Explicatia pentru starea de drept si de fapt a societatii romanesti

In teribilii ani `90 atunci cand opozitia nu avea nici un fel de incredere in minciunile si in liderii FSN iar reprezenatii ei inca erau batuti in strada pe la demonstratiile care nu se mai terminau , in ziarul "Romania Libera"  unul dintre politicienii momentului , iritat de puternicile demonstratii anti-FSN de atunci , a afirmat despre romani ca sunt paranoici.
A urmat apoi un alt prim-ministru care tot in acei ani afirma la fel de senin , si exact in timp ce se afla la butoane, ca "in Romania , acum ( adica atunci - n.n.) , este posibil orice".
Dupa mai mult de un sfert de secol de tranzitie spre nicaieri , lucrurile sunt repuse in ordine tot de un prim-ministru , dar care nu se mai plange de drobul de sare care sta mereu sa cada, nu mai da vina pe romani facandu-i paranoici, ci descrie starea de fapt a societatii romanesti si consecintele sistemului ( in care avem inclusiv politicieni penali !) care a guvernat Romania aducand cetatenii la exasperare si generand puternice reactii de neincredere generalizata in clasa politica in primul rand :

"După patru ani și jumătate la Bruxelles, chiar dacă n-am fost deconectat de ce se întâmplă în țară, dar întors acasă și mai ales asumându-mi responsabilitatea asta, e lucru care mă doare cel mai mult probabil și pe care l-am resimțit cel mai mult — lipsa de încredere. Nimeni nu mai are încredere în nimeni, pentru că de prea multe ori li s-a spus un lucru, s-au răzgândit cei care le-au spus anumite lucruri sau chiar nici n-au avut intenția de la început să facă treaba asta. Și atunci toată lumea pornește de la prezumția de minciună… " 

Dacian Ciolos
( Sursa : Agerpres)

 Altfel spus, nu romanii sunt paranoici , ci sistemul in care "sub ceva se ascunde altceva" genereaza puternice reactii  de respingere din partea cetatenilor. Vorbim de o mentalitate de tip conspirativ si un comportament de tip securist care paraziteaza si sufoca statul roman , stat care recunoaste simptomele sistemului paranoic in care unii fura caciulile tuturor iar societatea ramane prizoniera in starea de parabioza , dar refuza sa recunoasca si boala , deci nu poate administra singur tratamentul corect .
Pentru a spune lucrurilor pe nume, ca societate in ansamblu de un sfert de secol ne invartim in jurul cozii , iar aici nu statul ( care in acest caz nu poate sau nu vrea sa se barbiereasca singur ) , ci societatea civila cu reprezentantii ei si zecile de mii de ONG-uri pe care le are , nu au nici o scuza pentru ca, intr-o exprimare foarte brutala “ participa , dar nu se baga” deoarece cartoful este prea fierbinte. Prietenii stiu de ce.

Note 

Sorin Ionita - Cazul Oprea şi de-pakistanizarea României ca proiect de ţară

Claudia Postelnicescu - Cazul Oprea – o patologie