Despre onestitatea sociala si piruetele axiologice, deontologice si morale

Motto 

" Stiti ce este cel mai dramatic….? Ca dupa 23 de ani de post-comunism, eu, si ca mine sunt multi, nu mai cred in nimic. Nici in democratie, nici in stat de drept, nici in libertate, nici in ratiunea fiintei umane, in nimic… Nu mai vad nicio solutie colectiva, niciun “impreuna”, doar salvari individuale. Fiecare supravietuieste cum poate."phil spune : 27/02/2013 la 14:16

 

Domnul Liiceanu recunoaste in mod onest uimirea si incantarea pe care le-a trait afland ce impact a avut asupra cititorilor Contributors.ro un recent articol al domniei sale (http://www.contributors.ro/fara-categorie/despre-fiara-lacomiei-scrisoare-deschisa-lui-daniel-daianu/ )  publicat pe platforma amintita (  dar fara sa se intrebe si de ce! )  :

„ Am fost uimit (și, desigur, încântat) să văd cât de multe persoane au citit și au comentat textul pe care l-am publicat aici cu câteva zile în urmă, intitulat Despre fiara lăcomiei.” *) **) 

Cu aceasta ocazie aflam si cateva din asteptarile pe care le au cititorii de la un intelectual de talia domnului Liiceanu considerat in acelasi timp un simbol si un punct de reper :

„ După ce am scris Despre fiara lăcomiei, am înțeles de la dumneavoastră că așteptați de la noi, intelectualii umaniști ai locului, „să coborâm din sfera ideilor” către „aspectele sordide ale vieții” și, comentându-le, să generăm o „schimbare la față a României”. Nu săruturi christice pe gură, nu importanța limbii în ființa unui popor, nu la ce e bun adevărul bine rostit, nu problema fricii în economia vieții și a libertății…”

Din nefericire pentru toata lumea , intre asteptarile cititorilor si convingerile domnului Liiceanu exista un divort evident care ne arata vesnica fractura sociala existenta intre elitele intelectuale de la noi si cetatenii de rand . In acest caz , si indiferent de consecinte , atitudinea domnului Liiceanu este una categorica.
Simplu spus, nu doreste sa-si asume rolul de lider intelectual si moral asteptat de catre cititori considerand probabil ca acesta ar echivala cu definirea maselor drept turme si prefera o alta perspectiva. Daca privim lucrurile cu umor, este vorba de binele care ar trebui facut cumva cu forta . Mai exact , daca pentru un ciocan toate lucrurile sunt cuie, domnul Liiceanu defineste masele drept patrate reprosandu-le ulterior faptul ca nu sunt cercuri :

„Problema pentru un intelectual ca mine nu este cum să coboare din „sfera ideilor”, ci cum să coboare sfera ideilor în viața celorlalți.”„Dar n-aș vrea să mă plasez de-acum pe orbita publicisticii curente. Chiar dacă mă veți citi câteva mii în loc de câteva zeci de mii, eu tot cred că forma ideală în care vă pot întâlni, în care pot atinge „extazul binelui” e, ca acum de pildă, să vorbesc despre nevoia de libertate.”

Cu alte cuvinte, si dupa ce au trecut 25 de ani de la prima epistola deschisa adresata doar unor cetateni ( este vorba despre celebrul „Apel catre lichele”, restul nu au beneficiat de atentie ) , domnul Liiceanu se adreseaza acum cititorilor Contributors.ro si de fapt cetatenilor acestei tari , dar ca si cum acestia ar fi studenti in anul I si in amfiteatrul Facultatii de Filozofie.

De unde vine aceasta atitudine si care este de fapt originea acestei formidabile fracturi sociale ? Oricat ar parea de ciudat , acest demers nu este deloc original si nu ii apartine domnului Liiceanu , ci provine din tezele ideologice predate inainte de 1989 la facultatile de filozofie din tara si la Academia Stefan Gheorghiu din Bucuresti.
Conform acestor teze , atunci existau specialistii in stiinte sociale ( peste ani, elitele de astazi…) si cetatenii obisnuiti , respectiv masele de „oameni ai muncii” ( „constiinta comuna” , sau „simtul comun” in formularea profesorului de socialism stiintific Radu Florian de la Facultatea de Filozofie din Bucuresti ) care „nu erau capabile sa inteleaga conceptele filozofice abstracte pentru ca nu aveau pregatirea necesara” .

Din aceasta perspectiva ne reintalnim acum , chiar daca sub o noua infatisare, tot cu unele teze din vechea propaganda. Ca atare, problema nu este aceea ca elitele intelectuale sa ofere modele sociale si sa contribuie in acest mod la reconstruirea “lumii ideilor” si a spatiului moral intr-o societate adusa in starea de parabioza , ci ca cetatenii obisnuiti sa se ridice la inaltimea ideilor care coboara in mijlocul lor !

Asta este. Dupa ce au fost tradati in mod constant de catre clasa politica prin intoxicare mediatica , manipulare si santaj social care i-a transformat fara speranta in cetateni turmentati pentru ca nu stiu cu cine sa voteze deoarece nu au nici ce , nici de unde alege din formele fara fond numite partide, damnarea sociala a romanilor continua . Ei au fost, sunt si vor fi in continuare ca puii fara closca deoarece societatea noastra nu ofera modele de urmat ( pentru rolul de lideri intelectuali si morali in societatea romaneasca nu prea se inghesuie candidati , iar unii dintre cei carora li se face oferta, o declina) si din aceasta cauza spatiul moral al societatii romanesti nu prea are repere.

Pe de alta parte , daca pentru starea generala a Romaniei clasata pe ultimele locuri din  Europa la toate variabilele importante care definesc o societate europeana si democrata vina integrala este a clasei politice , pentru prabusirea sistemului de valori , apatia , depresia sociala si disperarea cetatenilor , vina integrala apartine intelectualilor de frunte ai acestei tari .

De ce ? Pentru simplul motiv ca ca reperele sociale, valorice si morale ale unei societati nu trebuie stabilite de catre hotii, escrocii, infractorii , criminalii si tortionarii ei, ci de catre elitele si intelectualii ei !
Dupa cei 25 de ani care au trecut deja , si dupa starea actuala a societatii romanesti, intelectualii care sunt sau au fost propusi drept „simbol si punct de reper” pentru societatea civila , se afla la ora unui decont social . Ar trebui sa aprecieze singuri daca si-au indeplinit sau nu rolul atribuit de catre cetateni in refacerea societatii civile si a spatiului moral, si sa actioneze in consecinta pentru ca istoria nu asteapta si nu iarta.

http://www.contributors.ro/cultura/au-oare-oamenii-nevoie-de-libertate/#comment-175271

*)   Gabriel Liiceanu - Au oare oamenii nevoie de libertate?   

** ) Gabriel Liiceanu - Despre fiara lăcomiei. Scrisoare deschisă lui Daniel Dăianu