Un articol captivant aparut recent pe platforma Contributors.ro ( Teodor Baconschi - Spre Occident sau indarat ) reitereaza teza arhicunoscuta a "inapoierii" societatii romanesti ("nu avem o majoritate democratică adaptată mental și psihologic la schimbările, ritmul și conținutul filozofic al postmodernității occidentale" ) si ofera ocazia ideala de a face o sinteza a pozitiilor exprimate de intelectualii publici de la noi la sfarsit , si respectiv inceput de an , inclusiv aceea exprimata de catre autorul articolului citat :
" „No, hai!” e un îndemn care scoate poporul român la lumină. Acum avem prilejul să arătăm că nu suntem o adunătură de oameni așezați între granițe de borfași. Ieșind în stradă cu sutele de mii, ne vom așeza ființa pe tipsia națiunii care suntem și o vom arăta lumii întregi. Așa cum am arătat-o și în decembrie ᾽89, așa cum am arătat-o și în acest început de an."
Gabriel Liiceanu
18 decembrie 2018
http://www.contributors.ro/editorial/%E2%80%9Eno-hai%E2%80%9D/
" Pe 8 aprilie 1965, când împlinește 54 de ani, Cioran notează: „Mi-a trebuit o viață întreagă ca să mă obișnuiesc cu gândul că sunt român”. Dacă îi acordam credit lui Cioran, scriind despre fericirea românească ar fi trebuit să pot dovedi că fericirea este cu putință într-un loc consacrat istoric al nefericirii. „Această mulțime de strămoși care se tânguie în sângele meu…”, clamează Cioran în Silogismele amărăciunii. Acest prezent care ne hărțuiește clipă de clipă!, putem adăuga noi . Acest loc în care viitorul ne este periodic sustras și în care nici un vis nu pare îngăduit ! "
Gabriel Liiceanu
30 decembrie 2018
http://www.contributors.ro/cultura/%C8%9Bara-noastra-in-termeni-de-destin/
" Ce ne leagă? Cum trăiesc românii de azi sentimentul solidarităţii? Teoretic – şi retoric –, primul răspuns se referă, de obicei, la solidaritatea naţională. „Toţi sîntem români!“ Buni sau răi, de dreapta sau de stînga, săraci sau bogaţi, mai mult sau mai puţin oneşti, dar români. Dinaintea trecutului „eroic şi martir“, a „barbarilor de tirani“, a sarmalei strămoşeşti şi a cîntecelor de dor şi jale, ne deşteptăm, ca la un semn, din „somnul cel de moarte“ şi stăm uniţi, umăr la umăr, cu lacrimi în ochi: „Pe-aici nu se trece!“ Foarte curînd, apar, totuşi, nuanţele... La o adică se poate trece."
Andrei Plesu
28 decembrie 2017
http://adevarul.ro/news/societate/solidaritati-1_5a44a62cd7af743f8dcd1a52/index.html
" În România se vorbeşte mult. Sîntem un popor epic, liric, dramatic, gata oricînd să practice confesiunea, lamentaţia, memorialistica şi bancul. Conversaţia e aproape un viciu, pasiunea istorisirii are o lungă tradiţie. Strada e zgomotoasă, cîrciuma sau cafeneaua – suprapopulate."
Andrei Plesu
18 ianuarie 2018
http://adevarul.ro/news/societate/ce-avem-spus-1_5a60584fdf52022f759ea605/index.html
" În întreaga lume postcomunistă se poartă o mare bătălie politică și morală. Rolul intelectualilor critici este esențial nu doar pentru definirea mizelor acestei lupte, dar și pentru formularea mai clară a acelor valori care trebuie apărate împotriva profeților neocomuniști și/sau neotribaliști. Intelectualii (mă gândesc acum la cei pe care îi numim intelectuali critici) sunt cei care trăiesc pentru și din cultivarea ideilor, fiind totodată implicați, de partea democrației, în conflictul care se desfășoară în sfera publică."
Vladimir Tismaneanu
8 ianuarie 2018
http://www.contributors.ro/global-europa/intelectualii-adevarul-%C8%99i-politica/
” Principala noastră problemă nu e de natură politică sau economică. E de natură culturală: nu avem o majoritate democratică adaptată mental și psihologic la schimbările, ritmul și conținutul filozofic al postmodernității occidentale. Asta n-ar crea nicio dificultate, dacă nu am fi parte a Occidentului, prin dubla apartenență la UE și NATO.
Așa, suntem și nu suntem. Părem ajunși și încă pe drum. Înăuntru și totuși pe dinafară. Plini de posibilități și încă neputincioși. Limpezi ca orizont și confuzi în mijloace. Pregătiți deopotrivă pentru un salt decisiv și pentru o prăbușire fără plasă în golul istoriei.”
„Teza mea este că societatea românească a atins plafonul capacității de a procesa marile schimbări socioculturale care au definit perioada 1990-2007 și că se livrează acum fantomei unui trecut care nu vrea să moară.”
Theodor Baconschi
19 ianuarie 2018
http://www.contributors.ro/editorial/spre-occident-sau-indarat/
Dar autorul nu se opreste aici . In viziunea sa extrem de originala si de psihologizanta , evolutia politica a unei tari nu depinde de actiunea si responsabilitatea fortelor politice , respectiv a guvernantilor , ci de ...configuratia mentala dominanta ("Orice evoluție politică are ca punct de pornire o configurație mentală dominantă.").
Pe cale de consecinta, "neadaptarea majoritatii la post-modernitatea occidentala" si "configuratia mentala dominanta" ar explica probabil pesimismul fara precedent , blocajul social si ceea ce un guru al comentariului politic din anii `90 si maestru al eschivei si echivocului social ca Octavian Paler a denumit drept "razboiul romano-roman":
” Triumful plagiatului academic, al imposturii profesionale și al unui substrat rustic valorizat în spiritul unei presupuse ”revanșe” identitare a generat un blocaj indiscutabil, o criză de reprezentare și o stare de pesimism social fără precedent, care ar trebui să ”preocupe” ceva mai intens ansamblul elitei politice. Acomodarea mentală cu ”fatalitatea” unui destin mediocru alimentează deocamdată paroxismul războiului româno-român, jucând totodată rolul perfid al profeției auto-realizate."
Ca lucrurile sa fie si mai interesante , in buna traditie a paradoxului autohton autorul isi dinamiteaza singur tezele initiale despre "neadaptarea majoritatii la post-modernitatea occidentala" si "configuratia mentala dominanta" aratand unele din cauzele reale ale stagnarii si involutiei societatii romanesti :
„ În paralel, am avut forțe politice și economice, dar și ”structuri” care au temporizat occidentalizarea țării, menținând pe agenda publică și în conștiința ”celor mulți” imaginarul simbolic al fostului regim. Aceste forțe, abile și persistente, sunt și cele care au instrumentalizat frustrarea ”perdanților” apăruți în tranziție, punând bazele eurosceptismului care pare să fi depășit, recent, jumătate din populație: am numit astfel cea mai spectaculoasă ilustrare a ”sindromului Stockholm”, în care victima (sărăcită) a tranziției post-comuniste devine aliatul obiectiv (electoral și cultural) al unui comunism rezidual, spectral, dar omniprezent. ”.
Problema este ca aceste forte politice si economice si aceste structuri raman fara chip si fara nume, singura certitudine fiind regresul societatii romanesti pe toate planurile :
„Întrebarea pe care v-o pun privește natura (deci și durata) acestei staze. Evident că occidentalizarea va continua, prin impactul difuz, dar constant, al celei de-a patra revoluții industriale. Ea va fi însă dramatic încetinită, lungind ciclurile de redistribuire a resurselor și aplatizând performanța noastră ca stat. Prin alegerea făcută (care se bucură de un indiscutabil sprijin popular), elita pro-occidentală din România intră în hibernare. Vom dispune de tot mai rari ”traducători” ai paradigmei occidentale în viața noastră publică. Vectorii de modernizare (care operează cu prioritate pe piața internă a ideilor) au intrat deja în eclipsă, iar migrația creierelor (din clasa de mijloc antreprenorială) continuă hemoragic. ”
Cu acest gen de discurs academic, pretios si tautologic , care nu spune de fapt nimic si nu ofera niciun fel de solutie, este greu sa scoti oamenii in strada , dar este si mai greu sa-i tii in casa mai ales atunci cand concluzia finala este una mobilizatoare doar prin patriotismul ei care doreste sa evite ... idiocratia :
" Ne vom complace în această fundătură comunitară, sau vom fi suficient de imaginativi și de patrioți pentru a o depăși? Rămâne de văzut și, desigur, de întreprins ceva, pentru a evita ”căderea fără plasă în golul istoriei” (sau măcar idiocrația).”
Dupa mesajele catre popor ale unei clasei politice incapabila sa inteleaga diferenta intre onestitate si furt , mesaje de genul " Dacă aceste demonstraţii acreditează ideea că România este instabilă, că e o ţară neguvernabilă, toată lumea pierde" ( Ecaterina Andronescu) si dupa un astfel de discurs al intelectualilor publici, putem intelege de ce cetatenii romani stau singuri in strada practic de un an de zile si de ce se simt straini in propria lor tara de aproape trei decenii.
 |
| Colaj de Viorel Miu |
(http://www.contributors.ro/editorial/spre-occident-sau-indarat/#comment-332054)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu