi cerere de primire Cu acest dosar, pretendenţii se pot prezenta la filialele Uniunii Scriitorilor, iar dosarele lor intră în dezbatere. Membrii stagiari devin membri titulari după trei ani."

Sursa : http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html



Odata creat acest curent pestilential incurajat chiar de catre ...Academia Romana (!) ***) , el a fost preluat cu mult entuziasm de catre jurnalisti, publicisti , intelectuali publici , formatori de opinie si directori de constiinta care , in dispretul limbii romane literare , nu ezita sa apeleze si sa citeze in spatiul public imagini si reprezentari scatologice specifice semanticii folosite de tortionarii "Experimentului Pitesti" si propagandei viscerale din anii `50 si , dand tonul pentru climatul public general care a devenit de multa vreme insuportabil :



CTP: „Ce fac Ponta şi Băsescu se numeşte, în termeni sportivi, aruncarea cu c.... cu mâna liberă. Ei cred că nouă ne place c......”

http://www.gandul.info/stiri/ctp-ce-fac-ponta-si-basescu-se-numeste-in-termeni-sportivi-aruncarea-cu-c....-cu-mana-libera-ei-cred-ca-noua-ne-place-c......-12470815


"Să lupţi împotriva balaurului, a unui adversar teribil ca înfăţişare, împotriva brutei este una, însă cum poţi lupta împotriva c........? Ori adversarul predilect al acestei campanii este c......, iar c...... nu poate fi contrazis, pestilenţa ucide orice accent eroic, orice bravură. Riscul oricărui om de bună credinţă, aşa cum Mircea Cărtărescu a fost de când îl ştiu, este cu atât mai mare cu cât nu viaţa îi este ameninţată, ci tot ceea ce scriitorul are luminos, sensul libertăţii sale care este literatura. Literatura faţă cu c....... Puţini îşi mai amintesc poate campania de defăimare a lui Corneliu Vadim Tudor şi Eugen Barbu împotriva poeţilor cenaclului de luni printre care una dintre ţintele predilecte era şi Mircea Cărtarescu şi împotriva conducătorului cenaclului, Nicolae Manolescu. De aceea admir acest curaj, curajul de a spune ceea ce crede, pornind de la premiza că se poate înşela, dar nu şi de la aceea că minte.

Vladimir Tismaneanu 

Sursa : https://tismaneanu.wordpress.com/2009/11/30/curaj-noblete-carti-angelo-mitchievici-despre-mircea-cartarescu-atacat-de-c-t-popescu/


Ne place sau nu, de 26 de ani asistam la o distrugere continua a spatiului public si civic printr-o campanie perversa de resetare a valorilor culturale si morale traditionale la acest popor .
Pentru a pune in acord vorbele cu faptele , nu trebuie sa ne mai ferim de cuvinte .
"Obscenitatea publica" de la noi indelung invocata in ultimul sfert de secol si ajunsa acum la cote patologice pentru o societate europeana si democrata , a fost introdusa mai intai exact de catre unii scriitori, jurnalisti , intelectuali publici , formatori de opinie si directori de constiinta care ar fi trebuit sa lupte impotriva ei , dar poate ca acesta a fost de fapt si adevaratul lor rol.





Note

*) Peter Gross - Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, Bucuresti, 2015 )

**) In timpul comunismului singurul caz cand s-a incalcat accidental aceasta regula la TVR a fost in anii `70 si in timpul meciului de tenis dintre Ilie Nastase si Stan Smith cand , in linistea mormantala dintre loviturile paletei de tenis , s-a auzit in direct la microfon o injuratura de tip satra a celebrului Ilie Nastase . Atunci comentatorul Cristian Topescu a avut inspiratia sa intervina in mod reflex cu un comentariu sportiv care a salvat momentul.

***) ….2007. Bucuresti. Membrii Academiei Romane decid ca anul urmator sa apara Noul Dictionar al Limbii Române ( DLR ) . Prin aceasta lucrare stiintifica, dupa principiul “tara arde si baba se piaptana” , distinsii membrii ai Academiei decid ca prioritatea culturii nationale este aceea de a oficializa obscenitatile ( https://www.banknews.ro/stire/13976_noul_dictionar_al_limbii_romane_va_cuprinde_si_cuvintele_obscene.html ) . 

In acest sens suntem avertizati deontologic ca “ Nu trebuie sa privim lucrarea ca un dictionar pornografic. Acest apelativ este - din punct de vedere lingvistic - o aberatie deoarece lingvistul considera toate cuvintele egale (n.n.-suna cunoscut, nu ? ) “ne informeaza cu mandrie patriotica si  profesionala si patrunsa de importanta misiei sale sociale, dr.Cristina Florescu, cercetator stiintific principal gradul I la Institutul de Filologie Romana “Alexandru Philippide” de la filiala ieseana a Academiei Romane. 

Intr-o hermeneutica sociala ad-hoc recunostem celebra teza a “neutralitatii” (politice,sociale, morale,etc) .
Intrebarea fara raspuns si care paralizeaza logica nu este de ce cand toti romanii stiu sa vorbeasca obscen numai cei necivilizati o fac , ci de ce distinsii academicieni se incapataneaza in mod suspect sa-i faca pe cei civilizati sa vorbeasca obscen anuland astfel orice diferenta intre limba literara si argou.