O distractie favorita a marelui conu` Iancu era sa participe in ziua de duminica la antrenamentul pompierilor din Ploiesti, urbea lui natala. Acesta incepea prin aprinderea unei gramezi mari de hartii de catre pompierii cu uniforme si caschete care treceau repede la tulumba manevrata febril in sus si in jos de catre protagonistii scenetei pentru ca apa sa aiba presiune in furtun si sa poata stinge focul pe care il facusera tot ei , spre deliciul scriitorului care radea in hohote si ii incuraja de pe margine . Dupa aceleasi principiu , jarul din spatiul social ( in acest caz miscarea legionara ) trebuie zgandarit periodic de catre unii pentru ca sa se inalte cat mai sus flacarile care ulterior trebuie stinse de catre altii ( eventual de catre aceeasi ).
In cazul de fata doi profesori universitari publica in 2023 pe platforma Contributors.ro doua articole care readuc in atentia publica fenomenul legionar.
|
Foto : Contributors.ro |
Dincolo de ratiunile istorice ale evocarii miscarii legionare de catre profesorul Stanomir ( " antidot împotriva uitării unui trecut sângeros : nostalgia totalitară se cere înfruntată prin apelul la energia lucidităţii patriotice" ) , intrebarea ar fi in ce masura o miscare politica din anii `40 cu aceste caracteristici mai poate avea aderenta in zilele noastre :
"Legionarismul se constituie pe sine în opoziţie cu un sistem pe care îl detestă şi pe care îl denunţă. Crima devine instrumentul legitim de pedepsire şi de regenerare. Legionarii au în comun cu populiştii ruşi dedicaţi terorii credinţa în potenţialul mântuitor al crimei.";
"Mistica legionară a sedus prin promisiunile ei mesianice. Religia totalitară gardistă a oferit cadrul pentru canalizarea urii şi organizarea antisemitismului. Demnitatea umană şi liberul arbitru au fost tăgăduite, în mod programatic – barbaria a devenit chipul însăşi al acţiunii politice."
In realitate , dupa ce a trecut prin cea mai sangeroasa revolutie din Europa de Est, prin reprimarea violenta a demonstratiilor din ianuarie `90 , prin Mineriada din iunie 1990 care a ingrozit lumea civilizata , prin marile proteste anti-coruptie din 2017-2019 ,etc., cu toate provocarile la care a fost si este supusa, societatea romaneasca nu mai este atat de vulnerabila la extremism ca in anii `40 cu atat mai mult cu cat acum la granitele ei Rusia lui Putin calca in mod brutal pe urmele lui Stalin si Hitler in cel mai sangeros razboi din Europa dupa 1945.
In al doilea caz avem un articol care semnaleaza cu maxima ingrijorare mesajele legionare din campusul Universitatii Politehnice din Bucuresti si de pe strazile Bucurestiului :
" Zilele trecute am avut ceva treabă în campusul Universității Politehnice din București și
în cel din Regie. Fără să vreau am observat că pe un stâlp, într-o zonă extrem de vizibilă pentru oricine, erau afișate niște abțibilduri cu simbolul Gărzii de Fier și a figurii lui Corneliu Zelea Codreanu."
" Însoțite adesea de mesaje de tipul „Exemplul său, lupta noastră” sau „Trăiască legiunea și căpitanul”, aceste abțibilduri cu mesaje fasciste și extremiste, sunt prezente în număr foarte mare în zona în care locuiesc cei mai bine educați tineri din actuala generație(s.n.)."
" Pentru mine nu e nicio noutate că astfel de grupuri de „ultrași” naționaliști și ultra-conservatori, din care fac parte din păcate și studenți(s.n.), încearcă reabilitarea legionarilor ca „eroi” ai națiunii. Departe de a fi cazul izolat al unui singur legionar nostalgic, aceste grupări au zeci de mii de urmăritori pe Facebook și sunt simptomatice pentru ce poate urma în an electoral: promisiunea unei țări „curate” care trebuie apărată de „neomarxiștii” europeni, LGBT, imigranți etc., îngropând sub frici fabricate problemele reale ale românilor (prețurile din ce în ce mai mari, salariile mici, bătrânii care nu au unde să se trateze etc.)."
Problema este ca acest autor de profesie sociolog , foarte ingrijorat acum de extremismul legionarilor de tip nou , sustinea in urma cu 6 ani o cu totul alta scala de valori :
” E şi greu, ca român ce trăieşte în România (s.n.), să nu rezonezi la „Viaţa m-a făcut să nu fiu deloc cuminte/ Am făcut infracţiuni şi-am mers înainte/ Eu nu dau înapoi/ Nu cad pe locul doi/Pentru că şeful meu/ E numai Dumnezeu/ Am făcut multe rele/ Şi-aveam pedepse grele/ Dar El nu m-a lăsat/ Şi tot m-a ajutat”. În lumina acestor versuri care mustesc a „şcoala vieţii”, auzul ştirii că Dani Mocanu a fost arestat a căzut peste mine ca un trăznet. Cică în timpul liber omul se ocupa cu proxenetismul şi alte infracţiuni din aceeaşi familie, nu de alta însă chiar dorea să-şi provoace muza (s.n.) pentru a putea să creeze alte versuri de acelaşi mare angajament. Eu unul mă aşteptam să aud că domnul în cauză a fost admis la program de studii doctorale ale Universităţii Oxford sau cel puţin ale London School of Economics, însă se pare că „dujmanii” (cu „j”, aşa cum se „spune” băieţaşii) l-au făcut. Nu-i nimic, că omul se va întoarce, şi atunci să te ţii….”
Gelu Duminica – Dani Mocanu si fariseii
In sfarsit , articolul nu mentioneaza faptul ca simbolurile amintite sunt prezente pe zidurile Universitatii Bucuresti ,ale Facultatii de Arhitectura, etc. inca din anii `90 ( vom vedea mai jos si de ce ) . Dupa ce ridica problema , autorul intuieste singur o parte din raspuns :
" Poate nu întâmplător aceste mesaje sunt lipite fix lângă însemnele unui partid politic care a intrat în parlament în 2020 și care a devenit celebru ca urmare a intoxicărilor de tip fake-news pe care le-au promovat în spațiul on-line."
Perfect adevarat, cu unele completari. AUR , partidul intrat in Parlament si care ventileaza teze legionare este gestat in laboratoarele serviciilor care in mod formal nu fac politica :
Mai mult decat atat , AUR beneficiaza beneficiaza de sustinerea expresa a institutiilor de forta :
In totala contradictie cu traiectoria europeana a Romaniei si misiunea lor intr-un stat democratic , institutiile de forta incearca din rasputeri sa justifice finantarea unui partid extremist :
Pentru ca aschia nu sare departe de trunchi , in spatele partidului extremist trimis la inaintare de catre serviciile de informatii si institutiile de forta de la noi presa ne arata ca ranjeste patriotic prin mostenitorii ei fosta si eterna Securitate :
Cum si de ce s-a ajuns la aceasta anomalie de sistem intr-o tara intrata in NATO si UE ne explica cu punct si virgula un fost consilier pe probleme de securitate :
" Spre deosebire de Ministerul Apararii, cel al Afacerilor Interne nu a fost reformat (s.n.) odata cu intrarea noastra in NATO, iar acum se confrunta cu o criza care se agraveaza de la o zi la alta si observam cum "institutiile incep sa cada ca popicele",
" MAI controleaza intreg teritoriul Romaniei (s.n.), iar pentru un partid asta este extrem de important. Ai campanii electorale de dus (s.n.), ai oponenti de intimidat (cum se intampla altadata), poti avea o serie intreaga de avantaje. In al doilea rand, daca incep sa mai curga si banii negri (s.n.) pe diferitele retele si filiere (asa cum semnaleaza presa), ne putem gandi ca si asta e un avantaj, desi de ordin personal."
fost consilier prezidential pe probleme de securitate
In esenta , articolele in discutie, ca multe altele pe aceasta tema , nu fac o delimitare clara a notiunilor de fascism, comunism, extremism, anti-comunism , nationalism , patriotism pentru a elimina orice ambiguitati , suprapuneri sau confuzii .
In al doilea rand, autorii lor omit faptul ca reactivarea extremismului si legionarismului isi au explicatia in istoria recenta a Romaniei .
Evenimentele din anii `90 explica in parte de ce miscarea legionara a reaparut exact dupa caderea comunismului, pentru ca la noi istoria se repeta.
Sa ne reamintim ca evenimentele din martie 19-21 martie 1990 de la Tg. Mures au oferit, intamplator desigur , motivatia ideala pentru infiintarea la 26 martie 1990 a S.R.I.
Tot intamplator in iunie 1990 Marian Munteanu, presedinte al Ligii Studentilor ,initiatorul si coordonatorul demonstratiei studentesti din Piata Universitatii si primul presedinte al Aliantei Civice ( in realitate colaborator platit al Securitatii - https://adevarul.ro/stiri-locale/bucuresti/marian-munteanu-a-mintit-pana-la-capat-a-fost-1743182.html) a fixat o tinta pe spatele miscarii studentesti pe care a conexat-o cu miscarea legionara oferind astfel lui Ion Iliescu pretextul ideal de a chema minerii sa lichideze "rebeliunea legionara" din randul studentilor , intelectulilor cu barba si ochelari,etc. Totul a decurs conform planului . Odata cu (re)aparitia dusmanului de clasa , a fost reactivata si a intrat in actiune institutia desemnata sa coordoneze neutralizarea lui .
In realitate legionarii nu mai prezentau de multa vreme un pericol real, cei mai multi fiind decedati sau aflati la amurgul vietii.
Stricto senso, miscarea legionara a disparut in 1948 odata cu arestarea legionarilor de catre comunisti si a celor 15.000 de tineri fideli idealului naţional-creştin, majoritatea studenţi .
Cu toate acestea , de atunci si pana la la caderea comunismului , legionarii au fost in mod continuu arestati, urmariti, vanati si decimati pentru simplu motiv ca au fost calul de bataie si principala ratiune de a exista a Securitatii ( de fapt obsesia si justificarea activitatii ei ).
Din aceasta perspectiva urmarirea legionarilor eliberati din inchisori intre 1962-1964( atati cati mai traiau ) si la 20 de ani dupa caderea comunismului spune multe despre adevarata natura a S.R.I. si a regimului postcomunist din Romania :
" Oameni ăștia au ieșit, la un moment dat, din închisori. De ce?
România semnase o sumă de tratate internaționale prin care își asuma că nu mai există represiune politică, iar detențiile erau considerate acum inofensive. Din cauza vârstei, nu mai prezentau un pericol real, deținuții ieșiseră îngenuncheați din experiența carcerală (s.n.). Ceea ce n-a presupus însă schimbarea politicilor represive (s.n.). A existat o problemă legionară continuu prezentă pentru Securitate, deținuții au fost urmăriți și în libertate, fără pauză. Vă spun asta cu nedumerire și indignare, SRI a predat dosare ale foștilor legionari și în 2019(s.n.) către CNSAS."
In sfarsit, recenta luare de pozitie a celor doi universitari care semnaleaza pericolul reactivarii legionarismului nu este una singulara , ci se inscrie intr-o lunga serie de actiuni care incep cu agitarea zgomotosa a ultimilor legionari in 1990 si se termina cu agitarea stafiei lor in 2023 :
Vanatoarea de legionari , editia 1990
"Ne adresăm tuturor forţelor democratice ale ţării (s.n.) care şi-au dat votul pentru libertate şi stabilitate în România, cu chemarea de a sprijini acţiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare(s.n.), de a concura cu forţele de ordine şi cu armata pentru restabilirea ordinii, izolarea şi arestarea elementelor extremiste(s.n.) care trebuie aduse în faţa justiţiei pentru a da socoteală pentru cele comise.”
Ion Iliescu
13 iunie 1990, ora 21.00
Vanatoarea de legionari , editia 2014
https://www.contributors.ro/sfinti-si-condamnati/ ;
2023
Pe cale de consecinta semnalul dat de catre cei doi autori animati de simt civic si bune intentii se inscrie fara voia lor in aceeasi logica politica si istorica a cetatii asediate respectiv a semnalarii pericolului intern (eventual si extern) care ameninta societatea.
” Neincrederea. Aceasta pare sa fie pacatul nostru. Neincrederea in noi si in ceilalti oameni.”
Nu sunt de acord cu aceasta generalizare , o consider gratuita. Una este sa decretam in corpore romanii drept „ neincrezatori ” ( mai rau decat atat, in 1990 un politician acum celebru afirma intr-un ziar de atunci ca romanii sunt „paranoici” ) si alta este situatia cand oamenii au fost determinati sa aiba reactii de aparare in fata unui sistem patologic care ii forta sa-si tradeze semenii. Inainte sa fie un „ pacat ” al oamenilor , neincrederea este o consecinta dramatica a sistemului in care au trait si care le-a deformat reactiile , in unele cazuri chiar si dupa ce au ajuns peste granite. Citez aici o marturie furnizata de o cercetatoare de origine romana stabilita in Canada :
” Am intervievat 30 de romani imigrati in Canada (Toronto) intre 1990 si 2004. 28 din ei considera ca romanii din Toronto nu formeaza o comunitate, ci doar o suma de ‘grupuscule’ izolate formate din familie si prieteni. Motivul principal e lipsa de incredere, materializata intr-o suspiciune generalizata, mostenita din vremea lui Ceausescu, pe care nici 20 de ani de locuit in Canada n-au reusit sa o atenueze.”
Laura Visan – Despre inteligenta civica in Romania – cateva intrebari pentru voi
( http://www.contributors.ro/dezbatere/despre-inteligenta-civica-in-romania-%E2%80%93-cateva-intrebari/
In al doilea rand , cateva explicatii posibile ale unor astfel de reactii si eventual solutii de spargere a cercului vicios sunt prezentate aici : http://www.contributors.ro/dezbatere/despre-inteligenta-civica-in-romania-%E2%80%93-cateva-intrebari/#comment-141794
Si acum intrebarile pentru cele doua autoare .
Doamnei Sandra Pralong
– Ati condus in anii `90 „Fundatia pentru o Societate Deschisa”, o speranta pentru Romania de atunci. Cum comentati acum raspunsul surprinzator dat unui ziarist de catre dvs in acea calitate si in presa anilor care au urmat ( daca retin bine dupa ce ati devenit consiliera presedintelui Constantinescu ) cu privire la faptul ca ati permis angajarea exact in acea fundatie a unor persoane care au lucrat in fosta Securitate ” pentru ca nu era sarcina dvs si nu ati avut cum sa le verificati” ?
– Ca ziarist cu experienta occidentala, ce parere aveti despre problema atat de discutata la noi a ofiterilor acoperiti ( vechi sau noi ) din presa romanesca ?
Doamnei Alison Mutler
Cunoasteti cred foarte bine limba, oamenii si cultura acestei tari in care ati trait , ceea ce reprezinta atu-uri formidabile in cazul profesiei dvs. In plus, ati trecut prin filtrul propriu evenimentele dramatice pe care le-au trait romanii.
Dupa mai mult de doua decenii petrecute aici , cum apreciati natura sistemului existent la noi, raportul dintre realitatea construita si prezentata de media si realitatea traita de cetateni, respectiv impactul realitatii media asupra cetatenilor de aici ?
Altfel spus, ca om de presa si ziarist cu o formatie occidentala , dupa doua decenii traite aici cum apreciati acum diferentele sau asemnarile existente din acest punct de vedere intre societatea de aici si societatea britanica ?
Multumesc pentru atentie.
Va multumesc pentru citarea studiului Laurei Visan, nu-l cunosteam, ma voi bucura sa-l citesc. Totusi, trebuie sa recunoastem ca generalizarea respectiva are oaresce temei, suntem o societate, cum de altfel spune si pasajul citat de dvs, in care suspiciunea si lipsa de incredere ne impiedica sa construim. Cat despre intrebare, nu-mi mai aduc aminte de acel interviu, dar pot sa va spun ce gandesc, pentru ca acuza securist/nesecurist este parte din motivul neincrederii de care vorbeam. Doua lucruri:
1- regulile la Fundatia Soros erau foarte clare. Nu beneficiai de sprijin finaniar (burse, calatorii de studiu) daca mai fusesesi in strainatate in trecut. Era maniera noastra de „a aduce contoarele la zero”, favorizand pe cei ce tocmai fusesera defavorizati de vechiul sistem. Acestea fiind spuse, ne bazam pe cuvantul de onoare al aplicantului, nu aveam cum sa verificam spusele sale si nici nu ar fi fost indicat sa o facem deoarece ne-am fi transformat intr-un fel de politie – era exact lucrul de care voiam sa scapam. Voiam sa introducem un sistem in care sa poti avea incredere in spusele unui om.
2 – Problema Securitatii este o mare tara care continua sa domine Romania atata timp cat nu ne decidem sa facem ceva ca sa iesim din angrenajul acesta al santajului si al abuzurilor facute pe baza de santaj. Se intampla peste tot, in politica, in administratie, in economie… Singura solutie, dupa parerea mea, ar fi o mare „spovedanie nationala” si amnistie generalizata, un punct zero de la care sa reconstruim. Nu putem continua asa. Santajul si controlul exersat prin control ne debiliteaaza toate institutiile si orice constructie am intreprinde. Am pierdut momentul unui Tribunal al Adevarului si Reconcilierii, cum au facut argentinienii, chilienii sau cei din Africa de Sud. Trebuie sa inventam un mecanism similar prin care sa aflam exact mecanismele trecute – ca sa nu repetam aceleasi greseli – dar dupa care sa iertam. Sa ierti nu inseamna sa uiti, inseamna doar sa fii lucid si sa-ti dai seama ca fara asta nu poti construi. Daca nu o faci tu in mod constient, o va face timpul care trece. Dar suntem dispusi sa mai asteptam 50 de ani? Si nu uitati ca am fost un privilegiat al vechiului sistem, ci dimpotriva, familia mea „burghezo-mosiera” a avut de suferit, bunicul a fost inchis 8 ani si la rusi, si in Romania si a trebuit sa fugim de bine ce ne era…
In legatura cu a doua intrebare, cea cu ofiterii sub acoperire, atunci cand presa nu e libera, ci devine organul serviciilor secrete, democratia nu poate functiona – si vedem bine ca la noi ea nu functioneaza!
Va multumesc pentru raspuns, am o singura remarca totusi . Desi recunoasteti gravitatea problemei, propuneti o solutie utopica care nu face decat sa perpetueze starea de lucruri in care ne aflam ( de fapt aministia generalizata exista inca din 1990 dar, e drept, fara spovedanie generala ) si care a adus aceasta societate in stare de parabioza :
” Singura solutie, dupa parerea mea, ar fi o mare “spovedanie nationala” si amnistie generalizata, un punct zero de la care sa reconstruim. Nu putem continua asa. Santajul si controlul exersat prin control ne debiliteaaza toate institutiile si orice constructie am intreprinde.”
Daca imi permiteti o opinie diferita, dupa doua decenii irosite deja , afirm cu realism ca putem continua si asa , si vom continua inca multa vreme de aici incolo deoarece acolo unde nu exista de fapt lege , constiinta, sau morala , nici Dumnezeu nu cere…
Pentru acest lucru insa nu sunt vinovati ” toti romanii” ( care fara voia lor finanteaza sistemul in care sunt tinuti prizonieri) ci numai unii dintre ei care traiesc intr-o forma sau alta exact de pe urma nefericirii contribuabilului de rand.