Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Friday, November 13, 2015

De la interventia altruista la psihologizarea si psihiatrizarea fortata a spatiului public

Tragedia de la Colectiv a deschis un uriaș capitol al solidarității românești, atât în ceea ce privește mobilizarea resurselor profesionale, cât și cele individuale. Voluntariatul profesioniștilor din domeniul medical a fost exemplar și fără stridențe, iar mobilizarea societății civile, prin formele ei asociative, a fost de asemenea promptă și rapidă. Pornind de la aceste realitati , psihologul Mugur Ciumageanu ataca o zona sensibila si prezinta un punct de vedere lucid si critic asupra folosirii tragediei de la Colectiv drept trambulina pentru reclama cinica facuta unei profesii umaniste dar tratata  administrativ , birocratic si centralizat dupa modelul "celulei de criza" de la Ministerul de Interne (http://stirileprotv.ro/stiri/incendiu-in-colectiv/criza-celulei-de-criza-schema-care-arata-cum-nu-a-functionat-comitetul-care-trebuia-sa-i-salveze-pe-tinerii-din-colectiv.html ) :

"După tragedia de la Colectiv, oameni din profesiile psi s-au strîns ca hoitarii să ofere ajutor gratuit psihologic pentru supraviețuitorii incendiului și pentru membrii familiilor lor." 
" La începutul anilor 2000 apăreau primele studii îngrijorătoare despre ce înseamnă ajutor psihologic în situații acute de stres, în catastrofe și accidente. Strategiile de intervenție de grup în asemenea situații nu fac nimic altceva decât să agraveze evoluția patologiei legate de stres, iar a nu face nimic din punct de vedere al suportului psihologic este categoric mai bine decât de a interveni (a se consulta studiul lui Mayou și Ehlers din anul 2000, publicat în British Journal of Psychiatry)." 
"Aceste studii arată că în situații acute victimele și supraviețuitorii au o sugestibilitate înaltă la “achiziția” de simptome ale tulburării de stres posttraumatice, mai ales în prezența unei persoane percepute ca specialist “psi”. Autoritatea profesională a profesionistului psi nu face nimic altceva decât să legitimeze neajutorarea individului și să creeze premizele unei suferințe psihologice de lungă durată pentru majoritatea celor care fac apel sau cărora li se oferă ajutorul." 
"Mă întristează să recunosc acest lucru cu privire la profesia mea. Mă doare să aflu că cel mai mare spital de psihiatrie din București a trimis câțiva oameni la IML în dimineața de sâmbătă, fără a avea nici cea mai vagă idee de cum ar trebui să arate ajutorul în acest context. Mă îngrijorează colegi de-ai mei care s-au pus la dispoziție prompt, organizând rețele imediate de sprijin, în contextul în care contează mult mai mult o reflecție critică asupra rolului și competențelor noastre într-o asemenea situație." 
"Ce îi poți spune unei victime sau unui supraviețuitor după tragedia de la Colectiv? Ce cuvinte meșteșugite ai putea să scornești, ca s-o scoți din durere și să o pui pe un făgaș al revenirii? Cât de însetat poți fi de vizibilitate publică, ca să lași deoparte delicatețea pe care ar trebui s-o arătăm suferinței unor oameni, în loc de a încerca să reduci, de la nivelul propriei tale voci, mai degrabă impactul public al isteriei media cu privire la traumă?" 
"Profesiile psi sunt aduse în discuție ca și “quick-fix”-uri de cele mai multe ori, în situații extreme, de către corul de reprezentați ai autorităților care vor să disipe sau să comute atenția de la propria lor responsabilitate. “Victimele sau supraviețuitorii vor avea nevoie de asistență psihologică” este una din frazele tip pe care o spune oricine în situații tragice, de la vlădica Juncker la opinca reprezentată de reporterul de teren. Reiterând, obsedant, această cultură a deresponsabilizării celor de sus prin delegarea unui substitut de siguranță și suport pe care l-ar putea conferi, într-un mod iluzoriu cred, profesioniștii psi." 
"Ce știu oare vocile publice despre asistența psihologică? Altceva decât o aproape mistică convingere că există cineva în teren, adică niște profesioniști psi, care ar putea să calmeze și să aducă într-un statut de obediență niște nemulțumiți și niște supraviețuitori cu potențial de revoltă? Mai nimic. Din moment ce, în situații de calm și de stabilitate nimeni nu pare să prevadă organizarea profesiilor psi ca un grup unitar care să ofere ajutor coerent nu pentru a încuraja obediența, ci pentru a ajuta ca vocile durerii să fie relevante pentru cei care sunt atinși de aceasta." 
"Nu cred că toți profesioniștii psi sunt conștienți de felul în care sunt împinși în această ipostază de “agenți atenuați de guvernare”, iar cei care nu își pun, inocent, această problemă, riscă să dea dovadă de zel în a servi interese pe care nu sunt conștienți că le pun în joc."
SursaPerspectiva asupra ajutorului psihologic de urgență în cazul #colectivtrendscan.ro
In cazul de fata , generozitatea ajutorului psihologic de urgenta oculteaza raspunsul la cateva probleme esentiale. In primul rand,  ajutorul psihologic nu poate fi impus , el se ofera  la solicitare si doar in urma liberului consimtamant al persoanelor . Pe de alta parte,  ajutorul psihologic trebuie oferit cu discretie si nu ca o publicitate facuta terapiei sau instantelor care o fac. In sfarsit, si printr-un paradox pervers al bunelor intentii, in ultima instanta se poate spune ca  inainte sa fie solicitati , psihologii s-au invitat de fapt singuri , mai exact la indicatiile sefilor lor.
Explicatia acestei atitudini de tip interventie sociala profesionala nesolicita rezida in faptul ca psihologia romaneasca a preluat treptat si de multa vreme din sistemul militarizat al MI  nu numai o anumita viziune si anumite metode de gestionare a problemelor ,  ci chiar unele din activitatile lui specifice si de aceea acum nu mai mira pe nimeni un fapt de neconceput in primii ani dupa Revolutie . In 2012 , Facultatea de Psihologie a Universitatii din Bucuresti organiza deja  workshop-uri tematice  despre Evaluarea psihologică pentru permisul de port-armă: prevederi legale, cerinţe metodologice şi promovarea de bune practici!  (http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1904-Facultatea-de-Psihologie-Bucuresti-Permisul-de-port-arma-! ) . Mai mult decat atat, dupa crimele de la coaforul Perla atunci cand un politist  a impuscat opt oameni si a ucis doi , Colegiul Psihologilor din Romania a hotarat sa schimbe regulile pentru obtinerea avizului de port-arma pe care probabil tot el le avizase anterior ( http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/colegiul-psihologilor-schimba-regulile-pentru-obtinerea-avizelor-necesare-permisului-de-port-arma.html )
In cazul de fata , modelul interventiei medicale obligatorii in caz de trauma fizica este preluat in mod fortat in domeniul psihologic  si transformat in  tehnica  binelui (gratuit) facut cu forta adica un fel de "vrei , nu vrei, bea Grigore agheasma" :

"Colegiul Psihologilor din România a demarat mai multe acţiuni pentru constituirea echipei de psihologi specializaţi în consiliere psihologică şi psihoterapie, care urmează să acorde serviciile de asistenţă psihologică. Membrii echipei de psihologi vor colabora cu specialiştii din sistemul public de sănătate şi din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Pentru completarea echipelor de specialişti, adresăm rugămintea psihologilor specializaţi în consiliere psihologică şi psihoterapie, care pot acorda servicii psihologice de urgenţă în mod gratuit, să ne contacteze. Mai multe informaţii puteţi obţine la numărul de telefon: 0733.07.34.54 - Colegiul Psihologilor din România."
Sursa : http://stiri.tvr.ro/colegiul-psihologilor-din-romania-ofera-asistenta-gratuita-victimelor-incendiului-din-clubul-colectiv-si-rudelor-acestora_66986.html

In 2013 , dupa acelasi tipar al colaborarii centralizate cu specialiştii din sistemul public de sănătate şi din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, psihologi voluntari  au acordat asistenţa psihologică nesolicitata în urma accidentului rutier din Muntenegru în care au murit 18 români (http://www.copsi.ro/precizari-juridice-comunicate/colegiul-psihologilor-din-romania-solidar-cu-victimele-accidentului-rutier-din-muntenegru).
Aceaste initiative considerate drept altruiste  si care beneficiaza de o larga expunere  in mass-media pornesc de la unele postulate si presupozitii tacite  , dar sunt prezentate   in termeni atat de vagi incat pur si simplu induc anxietate cetatenilor obisnuiti. In aceasta viziune particulara,  trauma generata de tragedia Colectiv apartine  si celor care nu au trait-o si nu au fost in contact direct cu ea, s-ar putea sa fie retraita  in valuri succesive ,etc. , transformand romanii indurerarati si revoltati de tragedie in potentiali pacienti :

" Primii care au nevoie de psihoterapie sunt cei direct implicați, dar trauma ne afectează pe toti. Psihologii avertizează că această suferință comună va avea consecințe pe termen lung.
Traume au şi cei care au intrat în contact cu victimele în acea noapte sau în zilele care au urmat: medici, asistente, poliţişti, pompieri sau jurnalişti.
Potrivit specialiștilor, nenorocirea prelungită din aceste zile și săptămâni afectează toată România." 
„Depinde mult de tipul de interacţiune directă cu această tragedie, dar cu siguranţă efectele majore pe care le putem vedea cu toţii durează câteva luni de zile, după care încep să se modifice şi în cea mai bună situaţie să se diminueze".
Diana Vasile, preşedintele Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei 
„Greul abia acum începe. Am trecut de starea de şoc, dar urmează al doilea val şi al treilea val şi al patrulea val"
Claudia Popescu Tănase, coordonator echipe de permanenţă, supervizor în cadrul Colegiului Psihologilor
Sursa : http://www.realitatea.net/psihologi-tragedia-din-colectiv-o-trauma-nationala-cu-consecinte-pe-termen-lung_1826342.html
Recent,  sociologul si antropologul Vintila Mihailescu pleda pe un post TV exact pentru postulatele enumerate anterior. Problema este ca in acest caz considerarea fortata a tuturor victimelor accidentului , si a apartinatorilor lor ( nu mai vorbim de personalul medical si de interventie,etc. ) a caror vointa nu este luata in calcul , drept posibili pacienti ai terapeutilor, poate vulnerabiliza categoriile vizate  respectiv poate amplifica trauma existenta deja la unii sau chiar o poate declansa si la ceilalti.
Aceasta tendinta vizibila de psihologizare si psihiatrizare fortata a spatiului public  poate ascunde o sete de vizibilitate publica dar si interese obscure . Ea transforma in mod automat victimele traumatizate fizic si apartinatorii lor in pacienti, iar terapeutii intr-un fel de gardieni publici altruisti care se ofera si actioneaza indiferent daca sunt sau nu necesari sau daca au fost sau nu solicitati . Exista totusi serioase rezerve asupra acestei atitudini si asupra acestui model de interventie psihologica :

Intr-adevar, oamenii nu pot fi consiliati cand vrem noi, ci cand vor ei, dupa ce isi inteleg situatia. Este vital sa le dam timp sa inteleaga ce li se intampla, in momentele acestea ei trebuie sa se vindece fizic ( daca este vorba despre victime directe) si respectiv sa aiba grija sa manance, sa doarma pentru a putea veghea la capataiul celor dragi( daca este vorba despre membri de familie si prieteni). O interventie psihologica in aceste momente poate fi perceputa ca o agresiune. Cand va veni momentul pentru ei ii asteptam sa ceara ajutorul si suntem gata sa ii ajutam din tot sufletul..
Ioana Pop
http://www.trendscan.ro/perspectiva-ajutorului-psihologic-de-urgenta-in-cazul-colectiv/

Mai mult decat atat, printr-o confuzie deliberata intre cei afectati direct de trauma si cei aflati  in contact cu trauma cum sunt medicii si personalul de interventie , psihiatrul Gabriel Diaconu estima recent chiar si numarul exact de oameni care ar avea nevoie de ajutor :

"Există oameni care au fost expuși în mod direct la asta, după care există familiile lor, după care familia lărgită, după care alți oameni, de la fața locului, SMURD, ambulanță, medici. Am făcut un calcul, cam câți oameni sunt în perimetrul 0 al dezastrului: 5.000. Avem 5.000 de oameni care în mod direct o o legătură cu Colectiv – și este o ironie că acel club se numește Colectiv – dar îți explică ce s-a întâmplat după aceea”
Sursa : http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Psihiatru+impactul+traumei+Colectiv+vindecare

Urmand acest model inductiv , numarul celor care ar fi avut nevoie de ajutor psihologic sau psihiatric dupa cei 1578 de morti , 11.000 de raniti si pentru zecile de mii de romani ramasi fara case  la cutremurul din 1977 (http://stirileprotv.ro/exclusiv/exclusiv-online/32-de-ani-de-la-cutremurul-din-77-vezi-aici-imagini-tulburatoare.html ), ar fi atins dimensiuni apocaliptice care arata de fapt  ineficienta unei abordari exclusiv psihopatologice a catastrofelor.
Aceasta viziune particulara asupra unor asemenea tragedii si asupra traumelor produse de acestea porneste de la prezumtia tacita ca problemele unei colectivitati se pot rezolva doar prin aplicarea unui pattern de tip militar in care decizia se poate lua numai in mod centralizat , ierarhic , si la nivel de tara. Este exact mentalitatea Colegiului Psihologilor din Romania care are nostalgia programelor nationale ( in acest caz, de asistenta psihologica)  in care tot ceea ce se naste si traieste in interiorul granitelor tarii este postulat drept vulnerabil si ca atare dreptul la asistenta psihologica al cetatenilor incepe cu sarcina si nasterea ( prin traditie acestea inseamnau o bucurie pentru viitoarea mama , dar in aceasta interpretare ele devin o vulnerabilitate care trebuie tratata psihologic ) si termina cu invinuitii si condamnatii  in procese penale decretati si ei drept vulnerabili (http://amfms.ro/din_presa/6990.html ).
Printr-un paradox , desi societatea romaneasca a fost devastata timp de 75 de ani de cataclisme politice, de traumatisme sociale si psihologice iar alienarea si instrainarea au atins cote insuportabile, psihologia romaneasca a fost absenta si indiferenta la suferintele romanilor,  nu s-a pronuntat asupra evenimentelor dramatice din spatiul social si nu a luat atitudine nici atunci cand au fost distruse vieti, destine si constiinte. Dar de cativa ani , si prin organizarea sa interna dupa modele straine domeniului , psihologia vrea probabil sa recupereze terenul pierdut . Spre deosebire de alte state europene , prin mentinerea vechiului model de "psihologie a muncii"  , la noi sunt examinati psihologic , in corpore si cu ajutorul legii ( dar fara beneficii sociale evidente) militarii, politistii, magistratii, medicii, profesorii, soferii, angajatii ,etc. La limita , se poate spune ca dupa ce a manifestat tendinta de a tranforma  cetatenii romani in subiecti ,  psihologia romaneasca are tendinta sa-i considere acum si pacienti.
Dincolo de aceste exagerari si excese teziste , un alt tip de abordare a catastrofelor porneste de la faptul elementar ca atunci cand o intreaga comunitate este afectata ,oamenii se mobilizeaza in mod natural si se declanseaza in mod reflex ajutorul reciproc. Comportamentul oamenilor in situatii extreme a fost analizat si descris pe larg in lucrari de referinta :

Amanda Ripley - Inimaginabil . Cine supravietuieste dezastrelor si de ce
( House of Guides , 2008)
( Cartea descrie comportamentul uman in timpul catastrofelor si primele reactii pe care le au oamenii in situatii de criza. Autoarea le propune cititorilor sa-si antreneze mintile si sa se ajute reciproc pentru a face fata catastrofelor.)

In cazul de fata, dincolo de agitarea apelor si de excesul de psihopatologie prezumata fara a discuta si investiga natura sistemului care produce de 25 de ani  tragedii cu repetitie, cel mai bun contraexemplu este un om ca Pavel Popescu care a reusit imposibilul aratand ca,  in ultima instanta , si dincolo de efortul supraomenesc al medicilor  , pana la urma tot oamenii obisnuiti reusesc sa invinga singuri sistemul  ( http://stirileprotv.ro/stiri/incendiu-in-colectiv/pavel-popescu-tanarul-care-a-adus-medici-din-norvegia-ca-sa-ajute-ranitii-din-colectiv-unde-ar-putea-fi-transportati.html ).
Din nefericire, intr-o tragedie cum este cea de la Colectiv, si dincolo de ajutorul firesc acordat in conditii deontologice de catre profesionistii domeniului medical ,  abordarea excesiv psihoterapeutica  a grupurilor colectivitatii si/sau societatii si doar din postura lor prezumata de pacienti , poate vulnerabiliza si poate crea din interese obscure o alta dependenta pe langa multitudinea de alte dependente sociale care tin prizonieri romanii.
Rezultatul final este , printre altele , abaterea atentiei publice de la vinovatii reali si de la problemele sistemului.

No comments: