" Jurnalul unui psiholog "( 2007-2024) este o viziune si o perspectiva originala asupra societatii romanesti generata initial de involutia unui domeniu profesional sensibil confiscat de instante straine naturii acestuia.
Elita discreta pro România
Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :
Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Catherine Durandin , Dennis Deletant , Tom Gallagher, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois , Katherine Verdery,, Steven van Groningen, Leslie Hawke
vineri, 20 aprilie 2007
Polemici: Psihologia suspiciunii generalizate. Despre testarea cadrelor didactice
( www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=print&sid=272 - 14k - )
Pe marginea testarii corpului didactic de catre membrii Colegiului Psihologilor din România
Declarîndu-si refuzul de a-si mai practica meseria in conditiile aberante actuale, adresîndu-se opiniei publice, oficialităţilor si corpului profesional constituit din care face parte, Sergiu Simion, psiholog si om cu o sensibilitate sociala acuta, face un gest grav. De iesire din rînd, din masa protectoare, din casta.
Iată ce declara Sergiu Simion în Asymetria :
”Cred de asemenea ca, in aceast caz , Colegiul Psihologilor din Romania are datoria de onoare ( daca termenul mai are vreun sens in circumstantele actuale ! ) sa-si asume intrega responsabilitate fata de situatia creata prin care a reusit performanta de a compromite si psihologia, si psihologii, si profesorii , sa-si prezinte demisia “in corpore “ si sa convoace de urgenta alegeri transparente si corecte in prezenta presei.
Pana cand aceasta profesie nu va deveni cu adevarat o profesie liberala, respectiv pana cand nu se va delimita de fapt si de drept de mentalitatea, metodele , arsenalul si personalul Securitatii , si pana cand psihologii civili nu se vor delimita de psihologii militari , reiterez si fac publica decizia mea recenta
(http://www.cotidianul.ro/index.php?id=43&art=11915&nr=6&cHash=66417b86bc#opinii)
de a nu mai practica aceasta profesie.
Deci refuz in mod categoric sa mai fac parte de fapt si de drept din Colegiul Psihologilor din Romania, cu toate consecintele care decurg de aici.
Sergiu Simion “
Dincolo de "noutatea", de caracterul totalitar si nestiintific, de perversitatea ideii de a supune o populatie profesional definita unor teste psihologice nevalidate pe esantioane ale populatiei generale, ar merita sa insistam - in contra curentului- asupra obligativitatii aplicarii acestor teste unor categorii socio-profesionale tot atit de importante ca si profesorii si invatatorii, prin capacitatea lor de a influenta comportamentele individuale si colective : psihologii, oamenii politici, medicii, preotii, serviciile de informare, politistii, militarii profesionisti, judecatorii, de pilda.
Propunerea mea nu este doar o reducere la absurd a sistemului impus corpului didactic ci expresia unei serioase ingijorari privind resorturile psihologice ale deciziilor si natura influentei acestor "salvatori ai patriei" asupra restului societatii, fata de care au prerogative excesive. Categoriile mentionate beneficiaza toate de un exces de putere ce trebuie temperat de contra-puterile unei societatii democratice.
Care ar fi aceste contra-puteri? Presa?
Comportamentul ziaristulor români nu ma indreptateste sa sper ca sunt independenti; de altfel cum ar putea sa fie cind depind de patronii lor?
O analiza a nodurilor si retelelor societatii românesti ar merita sa fie facuta pentru a intelege modul ei real de functionare.
Pina atunci, sa incepem cu testarea psihologilor si sa cautam comanditarii acestei actiunii de terorizare in masa.
Dan Culcer
Am selectat o serie de opinii (anonime) exprimate pe forumul ziarului ”Cotidianul”, pe care le reproducem, cu scopul informarii publicului asupra naturii grave a situatiei create de practicile aberante ale Colegiul Psihologilor din Romania.
Iată ce cred cetateni anonimi, dar care prin gandire au intrat demult in Europa, despre maniera in care se practica si se aplica (cita vreme incă!) psihologia in Romania anului 2006.
Sursa : ((http://www.cotidianul.ro/index.php?id=7983&art=20658&diraut=120&cHash=4ed3b597e9),
“4 | victorg-(20-11-2006 22:37) un articol demn de Romania Mare apare in Cotidianul. lumea asta se duce dracului.”
“10 | bogdanGe-(21-11-2006 00:53) Simplul fapt ca mi se cere in fiecare an adeverinta de la psihiatrie inseamna ca sint suspectat ca in urma muncii prestate in anul scolar precedent am innebunit, ceea ce este o jignire colosala.”
“23 | mikaeast-(21-11-2006 12:42) Si la ce scoala de psihologie avem noi in tara, imi dau seama ce acuratete au testele alea... Scoala cu traditie nu gluma...cu traditie comunista. Alta modalitate de santaj si de a obtine spaga.”
“24 | Paul_T-(21-11-2006 14:02) Si ca sa avem si opinii diverse sa redam opinia unui student la psihologie ca psihologii Colegiului tac ca mortu`-n papusoi : "392 | crig-(21-11-2006 10:28) Sunt curios ce fel de chestionare au fost utilizate pt testare. Eu unul sunt foarte impotriva chestionarelor, chiar si alora tari, inventare pe bune, folosite inca de demult prin Occident. Imi si imaginez sa vina unu' zis psiholog sa imi dea mie (un fel de nimeni, prin comparatie cu profesorii) un chestionar incropit in graba (cel mai probabil, ca doar nu arunca banii pe licente, sau poate da, daca intra unde trebuie) si apoi sa-i dea prin cap sa spuna ca nu sunt "normal" (nu ca mi-ar pasa in general, ca stiu eu ce inseamna normalitatea, dar etichetarile ca la produse alimentare nu ma impresioneaza). Pai sa tragi asa concluzii din 2 randuri in care jumate sunt date demografice iar cealalta jumatate contine afirmatii pe care doar tampit sa fii sa nu le poti "mistifica", ma sperie. Poate ma trezesc pe strada ca ma evalueaza vre`unul dintr-o privire si ma "concluzioneaza" drogat sau mai stiu eu ce este in bon ton cu trend-ul de moment... SA FIU IN LOCUL LOR, I-AS DA IN JUDECATA PE EVALUATORI FARA NICI O DISCUTIE. Aici ma gandesc asa putin ca poate unii doar au indeplinit niste ordine, nu erau oameni rai... Dar asta nu-i o scuza..."
Devine interesant. Poate un student sau absolvent de drept ne spune si o parere mai avizata despre situatia creata. Si daca mai gasesc timp poate mai postez si cateva intrebari din chestionarul care va elimina putregaiul din societatea romaneasca.
Ce liniste si ce bine este in spatiul virtual ...”
“27 | scepticus-(21-11-2006 14:41) De acord ca profesorii trebuie testati psihologic si ca printre ei s-au strecurat si indivizi care nu au ce cauta in invatamant. Dar concluziile Centrului de Resurse si Asistenta Educationala (suna tare pompos !) din Bucuresti sunt aberante. Se le luam pe rand.
1. "Suspiciuni de homosexualitate". Nu stiam ca, dupa scoala romana de psihologie, homosexualitatea ar fi o afectiune psihica. Sau poate respectivii psihologi nu au aflat ca homosexualitatea nu mai este incriminata de legile din tara asta. Optiunea sexuala este o problema privata a fiecarui cetatean. Dreptul la viata privata este garantat de constitutie. O problema ar fi daca un profesor, indiferent de orientarea sexuala, ar intretine relatii sexuale cu unul dintre elevii sai. Pentru asta raspunde disciplinar si legal. Asa ca suspiciunile privind homosexualitatea indica o problema a psihologilor si nu a profesorilor.
2. " Orientare catre homosexualitate si pedofilie". Interesanta formulare ! Adica ? Pot stabilii testele psihologice ca un individ va comite acte de pedofilie ? Atunci propun sa fie testata intrega populatie. Iar suspectii sa fie incarcerati preventiv. Cam SF, nu ? Se pare ca psihologii romani nu au auzit de prezumtia de nevinovatie. Doar n-or fi recunoscut senin profesorii testati ca au inclinatii spre pedofilie. Sau au fost intrebati daca le plac copii ? Care a raspuns DA a fost stampilat. Pedofilia este pedepsita de lege, profesor sau nu, legea este egala pentru toti. Daca comiti astfel de fapte.
3. "Numeroase cazuri referitoare la consumul de alcool." Si eu, ca oricine care a trecut prin scoala, am avut profesori care trageau la masea in timpul orelor. Cazurile respective trebuie reclamate de parinti si elevi si sanctionate individual conform Statutului cadrelor didactice, la nivel de scoala sau inspectorat. Nu vad ce legatura au testele psihologice cu asta. Daca bea in timpul liber, fara sa se prezinte in stare de ebrietate la munca, treaba lui. Tine de viata personala a fiecaruia. Apropo de asta. Acum ceva timp am incheiat o asigurare de viata. Pentru asta trebuia sa completez un chestionar. In care aparea intrebarea: Consumati ocazional bauturi alcoolice ? Dau sa raspund sincer: DA. La care agentul de asigurari sare ca ars. Sa nu cumva sa raspund afirmativ. Am intrebat si eu daca faptul ca beau cate o bere cu amicii ma face un individ dubios. Nici nu mi-a zis ca da (normal eram clientul), nici ca nu. Asa ca daca asta este si mentalitatea onor psihologilor va dati seama !
Toata povestea prezentata in articol imi pute a politie a mintii. Respectivii psihologi ar trebui sa constate doar daca un profesor sufera de afectiuni psihice care-l impiedica sa-si desfasoare meseria. Ma indoiesc si de faptul ca respectivele teste psihologice sunt foarte profesionist realizate. Daca sunt ca cele care erau aplicate celor ce erau recrutati in armata e clar. Doar o groaza de indivizi cu probleme psihice au primit o arma. Stim cu ce consecinte. Cunosc personal un caz in care un individ cu serioase afectiuni psihice a fost recrutat.
In final, tin sa precizez ca nu sunt nici profesor, nici homosexual, nici pedofil (Doamne fereste !), nici alcoolic. Am numai tendinta sa ma enervez cand citesc aberatii care imi contrariaza bunul simt ! Adica am o problema cu nervii !”
“30 | nicolae75-(21-11-2006 16:46) daca cei de la cotidianul au cit de cit coloana ar trebui sa faca si sa publice o ancheta asupra acestor asa-zisi psihologi, colegiu etc. etc. dar sa nu o puna pe donsoara care a scris articolul sa faca asta ca iese dezastru. ea face parte se pare din rindul celor care doar muncesc, nu gindesc.”
“31 | Loda-(21-11-2006 18:36) Testarea psihologica am facut prima,si se pare ultima,oara anul trecut si m-am stricat de ras(sau de plans?), cum s-a realizat.Ne-au strans pe toti, 50 de oameni(laolalta profesori, contabili si femei de serviciu) ni s-au pus in fata niste asa -zise teste(intrebari de fapt) cu intrebari la care numai un tampit ar fi raspuns sincer, daca era bolnav psihic(ceea ce nu inseamna prost) stiind ca-si risca postul: Consumati substante interzise, auziti voci(?!) etc. Si cu asta, gata ! Nu ni s-a mai comunicat apoi nimic, rezultatul testului…”
“32 | Doc-(21-11-2006 19:07) "eu nu sunt psiholog…. dar stiu ca depistarea unei boli psihice se face prin intalniri repetate, personale a unui medic psihiatru cu respectivul, nu printr-un test frontal, sunt bolile cele mai greu de descoperit..."
Cu alte cuvinte, sistemul porneste de la premisa ca profesorii vor fi responsabili si vor admite singuri, daca e cazul, ca sunt iresponsabili.
Dincolo de asta, eu cred ca modul in care e pusa problema este gresit. Dincolo de a nu intelege cu ce drept, nu inteleg nici cu ce noima intra Statul in problemele personale ale profesorilor. Statul ar trebui sa se intereseze exclusiv de calitatea actului de predare si de siguranta generala a elevilor, si sa porneasca intreaga conceptie a sistemului de la principiul acesta. Trebuie sa existe un cod clar de conduita al celor care vin la catedra, se pleaca de la premisa ca toti il respecta si se creeaza un mecanism pentru a-i descoperi din timp pe cei care nu-l respecta (nu e treaba statului sa afle si din ce motive), si de a proteja sistemul si elevii de acestia. Dincolo de absurdul de detaliu al cercetarii, cum e cel enumerat mai sus; dincolo de abuzul scandalos al intrarii in viata privata a omului; este si absurd si scandalos sa pornesti de la premisa inversa, ca toti sunt niste potentiale pericole, si apoi sa-i pui pe ei sa demonstreze, in orice fel, contrariul.”
“33 | cezara-(21-11-2006 21:09) Sa fim seriosi! Acest centru de Resurse si Asistenta ... este cumva platit de la guvern? Asa poate se explica manevra jenanta prin care , in prag de proteste sindicale apar rezultatele acestui studiu. Rusine,rusine,rusine.......”
5 comentarii:
Buna ziua,
Ma bucur ca am gasit blogul dvs.,unde impartasiti informatiile cu care si eu sunt de acord. Nu am crezut ca cineva, va observa multele nereguli referitoare la aceste testari asupra diverselor categorii de personal si nu mai este mult, cand acestea vor constitui proba eliminatorie...din viata sau societate, nu imi este clar...desigur fac haz de necaz, insa ce spuneti dvs. este chiar o situatie, pe care, eu si cativa colegi din cadrul personalului didactic (civil), dar in sistem militar si de care ne lovim anual, creandu-ne stres si neplaceri, care devin de-a dreptul agasante. Suntem amenintati si hartuiti, daca nu le facem, cu toate ca avem fisa medicala deja, dar si o vizita la psihiatrie..si eu am absolvit psiho-sociologia, dar nu am crezut ca ajung intr-un moment in care, noi care formam oameni si ii pregatim pentru societate, sa fim tratati astfel. Cu toate ca legea spune ca se testeaza personalul la interval de 3 ani,legea nu spune ca este si obligatoriu, ei fac abuz de functie, chemandu-ne anual, testandu-ne ca si cum ne-am angaja ca ofiteri in armata sau baterii de teste care se dau la plecare sau sosire din misiuni. Testarea tine 4 ore si se dau toate testele cunoscute, cat si testul de inteligenta...ANUAL?!. Un alt aspect este faptul ca nu ne sunt comunicate rezultatele, nu stim daca testele sunt licentiate, omologate, nu sunt adaptate la conditiile de acum. Dar informatiile obtinute, prin "grija" Centrului socio-comportamental, are dreptul sa trimita rezultatele acestea catre TERTE PARTI..fara consimtamantul nostru, in scris. Sper, doar ca societatea se va trezi, inainte sa ne ingradeasca mai rau decat acum si sper ca se vor ridica mai multe voci care vor reclama aceste abuzuri asupra cetatenilor indiferent de pozitia pe care o ocupa intr-o categorie profesionala. Va multumesc si voi urmari cu interes blogul dvs.
Buna seara,
Acum (ora 20.30 ) am citit comentariul dvs, voi raspunde in detaliu maine dimineata.
Sergiu Simion
(a)Mai intai, ma bucur si eu ca ati gasit blogul meu chiar daca in 2018 ( l-am deschis in 2007, dar am publicat primele articole din domeniu in 2006 cand am semnalat pericolele generate de legea 213 din 2004 prin care s-a constituit Colegiul Psihologilor din Romania , Colegiu
care are de fapt o legatura stransa cu „Centrul socio-comportamental” al M.A.I.
Unde este legatura ? In faptul ca aceasta institutie bizara respectiv „Colegiul Psihologilor din Romania” si-a asumat „misiunea istorica” de a organiza in spatiul civil intregul domeniu psihologic ( inclusiv sectorul militar ) ceea ce inseamna ca de fapt un domeniu civil prin excelenta a fost de fapt infiltrat cu fosti militari ( si fosti securisti ) care au preluat de fapt conducerea. Si asta este rau si pentru domeniul civil si pentru domeniul militar .
In aceste conditii , deoarece va aflati sub regim militar nu veti putea reclama situatia dvs si abuzurile decat ierarhic adica sefului dvs direct care nu are nici un interes sa schimbe situatia , si nici instantei civile pentru ca de fapt acolo sunt tot reprezentantii directi sau indirecti ai „Centrului socio-comportamental”,etc.
Pe scurt, si fara sa vreau sa va descurajez , va aflati intr-o situatie fara iesire exact ca si psihologii civili – mult mai multi ca numar - legati si ei de maini si de picioare ( prin norme interne nu au dreptul sa reclame situatia din domeniu) , jecmaniti prin n taxe si ajunsi la cheremul unei institutii care nu are nici o tangenta cu psihologia democratica , cu diferenta ca la dvs este si mai rau din cauza regimului militar explicit.
Pe scurt, si psihologii civili ( si cu atat mai mult psihologii militari ) sunt de fapt captivi, psihologia fiind un domeniu confiscat de structuri care nu au nicio tangenta cu psihologia.
Ce se mai poate face ? Solutia ideala ar fi desfiintarea Colegiului Psihologilor din Romania , delimitarea clara a sectorului militar de cel civil ( cand sunt strict delimitate, mingea este la domeniul civil , cand sunt „comasate” , decizia este , ca acum , la domeniul militar ) si abia in aceasta situatie psihologii militari pot apela la o instanta profesionala neutra si nu la una ierarhica . Din nefericire, legea 213 este una organica si nu poate fi abrogata sau schimbata decat prin votul …majoritatii parlamentare , ceea ce este pura utopie pentru urmatorii 20-25 de ani.
Pana atunci, tot ceea ce puteti face este sa incercati sa gasiti ( sub anonimat, nu aveti alta optiune daca vreti sa va pastrati profesia ) modalitati prin care sa faceti publica situatia din domeniul dvs ( este adevarat , asta insemna o contradictie in termeni ! ) pentru ca din nefericire psihologia romaneasca a devenit un instrument de control social iar vina este in primul rand a celor care au confiscat domeniul si in al doilea rand a acelor care i-au lasat si aici este vorba in primul rand de universitarii romani ( in unele cazuri sunt unii si aceeasi ) care in loc sa apere deontologia domeniului si practicantilor sai, s-au inscris in cursa triviala de a-l exploata .
(2)Este exact ca in politica. Varful piramidei este compromis moral , face naveta pe la DNA si este deposedat de doctorate, structura care reprezinta profesia este scindata in doua tabere care se acuza, isi fac reciproc dosare penale si isi disputa ștampila, sediul si teritoriul , iar baza este pacalita, santajata si exploatata – dar nu are dreptul sa faca publica situatia ei - fiind adusa in situatia magarului lui Buridan care nu mai stie ce sa aleaga intre galeata cu apa si galeata cu ovaz.
Ca atare, tot ceea ce traiti dvs acum si ce traiesc pe pielea lor miile de psihologi civili ,le-am anticipat ca posibile pericole si le-am semnalat inca din 2006 cand am publicat un „Apel impotriva Legii 213” semnaland pericolele pe care le aduce aprobarea ei, si un articol in publicatiile de limba romana din Franta, Germania si USA ( „Istoria conspirativa a psihologiei si controlul psihosocial in post-comunism” ) care arata degringolada in care a intrat domeniul psihologic ( gasiti articolele pe Internet si pe blogul meu ).
In sfarsit, dupa intrarea in vigoare a Legii 213 ,dupa lipsa de reactie a comunitatii psihologilor si anticipand ceea ce va urma , am declarat public in 2007 ( si imi mentin pozitia ) ca refuz sa mai practic aceasta profesie
(http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=271%20-%2026k%20- ).
Ceea ce se intampla acum in domeniul psihologiei civile ( nu mai vorbim de domeniul militar ) este elocvent si arata degradarea cumplita a unui domeniu care , pentru interesele meschine ale unora , renunta la propriile sale norme profesionale, deontologice si morale. Asta este.
Va multumesc pentru promptitudinea si amabilitatea cu care mi-ati raspuns, cat si pentru explicatiile pe care mi le-ati oferit. Si mie, sa spunem ca ma numesc ALICE, (sa stiti cine semneaza, cand va mai scriu) imi pare rau, ca v-am descoperit abia acum, insa, prin anul 2005, ca orice tanar absolvent de psihologie si sociologie, eram entuziasmata si incantata pentru faptul ca as putea sa pun in practica propriile idei, ca ma pot angaja in domeniul mult dorit si poate sa-mi deschid un cabinet. Acum citind randurile dvs. imi dau seama din ce cauza mi-a fost foarte greu sa imi urmez visele, nici eu nu am privit atunci cu "ochi buni", infiintarea acestui Colegiu al Psihologilor, care de la inceput au impus reguli dure, greu de urmat..deoarece cu toate ca am urmat cursurile la zi, timp de 4 ani de zile si alte specializari, mi-ar fi trebuit mai multi ani sa iau atestate in diverse ramuri sau cel de libera practica, care in mod ilegal este impus in orice institutie publica, desi prin definitie, acesta s-ar adresa in mod explicit doar mediului privat, spre exemplu cand deschizi un cabinet....Concluzia, care rezulta de aici, acest Colegiu poate fi acuzat in mod corect, de multele nereguli si incalcari de drepturi, dintre care unul liberal si democratic si anume dreptul de a putea profesa si atunci chiar este distrugator de vise..sunt foarte dezamagita, deoarece asa cum spuneti dvs. acest domeniu a fost confiscat, dar in acelasi timp, luand cunostinta de informatiile oferite, imi dau seama ca nu am pierdut nimic si chiar nu mi-as fi dorit sa fiu prinsa in aceasta capcana, cu voie sau fara voie.. Acum traim cand in Republica Procurorilor si SRI-ului, cand in Republica Psihologilor...caci, nu-i asa, omul ca sa nu fie cu adevarat liber, trebuie sa se teama de toate...si care este forma cea mai buna de control, decat o DICTATURA sub aparenta inselatoare a LIBERTATII...
Trimiteți un comentariu