Fractura sociala sau decalajul intre realitati paralele , vorbe si fapte

Dupa 25 de ani care au trecut deja , cetateanul roman este la fel de liber ca la inceput sa aleaga ce vrea sa creada si ce vrea sa accepte  intre realitati sociale paralele si declaratii care se bat in cap . Fiecare va ramane cu realitatea lui deoarece  informatiile din spatiul public sunt de cele mai multe ori doar opinii,  aproape niciodata  nu pot fi verificate "din trei surse independente",  si dfoarte rar au valoare de adevar :


1. Discursul presedintelui  Klaus Johannis susţinut, la un an de mandat, în plenul reunit al celor două Camere :

"Ceea ce mi-aş dori eu să se spună despre 2015 este altceva: că a fost anul în care a început schimbarea modului de a se face politică în România şi începutul înnoirii clasei politice. Este timpul schimbării. Depinde de noi toţi dacă răspundem la aceste aşteptări ale societăţii." 

Klaus Johannis
Presedintele Romaniei

http://www.mediafax.ro/politic/klaus-iohannis-in-fata-parlamentului-imi-doresc-sa-se-spuna-despre-2015-ca-a-fost-anul-in-care-a-inceput-schimbarea-modului-de-a-se-face-politica-in-romania-si-inceputul-innoirii-clasei-politice-14920975

...si promulgarea legii care prevede pensii speciale pentru pentru parlamentari ,etc. :

Presedintele Klaus Iohannis a promulgat legea care prevede pensii speciale pentru pentru parlamentari - pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si senatorilor precum si legea pentru modificarea art. 45 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si senatorilor, prin care parlamentarii primesc sume forfetare pentru transport in teritoriu in locul masinilor de serviciu, doua legi pentru care Iohannis solicitase reexaminarea.

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-20685653-iohannis-promulgat-legea-pensiilor-speciale-pentru-parlamentari-legea-privind-acordarea-sume-forfetare-pentru-transport-parlamentarilor-pentru-care-ceruse-reexaminari.htm

2. Declaratiile dure ale ziaristei Roxana Iordache :

"Am o rugăminte, nu mai preluaţi mesaje semnate de Regele Mihai, sunt false. Regele e izolat, nici ordinul de retragere a titlului Prinţului Nicolae nu l-a semnat. Să nu ne mai amăgim, asta e realitatea. Aştept să mă dea în judecată cine se crede în drept să mă contrazică". ( 26 decembrie )

"Voiam să vă povestesc ceva trist, dar şi frumos, când am ajuns acasă şi o s-o fac, mai încolo sau mâine. Amân un pic, fiindcă acum aflu ceva de nedescris, că rapandulele securiste care îşi bat joc de Casa Regală a României au pus botu' şi cică m-ar da în judecată. Doar că n-au sânge să zică asta în numele lor, ci merg cu infamia până la a-i atribui Majestăţii Sale intenţia. N-au absolut nici o limită în a-l discredita pe Rege. Nici preşedinţii Iliescu şi Băsescu, pe care i-am criticat extrem de dur şi nu pe blog sau pe Facebook, ci în presa scrisă, pe vremea în care încă mai era presă, "România liberă" şi "Ziua", n-au îndrăznit - şi să o facă însuşi Regele, îngerul tuturor românilor, pe care l-am apărat continuu şi pentru care aş face orice, dacă aş putea să-l readuc pe tronul României! Ceva mai abject n-am pomenit. Adică, îl coboară pe Rege la nivel de persoană particulară! Deci, dacă impostorii îndrăznesc, am să-l citez. Sigur că am să renunţ în final la citarea Majestăţii Sale, dar dacă primesc citaţie în numele Regelui, cer să fie citat în instanţă. Asta vreţi? Să vă cadă tencuiala, cum s-a întâmplat când a trântit uşa Vâşinski? Adică, Regele a abdicat ca să nu moară 1000 de tineri şi mă dă în judecată pe mine - sau pe oricine, pe oricare român monarhist sau nu?! Chiar nu vă e ruşine? N-aveţi absolut nici o limită. Daţi-mă în judecată, n-o să faceţi decât să demonstraţi că am dreptate. Încă mai cred că e o glumă proastă". ( 28 decembrie )
Roxana Iordache

...si declaratia reprezentantilor Casei Regale a Romaniei :

”Majestatea Sa Regele este foarte indignat de aceste acuzaţii care sunt cu totul false şi sunt extraordinar de grave pentru că pun sub semnul întrebării capacităţile sale şi libertatea sa de acţiune. Şi din acest motiv, pentru că sunt foarte grave şi false, în următoarele zile va începe o procedură judiciară împotriva doamnei Roxana Iordache faţă de afirmaţiile publice pe care le-a făcut şi care afectează imaginea Majestăţii Sale” ( 28 decembrie )

Ioan Luca Vlad, avocatul Familiei Regale

Parabioza ( Starea unei natiuni )

PARABIOZA (Starea unei natiuni)

“ Se iroseste si mintea celui inzestrat cu multa inteligenta cand omul n-are noroc si trebuie sa se gandeasca necontenit la unt, sare, ulei, orez, imbracaminte si lemne”  

PANCIATANTRA

    Situatia in care se afla Romania acum este intr-un fel asemanatoare cu cea a Japoniei din 1945. Atunci, dupa ultimatumul dat de americani, la nivelul puterii politice nu s-a luat nici o decizie. Asa s-a ajuns in situatia absurda in care o tara intreaga nu mai stia daca se afla in stare de pace sau de razboi. Intr-o situatie asemanatoare ne aflam noi in prezent. Nu stim ce facem si nici in ce directie ne indreptam. E ca si cum comenzile istoriei ar fi fost inversate . Semnalizam la dreapta si o luam la stanga sau invers. Despre aceasta stare de lucruri istoria va consemna probabil ceva de felul urmator : “ Este meritul poporului roman ca in acea perioada (...…) a renuntat sa mai gandeasca pentru ca altfel cu siguranta nu ar mai fi stiut ce sa gandeasca”.
        La noi, decalajul intre starea de drept si starea de fapt este atat de evident incat a fost semnalat si de occidentali : “ in Romania exista un decalaj intre tara legala si tara reala “. Aceasta discrepanta exista si inainte de 1989 intre lumea formala ( decretata, licita, permisa ) si lumea reala . Dar atunci s-a incercat aglutinarea lor intr-una singura conform tezei comuniste : “ cea ce este formal este real “ . Restul a fost tacere. In vremurile noastre lucrurile au mai evoluat : starea formala si starea reala au acelasi drept de existenta si coabiteaza in mod exemplar. La randul lui individul are dreptul si posibilitatea sa opteze pentru oricare din ele sau chiar pentru ambele . Dar oricare ar fi optiunea lui el intra in conflict de principii fie cu realitatea , fie cu autoritatea fie cu sine insusi . De aceea traitorul in aceasta tara este asemenea lui Arhimede . El cauta cu disperare un punct de sprijin dar acest punct de sprijin nu exista . De ce ?
       Cheia explicatiei o gasim in revolutia atipica de la noi. Ea s-a derulat in spatiul fizic, pe ecranele televizoarelor dar nu si in spatiul politic. Ceea ce s-a intamplat in spatiul politic este de cu totul alta natura . Acolo a avut loc o transformare topologica prin care interiorul ( problemele ascunse si negate timp de 45 de ani ) au luat locul exteriorului (comunismul ) si invers. Trebuie sa recunoastem ca rezultatul este o performanta uluitoare. Ne aflam intr-o lume complet intorsa pe dos in raport cu precedenta dar in care , de fapt, nu s-a schimbat nimic ( s-au schimbat locurile, mastile, dar nu si ceea ce era esential – raporturile ). De aici urmarile. In Romania realitatea a depasit imaginatia si cuvintele devin neputincioase. Ne aflam intr-o societate duplicitara de gradul doi sau, mai simplu, intr-o societate a diversiunii. In acest tip de societate , la fel ca in comunism, vorbele nu se suprapun peste fapte si nici ideile peste lucruri. Exista totusi o diferenta esentiala. In noua noastra lume, minciuna reprezinta numai un punct de plecare deoarece individul este pus in situatia absurda de a nu putea disocia realul de fictiv . Intr-adevar, in spatiul social s-au produs evenimente care pentru perceptia unor intregi categorii sociale exista sau nu exista dupa cum individul crede sau nu in ele. Unde vom ajunge, ramane de vazut. Cert este faptul ca si de aceasta data societatea este pusa in paranteze deoarece exista dubii cu privire la adevarata ei natura.
       Aceasta este problema. Criza societatii romanesti este in primul rand o criza de identitate. Ea nu poate fi depasita prin declaratii formale pentru ca ea este legata de perceptia sociala ( de ceea ce simt oamenii ) . Putem declara la infinit ca mergem “ la dreapta “. Daca oamenii simt ca mergem “la stanga” nu mai este nimic de facut ( la limita oamenii cred ce au chef nu ceea ce li se spune sa creada). Situatia este cu totul noua. Daca societatea nu este definita sau nu se autodefineste, nu pot fi definite nici componentele ei si nici modul in care acestea interactioneaza. Altfel spus exista o criza a identitatii sociale in general la nivel de structuri, institutii, etc . dar, si acest lucru este foarte important , ea exista si la nivel de individ. Daca exista dubii cu privire la adevarata natura a societatii noastre, atunci si asupra indivizilor persista aceleasi semne de intrebare. Spatiul politic este cel mai bun exemplu. In cadrul lui, identitatea indivizilor se stabileste la intamplare, “se imprumuta” sau pur si simplu nu exista ( “ Spuneti-ne cine suntem noi. Nu mai stim cine suntem” exclama un student in 1990 ) .
       Intr-o lume bazata pe diversiune nici nu poate fi altfel. Practic, nu mai exista nici un punct de sprijin. Surprizele se tin lant. Sub “ceva “ se ascunde “altceva”. Nimic nu este ceea ce pare si de aceea totul este “pseudo”. Am ajuns de fapt intr-una din cele mai abstracte lumi posibile. O astfel de lume in care nu poti deosebi stanga de dreapta , susul de jos si prietenul de dusman este incantatoare pe planul fictiunii. Ea seamana cu un spatiu magic in care este posibil orice. Dar, din pacate , dupa opinia autorizata a unui fost prim-ministru realitatea romaneasca are tocmai acest atribut ( “ In Romania, acum , este posibil orice “ ). O asemenea lume devine un cosmar in planul realitatii. Ea genereaza un univers politic, social, moral fara categorii.
       Pentru a-l descrie sa ne imaginam un bazar oriental in care obiectele sunt aruncate dupa legile hazardului. Despre aceste obiecte nu stim daca sunt autentice sau false si nu le cunoastem pretul sau valoarea. Gruparea lor se face dupa criterii de circumstanta cum ar fi de exemplu culoarea aparenta. Dar, si aici intervine magia, culoarea se poate schimba brusc (rosul trece in verde sau invers ) si obiectul sau obiectele pot trece in categoria opusa. Totul curge, gliseaza, se transforma. Din aceasta perspectiva teoretica , societatea romaneasca este inclasabila. Dar la nivelul perceptiei individuale lucrurile stau cu totul altfel. Individul simte ( si pentru asa ceva mintea sau instinctul sunt suficiente ) ca tot acest vartej aiuritor care ii defileaza prin fata ochilor are ceva fals : este ca o furtuna intr-un pahar cu apa. Si are dreptate.
       Societatea romaneasca actuala are un caracter ermetic. Simplu spus, ea seamana cu aisberg. In cazul lui, cea ce se vede este inselator si prea putin important. Esentialul se afla sub apa. La suprafata, valurile se sparg cu zgomot de valurile lui dar centrul ramane inghetat si compact. Aisbergul nostru pluteste aparent la intamplare. In realitate el este ghidat de curentii de adancime care ii pot schimba brusc directia. Aceasta “dubla-realitate “ si mai ales raportul dintre planurile ei poate explica de ce la noi totul functioneaza “altfel’ , dupa o logica inversa , sau nu functioneaza de loc. In acelasi timp ea genereaza deopotriva sindromul interpretativ si suspiciunea generala care devin reguli in acest tip de societate. Prin logica ei interna ea nu poate functiona fara angrenajul secretului. Din cauza lui oamenii tot timpul nu inteleg cate ceva si atunci fabrica la infinit scenarii. Si observa cu uimire ca toate acestea se potrivesc realitatii in care traiesc dar cu toate acestea ei nu inteleg aproape nimic. Se intampla asa pentru ca ei cauta un sens acolo unde din perspectiva exterioara nu exista. Este ca intr-un joc de “puzzle”. Fragmentele disparate se potrivesc dar imaginea initiala nu apare pentru ca o parte din piesele initiale au fost sustrase din start prin angrenajul amintit anterior. Care este perceptia acestei lumi la nivel de individ ?
       In primul rand el traieste o stare de nesiguranta generala. Dupa somnolenta anterioara el a trecut in extrema opusa care inseamna alerta permanenta, anxietate si sentimentul iminentei. Este normal sa fie asa deoarece a facut un salt brusc de la o lume care garanta un viitor batut in cuie la o lume care nu mai garanteaza nimic. Pe de alta parte, dupa vidul psihic generat de lumea incremenita a dictaturii el a fost supus unei agresiuni informationale fara precedent. Pentru a-i face fata si pentru a intelege lumea in care a fost aruncat el a depus pe toate planurile un efort imens. Dar ceea ce i s-a prezentat drept schimbare a fost perceput din instinct ca ceva negativ. Si pe drept cuvant. Nu trebuie sa uitam ca omul s-a desprins dintr-o lume in care a fost victima ( “toti am suferit “ ) dar a avut si sansa de a fi si calau si a intrat intr-o alta in care are senzatia ca va fi numai victima. Si va fi. Indiferent de ce i s-ar putea spune , toate se vor sparge in capul lui. Dar tragedia poate fi alta. Obosit de lumea in care a fost ( “nu mai cred in nimeni si in nimic” ; “n-am incredere nici in mine “ ) si strivit de lumea in care traieste el poate renunta la posibilitatea de a actiona eficient in cadrul ei. Rezultatul ar fi adoptarea strategiei non-actiunii in plan psihic si social( “asta e “ ; “nu e treaba mea..“ ; “nu ma intereseaza” ) .
       Pe de alta parte, o societate este dependenta de indivizii care o compun si fara participarea lor ea nu-si poate realiza obiectivele. Pana acum , aceasta participare a fost inteleasa intr-un mod primitiv. Regula de fier a fost “trebuie” si nu conta nici “cum” si nici “de ce”. Indivizii ocupau doar un loc in spatiul fizic . In rest, erau cel mult niste cifre intr-o statistica.
       Acest “ asasinat administrativ” (echivalent cu anihilarea individualitatii ) a fost insotit de calcarea in picioare , in mod sistematic , a doua atribute fundamentale ale omului si cetatii respectiv morala si afectivitatea. Sa nu ne amagim. Comunismul a pus in locul lor altceva sau mai bine zis a functionat practic fara ele. In conditiile prezente , de aceste atribute depinde functionarea ansamblului social. Dar ansamblul social nu functioneaza. La suprafata este evident blocajul economic dar in profunzime se instaureaza treptat un blocaj psihosocial de care se vorbeste foarte putin. Cert este ca totul merge prost si pe toate planurile ceea ce inseamna ca natiunea se scufunda incetul cu incetul in parabioza. In aceasta stare, la nivel de indivizi, desi fiecare in parte se poate comporta normal toti la un loc ne comportam anormal. Toata lumea vorbeste dar nimeni nu asculta ce spune celalalt. Este sindromul Babel. La nivelul societatii aceasta echivaleaza cu lipsa autoreglarii si consecintele sunt evidente.
       Romania este un suflet care isi cauta trupul. Acesta exista dar partile lui nu interactioneaza corect. Ca atare, organismul social este o colectie de monade. Fiecare traieste in legea ei si intr-un exil impus de celelalte cu care nu comunica. In aceasta lume exilata, puterea este surghiunita in cercul ei stramt, ziaristii in universul lor de hartie iar pentru majoritatea oamenilor nu mai ramane decat cenusiul inchis al universului lor domestic. In acest univers, la fel ca inainte, ei primesc suficient ca sa nu moara si destul ca sa nu traiasca . Pentru a-i face fata ei nu au alta sansa decat conformismul de automat ( “am muncit ca niste boi, servici-casa, servici-casa “ spunea un anonim in 1989). Dar in acest caz urmarile sunt apatia, resemnarea, depresia. La nivel general ele inseamna pierderi numai atat cat poate produce unei tari scaderea moralului locuitorilor ei.
       In tara noastra trista si plina de umor nu stim ce e mai bine sa facem : sa plangem sau sa radem. Argumentele pro si contra sunt in raport de paritate. Singura concluzie este ca atat pentru actori cat si pentru spectatori , spectacolul acestei lumi este fascinant. Este lumea noastra. Alta nu avem. Quo vadis, Domine… ?


Sergiu SIMION

( http://www.alternativaonline.ca/Opinii0511.html )

Alternativa , Canada - noiembrie 2005 


N.B. Acest text a fost publicat in 2005 dar a fost scris cu cativa ani mai inainte . Unele din ideile sale sunt valabile si astazi astazi. 

Un model de normalitate sociala . Profesorul George Litarczek

Biografia exemplara a profesorului  Litarczek prezentata recent pe Contributors.ro ( Martin S. Martin -

Un om-monument: Litarczek) , este o istorie a unei deveniri personale voluntare si dovada  unei vieti traita constient si responsabil in raport cu „cerul instelat deasupra noastra si legea morala in noi ” ( Immanuel Kant ) . 

Ea confirma asertiunea potrivit careia pentru oamenii educati ( si nu poate exista educatie in afara spatiului moral)  din orice tara din lume, inteligenta merge mana in mana cu bunul simt si cultura depasind vechea temere a lui Kant conform careia  “Inteligenta i-a fost data omului cum i-au fost date leului ghearele si coltii.

Pentru tinerele generatii care au atata nevoie de repere pentru ca traiesc intr-o societate anomica,  fara reguli,  si cu valorile bulversate si inversate cum este a noastra, ea poate fi o sursa de inspiratie , iar pentru vechile generatii ea poate fi o sursa de reflectie.

Nu trebuie sa uitam ca profesorul Litarczek a crezut in idealurile sale personale  intr-o lume care de fapt desfiinta si valorile , si morala, respectiv o lume in care pentru cei mai multi era mult mai comod sa mearga cu valul si platind pretul cerut de sistem . 

Intr-o confesiune sincera din timpul comunismului , a fost rostita urmatoarea constatare foarte amara : „ Formidabil ! Au trecut 20 de ani de cand nu ne-am vazut , si sunt ani intregi in care nu imi aduc aminte ce am facut !”,  iar la Revolutie , si in direct la TVRL , un muncitor simplu a pus diagnosticul unei intregi clase si al unei intregi epoci fara orizont : „ Am muncit ca niste boi : servici-casa , servici-casa!”

Profesorul Litarczek face parte dintre acei putini oameni care , platind pretul necesar , reusesc „ sa-si ridice privirile deasupra Pamantului ” ( Lucian din Samosata ) si prin aceasta devin un model si o sursa de inspiratie pentru ceilalti , indiferent daca societatea le recunoaste sau nu meritele.

In  lumea pe dos in care traim  si in care oamenii cu dosare penale au ajuns sa faca si sa desfaca legi in mod arbitrar si in interesul lor , daca mai palpaie totusi normalitatea sociala,  aceasta se intampla pentru ca inca mai exista oameni ca profesorul Litarczek care cred in valorile normalitatii si umanitatii .

Intre Europa si Rusia sau cum poate fi validata pozitia Rusiei chiar din interiorul London School of Economics, Marea Britanie.

Intre Europa si Rusia sau cum poate fi validata pozitia Rusiei chiar din interiorul London School of Economics, Marea Britanie.

Un articol publicat pe Contributors.ro de un cercetator roman care lucreaza la un institut occidental   face unele afirmatii surprinzatoare pentru o persoana cu pregatire in Occident si mai ales pentru un specialist in relatiile internationale : 

"Raportul ( este vorba de raportului grupului OSCE de persoane eminente însărcinat cu crearea unui proiect comun de securitate europeană - s.n.) poate fi interpretat și ca o recunoaștere a faptului că Vestul a greșit când a respins sumar planul de securitate europeana propus de Medvedev în 2008 la Berlin."

" În primul rând, România a ales să urmeze orbește și ca un câine mai mult decât credincios politicile pe care le percepe a fi favorabile Statelor Unite. De fapt, politica externă a României are un singur vector, iar marea majoritate a eforturilor externe ale României sunt menite sa aducă țării o voce mai importantă în Washington. Parțial din acest motiv Rusia figurează în politica externă a României doar ca o amenințare perpetuă, tradusă într-una dintre cele mai conflictuale retorici ale unui stat membru UE față de Moscova". 

"În al doilea rând, România nu are expertiza necesară la nivel de politică externă pentru a înțelege Rusia, mai ales radicalizarea pe termen mediu și lung a societății ruse." 

"Din perspectiva aceasta, România nu ar trebui să se bazeze total pe parteneriatul strategic cu Statele Unite în privința asigurării unui viitor pro-european și democratic în Moldova."

 "Este foarte probabil ca Occidentul să fie într-o mai mare măsură dispus sa facă concesii în dauna statelor post-sovietice și să le sacrifice interesele semnând o înțelegere cu Rusia pentru a permite unui potențial guvern liberal să își consolideze puterea și legitimitatea pe plan intern".

( Cristian Nitoiu - Două lumi din ce în ce mai diferite: Este posibilă o reconciliere adevărată între Europa și Rusia? )

In spiritul logicii democratice , planul de securitate europeana trebuie propus si aprobat de catre statele europene si respectiv de Uniunea Europeana , deci nu este numai un atribut al Rusiei ( care a atacat inclusiv unele state europene din jurul ei si a devenit o amenintare reala  pentru mult mai multe , amenintare recunoscuta si de Uniunea Europeana si de de NATO )  care are singura acest drept doar in viziunea autorului.
Pe de alta parte, politica externa a Romaniei este in cazul de faţă in consens cu realitatea brutala de pe continentul european, cu evolutia istorica a Romaniei ( memoria sociala a consemnat in date categorice comportamentul Rusiei fata de Romania ) si in strans consens cu optiunile romanilor (http://adevarul.ro/news/politica/sondaj-inscop-germania-ja-rusia-niet-rezultatele-descifrate-specialisti-1_53d7d9730d133766a8d83271/index.html )

Din aceste considerente este foarte stranie condamnarea de catre a autor a politicii externe a Romaniei pe care nu o vede in consens cu realitatea brutala si cu optiunile categorice de securitate ale Romaniei si ale romanilor, ci doar ca o "atitudine de slugarnicie si de ploconire" faţă  de SUA . Acest gen de discurs antiamerican si de fapt antioccidental este frecvent in anumite medii de la noi , dar este o surpriza atunci cand vine de la o persoana cu pregatire occidentala. Mai grav decat atat, pozitia autorului este una care practic neaga dreptul Romaniei la securitate si aparare in conditiile unor flacari care ard deja sau care se pot reaprinde oricand langa granitele noastre. In aceste circumstante strategia autorului este una perversa care aminteste in mod suspect de tacticile de razboi informational si psihologic folosite de vecinul nostru de la Rasarit. In loc sa acuze Rusia direct de agresiune asupra vecinilor , reproseaza Romaniei ( desemnata chiar de Rusia ca o posibila tinta ! ) ca aplica una "dintre cele mai conflictuale retorici ale unui stat membru UE față de Moscova".

Apogeul este atins atunci cand , voalat sau nu, cercetatorul roman din Londra si doctor in relatii internationale reproseaza Romaniei ... parteneriatul strategic cu SUA ( "Din perspectiva aceasta, România nu ar trebui să se bazeze total pe parteneriatul strategic cu Statele Unite în privința asigurării unui viitor pro-european și democratic în Moldova" ).

In sfarsit, cireasa de pe tort ne este oferita atunci cand autorul nu rezista tentatiei de a administra Romaniei , desigur din postura de doctor in relatii internationale si cercetator la London School of Economics,  o ”pălitură di osândă” politicii externe romanesti , iar prin extensie  o papara intregii societati care chipurile nu ar fi capabila sa  inteleaga ( suna cunoscut, nu ?)  ce o împunge exact in coasta stanga (" În al doilea rând, România nu are expertiza necesară la nivel de politică externă pentru a înțelege Rusia, mai ales radicalizarea pe termen mediu și lung a societății ruse." ).
Cu atat mai mult nu mai poate sa surprinda o afirmatie gratuita din zona diversiunii  pure pe care nici chiar Kremlinul nu ar indrazni sa o puna in circulatie , prin care  Occidentul ar putea deveni ...totalitar , ca sa permita Rusiei sa devina ...liberale :   "Este foarte probabil ca Occidentul să fie într-o mai mare măsură dispus sa facă concesii în dauna statelor post-sovietice și să le sacrifice interesele semnând o înțelegere cu Rusia pentru a permite unui potențial guvern liberal să își consolideze puterea și legitimitatea pe plan intern".

Impresia generala lasata de acest foarte  interesant articol este ca autorul semnalizeaza "dreapta" dar vireaza  "stanga",  pentru ca este nevoie de mult talent artistic sa scrii articole exact din buricul targului Occidentului , si sa pledezi involuntar (?) pentru pozitia Rusiei , dar acest lucru nu este nimic altceva decat  prima regula intr-o lume a diversiunii. Adica sa stai drept in inima  "dusmanului de clasa"  si sa predici de acolo impotriva lui.

http://www.contributors.ro/global-europa/doua-lumi-din-ce-in-ce-mai-diferite-este-posibila-o-reconciliere-adevarata-intre-europa-%c8%99i-rusia/#comment-265129

Noua relaxare juridica din Romania

Intr-un interviu acordat recent ziarului Romania Libera, ministrul Justitiei face o suprinzatoare declaratie prin care semnaleaza faptul ca mandatul procurorilor sefi ( DNA si Parchetul General ) ar putea sa nu mai fie prelungit , desi activitatea DNA de exemplu este foarte  apreciata atat in tara , cat si in afara ei. 
Motivatia invocata nu mai are nici o tangenta cu realizarea actului de justitie conform vechiului principiu juridic ( " Fiat iustitia, et pereat mundus  " )  ci cu ...frica de critica " unei parti din societate ",  nu ni se spune care , dar putem deduce usor  :

Ar fi neserios din partea mea sa ma lansez în speculatii cu privire la prelungirea sau nu a unor mandate. Sigur, ca principiu, am spus ca legea da posibilitatea reînvestirii unei persoane, însa iarasi cred ca societatea româneasca este, la acest moment, destul de antagonica (s.n.) si cred ca o procedura – vorbesc ca principiu – de reînvestire a unei persoane care a facut dovada unei bune administrari, dovada de integritate si profesionalism, ar expune acea persoana criticii unei parti din societate (?!-s.n.). 

Raluca Pruna
Ministrul Justitiei

( Sursa : Hotnews ; Romania Libera )

Cu alte cuvinte, desi legea spune "da" , intr-o forma sau alta sistemul poate zice "nu".



Update

La loc comanda ! Dupa precedenta afirmatie , dar numai dupa reactii clare de respingere in spatiul social , urmeaza o negatie de genul "prima data nu ati inteles"  :


http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20685179-raluca-pruna-ministrul-justitiei-iau-calcul-reinvestirea-doamnei-kovesi-functie-este-foarte-posibil-fac-asta-cum-vrea-opreasca-ministrul-justitiei-valul-scriitori-din-puscarii.htm

Muslim Refugee Says Main Goal Is to Islamize Europeans

Dupa 25 de ani sau intre bilanţul civic si bilanţul constitutional

Eseul publicat recent pe Contributors.ro de catre profesorul Ioan Stanomir (  2015- un bilanţ provizoriu ) este excelent din perspectiva unui ziarist talentat.  In realitate este scris de un profesor de drept constitutional  , dar din nefericire pentru noi nu propune nimic si nici o solutie . Citim despre  :

„…parcursul unei Românii dominate, incă, de logica familiară a patronajului politic, a cleptocraţiei şi ineficacităţii endemice. ….. povestea unei societăţi parazitate de statul ce îi sufocă dezvoltarea şi o condamnă la un purgatoriu ce pare fără de sfârşit.”

Perfect adevarat, dar asta stim si citim cu totii intr-o forma sau alta si de vreo 25 de ani cam  in toate textele bune scrise pana acum de oamenii cu o constiinta civica autentica. In cazul de fata putem vorbi chiar despre o adevarata „arta a nerostirii” in care ceea ce se evidentiaza are de fapt darul de a ascunde : 

„Programat să servească doar pe cei care îi sunt stăpâni, statul român nu are nici capacitatea, nici voinţa de a fi un reazem pentru cetăţenii acestei ţări.”
  „Suveranitatea Camerelor ascunde atotputernicia unui grup de cetăţeni ce ignoră,în mod deliberat, egalitatea constituţională. România este,în continuare, stăpânită de această comunitate ce manipulează legea, în propriul ei beneficiu.”

Ce nu aflam raspicat din acest frumos eseu este faptul ca in realitate vorbim despre  un stat captiv si despre atotputernicia unui anumit " grup de cetateni"  dar despre care nu putem  afla nimic nici dupa 25 de ani . In acest caz  eufemismul „nu are nici capacitatea , nici vointa ” inseamna ca acest stat este orientat prin definitie impotriva intereselor cetatenilor ( intre stat si cetatenii sai onesti exista un urias razboi de uzura despre care autorul pare sa nu aiba cunostinta )  scopul lui nedeclarat fiind doar sustinerea unor grupuri de interese , dar  pana la urma si acestea vor fi odata si odata devoalate  nu de cetatenii care le indura prezenta,  ci de  o instanta autorizata care le poate nominaliza si neutraliza in interesul statului de drept .

In realitate, si oricat ar aparea de straniu , statul ( si de fapt sistemul ) nu pot exista in afara Constitutiei si a legilor derivate din aceasta care , dupa caz , pot deveni un instrument care apara interesele cetatenilor intr-un stat normal , sau doar ale unor grupuri de interese intr-un stat captiv .

Altfel spus, daca prin definitie actul fundamental al unei tari este Constitutia, atunci toate institutiile si legile din acea tara sunt derivate din aceasta fie prin respectarea ei , fie prin incalcarea ei,  iar specialistii in drept pot proba usor acest lucru pentru fiecare caz in parte .

In cazul de fata , autorul deplange ( din perspectiva dreptului constitutional probabil ) coruptia endemica din Romania devenita o stare de fapt , dar fara sa ne explice cauzele ei sau modul in care a aparut :

„ …incapacitatea României oficiale de a fi altceva decât o sumă de agenţii, ministere, primării şi inspectorate măcinate de corupţie endemică.”

Ceea ce omite sa ne spuna autorul este ca Romania a devenit „ raiul coruptilor ” mai intai  legalizand si legiferand in mod practic furtul chiar  cu ajutorul Constitutiei din anii `90,  respectiv al specialistilor in drept constitutional de atunci . Este vorba de celebra sintagma SF din vechea Constitutie valabila la noi aproape 25 de ani :

 „ …averea dobandita se prespune a fi licita ”

care a facut posibil ca „ in deplina legalitate” ,  unii sa se trezeasca peste noapte cu banii statului in propriile conturi, altii proprietari peste casele altora , iar restul sa-si ridice ajutorul social cu Mercedes-ul si asta timp de peste doua decenii in care nimeni nu i-a intrebat de sanatate iar cetatenii cinstiti (  dupa unele opinii, prosti )  isi plateau singuri taxele, si stand la cozi.

 Celebra sintagma amintita mai sus a  revoltat toti cetatenii onesti si este de presupus ca a facut  sa se  rasuceasca in asternut orice constiita juridica onesta deoarece a dat startul in „cursa inarmarilor ” ( respectiv  al devalizarilor la scara sociala si nationala ) si al unei uriase avalanse de legi , hotarari, norme, etc. cu dedicatie .

Problema este ca nici o constiinta juridica nu a luat o pozitie publica si  nu a recunoscut vina sau complicitatea  specialistilor in drept de atunci care au dat "semnalul de atac"  si ulterior au facut posibil si la scara sociala  „furtul legal”( cu acte ) in dispretul  oricarei logici juridice , sociale si morale.

 Romania este si acum probabil  singurul stat european in care se poate circula legal cu masini furate deoarece procurorii (?!) obliga politistii  , ca pana la prinderea hotului, sa inmatriculeze masinile (scumpe) furate, chiar daca acest fapt enerveaza  tarile europene  ( „ maşini furate circulă cu acte în regulă, eliberate chiar de autorităţile române, în baza unor norme care i-au scos din sărite pe italieni, germani, austrieci sau francezi. Şi asta pentru că furtul de maşini este legalizat în România.” )

http://www.gandul.info/stiri/cum-se-circula-legal-in-romania-cu-masini-furate-3669897

Abia in 2011 specialistii in drept s-au hotarat,  in sfarsit , sa observe in mod oficial ca apa este lichida si sa  descopere si ei secretul lui Polichinelle cunoscut de cetatenii onesti de peste un sfert de secol (http://www.tribunajuridica.eu/arhiva/An2v1/nr1/art4.pdf)

Mai grav este ca situatia a ramas practic neschimbata . In primul rand , atunci cand este vorba despre cetatenii onesti si agentii economici corecti  si  dupa principiul leninist  „trebuie sa pedepsim nevinovatii ca sa speriem vinovatii  ” , statul arata prin institutiile sale o inversunare si o furie cu totul  inexplicabile. Este ca si cum statul vrea sa recupereze de la toti cei onesti,  ceea ce au furat cei care nu sunt onesti . Prin aceasta logica sociala perversa,  statul stimuleaza de fapt incalcarea legilor si nu respectarea lor.

El obliga cetatenii fara venituri sa plateasca taxe (http://www.gandul.info/financiar/surpriza-din-noul-cod-fiscal-pe-care-ponta-a-uitat-sa-o-anunte-cum-au-ajuns-romanii-fara-venituri-pe-lista-neagra-a-fiscului-14705151 ) , iar prin atribuirea prezumtiei de vinovatie obliga  agentii economici corecti sa plateasca oalele sparte de altii (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20194763-noua-loterie-anaf-inregistrarea-unei-firme-scop-tva.htm ) ceea ce insemana de fapt confirmarea in practica a unei politici de sistem.  

Mai mult decat atat, si prin incalcarea oricarei logici ,  cetatenii romani onesti pot ajunge in situatia imposibila  in care devin datori statului fara sa li se spuna si fara sa stie (  http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/milioane-de-romani-ar-putea-fi-datori-la-stat-fara-sa-stie-187640.html ) . 

Pe de alta parte , o simpla examinare a modului in care sunt respectate in realitate drepturile cetatenilor care ar trebui sa fie egali in fata legii , arata discrepante de genul „toti sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii” .

Ceea ce specialistii in domeniul penal numesc cu cinism  „individualizarea pedepselor”, in limbajul social uzual se traduce prin dispretul literei si spiritului Constitutiei , respectiv  prin cinism social pur . 

Rezultatul vizibil inseamna  o lume intoarsa pe dos in care Presedintia decoreaza persoane cu dosar penal , Parlamentul si guvernul au in componenta lor persoane cu dosare penale,  iar statul si societatea incurajeaza practic infractiunile si infractorii  prin reinventarea notiunii de pedeapsa penala pentru VIP-uri , cum este celebrul  „drept la cafea” respectiv …arestul la domiciliu, ca sa nu mai vorbim de imbolnavirea subita a VIP-urilor care reclama conditiile inumane din inchisori , dar numai dupa ce au ajuns si ele acolo.  

In sfarsit , blandetea sanctiunilor si injumatatirea inexplicabila a pedepselor penale ( http://adevarul.ro/news/societate/cat-mai-inseamna-astazi-8-ani-inchisoares-1_55dc0ab2f5eaafab2ce49b20/index.html),  dispensa aiuritoare de varsta / statut / functie /cariera ( http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/pedepsele-cu-suspendare-in-cazul--case-pentru-generali--motivate-prin-varsta-si-cariera-inculpatilor-402553  si  metamorfoza subita a VIP-urilor ajunse dupa gratii in „autori si/sau cercetatori stiintifici” , contureaza tabloul unei lumi si al unei societati complet intoarse pe dos in care, conform clasicelor Directive NKVD,  marile infractiuni  sunt privite cu maxima indulgenta sau chiar trecute cu vederea,  iar micile infractiuni sunt pedepsite in continuare cu sadism.

Contrar declaratiilor formale ( eventual cu exceptia unor actiuni ale justitiei din ultimii ani ) Romania , statul roman , si societatea romaneasca in toate componentele ei , nu sunt de fapt conduse si administrate dupa o logica economica , sociala  si morala care apartine normalitatii democratice si europene , ci dupa una inca tributara ingineriei sociale anterioare . In realitate,  normele unui stat de drept trebuie sa se aplice nu numai in domeniul politic,  ci si in domeniul social ,  profesional,etc. pentru ca nicio societate nu poate functiona normal in afara normelor etice.

Un „hoţ cinstit” , un  „parlamentar cu dosar penal” sau un „avocat condamnat penal”,  sunt pentru o societate normala genul de obiecte imposibile din „jungla lui Meinong” .Nu este si cazul societatii noastre. Contrar literei si spiritului Constitutiei, contrar logicii democrate, juridice , sociale si morale  putem avea , cum bine stim,  parlamentari cu dosar penal si, de ce nu ,  avocati cu condamnari penale (http://www.ziare.com/adrian-nastase/condamnat/adrian-nastase-ramane-avocat-a-decis-consiliul-baroului-bucuresti-1263722 ; http://www.monica-macovei.ro/blog/2013/10/21/lipsa-de-fermitate-a-baroului-bucuresti-dauneaza-profesiei-de-avocat/ ). Daca acest lucru s-ar fi  intamplat prin …1973 atunci  cand decanul Fodor de la Facultatea de Drept , Bucuresti a fost arestat deoarece masluise 60 de lucrari de licenta pentru "foloase materiale necuvenite " ( totul a inceput dupa ce absolventii au abservat ca pe lista finala afisata existau nume scrise de doua ori si aceeasi lucrare era notata prima data cu 10 si a doua oara cu 2 sau invers ) ar fi fost cumva in logica sistemului anterior , dar aceste cazuri care sfideaza logica juridica , sociala si morala s-au petrecut totusi in orizontul nostru temporal.

In realitate, desi se recunoaste acest lucru doar cu jumatate de gura , sistemul este aproape intact,  iar  o perceptie lucida si obiectiva asupra evolutiei societatii romanesti ,  de regula una externa ( semnalele CEDO, ale Uniunii Europene, Occidentului si lumii civilizate in general au un rol esential in acest caz ) semnaleaza si demonstreaza convingator lipsa cronica de feed-back din societatea romaneasca.

Penalizarea de catre CEDO a nerezolvarii dosarului Revolutiei din 1989  si al mineriadei din 1990 , insistenta Uniunii Europene si SUA  pentru normele statului de drept , independenta justitiei si lupta impotriva coruptiei , arata adevarata dimensiune a fracturii sociale dintre stat si cetateni. 

Apogeul a fost atins cu recenta tragedie Colectiv care a radiografiat ad-hoc intregul nostru bloc social , a aratat problemele cronice ale unui sistem, ale unui stat si ale unei societati care doar mimeaza integrarea europeana , in timp ce in Europa se integreaza cu adevarat  si pe cont propriu , doar cei care au reusit sa scape din acest penitenciar social.  

Pentru ca suntem tara care a condamnat cu tarie si pe hartie  totul ( comunismul, Securitatea , tortionarii,  teroristii, mineriadele, coruptii , etc. ) dar numai dupa ce a "disparut"  fara urma fiecare dintre componentele sale.

Altfel spus, timp de un sfert de secol , statul, si sistemul in general ,  au jucat un fel de alba-neagra cu principiile statului de drept , vietile si drepturile cetatenilor intr-o societate in care am avut mereu crime fara criminali ,  coruptie fara corupti si democratie fara democrati . 

Desi toate acestea au o anumita legatura directa cu „ dreptul ( sau nedreptul…)  constitutional ”,  cel mai bine este sa aruncam pisica la cetatenii onesti :

„Luciditatea, responsabilitatea, angajarea civică sunt instrumentele celor fără de putere în confruntarea cu statul.”

Frumos spus . Dar ce facem atunci cu elitele intelectuale , culturale si profesionale ale acestei tari ? Asteapta cumva solutii de la acarul Paun ? Curat constitutional ! ar spune din nou un personaj al marelui conu`Iancu. Este adevarat, in orice tara democrata cetatenii trebuie sa lupte pentru drepturile lor, dar Constitutia si legile nu le fac ei , ci specialistii in drept si constiinta lor profesionala si morala . In acest ultim caz ,  nimeni  nu poate lua atitudine , nu poate actiona,  si nu poate lupta in locul lor . 

 http://www.contributors.ro/analize/2015-un-bilant-provizoriu/#comment-264952

Conflictul din Siria

O paltforma web romaneasca (Creative Monkeyz)  )  a realizat un scurta animatie grafica (http://creativemonkeyz.com/la-cafea/news/despre-conflictul-din-siria/) prin care explica in linii mari in ce consta conflictul din Siria si cat de periculoasa si de complicata este lumea in care traim :

Degradarea limbajului public si metodologia de sistem pentru resetarea valorilor morale

Un articol sclipitor si captivant de „sociologie a inculturii” publicat in  Contributors.ro ( Lucian Boia -România lui „ca şi”. Mic studiu de sociologie a inculturii ) reuseste performanta foarte interesanta de a transforma ţânţarul in armasar si invers. Daca initial subliniaza importanta valorilor culturale , raporturile dintre factorul politic si factorul cultural sunt ulterior prezentate intr-o lumina care explica degradarea culturii doar  prin factorul politic.  Rezultatul final echivaleaza cu o subtitutie a termenilor, o disipare a raspunderii sociale si dincolo de imixtiunea politica si birocratic-administrativa specifica sistemului nostru social , se transforma intr-o eludare a deontologiei profesionale si morale absolut necesara unor domenii specifice care ar trebui sa functioneze dupa standarde democratice , culturale si europene  :

„Necazul este că nu dispunem de nici o instanţă care să separe grîul de neghină. 

Confuzia între valoare şi impostură e însă prezentă şi în instituţiile de învăţămînt cu tradiţie (cu o tradiţie cam şubrezită), care beneficiază, în principiu, de un anume prestigiu. 

Uneori – chiar deseori – românii găsesc nişte soluţii de te-ntrebi cum de-au putut să le treacă prin minte. Ştiţi unde sunt formaţi la noi arhiviştii? La Academia de Poliţie: relaţia poliţiei fiind evidentă cu tot ce ţine de documentele istorice. 

N-o să vă vină să credeţi (dacă nu ştiţi deja), dar în România pînă şi serviciile secrete au academia lor de înalte studii. Pepinieră, fireşte, de doctori. Cum se dau şi cum se iau respectivele doctorate e fireşte secret, fiind vorba de servicii secrete. 

Dar originalitatea românească supremă – la care lumea întreagă priveşte cu uimire, nu e clar încă dacă şi cu invidie – stă în transformarea puşcăriilor în centre de cercetare ştiinţifică. 

Cum reuşesc românii să le facă pe toate puţin altfel (şi uneori altfel de-a binelea) e secretul lor, şi numai al lor. 

România se înfăţişează ca şi o ţară europeană. Cînd va fi oare nu numai ca şi, ci chiar europeană, cu adevărat?”

In primul rand, si dupa o logica normala , nu putem confunda pe "unii" cu "toti" si nici padurea cu uscaturile ei,  iar ceea ce separa intotdeauna „grîul de neghină ” in orice tara civilizata este respectarea standardelor etice, respectiv credibilitatea sau legitimitatea morala care , la fel ca si increderea in  semeni, se construieste pe parcursul unei intregi vieti , dar poate fi distrusa printr-un singur gest.

In al doilea rand, Romania ca tara nu poate fi identificata , sub acelasi timp si sub acelasi raport , numai cu societatea romaneasca actuala ( nu putem lipsi tara de trecutul ei  ) , iar ceea ce fac politicienii romani nu poate fi reprosat personalitatilor culturale sau invers,  la fel cum ceea ce fac sau nu  politicienii nu poate fi reprosat romanilor in general ( chiar daca din punct de vedere stict formal acestia din urma i-au votat pe primii ) ,  pentru ca a extinde un atribut de la „unul”  sau „unii”  la „toti”  este cel mai sigur diagnostic al dogmatismului.  E ca si cum am identifica tara numai cu  infractorii  sau cu elitele ei…

In sfarsit ,  prima raspundere  a celui care incalca legea , fura sau plagiaza in domeniul militar sa zicem ( chiar daca a fost „ajutat” de un  factor politic sau cultural) , la fel si a celui care incalca legea si fura sau plagiaza in domeniul cultural ( chiar daca fost „ajutat” de un factor politic sau administrativ, etc.),  este a lui , deoarece  trebuie sa judecam fiecare domeniu in raport cu natura lui , cu materia data,  respectiv cu raspunderile specifice care nu sunt eludate prin eventualele  interventii externe.

Din acest punct de vedere , si pastrand terminologia autorului , Romania va deveni cu adevarat o tara europeana abia atunci cand politicienii si elitele ei , care volens-nolens dau tonul in societate, se vor comporta la nivel european . Pana atunci , romanii de rand ( este vorba de cei onesti , desigur ), si fara ajutorul lor,  s-au integrat deja cu milioanele in spatiul european,  si pe cont propriu , da in afara Romaniei.

Aceasta contradictie intre „Romania lui ca si ” din interior si integrarea europeana a romanilor onesti din exterior,  este explicata de un eminent profesor american de origine romana si in acelasi timp observator atent al laboratorului social romanesc care subliniaza clar exact ceea ce elitele noastre culturale , din motive lesne de inteles, nu vor sa auda si nu vor sa vada  :

„…cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare.”
 Peter Gross
Intoarcere in laboratorul romanesc, Editura Nemira , 2015.

Punctul de plecare in acest caz  il constituie tonul oficial dat de mediul academic , dar si comportamentul personalitatilor publice care prin puterea exemplului influenteaza atitudinile din spatiul social.  In acest sens , Academia Romana a decis in urma cu cativa ani, in contrast cu normele traditionaleale limbii romane si ale limbajului public ca si cuvintele obscene pot fi oficializate din punct de vedere strict formal:

“ Nu trebuie sa privim lucrarea ca un dictionar pornografic. Acest apelativ este - din punct de vedere lingvistic - o aberatie deoarece lingvistul considera toate cuvintele egale."
Dr. Cristina Florescu, cercetator stiintific principal gradul I la Institutul de Filologie Romana “Alexandru Philippide” de la filiala ieseana a Academiei Romane.
(http://stiri.kappa.ro/actualitate/noul-dictionar-al-limbii-romane-va-cuprinde-si-cuvintele-obscene/stire_116440.html

Problema este ca mediul academic nu face nimic altceva decat sa oficializeze o puternica tendinta „ culturala ” care initial nu provine de la politicienii romani ( nici un politician, oricine  ar fi fost  acesta , nu vorbea trivial , si in direct la TV,  in CPUN-ul anilor `90  ) nici din mahalalele societatii,  ci de la „luminatorii” recenti ai natiei respectiv scriitorii ei incurajati in acest sens chiar la nivel de breasla :

 http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.htmlhttp://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1194119-literatura-romana-obscenitatea.htm

Pe de alta parte, si daca vrem sa ne aducem aminte , una dintre primele  personalitati publice care a folosit limbajul vulgar si in direct la un post TV nu a fost un politician ci un fost disident politic si poet care  mai recent a recidivat in acest sens la o intalnire didactica si directa cu cititorii sai (http://adevarul.ro/locale/slobozia/slobozia-vorba-dinescu--am-stat-masa-betivii-literaturii-romanesti-1_50ad4da17c42d5a663929cc2/index.html ).

Dupa ce calea regala a fost deschisa in anii `90 , prima personalitate culturala care si-a permis sa foloseasca prin puterea exemplului personal un limbaj suburban de tip şatră in spatiul public , respectiv intr-un interviu acordat unui ziar de mare tiraj , este chiar un fost ministru al Culturii ( in articolul initial , limbajul „buruienos”era redat fara puncte de suspensie )  :

„ Era unul Căpudeanu, cu care am avut o discuţie foarte tare. Tipul arăta foarte ciudat, îi curgea un un ochi, era gălbejit. Un galben din ăla de şedinţă… Cum am intrat a început să înjure. “Cum e posibil tovule, f ..tu-i ceara mă-sii, azi şi mâine. Cum e posibil? Cum poate intelectualii să cadă în asemenea capcane. Dă-o-n p…a mă-sii!”. Eu am simţit că ăsta e stilul şi am plusat: “Tovarăşu Căpudeanu, daţi-o, dom’le, în p…a mă-sii, cum e posibil ca dintr-un c…t să faceţi ditamai aberaţia”. I-a plăcut reacţia mea frustă. Era pe gustul lui, drept care mi-a zis. “Tovule, matale eşti băiat simpatic”. Problema era că el nu înţelegea ce e aia “transcedental”. Ca de altfel toţi cei care ne judecau.. ”  

Andrei Plesu
http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html 

Daca tot a fost depasita „bariera sunetului” si la acest nivel , trivializarea spatiului public sau  „obscenitatea publica” in general , devin un fel de standarde tacite preluate in mod automat de actorii politici, personalitatile publice, moderatorii emisiunilor TV, administratorii de la forumurile ziarelor online, autori,  ziaristi si publicisti. 

In acest context al degradarii generale a limbajului si comunicarii publice, depasirea inhibitiilor de ordin scatologic devine floare la ureche si un fel de sport national  incepand cu promovarea unor texte care promoveaza metaforele scatologice aplicate dusmanului de clasa” dupa modelul bolsevic al  anilor `50  (http://www.contributors.ro/editorial/meteorologia-impenitenta-a-antisemitismului/ ) , sau vorbesc despre curajul si nobletea literaturii, dar intr-un  limbaj scatologic pur  :

 „Să lupţi împotriva balaurului, a unui adversar teribil ca înfăţişare, împotriva brutei este una, însă cum poţi lupta împotriva c...tului? Ori adversarul predilect al acestei campanii este c….tul, iar c…tul nu poate fi contrazis, pestilenţa ucide orice accent eroic, orice bravură. Riscul oricărui om de bună credinţă, aşa cum Mircea Cărtărescu a fost de când îl ştiu, este cu atât mai mare cu cât nu viaţa îi este ameninţată, ci tot ceea ce scriitorul are luminos, sensul libertăţii sale care este literatura. Literatura faţă cu c…...tul.”
 https://tismaneanu.wordpress.com/2009/11/30/curaj-noblete-carti-angelo-mitchievici-despre-mircea-cartarescu-atacat-de-c-t-popescu/

Odata sparta gheaţa , se poate continua cu promovarea opiniilor unor comentatori si "analisti politici" care opteaza clar pentru un limbaj scatologic  ( http://www.gandul.info/hot-pe-facebook/ctp-ce-fac-ponta-si-basescu-se-numeste-in-termeni-sportivi-aruncarea-cu-c...t-cu-mana-libera-ei-cred-ca-noua-ne-place-c.....l-12470815) si , in sfarsit , prin propulsarea direct in ziarele centrale a unor lideri de opinie ai tinerei generatii , dar cu  aceleasi predilectii lingvistice ( http://www.gandul.info/gandul-meu/gandul-meu-visul-omenirii-e-un-c...t-14710113 ).  

In esenta, asistam volens-nolens , si de 25 de ani,  la un proces sistematic evident la nivelul ansamblului social ( neintentionat si neplanificat in mod constient) de desensibilizare sociala ,  mai exact la o ampla campanie, si  pe toate planurile , de neutralizare si de extirpare la nivel social  a pudorii, ororii , scarbei si rusinii ca reactii etice traditionale, proces  care , dupa standardele culturii si civilizatiei europene traditionale , reprezinta un  prim pas al  „decivilizarii” ( Jean Lauxerois ) unei populatii si respectiv al dezumanizarii ei.  

Intrebarea  care apare imediat este ce fel de origine ar putea avea un asemenea straniu proces si ce scop ar putea urmari. In acest punct , lucrurile devin extrem de interesante. Cu exceptia sinistrului Experiment Pitesti unde scopul declarat a fost dezumanizarea victimelor , unicul spatiu social unde pot fi identificate in mod indubitabil planificarea intentionata  a desensibilizarii, decivilizarii si dezumanizarii unei populatii, este o zona tabu in orice societate , dar mai ales in cele postcomuniste .

Este vorba despre formarea si antrenarea tortionarilor , iar in acest caz  habitudinea la cruzime este prima conditie a interventiei asupra victimei.

Din aceasta perspectiva am ajuns direct in zona crepusculara unde lucrurile devin de-a dreptul stranii. Printr-un proces probabil neintentionat  , dar de natura structurala si impersonala,  populatia Romaniei a fost supusa  in corpore unui proces de desensibilizare prin mass-media care la unul din capitole ( habitudinea la cruzime ) este similar cu cele aplicate de tortionarilor ei , dar fara beneficiile aferente acestora :

"Componentele psihologice sunt esentiale in formarea tortionarilor. Cinci sunt primordiale :
1.capacitatea de a dezumaniza victima ;
2.habitudinea la cruzime ( neutralizarea pudorii, ororii, scarbei, rusinii, ca reactii etice) ;
3.obedienta de robot, de cadavru ( tortionarul nu trebuie sa gandeasca ci sa faptuiasca );
4.impunitatea si
5.omnipotenta politica, psihologica, financiara." ( p.94 )
RUXANDRA CESEREANU - Formarea si antrenarea tortionarilor secolului XX.
("Maestrii", "ucenici" si cobai umani. Rituri de initiere. Obedienta de cadavru. Tortionarii copii.), Rev. MEMORIA Nr.4/2000

De aici incolo lucrurile devin interpretabile. Dupa unele opinii, fenomenul Pitesti a esuat de fapt la nivel local , dar ar fi izbutit la nivel mintal, rafinat , respectiv in reeducarea poporului roman :

„…daca fenomenul Pitesti a esuat la nivel fizic, el a izbutit la nivel mental si moral: reeducarea poporului roman a reusit in cele din urma, chiar daca nu intr-o forma brutala, ci intr-una mentala, relativ rafinata.”
Ruxandra Cesereanu – Imaginea Securităţii în literatura română în comunism şi postcomunism (http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=2698&lang=en)

In aceasta ipoteza , necesitatea „reeducarii” poporului roman este explicata si justificata prin asa-zisele  „tare” pe care acesta le-ar avea. Ipoteza este sustinuta indirect  si acum de catre unii lideri de opinie care in mod independent  reafirma sub diferite forme vechea teza bolsevica importata de la Rasarit conform careia romanii sunt „rai, hoti si lenesi”, sau in general vorbind "inferiori" altora. Exemple :

„Mîrlania, ca sentiment al fiinţei româneşti, nu e nouă şi nu va dispărea.”
Dragos Ghitulete
(http://www.contributors.ro/fara-categorie/romania-mirlanilor-bine-ancorati/ ) 

„Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român”
Ion Cristoiu
http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html 

„Acum suntem o naţie handicapată moral ”
Mircea Toma
adevarul.ro/news/eveniment/mircea-toma-acum-natie-handicapata-moral-1_50ae6afa7c42d5a6639c89a4/index.html  

„Foarte interesant la români este că, la aceleşi profil psihologic de adâncime, în funcţie de context, profilul de suprafaţă este diferit. Adică cineva care gândeşte pe formula «las’ că merge şi aşa», într-un alt context poate deveni responsabil şi muncitor. Te aştepţi ca, dacă cineva e leneş şi neinteresat de rigoare în ţară, să fie «şmecher» peste tot”
Daniel David, psiholog
http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/studiu-s-a-schimbat-poporul-roman--ultimul-secol-spiritul-turma-complexul-inferioritate-1_5344d8450d133766a89f16fe/index.html 

„Ceva nu merge in Romania, si nu doar sus, in clasa politica, si nu doar de ieri, de alaltaieri. Sa fie un blestem? Nu, e doar o istorie. Dar poate ca inseamna acelasi lucru."
Lucian Boia
De este Romania altfel, Editura Humanitas, 2012

Intre noi fie vorba , chiar si un student din primii ani de la istorie si de la stiinte sociale in general,  stie ca nu putem explica faptele prezentului prin prejudecatile si miturile trecutului sau numai prin "metoda intuikiva" a pedagogului de scoala noua al lui Caragiale dar, este adevarat, intotdeauna este mult mai usor sa ataci victima decat sa identifici tortionarii ei . Cand insa mai multi lideri de opinie ( si sunt mult mai multi decat cei citati  anterior )  sustin cu tarie, la unison , in mod independent si in deplina unitate de cuget si simtiri cam acelasi gen de paralogisme evidente,  trebuie sa aiba ceva in comun ( nu cumva sistemul lor de valori  personale si sociale ?!),  deci  trebuie sa existe si o explicatie a acestui comportament .

Daca pornim de la prezumtia normalitatii civilizate , atunci valorile intelectuale si culturale ale unei societati  le stabilesc reprezentantii ei autorizati . In schimb, daca acestea ar fi impuse sau propuse de instante exterioare domeniului (  la comanda politica ,etc.) sau,  prin reducere la absurd,  de tortionarii, penalii, infractorii sau hoţii unei societati  , atunci suntem intr-o cu totul alta situatie.

Cu ani in urma presa noastra a relatat cazul unui director de la Biblioteca Centrala Universitara din Cluj care in realitate era un fost tortionar si participant la un asasinat politic ()  , si nu a existat nici o reactie a societatii civile atunci sau ulterior  . Pe de alta parte , un istoric care a lucrat initial la CNSAS iar acum lucreaza la Arhivele Nationale mi-a vorbit pentru prima data despre "ofiterii acoperiti pe deplin conspirati" care au actionat dupa 1990  ( acest fapt a fost  recunoscut oficial doar in domeniul presei ) in mediile intelectuale si culturale unde ar fi avut un rol cu mult mai important , si cu totul altul decat cel afirmat la lumina zilei.

Dincolo de acest tip de ipoteze interesante dar in realitate  indemonstrabile ,  ramane totusi  intrebarea nelinistitoare de ce in mediile intelectuale si culturale de la noi ( academii, universitati ,etc.),  care sunt atat de importante pentru sanatatea morala a unei natiuni ,  nu au fost facute aceleasi tip de verificari ca si in cazul magistratilor. 

Pana atunci , intrebarea fundamentala la care ar trebui sa raspunda reprezentatii avizati ai mediilor intelectuale si culturale de la noi este una punctuala :

" Dupa 25 de ani , care sunt de fapt si de drept adevaratele valori ale societatii romanesti si care sunt elitele ei ?! ".

Raspunsul la aceasta ultima intrebare este definitoriu pentru a intelege in ce fel de societate traim de fapt. Daca valorile existente  nu sunt cele statuate de catre reprezentantii competenti si recunoscuti ai mediilor intelectuale si culturale de la noi  , atunci  ar trebui sa aflam ce fel de instante le-au propus si impus  in ultimii 25 de ani si de ce , dar atunci intrebarea foarte interesanta este ce au facut de fapt si ce fel de rol  au avut in realitate elitele noastre intelectuale si culturale si reprezentantii lor timp de un sfert de secol , daca degradarea limbajului si comunicarii publice si respectiv  resetarea sistemului de valori au atins deja nivelul pe care in prezent il vedem cu totii . O concluzie se impune totusi.

In ultimii ani , si sub pretextul anihilarii mentalitatii comuniste, asistam la o actiune concertata de demolare a tuturor sistemelor de valori existente in societatea romaneasca . Aceasta actiune alimenteaza constatarea facuta inclusiv de catre straini conform careia romanii nu mai cred de fapt in valorile lor . In acest caz , teza de baza este una sustinuta de catre personalitati culturale si liderii de opinie din cele mai variate medii de la noi si care arunca vina pentru situatia generala a societatii romanesti asupra poporului roman si asupra psihologiei lui.
In principiu este contestat totul , de la trecutul , identitatea, cultura si valorile acestui popor  si pana la mandria de a fi roman care este vazuta ca o anomalie sau chiar ca o rusine. Rezultatul este un consens general al personalitatilor si liderilor de opinie care se intrec in a arunca cu piatra si a demola tot ceea ce a mai ramas in picioare din tot ce a fost desfiintat anterior . De la Andrei Plesu ( Mandria de a fi roman - http://www.contributors.ro/editorial/mandria-de-a-fi-roman/) ,Gabriel Liiceanu ( Ca sa nu mor bou -http://www.contributors.ro/cultura/ca-sa-nu-mor-bou/) sau Horia Radu Patapievici (celebrele texte din ” Politice” ) si pana la Lucian Boia ( De ce este Romania altfel- http://adevarul.ro/cultura/istorie/de-nu-romania-altfel-adevarurile-lucian-boia-1_511512654b62ed5875ec1522/index.html ) , sau Vasile Dem Zamfirescu ( Nevroza balcanica -https://www.youtube.com/watch?v=bukkDDe5IJs ) exista o adevarata si intensa emulatie intelectuala generata de furia demolatoare conform unui principiu sacrosanct dupa care traditiile , cultura si identitatea nationala a acestui popor , ori nu exista, ori sunt inferioare altor traditii si culturi , ori romanii sunt , sau sunt pe cale de a deveni , ”ciudatii Europei”.

O judecata nationala, sociala si culturala de o asemenea cruzime generata de personalitatile culturale si liderii de opinie ai unei societati  nu pare sa aiba egal in intreaga Europa. Poate de aceea am ajuns in situatia SF in care pentru rezolvarea problemele romanilor si ale Romaniei au ajuns sa lupte pana si strainii care au inceput sa ne invete si limba,  si obiceiurile, si sa ne iubeasca tara (!)  pledand ei pentru unele solutii de iesire din impas ( http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-premierul-romaniei-puteti-patriotul-perfect-romania-rurala-trebuie-plan-marshall-puna-lucru-1_565da6af7d919ed50ec836d7/index.html ) daca instantele abilitate nu reusesc sa o faca de 25 de ani, si din nou aceasta nu este vina "tuturor romanilor", ci numai a unora dintre ei chiar daca uneori pot apartine inclusiv mediului academic (http://www.contributors.ro/administratie/scrisoare-deschisa-privind-fraudarea-fondurilor-posdru-intr-un-proiect-derulat-de-un-institut-al-academiei-romane/ ). In stilul intrebarilor retorice puse de autorul articolului citat la inceput putem formula  acum si o intrebare finala . Oare de ce ?!

http://www.contributors.ro/cultura/romania-lui-%E2%80%9Eca-si%E2%80%9D-mic-studiu-de-sociologie-a-inculturii/#comment-264410

Reţele sociale informale

Pe o platforma media foarte cunoscuta ( IMGUR ) se poate vedea imaginea sibilinica reprodusa mai jos. Acest interesant graf de tip VIS ( Visual Investigative Scenarios ) nominalizeaza entitati surprinzator de diferite care par sa  fie angrenate  in diverse relatii si/sau conexiuni  :

Sursa : http://i.imgur.com/wf33DAq.png

Problema este ca in primul din cele doua cazuri semnalate cu rosu pe imagine link-ul semnalat nu mai este functional ( http://www.proiect-fse.ro/cgi-sys/suspendedpage.cgi ) si orice incercare de a afla de unde provine acesta inseamna a cauta acul in carul cu fân deoarece ne conduce intr-o bucla in care toate site-urile care se refera la fondurile europene sunt de fapt variatiuni la aceeasi tema si sunt interconectate intre ele intr-o forma sau alta :

http://www.fonduri-ue.ro/;

http://www.fonduri-ue.ro/poca-2014;

http://fondurile-europene.eu/ ;

http://fonduri-structurale.ro/; 

http://www.proiecte-structurale.ro/; 

http://cepu.ro/; 

http://www.edu.ro/index.php/articles/c859/;

http://fondurile-euro.ro/;
http://www.fse-romania.ro/;

https://actionweb.fseromania.ro/index.php; 

http://www.move-fse.ro/ , etc., etc, etc.

No comment.