" Jurnalul unui psiholog "( 2007-2024) este o viziune si o perspectiva originala asupra societatii romanesti generata initial de involutia unui domeniu profesional sensibil confiscat de instante straine naturii acestuia.
Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :
Dupa precedentul articol aparut pe Contributors.ro in care profesorul Jean Lauxerois isi exprima admiratia pentru lupta remarcabila existenta impotriva coruptiei de la noi (http://www.contributors.ro/editorial/hercule-la-bucure%C8%99ti-impotriva-corup%C8%9Biei/) aducand in acelasi timp un frumos si dezinteresat elogiu Romaniei ( “ Această țară – de câțiva ani încoace îi descopăr substanța și am ales să-i învăț frumoasa limbă – ar putea să fie un exemplu pentru Europa întreagă. ” ), avem acum privilegiul de a ne bucura de un text exemplar in spiritul onestitatii intelectule traditionale altadata, text care porneste de la starea de fapt a societatii si culturii franceze descriind in acelasi timp si in egala masura , starea culturii si civilizatiei europene si occidentale ( Jean Lauxerois - Franţa, ţară bolnavă,
stare de urgenţă) .
Urmand o veche traditie pe continent , autorul stapaneste perfect totemele culturale fundamentale in acest context si restabileste prestigiul autenticei intelectualitati europene reconectand-o la realitatile prezente sublinind rolul major pe care aceasta ar trebui sa-l aiba in acest prezent atat de tulbure .
Beneficiind de atu-ul marilor spirite care au capacitatea rara de a exprima elegant , simplu , clar si concis lucruri foarte abstracte, discursul autorului captiveaza cititorul facandu-l partas la explorarea si cercetarea metodica a unei lumi aflate in declin.
In acelasi timp, si prin natura discursului, il desprinde pe nesimtite de lumea vizibila ( sublunara, ziceau odata anticii ) si ridica perdeaua de ceata si fum a manipularilor contemporane aratand prin focalizari si scanari succesive ce se ascunde de fapt sub cuvinte , imagini, perceptii , reprezentari si mentalitati, dar si in spatele acestora .
Daca la sfarsitul secolului XIX Sigmund Freud considera deja ca civilizatia inseamna nevroza in raport cu primitivismul si barbaria , fascinanta analiza a profesorului Jean Lauxerois ne demonstreaza ca civilizatia a devenit de mult pentru acestea ( si nu numai pentru ele ) inamicul public numarul unu, o tinta perfecta si o victima ideala pentru ca le ofera , singura si in mod sinucigas, gloanţe pentru armele indreptate impotriva sa.
Aceasta maniera originala , captivanta si in acelasi non-standard de a provoca opiniile si reactiile cititorului , dar si discernamantul si responsabilitatea lui , este prin definitie una europeana, democratica si umanista semnaland prin contrast pericolele majore ale alienarii contemporane incepand cu nihilismul , cinismul politic , social si cultural, pierderea simtului realitatii, refugiul iluzoriu in spatiul virtual, adictiile contemporane, etc. , atribute definitorii pentru o lume degradata si alienarea generala din cadrul ei.
Diagnosticul propus in acest caz este unul foarte lucid , dar in acelasi timp constructiv si reformator. Autorul pledeaza de fapt pentru o redefinire a sensului existentei umane , pentru o reumanizare a societatii si o relegitimare morala a actiunilor omenesti intr-o lume in care „moral insanity”, indiferenta morala , cinismul politic si social,etc. au devenit deja megatendite de ordin global . Aceasta stare de fapt este demonstrata de un postulat fundamental a carui respectare, respectiv incalcare , defineste in mod fundamental orice societate din prezentului nostru istoric :
„ Il n’y a pas de parole publique possible sans une véritable éthique de la parole.”
Jean Lauxerois
Am citat din celebrul articol ”Un pays malade”( http://blogs.mediapart.fr/edition/contes-de-la-folie-ordinaire/article/280511/un-pays-malade-de-jean-lauxerois
) publicat de autor in 2011 , articol in care acesta pledeaza pentru o etica a responsabilitatii sociale si umane prin recivilizarea , reumanizarea societatilor si reintoarcerea la valorile umane fundamentale.
Acest tip de miscare culturala ar putea restabili , in sfarsit , demnitatea elitelor intelectuale ale Europei prin pozitionarea lor ferma fata de criza politicii si culturii europene si occidentale si prin restabilirea increderii oamenilor in valorile culturii si civilizatiei atat de greu dobandite, cu atat mai mult cu cat cele mai vechi scrieri ale omenirii converg asupra faptului ca perioadele catastrofice din viata societatilor umane sunt precedate de degradarea generala a acestor valori.
In sfarsit, si vorbim aici de un fenomen la nivel global, intrebarea este de ce acest tip de analize fascinante nu apar in presa mainstream din Franta sau din alte tari . In viziunea autorului care sub nici o forma nu poate fi banuit de o aderare la teoriile conspiratiei, , raspunsul este dat de indepartarea civilizatiei occidentale si contemporane de natura , cultura si valorile umane traditionale , si de preluarea hăţurilor devenirii sociale de catre structurile impersonale contemporane care echivaleaza cu o decivilizare si o abdicare de la valorile democratiei si civilizatiei traditionale . In acest context , societatile postcapitaliste si postcomuniste pot fi reduse la un numitor comun :
„ Vai de noi, ameninţaţi, de-acum înainte, de limba de lemn şi sabir, urmări ale analfabetismul funcțional înfloritor, care face imposibilă gândirea personală și exprimarea fiecăruia. Suntem ameninţaţi deopotrivă de gândirea unică, răspândită de autoproclamate şi pretinse elite, înfiripate de aceleaşi veşnice figuri, omniprezente în mass-media, care împun o cenzură invizibilă, un fel de « cenzură albă », nu departe de spalarea de creier într-un regim totalitar.”
Foarte interesant este faptul ca, desi in contexte independente si din perspective complet diferite , viziunea profesorului Jean Lauxerois (ancien Directeur de programme au Collège international de philosophie, Paris - https://fr.wikipedia.org/wiki/Jean_Lauxerois
) are puternice corespondente cu viziunea profesorului Peter Gross (Director of the UT School of Journalism and Electronic - http://www.cci.utk.edu/users/peter-gross
) , specialist in comunicarea internationala cu acccent pe Europa de Est , care a analizat aceste probleme la nivelul societatii romanesti :
„ Nu, cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.
Peter Gross - Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, 2015 )
Revenind la subiect, demersul profesorului Jean Lauxerois , atat de lucid si de remarcabil in analiza de bisturiu a fragilei noastre linii de univers european, ramane unul decisiv pentru echilibrul valorilor si ordinea morala europeana , semnaleaza una dintre cele mai puternice crize ale sistemului european, dar tocmai de aceea nu se incadreaza in curentele culturale dominante acum in Franta sau in tarile europene.
La nivelul cel mai profund, este vorba de un autentic semnal de alarma si de un adevarat ultimatum moral generat de pericolul iminent al unei « decivilizări » inedite la nivel local, european si mondial care poate fi contracarat doar prin revenirea la matca naturala si reintoarcerea la adevarate valori umane.
De la cosmarul unei lumi si al unor societati in care poate ajunge sa dicteze primitismul, barbaria si nebunia si in care moartea unor fiinte umane devine o simpla statistica , reintoarcerea la o lume si la o societate in care exista o legitimare morala, pragmatica , cognitiva, emotionala ,etc. a actiunilor omenesti devine o etapa obligatorie daca mai vrem sa mai existam ca civilizatie pe acest Pamant care este si trebuie sa ramana al oamenilor , si nu trebuie sa devina cu totul altceva.
Sa ne bucuram ca avem ocazia deosebita de a ne intalni la noi acasa un mare ganditor contemporan care face cinste tarii sale prin ceea ce englezii denumesc fair-play iar tara domniei-sale numeste atat de frumos „noblesse de lèsprit” , cu atat mai mult cu cat in acest caz formularea este cat se poate de adecvata naturii si culturii autorului ( http://www.sudouest.fr/2011/08/10/lecon-de-philosophie-avec-jean-lauxerois-471133-2080.php ) care ne-a impartasit si bucuria de a descoperi tara noastra si de a admira aici ceea ce multi dintre noi nu mai reusesc , nu mai pot , sau nu mai vor sa vada .
Profesorul Jean Lauxerois cunoaste foarte bine atat ideologia comunista exportata de comunisti la nivel global si fascinatia exercitata de aceasta asupra intelectualilor occidentali , cat si ingineria sociala sinistra prin care s-a construit comunismul in Romania si nu numai aici. La nivel global, si prin marturia unor asemenea personalitati cu aceeasi legitimitate morala , credibilitate, onestitate intelectuala si sociala, lumea contemporana devastata de ura, catastrofe sociale si de cea mai profunda criza morala cunoscuta de Europa si de Occident dupa 1945 , poate redeveni ceea ce a fost doar prin redescoperirea dimensiunii umane, cultivarea onestitatii individuale si transparentei sociale .
Este mesajul final al unei mari constiinte umaniste si europene intr-o lume degradata in care oamenii sunt condamnati la anxietate, alerta generala si sentimentul iminentei de catre structurile impersonale care le decid destinul.
In urma recentelor evenimente atat de tragice si de dramatice care au schimbat climatul din societatea romaneasca dar si din Europa , pentru prima data dupa 1990 sistemul de la noi pare sa fi ajuns intr-un punct de inflexiune. Cele 19 ministere care alcatuiesc Guvernul Romaniei ( I ) , si cele 44.233 (!) de Legi, Hotarari de Guvern si Ordonante de Urgenta emise timp de 25 de ani ( II) , nu mai sunt capabile sa tina sub controlul traditional de pana acum ceea ce se intampla in tara si in societatea romaneasca .
Singura solutie logica este simplificarea legislatiei si adecvarea ei la realitate prin reducerea drastica a stilului centralizat , administativ-birocratic si bazat de cotrol social care a generat doar ineficienta si coruptie. Cea mai buna demonstratie o constituie corelatia directa existenta intre intensificarea activitatii DNA(III) si reducerea evidenta a birocratiei de sistem .
Dupa aparitia in 2006 a acestei institutii , salvele legislative lansate prin traditie si in cascada de catre sistem asupra terioriului si populatiei aflata in gestiunea sa au scazut in mod dramatic simultan cu diminuarea numarului de afaceri cu statul ca sursa principala de imbogatire a privilegiatilor sistemului.
Deocamdata , atentia cetatenilor este focalizata in principal asupra clasei politice , dar numai schimbarea unor ministri nu este semnificativa atat timp cat structura interna a ministerelor respective ramane neschimbata , si nici chiar schimbarea intregii clase politice nu este suficienta fara o resetare in interiorul sistemului acolo unde nu a umblat nimeni timp de 25 de ani .
Din acest punct de vedere , nu numai sistemul se afla intr-un punct de inflexiune , ci si societatea civila care dupa tot atatia ani pare ca se rezuma la un rol decorativ sau chiar vrea sa devina un fel de pepiniera de cadre pentru aparatul de stat. Qui prodest ?
Ultimele evenimente tragice din Romania si din Europa au pus tara noastra ( dar si continentul european ) in fata unui ultimatum moral *) : ori isi adapteaza structurile , institutiile ( inclusiv actorii politici , sociali si culturali care le reprezinta ) si strategiile la crunta realitate a faptelor si evenimentelor contemporane , ori se autodistrug prin renuntarea la propriile lor valori .
Cum securitatea cade in sarcina armatelor , structurilor de forta si a serviciilor secrete, spatiul de manevra rezervat cetatenilor ramane zona civila si spatiul social.
Aici , si timp de 25 de ani , au fost si sunt cele mai mari probleme.
In acest sens Initiativa Romania, o platforma civica nascuta din miscarile de strada dupa tragedia Colectiv, a cerut recent intr-o scrisoare transmisa liderilor formatiunilor parlamentare, excluderea din partide, dar si demisia imediata din functiile publice ocupate, a " tuturor politicienilor inculpati, trimisi in judecata, condamnati nedefinitiv sau definitiv pentru fapte penale grave, in special de coruptie si conexe".
In premiera, aceasta organizatie civica pune in mod oficial sub semnul intrebarii contractul social asa cum exista in forma actuala , formuleaza raspicat un ultimatum moral si deschide un front civic si o linie de atac care aduce in conflict deschis politicienii penali si corupti cu normalitatea si onestitatea sociala, formuland in modul cel mai concis revendicarile si asteptarile cetatenilor care nu pot fi regasite nici in activitatea politicienilor , nici in activitatea societatii civile in forma in care a existat pana acum.
Grupul a intocmit o lista ce cuprinde un numar de 128 de nume de politicieni de la varful statului si partidelor care au fost inculpati, solicitand totodata liderilor de partide "angajamentul public ca niciunul dintre aceste nume nu se va mai regasi pe listele partidelor la alegeri" :
Aceasta initiativa civica formulata ca o revendicare sociala clara da in sfarsit contur unei cerinte difuze pana acum , dar care plutea in aer de foarte multa vreme si alimenta nemultumirile si frustrarile cetatenilor intr-o societate si o lume intoarsa pe dos in care penalii iau decizii , hotii striga "Prindeti hotul !", iar oamenii onesti se simt exclusi de la masa deciziilor politice si sociale care le influenteaza viata .
Este primul demers civic de larga vizibilitate in directia refacerii spatiului moral din societatea noastra caracterizata prin starea de parabioza , resetarea valorilor morale si inversarea lor, ceea ce a condus la promiscuitate morala si abulie, respectiv la scaderea dramatica a moralului cetatenilor si a sperantei sociale , adica exact ingredientele care succed unei manipulari sociale la nivel de sistem .
Aceasta situatie a fost favorizata inca din primii ani ai tranzitiei de inexistenta unei limite clare de demarcatie intre societatea civila si stat prin migrarea liderilor civici in politica si /sau guvern , si a liderilor politici in zona societatii civile.
Totul a inceput in anii `90 cand Miron Mitrea de exemplu , fost lider civic si sindical, isi intrerupe cariera civica si devine parlamentar la fel ca si Rodica Stanoiu , fost vicepresedinte al L.A.D.O. ( Organizatia pentru Drepturile Omului ) si devenit ulterior ministru al Justitiei. Mai recent, un fost ministru ( de doua ori ) al Turismului ca Dan Matei Agathon , devine in mod subit lider civic si sindical respectiv secretar general și purtător de cuvânt al Confederației Patronale din Industria României (CONPIROM) , numit ulterior purtător de cuvânt al Alianței Confederațiilor Patronale din România (ACPR) si in final președintele Federației Patronatelor din Turism și Servicii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Matei_Agathon ).
In aceste conditii nu mai constituie pentru nimeni o surpriza lipsa de implicare civica a cetatenilor romani in raport cu media din Uniunea Europeana :
"Potrivit Eurobarometrului din martie 2013, la nivelul UE, România are una dintre cele mai scăzute rate de
afiliere la un OSC. Doar între trei și patru procente dintre români sunt membri în OSC, mult mai jos decât
media europeană de aproximativ douăzeci de procente" Sursa : http://www.fdsc.ro/library/files/indexusaid_romania2013.pdf
Pe de alta parte, si printr-un paradox tipic romanesc , aceasta aparenta dezertare civica este simultana cu existenta unui numar urias de ONG-uri care au confiscat practic spatiul societatii civile ( dar din care mai putin de jumatate sunt active !) si care explica ezitarea fireasca a cetatenilor in directia implicarii civice deoarece trebuie sa opteze nu pentru o decizie rationala, ci pentru o alegere aleatorie intr-un fel de bazar oriental in care exista mii de produse expuse dar pentru care nu se poate cunoaste pretul si valoarea lor reala deoarece nu se poate distinge intre cele autentitice si cele contrafacute :
"În decembrie 2014, Registrul Național al ONG-urilor includea 90.515 organizații neguvernamentale
înregistrate oficial, deși organizațiile înregistrate pe parcursul anului 2014 ar putea să nu fie reprezentate
în registru până abia în 2015, instanțele nefiind supuse unui termen fix pentru înscrierea în registru a
datelor actualizate. Cele mai multe organizații non-profit sunt înregistrate ca asociații (70.274) și fundații
(18.171). Potrivit Atlasului Economie Sociale din 2014, care furnizează date aferente anului 2012, cel
putin 39.347 de organizații sunt active."
In aceasta situatie de haos civic , organizational si axiologic care submineaza credibilitatea societatii civile institutionalizate deoarece nu exista o demarcatie neta intre societatea civila autentica si clonele ei (http://sergiusimion.blogspot.ro/2015/02/societatea-civila-intre-megastructurile.html ) , cetatenii pot opta inclusiv pentru respingerea ofertei institutionalizate, probabil in ideea ca un grup informal poate avea o mai mare credibilitate si eficienta :
"Deși sunt cele mai noi și cele mai puțin cunoscute entități ale societății civile, Fundația pentru o societate deschisă a identificat nominal nu mai puțin de 543 de grupuri informale, care activează în toată țara, printr-o cercetare realizată în perioada aprilie – iulie 2015. Numărul acestui tip de entități și rolul pe care îl joacă grupurile informale în comunitățile locale sunt doi indicatori importanți care ne-au motivat să aducem subiectul în atenția publică." http://www.centrulpublic.ro/pro-si-contra-institutionalizarii-societatii-civile-la-firul-ierbii/
"Dincolo de aceste statistici descurajatoare privind gradul de asociativitate într-un cadru formal, începând cu 2011, în România au început să capete contur grupuri informale de cetățeni (grupuri care nu au personalitate juridică), care militează ad-hoc pentru o cauză, similare cu inițiative precum Los Indignados sau Occupy Wall Street." Sursa : http://www.agerpres.ro/comunicate/2015/06/17/comunicat-de-presa-fundatia-pentru-o-societate-deschisa-14-40-02
Pe de alta parte , cum gheaţa a fost deja sparta, avalansa si asanarea morala si sociala care au pornit deja nu sunt decat la inceput. Daca prima tinta a revoltei sociale sunt politicienii, nu trebuie sa uitam ca ei nu sunt decat varful unui aisberg social care a facut posibila inşurubarea lor sub aparenţa democratiei .
Profesorul Peter Gross ( Intoarcere in laboratorul romanesc. Mass media dupa 1989 - Editura Nemira, 2015 ) arata ca, inainte sa fie tradati de politicieni, cetatenii romani au fost mai tradati exact de cei care pretind care le apara valorile. Mai intai , au fost tradati de "cainele de paza al democratiei" , respectiv de presa postcomunista caracterizata prin trei aspecte esentiale care au transformat-o din caine de paza , in caine de salon/ caine de atac :
"1.Eliminarea unui regim comunist pur si simplu a deschis cusca permitandu-le fostilor ocupanti sa alerge innebuniti intr-o veritabila jungla.
2. A existat o proliferare aproape instantanee a organelor de media si a jurnalistilor fara nici un fel de formare ( formala sau informala) asupra relatarii, redactarii sau despre intelegerea rolului lor intr-o societate libera.
3. Noii regi ai junglei , dintre care multi fusesera printi in fosta cusca , au inceput aproape imediat sa sondeze modalitati de a controla sau, cel putin, de a manipula mediile de stiri si jurnalismul acestora."
Ulterior apare si vinovatul ocult, respectiv cel care a dat de fapt tonul in degradarea limbajului si spatiului public, resetarea sistemului de valori traditionale si acceptarea tacita a selectiei sociale inverse ( in nici o logica politica si sociala normala si europeana penalii nu pot conduce un partid si cu atat mai mult un guvern !) si a determinat direct sau indirect intrarea in starea de parabioza a societatii romanesti :
" Daca starea , natura, si modul de functionare a institutiilor din Romania si relatiile dintre ele sunt explicabile prin politica si economie, ce explica atunci caracterul si modul de functionare a al acestor asa-numite toteme determinative gemene ? Raspunsul evident este cultura. "
"...cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare."
Peter Gross
Daca primul pas salutar pentru dezintoxicarea sociala a fost facut deja prin denuntarea si atacarea bestiarului politic , umatorii pasii ai reconstructiei sociale prin refacerea spatiului moral respectiv a edificiului axiologic al societatii , se anunta a fi cu mult mai dificili .
In primul rand, schimbarea culturala a fost neglijata timp de 25 de ani si exact intr-un domeniu in care elita nu poate fi aleasa prin vot democratic , ca atare elita culturala este cu mult mai rezistenta la schimbare decat elita politica. In al doilea rand, si prin determinismul social natural , sistemul de valori al unei tari nu este generat de elitele ei politice ci de elitele ei culturale si din acest punct de vedere intrebarea este ce rol si ce influenta au avut timp de un sfert de secol personalitatile noastre culturale, deci ce fel de sistem de valori au propus ele in realitate societatii romanesti prin comportamentul, activitatea si atitudinea lor.
Mai mult decat atat, profesiile liberale care ar fi trebuit sa constituie motorul schimbarii politice,sociale si culturale din tara sunt si ele captive in interiorul unor structuri impersonale ( asociatii , caste si grupruri de influenta) care interzic cadrul concurential in interiorul profesiilor , au acaparat domeniile respective si implicit libertatea de constiinta a practicantilor si care , in totala contradictie cu spiritul si normele europene , mentin pentru membrii lor mecanisme de control si dependente sociale anterioare .
In multe cazuri , elitele si mediile intelectuale de la noi se afla intr-o criza de legitimitate morala si in simbioza cu statul (http://www.contributors.ro/administratie/educatie/statul-roman-ocroteste-plagiatul-si-plagiatorii-1-secta-plagiarectorilor-si-religia-acestora/ ) si din acest motiv sunt favorabile mai degraba pastrarii statu-quo -ului decat schimbarii sociale.
Tabloul general al societatii romanesti poate fi rezumat la ceea ce un occidental a denumit drept " prapastia dintre stat si popor umpluta cu activitati care prin autonomia lor creeaza surse sociale de putere" si care a generat timp de 25 de ani falii sociale in cascada . Asa se explica de ce cetatenii , si in primul rand tinerii, nu se simt reprezentati nici de catre politicieni , nici de catre stat , nici de catre societatea civila si liderii ei ( dupa afirmatia uluitoare a unui reprezentant al acestora , "ONG-urile apara doar interesele membrilor lor " ).
Cu alte cuvinte , societatea romaneasca s-a miscat in cerc timp de 25 de ani sau a batut pasul pe loc , pentru ca s-a intors exact acolo de unde a plecat :
" Divizată era societatea și în anii 90. În anul 2015 o regăsim la fel de divizată. Rezultat al campaniilor negative ce au determinat, și încă o fac, rupturi profunde în societatea românească: între românii din străinătate și românii de acasă, între jurnaliști și cei pentru care scriu, între medici și pacienți, între profesori și elevi, etc. Cel mai profund însă între clasa politică și cetățeni, cu toate prăpastiile de rigoare: între partide și electorat, între Guvern și cei pentru care guvernează, și așa mai departe. La fel se întâmplă și cu societatea civilă, fiind o prăpastie între liderii de asociații și beneficiarii acțiunilor lor."
Ana Blandiana
Sub raportul sistemului de valori , si acest lucru trebuie spus cu tarie , societatea romaneasca in ansamblu si moralul cetatenilor ei se afla acum cu mult mai jos decat se aflau in 1990, ceea ce inseamna ca degradarea limbajului si spatiului public si resetarea valorilor societatii romanesti si-au atins scopul printr-o uriasa manipulare la nivel de sistem al carei mecanism este descris in mod succint de un ganditor de dreapta :
"...în condiţiile moderne ale "războiului asimetric”, controlul opiniei publice a devenit mai decisiv decât obținerea victoriei pe teren militar "
Olavo de Carvalho.
In acest razboi atipic, notiuni ca democratie, libertate, dreptul la opinie, economie libera,etc. s-au folosit pana la saturatie , dar au excelat prin ambiguitate si lipsa unor acceptiuni comune oferind acoperirea perfecta pentru alte scopuri. Sub pretextul reintegrarii in Europa , incepand cu tabloidizarea presei si terminand cu degradarea generala a limbajului , a spatiului public si coruptia generalizata la nivel de sistem, cetatenii Romaniei si societatea in ansamblu au fost supusi unui program constant de resetare si inversare a valorilor sociale, culturale si morale traditionale si de schimbare a sensului notiunilor, conceptelor si totemelor sociale exact cu ajutorul celor care ar fi avut rolul sa-l impiedice.
Intr-o societate devastata de traume ( Revolutia, mineriada din 1990, tragedia Colectiv) , acesta echivaleaza cu un proces de dezumanizare prin habitudine
la cruzime si trivialitate, neutralizarea pudorii, ororii, scarbei si
rusinii ca reactii etice, fiind unul similar celui de formare a
tortionarilor comunisti descris de catre
Ruxandra Cesereanu (“Formarea şi antrenarea torţionarilor din secolul XX”,
Memoria, 4, 2000 ) , singura diferenta fiind aceea ca acesta a fost aplicat in ultimii 25 de ani , explicit sau nu , la scara unei
intregi societati.
Cel mai elocvent exemplu il reprezinta majoritatea programele noastre TV care la orele de maxima audienta , si in contradictie cu orice norme europene, culturale si deontologice, ofera populatiei un cocktail letal care oscileaza intre prostie , prost gust, manelizare, primitivism,
agresivitate, obscenitate si patologie reprezentand un instrument ideal pentru destabilizarea psihologica si imbecilizarea programata a unei populatii care nu mai trebuie sa distinga intre bine si rau , intre stanga si dreapta , etc. respectiv a unei societatii care trebuie destructurata
pana la anomie.
In acelasi timp , miscarea sociala generata de tragedia Colectiv a aratat ca spiritul solidaritatii umane din Piata Universitatii 1990 nu a murit nici dupa un sfert de secol , iar prin ultimele evenimente tragice este chiar mai puternic, dar spre deosebire de anii `90 acesta nu mai este declansat la initiativele societatii civile institutionalizate si este cu mult mai difuz decat atunci .Frustrarea cea mai mare o resimt tinerii care stiu ca reprezentantii lor au fost impuscati la Revolutie, haituiti si torturati in timpul mineriadei din `90 si arsi in Colectiv de un sistem criminal care nu a gasit nici raspunderi si nici vinovati intr-o tara in care , si dupa un sfert secol, inca mai avem crime fara criminali ( recenta inchidere a dosarelor Revolutiei este cel mai cinic semnal dat de sistem ) si coruptie fara corupti.
"Orice drum de o mie de li incepe cu primul pas" spune un vechi proverb chinez. Intr-un sens acesta a fost facut , dar mult mai importanti sunt urmatorii pasi. Cine ii va face , cum , si cand ?
Dupa toate probabilitatile, vor fi facuti de tinerii din tara ( cei nascuti la Revolutie si care au acum cam 25 de ani ) si de diaspora din afara ei. Sunt exact cele doua forte care au zguduit din temelii societatea la ultimele alegeri prezidentiale si la ultima miscare de masa, forte care pentru prima data au gripat cu adevarat angrenajele megamasinii sociale.
Tocmai de aceea , si daca nu vor sa le fie furat viitorul si de aceasta data , tinerii de astazi vor fi nevoiti sa si-l construiasca singuri pentru ca acesta nu poate fi regasit in oferta politica si in sociala actuala si de aceea trebuie sa-si defineasca singuri obiectivele, locul si rolul in cadrul ei.
Problema este ca ei trebuie sa inteleaga si sa accepte faptul ca nimeni nu poate face acest lucru in locul lor , iar daca nu actioneaza de pe acum pentru a schimba societatea in care vor sa traiasca , ii va schimba aceasta dupa regulile ei. Cronometrul social a pornit deja, dar fereastra de oportunitate nu poate ramane deschisa la infinit . Timpul nu asteapta , putem spune ca totul a inceput de fapt ieri .
Dupa experienta amara a celor 25 de ani care au transformat deja societatea romaneasca intr-un spatiu social afectat de sindromul Babel in care toti vorbesc in acelasi timp, dar nimeni nu asculta si nu intelege pe nimeni , si intr-un camp de lupta in care toti lupta impotriva tuturor si nimeni nu mai crede in ceva , nimic nu mai ramane in picioare si totul se darama.
La limita , sistemul va trebui reevaluat , resetat si reconstruit , dar invers decat in vechiul proverb romanesc "Peştele de la cap se strică şi de la coadă se curăță." Schimbarea sociala reala nu ar trebui sa inceapa cu baza ierahiei sociale cum sustin unele opinii teziste de la noi care arunca pisica tot la cetateanul furat , mintit si manipulat timp de un sfert de secol (http://www.contributors.ro/administratie/de%C8%99teapta-te-romane-pe-tine/ ) si fortat sa orbecaie si sa aleaga de fapt cu ochii inchisi si fara sa fie in cunostinta de cauza . Conform unor modele sociale validate deja in alte orizonturi culturale , schimbarea sociala va trebui sa inceapa cu varful piramidei sociale si sa ajunga pana la setarile de sistem chiar daca acest lucru poate echivala cu deratizarea unor intregi caste politice si sociale :
“PRINCIPIUL TRANSPARENTEI este fundamental pentru controlul puterii“!
"Centrul puterii in Suedia este parlamentul, insa din “strada”, poporul suedez este atent la modul in care este folosita puterea. Centrul Registrului Guvernamental este deschis pentru public. Exista o lista cu corespondenta zilnica si cu email-urile oficiale ale primului ministru, iar acestea sunt publice. In sala computerelor este posibila verificarea documentelor, precum cheltuielile guvernamentale si detaliile licitatiilor publice. Raportul cheltuielilor de protocol al primului ministru contine informatii detaliate precum nota de plata a dineului cu presedintele bancii centrale: ce au mancat si ce au baut. Toate rapoartele cu cheltuielile parlamentarilor sunt tinute intr-o singura camera a parlamentului. Exista evidente individuale, pentru fiecare dintre cei 349 de parlamentari. Fiecare cetatean poate sa vina aici sa le consulte, sau sa vada informatiile pe internet. Legea transparentei a fost inclusa in Constitutie in urma cu peste 200 de ani. Este o lege care face ca excesele de putere si coruptia sa fie cazuri rare in Suedia. Analistul politic al televiziunii publice suedeze spune ca principiul transparentei este fundamental pentru controlul puterii. Conform acestuia, sistemul suedez nu este perfect, insa este cel mai transparent sistem din lume."
Noile generatii sunt adevaratele forte sociale ale schimbarii , dar au in fata o sarcina uriasa. Ele trebuie sa reconstruiasca increderea sociala intr-o societate duplicitara de gradul doi in care sub ceva se ascunde de regula altceva, iar diversiunea , dezinformarea si manipularea sunt inca reguli de sistem. De aceea trebuie sa reinvete sa se asocieze si sa colaboreze in virtutea unor scopuri comune pe care sa le defineasca si sa le puna in practica incepand cu valorile in care cred si structurile care pot realiza schimbarea sociala.
Daca lumea va mai ramane la locul ei , ramane si speranta ca peste un sfert de secol Romania va arata cu totul altfel. Pana atunci, urmatorii doi ani sunt decisivi iar ceea ce se va intampla in acest orizont temporal va decide ce se va intampla in primele doua decenii care vor urma din jumatatea de secol care inseamna maximum vietii active pentru cei care sunt acum inca tineri si trebuie sa-si urmeze propria lor linie de univers. Maktub.
Tragedia de la Colectiv a deschis un uriaș capitol al solidarității românești, atât în ceea ce privește mobilizarea resurselor profesionale, cât și cele individuale. Voluntariatul profesioniștilor din domeniul medical a fost exemplar și fără stridențe, iar mobilizarea societății civile, prin formele ei asociative, a fost de asemenea promptă și rapidă. Pornind de la aceste realitati , psihologul Mugur Ciumageanu ataca o zona sensibila si prezinta un punct de vedere lucid si critic asupra folosirii tragediei de la Colectiv drept trambulina pentru reclama cinica facuta unei profesii umaniste dar tratata administrativ , birocratic si centralizat dupa modelul "celulei de criza" de la Ministerul de Interne (http://stirileprotv.ro/stiri/incendiu-in-colectiv/criza-celulei-de-criza-schema-care-arata-cum-nu-a-functionat-comitetul-care-trebuia-sa-i-salveze-pe-tinerii-din-colectiv.html ) :
"După tragedia de la Colectiv, oameni din profesiile psi s-au strîns ca hoitarii să ofere ajutor gratuit psihologic pentru supraviețuitorii incendiului și pentru membrii familiilor lor."
" La începutul anilor 2000 apăreau primele studii îngrijorătoare despre ce înseamnă ajutor psihologic în situații acute de stres, în catastrofe și accidente. Strategiile de intervenție de grup în asemenea situații nu fac nimic altceva decât să agraveze evoluția patologiei legate de stres, iar a nu face nimic din punct de vedere al suportului psihologic este categoric mai bine decât de a interveni (a se consulta studiul lui Mayou și Ehlers din anul 2000, publicat în British Journal of Psychiatry)."
"Aceste studii arată că în situații acute victimele și supraviețuitorii au o sugestibilitate înaltă la “achiziția” de simptome ale tulburării de stres posttraumatice, mai ales în prezența unei persoane percepute ca specialist “psi”. Autoritatea profesională a profesionistului psi nu face nimic altceva decât să legitimeze neajutorarea individului și să creeze premizele unei suferințe psihologice de lungă durată pentru majoritatea celor care fac apel sau cărora li se oferă ajutorul."
"Mă întristează să recunosc acest lucru cu privire la profesia mea. Mă doare să aflu că cel mai mare spital de psihiatrie din București a trimis câțiva oameni la IML în dimineața de sâmbătă, fără a avea nici cea mai vagă idee de cum ar trebui să arate ajutorul în acest context. Mă îngrijorează colegi de-ai mei care s-au pus la dispoziție prompt, organizând rețele imediate de sprijin, în contextul în care contează mult mai mult o reflecție critică asupra rolului și competențelor noastre într-o asemenea situație."
"Ce îi poți spune unei victime sau unui supraviețuitor după tragedia de la Colectiv? Ce cuvinte meșteșugite ai putea să scornești, ca s-o scoți din durere și să o pui pe un făgaș al revenirii? Cât de însetat poți fi de vizibilitate publică, ca să lași deoparte delicatețea pe care ar trebui s-o arătăm suferinței unor oameni, în loc de a încerca să reduci, de la nivelul propriei tale voci, mai degrabă impactul public al isteriei media cu privire la traumă?"
"Profesiile psi sunt aduse în discuție ca și “quick-fix”-uri de cele mai multe ori, în situații extreme, de către corul de reprezentați ai autorităților care vor să disipe sau să comute atenția de la propria lor responsabilitate. “Victimele sau supraviețuitorii vor avea nevoie de asistență psihologică” este una din frazele tip pe care o spune oricine în situații tragice, de la vlădica Juncker la opinca reprezentată de reporterul de teren. Reiterând, obsedant, această cultură a deresponsabilizării celor de sus prin delegarea unui substitut de siguranță și suport pe care l-ar putea conferi, într-un mod iluzoriu cred, profesioniștii psi."
"Ce știu oare vocile publice despre asistența psihologică? Altceva decât o aproape mistică convingere că există cineva în teren, adică niște profesioniști psi, care ar putea să calmeze și să aducă într-un statut de obediență niște nemulțumiți și niște supraviețuitori cu potențial de revoltă? Mai nimic. Din moment ce, în situații de calm și de stabilitate nimeni nu pare să prevadă organizarea profesiilor psi ca un grup unitar care să ofere ajutor coerent nu pentru a încuraja obediența, ci pentru a ajuta ca vocile durerii să fie relevante pentru cei care sunt atinși de aceasta."
"Nu cred că toți profesioniștii psi sunt conștienți de felul în care sunt împinși în această ipostază de “agenți atenuați de guvernare”, iar cei care nu își pun, inocent, această problemă, riscă să dea dovadă de zel în a servi interese pe care nu sunt conștienți că le pun în joc."
In cazul de fata , generozitatea ajutorului psihologic de urgenta oculteaza raspunsul la cateva probleme esentiale. In primul rand, ajutorul psihologic nu poate fi impus , el se ofera la solicitare si doar in urma liberului consimtamant al persoanelor . Pe de alta parte, ajutorul psihologic trebuie oferit cu discretie si nu ca o publicitate facuta terapiei sau instantelor care o fac. In sfarsit, si printr-un paradox pervers al bunelor intentii, in ultima instanta se poate spune ca inainte sa fie solicitati , psihologii s-au invitat de fapt singuri , mai exact la indicatiile sefilor lor. Explicatia acestei atitudini de tip interventie sociala profesionala nesolicita rezida in faptul ca psihologia romaneasca a preluat treptat si de multa vreme din sistemul militarizat al MI nu numai o anumita viziune si anumite metode de gestionare a problemelor , ci chiar unele din activitatile lui specifice si de aceea acum nu mai mira pe nimeni un fapt de neconceput in primii ani dupa Revolutie . In 2012 , Facultatea de Psihologie a Universitatii din Bucuresti organiza deja workshop-uri tematice despre Evaluarea psihologică pentru permisul de port-armă: prevederi legale, cerinţe metodologice şi promovarea de bune practici! (http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1904-Facultatea-de-Psihologie-Bucuresti-Permisul-de-port-arma-! ).
Mai mult decat atat, dupa crimele de la coaforul Perla atunci cand un politist a impuscat opt oameni si a ucis doi , Colegiul Psihologilor din Romania a hotarat sa schimbe regulile pentru obtinerea avizului de port-arma pe care tot el le avizase anterior ( http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/colegiul-psihologilor-schimba-regulile-pentru-obtinerea-avizelor-necesare-permisului-de-port-arma.html ). In cazul de fata , modelul interventiei medicale obligatorii in caz de trauma fizica este preluat in mod fortat in domeniul psihologic si transformat in tehnica binelui (gratuit) facut cu forta adica un fel de "vrei , nu vrei, bea Grigore agheasma" :
"Colegiul Psihologilor din România a demarat mai multe acţiuni pentru constituirea echipei de psihologi specializaţi în consiliere psihologică şi psihoterapie, care urmează să acorde serviciile de asistenţă psihologică. Membrii echipei de psihologi vor colabora cu specialiştii din sistemul public de sănătate şi din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Pentru completarea echipelor de specialişti, adresăm rugămintea psihologilor specializaţi în consiliere psihologică şi psihoterapie, care pot acorda servicii psihologice de urgenţă în mod gratuit, să ne contacteze. Mai multe informaţii puteţi obţine la numărul de telefon: 0733.07.34.54 - Colegiul Psihologilor din România." Sursa : http://stiri.tvr.ro/colegiul-psihologilor-din-romania-ofera-asistenta-gratuita-victimelor-incendiului-din-clubul-colectiv-si-rudelor-acestora_66986.html
In 2013 , dupa acelasi tipar al colaborarii centralizate cu specialiştii din sistemul public de sănătate şi din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, psihologi voluntari au acordat asistenţa psihologică nesolicitata în urma accidentului rutier din Muntenegru în care au murit 18 români (http://www.copsi.ro/precizari-juridice-comunicate/colegiul-psihologilor-din-romania-solidar-cu-victimele-accidentului-rutier-din-muntenegru). Aceaste initiative considerate drept altruiste si care beneficiaza de o larga expunere in mass-media pornesc de la unele postulate si presupozitii tacite , dar sunt prezentate in termeni atat de vagi incat pur si simplu induc anxietate cetatenilor obisnuiti. In aceasta viziune particulara, trauma generata de tragedia Colectiv apartine si celor care nu au trait-o si nu au fost in contact direct cu ea, s-ar putea sa fie retraita in valuri succesive ,etc. , transformand romanii indurerarati si revoltati de tragedie in potentiali pacienti :
" Primii care au nevoie de psihoterapie sunt cei direct implicați, dar trauma ne afectează pe toti. Psihologii avertizează că această suferință comună va avea consecințe pe termen lung. Traume au şi cei care au intrat în contact cu victimele în acea noapte sau în zilele care au urmat: medici, asistente, poliţişti, pompieri sau jurnalişti.Potrivit specialiștilor, nenorocirea prelungită din aceste zile și săptămâni afectează toată România."
„Depinde mult de tipul de interacţiune directă cu această tragedie, dar cu siguranţă efectele majore pe care le putem vedea cu toţii durează câteva luni de zile, după care încep să se modifice şi în cea mai bună situaţie să se diminueze".
Diana Vasile, preşedintele Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei
„Greul abia acum începe. Am trecut de starea de şoc, dar urmează al doilea val şi al treilea val şi al patrulea val"
Claudia Popescu Tănase, coordonator echipe de permanenţă, supervizor în cadrul Colegiului Psihologilor
Recent, sociologul si antropologul Vintila Mihailescu pleda pe un post TV exact pentru postulatele enumerate anterior. Problema este ca in acest caz considerarea fortata a tuturor victimelor accidentului , si a apartinatorilor lor ( nu mai vorbim de personalul medical si de interventie,etc. ) a caror vointa nu este luata in calcul , drept posibili pacienti ai terapeutilor, poate vulnerabiliza categoriile vizate respectiv poate amplifica trauma existenta deja la unii sau chiar o poate declansa si la ceilalti. Aceasta tendinta vizibila de psihologizare si psihiatrizare fortata a spatiului public poate ascunde o sete de vizibilitate publica dar si interese obscure . Ea transforma in mod automat victimele traumatizate fizic si apartinatorii lor in pacienti, iar terapeutii intr-un fel de gardieni publici altruisti care se ofera si actioneaza indiferent daca sunt sau nu necesari sau daca au fost sau nu solicitati . Exista totusi serioase rezerve asupra acestei atitudini si asupra acestui model de interventie psihologica :
" Intr-adevar, oamenii nu pot fi consiliati cand vrem noi, ci cand vor ei, dupa ce isi inteleg situatia. Este vital sa le dam timp sa inteleaga ce li se intampla, in momentele acestea ei trebuie sa se vindece fizic ( daca este vorba despre victime directe) si respectiv sa aiba grija sa manance, sa doarma pentru a putea veghea la capataiul celor dragi( daca este vorba despre membri de familie si prieteni). O interventie psihologica in aceste momente poate fi perceputa ca o agresiune. Cand va veni momentul pentru ei ii asteptam sa ceara ajutorul si suntem gata sa ii ajutam din tot sufletul..." Ioana Pop http://www.trendscan.ro/perspectiva-ajutorului-psihologic-de-urgenta-in-cazul-colectiv/
Mai mult decat atat, printr-o confuzie deliberata intre cei afectati direct de trauma si cei aflati in contact cu trauma cum sunt medicii si personalul de interventie , psihiatrul Gabriel Diaconu estima recent chiar si numarul exact de oameni care ar avea nevoie de ajutor :
"Există oameni care au fost expuși în mod direct la asta, după care există familiile lor, după care familia lărgită, după care alți oameni, de la fața locului, SMURD, ambulanță, medici. Am făcut un calcul, cam câți oameni sunt în perimetrul 0 al dezastrului: 5.000. Avem 5.000 de oameni care în mod direct o o legătură cu Colectiv – și este o ironie că acel club se numește Colectiv – dar îți explică ce s-a întâmplat după aceea” Sursa : http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Psihiatru+impactul+traumei+Colectiv+vindecare
Urmand acest model inductiv , numarul celor care ar fi avut nevoie de ajutor psihologic sau psihiatric dupa cei 1578 de morti , 11.000 de raniti si pentru zecile de mii de romani ramasi fara case la cutremurul din 1977 (http://stirileprotv.ro/exclusiv/exclusiv-online/32-de-ani-de-la-cutremurul-din-77-vezi-aici-imagini-tulburatoare.html ), ar fi atins dimensiuni apocaliptice care arata de fapt ineficienta unei abordari exclusiv psihopatologice a catastrofelor. Aceasta viziune particulara asupra unor asemenea tragedii si asupra traumelor produse de acestea porneste de la prezumtia tacita ca problemele unei colectivitati se pot rezolva doar prin aplicarea unui pattern de tip militar in care decizia se poate lua numai in mod centralizat , ierarhic , si la nivel de tara. Este exact mentalitatea Colegiului Psihologilor din Romania care are nostalgia programelor nationale ( in acest caz, de asistenta psihologica) in care tot ceea ce se naste si traieste in interiorul granitelor tarii este postulat drept vulnerabil si ca atare dreptul la asistenta psihologica al cetatenilor incepe cu sarcina si nasterea ( prin traditie acestea inseamnau o bucurie pentru viitoarea mama , dar in aceasta interpretare ele devin o vulnerabilitate care trebuie tratata psihologic ) si termina cu invinuitii si condamnatii in procese penale decretati si ei drept vulnerabili (http://amfms.ro/din_presa/6990.html ). Printr-un paradox , desi societatea romaneasca a fost devastata timp de 75 de ani de cataclisme politice, de traumatisme sociale si psihologice iar alienarea si instrainarea au atins cote insuportabile, psihologia romaneasca a fost absenta si indiferenta la suferintele romanilor, nu s-a pronuntat asupra evenimentelor dramatice din spatiul social si nu a luat atitudine nici atunci cand au fost distruse vieti, destine si constiinte. Dar de cativa ani respectiv odata cu aparitia celebrei legi 213 de "aparare a profesiei de psiholog " prin infiintarea Colegiului Psihologilor din Romania si de organizare a lui dupa modele straine domeniului psihologic , psihologia vrea probabil sa recupereze terenul pierdut . Spre deosebire de alte state europene , prin mentinerea vechiului model de "psihologie a muncii" , la noi sunt examinati psihologic , in corpore si cu ajutorul legii ( dar fara beneficii sociale evidente) militarii, politistii, magistratii, medicii, profesorii, soferii, angajatii ,etc. La limita , se poate spune ca dupa ce a manifestat tendinta de a tranforma cetatenii romani in subiecti , psihologia romaneasca are tendinta sa-i considere acum si pacienti. Dincolo de aceste exagerari si excese teziste , un alt tip de abordare a catastrofelor porneste de la faptul elementar ca atunci cand o intreaga comunitate este afectata ,oamenii se mobilizeaza in mod natural si se declanseaza in mod reflex ajutorul reciproc. Comportamentul oamenilor in situatii extreme a fost analizat si descris pe larg in lucrari de referinta :
Amanda Ripley - Inimaginabil . Cine supravietuieste dezastrelor si de ce ( House of Guides , 2008) ( Cartea descrie comportamentul uman in timpul catastrofelor si primele reactii pe care le au oamenii in situatii de criza. Autoarea le propune cititorilor sa-si antreneze mintile si sa se ajute reciproc pentru a face fata catastrofelor.)
In cazul de fata, dincolo de agitarea apelor si de excesul de psihopatologie prezumata fara a discuta si investiga natura sistemului care produce de 25 de ani tragedii cu repetitie, cel mai bun contraexemplu este un om ca Pavel Popescu care a reusit imposibilul aratand ca, in ultima instanta , si dincolo de efortul supraomenesc al medicilor , pana la urma tot oamenii obisnuiti reusesc sa invinga singuri sistemul ( http://stirileprotv.ro/stiri/incendiu-in-colectiv/pavel-popescu-tanarul-care-a-adus-medici-din-norvegia-ca-sa-ajute-ranitii-din-colectiv-unde-ar-putea-fi-transportati.html ). Din nefericire, intr-o tragedie cum este cea de la Colectiv, si dincolo de ajutorul firesc acordat in conditii deontologice de catre profesionistii domeniului medical , abordarea excesiv psihoterapeutica a grupurilor colectivitatii si/sau societatii si doar din postura lor prezumata de pacienti , poate vulnerabiliza si poate crea din interese obscure o alta dependenta pe langa multitudinea de alte dependente sociale care tin prizonieri romanii. Rezultatul final este , printre altele , abaterea atentiei publice de la vinovatii reali si de la problemele sistemului.
Cumplita tragedie de la Colectiv a creat o prapastie atat de adanca intre oameni si sistem incat prin revolta morala si schimbarea dramatica a starii de spirit a romanilor a schimbat practic fata Romaniei , dar nu si sistemul dement care o conduce si in care cetatenii nu sunt beneficiari , dar pot deveni victime . Aceasta catastrofa sociala a deschis un uriaș capitol al solidarității românești punand in fata oamenilor , fara fard , adevarata natura a megamasinii sociale care de 75 de ani le striveste si vietile , si destinele . Un dialog care a avut loc acum 37 de ani pe unul din culoarele unei facultati o rezuma in cateva cuvinte :
Faculatea de Filozofie, Bucuresti, 1978. Dialog intre profesorul de economie politica Haralambie Niculescu si un student de la psihologie :
“- Dom` profesor , cat trebuie sa primeasca despagubire familia unui muncitor din industrie care moare intr-un accident de munca dar care nu se intampla din vina lui ? - Cine te-a invatat , ma , sa-mi pui intrebarea asta ?! - Ma preocupa numai pe mine . - Pentru ca suntem numai noi, iti raspund ... Conform unei hotarari 847 ( ? ) a C.C. al P.C.R. , dar nepublicata in Monitorul Oficial , ar trebui sa primeasca o despagubire de 300.000 de lei , dar uneori nu primeste nici ajutorul de inmormantare de 1500 de lei ( n.n- peste 4 ani, salariul unui profesor stagiar va fi exact de 1500 lei ). La noi , intotdeauna , mortul e de vina !”
La nivel general , deresponsabilizarea si impunitatea de sistem devin regula ( "mortii se acopera cu pamant iar vii cu hartii ") si nu exceptia. In acest caz se aplica din plin principiul temporizarii , al lansarii tintelor false si strategia diversiunii sociale generalizate prin care agenda publica este deturnata de la adevaratii vinovati si in special de la sistemul care permite astfel de tragedii. Din acest motiv , mass-media si presa centrala au avut in toata aceasta perioada drept subiect tabu : a) daunele morale si materiale pe care trebuie sa le primeasca victimele , b) vinovatii din sistem , c) pedepsele reale ce vor fi aplicate acestora prin Codul Penal in vigoare amendat intentionat prin diversele "bonusuri" acordate condamnatilor care le pot reduce pedeapsa efectiva in mod alarmant , si d) setarile de sistem care aduc agentii si actorii sociali in situatii de imposibilitate si fac posibile asemenea tragedii cu repetitie intr-o forma sau alta si in diverse domenii *) .
Prin puterea exemplului , primul pas a fost facut chiar de catre de procurorul general al Romaniei care in mod populist si pentru calmarea opiniei publice a anuntat mai intai dosar penal pentru omor calificat (http://www.realitatea.net/procuror-general-tiberiu-ni-u-la-clubul-colectiv-dosarul-penal-este-pentru-omor-calificat_1821149.html ) dar ulterior va schimba foarte rapid incadrea juridica in dosar pentru omor din culpa, desi un jurist al APADOR-CH citeaza o alta incadrare din actualul Cod Penal
(http://adevarul.ro/news/societate/dece-mortii-ranitii-dezastrul-clubul-colectiv-victime-uneiinfractiuni-omor-intentionat-1_5635cfb9f5eaafab2c3509a7/index.html). Asa intelegem de ce doua probleme esentiale pentru aplicarea justitiei in acest caz ( daunele materiale si morale care ar trebui sa fie uriase in tragedia Colectiv, si pedepsele reale care ar trebui primite de catre vinovatii directi si indirecti ) sunt mai degraba evitate in mass-media centrala de la noi . Mai mult decat atat, Guvernul a decis un "program de asistenţă pentru răniţii din incendiul de la clubul Colectiv şi familiile acestora" ( un fel de ajutor ) prin care spera probabil sa inmormanteze problema si sa deturneze agenda publica de la aceste probleme esentiale . Pe cale de consecinta , temele esentiale aminte anterior au fost abordate intr-un ziar ( ziarul Ring ) distribuit doar in metroul din Bucuresti :
”Despăgubirile vor fi enorme şi nu ştim exact cine va răspunde. În final, dacă va fi găsită răspunzătoare şi primăria, trebuie să plătească. Vă daţi seama cam ce despăgubiri se conturează?!... E ceva incredibil, inimaginabil practic, în momentul de faţă. Şi, din păcate, decesele tot continuă. Practic, toate cele 400 de persoane aflate în club se pot constitui părţi civile. Evident, familiile care au înregistrat morţi primează şi se pot constitui părţi civile părinţii şi fraţii victimelor, deci vă daţi seama că se poate dubla sau chiar tripla numărul părţilor civile. Să nu mai vorbim de daunele materiale, ţinând cont de declaraţiile medicilor care spun că, pentru un ars, cheltuielile pot ajunge chiar până la un milion de euro. Iar spitalele au tot dreptul să se constituie şi ele părţi civile pentru cheltuielile făcute. Practic, este imposibil în momentul de faţă să se determine, dar pot să spun că daunele materiale şi morale vor fi fabuloase"
( Per total, la o primă estimare, ţinând cont şi de precedentul „Maternitatea Giuleşti”, daunele materiale şi morale pot ajunge la sute de milioane sau poate chiar la... peste un miliard de euro.)
”Pentru abuz în serviciu, Piedone ar putea primi maximum 7 ani,pedeapsă care poate fi majorată cu jumătate, dacă s-ar ţine cont de consecinţele deosebit de grave ale faptelor (n.r. - moartea a zeci de persoane şi rănirea gravă a peste 100 ), asta ar însemna 10 ani şi 6 luni. De asemenea, pentru fals intelectual ar fi o pedeapsă de până la 5 ani. Dacă ar fi să se cumuleze, s-ar putea da pedeapsa cea mai gravă, plus o treime din fapta concurentă de 5 ani, deci, în total, 10 ani şi 6 luni, plus 1 an şi 8 luni, ar însemna 12 ani şi 2 luni. Numai că, în varianta în care recunoaşte săvârşirea faptelor, Piedone ar putea beneficia de o reducere a pedepselor cu o treime. Totodată, dacă mai şi denunţă o faptă de corupţie, din pedeapsa rămasă, ar mai putea să beneficieze de reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă, speculativ vorbind. Şi, dacă ar fi condamnat, ar trebui să execute două treimi, în varianta în care are sub 60 de ani, şi doar jumătate, în varianta în care depăşeşte vârsta de 60 de ani. Trebuie încă o dată să vă precizez că ambele beneficii se aplică succesiv, deci nu doar una dintre ele, ci amândouă. Aşadar, fostul primar Cristin Popescu-Piedone poate executa, în total, maximum 2 ani şi ceva înainte să ceară liberarea condiţionată”. Artin Sarchizian avocat Sursa : http://www.ziarulring.ro/stiri/eveniment/267795/2015/INCREDIBIL-Ca-i-ANI-de-INCHISOARE-RISCA-Piedone-in-dosarul-Colectiv
In sfarsit, cele 12 zile care au trecut de la tragedia Colectiv au echivalat pentru societatea romaneasca cu un soc teribil , dar si cu un examen dat in toate componentele ei si acest lucru se vede cel mai bine in comportamentul politicienilor unde pentru prima data a aparut frica de a mai iesi in spatiul public .
Mass-media si mediul virtual in general , ofera acum suficiente date prin care pot fi evaluate mult timp de aici incolo sistemul , mediul politic, decidentii, statul si institutiile sale ,biserica, societatea civila , serviciile sociale si deontologia practicantilor, reactiile directorilor de constiinta si liderilor de opinie, comportamentul televiziunilor si deontologia jurnalistilor, ca sa nu mai vorbim de o posibila analiza a intoxicarilor, diversiunilor, dezinformarilor si manipularilor utilizate pana acum .
In acelasi timp , exista o presiune psihologica teribila si un consens tacit in sensul ca , desi nimeni nu stie de fapt ce va urma, dupa aceasta cumplita tragedie nimic nu mai poate fi cum a fost. Mai exact, pentru prima data exista o vizibila ascendenta morala a oamenilor asupra sistemului , ascendenta care nu mai poate fi anihilata prin nici o manipulare si care ar trebui utilizata cat inca se afla la o intensitate maxima de toti vectorii sociali care doresc cu adevarat reformarea sistemului.
Note
*)" Am vizitat un centru pentru persoanele cu diabilități mintale, nici o persoană nu și-a revenit niciodată și nici o persoană nu a fost reabilitată vreodată. Am intrebat directorul dacă oamenii vin aici ca să moară, mi s-a răspuns că da. "
" Persoanele cele mai sărace sunt tratate cel mai prost de către stat. Am vizitat Sectia 10 de Poliție și am discutat cu mai mulți oficiali MAI, ei au spus că vor să elimine abuzurile, însă felul în care lucrează favorizează abuzurile. "
profesor Philip Alston Raportorul Națiunilor Unite
"Dacă România nu își rezolvă problema sărăciei,poți presupune că nu are bani. Dar banii sunt acolo. Reflectă o decizie politică - faptul că nu se alocă bani pentru eradicarea sărăciei, deși sunt colectate taxe la stat. Evaziunea fiscală este ridicată și există un mare grad de corupție. Chiar și atunci când se iau măsuri pentru eradicarea corupție,doaro mică parte a banilor sunt confiscați. E o parte bună: aici, scapi cu banii dacă ești corupt, a preciat raportorul, pe un ton ironic."
