Un articol despre George Soros aparut pe Contributors.ro ( Gabriel Andreescu - Laudatio pentru George Soros ) reia un text din 2018 cu aceeasi tema. In viziunea autorului , rolul jucat de aceasta personalitate in evolutia statelor din Europa Centrala si de Est a fost urias :
" Chiar în ultimii ani, până la cei 92 pe care-i are acum, filantropul și gânditorul a contat în dezbaterea globală asupra drumurilor care despart binele de rău . Rolul lui George Soros pentru evoluția democrației în Europa Centrală și de Est până la aderarea statelor din regiune la Uniunea Europeană (dacă rămânem la acest aspect) a fost neprețuit. De neimaginat pe vremuri, în ultimii ani, George Soros a fost calomniat îngrozitor, în câteva cazuri, chiar de unii dintre cei care au beneficiat de generozitatea sa."
Dupa mai mult de trei decenii care au trecut deja , este foarte greu de spus in ce masura a fost despartit la noi binele de rau pentru ca, la fel ca in toate problemele importante , parerile sunt impartite. Pe de alta parte , cel mai interesant aspect relevat de autor in acest caz este nerecunostinta manifestata de catre unii ( cat de multi sunt , acesta este o alta problema ) dintre cei care au profitat de generozitatea miliardarului.
O posibila explicatie pentru aceasta situatie poate fi chiar metoda folosita de miliardar care porneste de la valorile declarate de catre cei selectati :
O posibila explicatie pentru aceasta situatie poate fi chiar metoda folosita de miliardar care porneste de la valorile declarate de catre cei selectati :
"În fiecare țară am identificat un grup de oameni, unele personalități, altele mai puțin cunoscute, care îmi împărtășesc credința într-o societate deschisă, iar apoi le-am dat sarcina să stabilească prioritățile“.
George Soros
In viziunea autorului articolului , strategia miliardarului Georg Soros a avut un impact covarsitor asupra evolutiei societatii civile din Europa si din Romania , iar eventualele efecte nedorite ale acestei strategii nu pot fi reprosate initatorului ( recunoastem aici celebra formula a unei idei bune , dar prost aplicate ) :
" A creat Central European University, cea mai mare investiţie europeană în domeniul universitar a unei persoane private, care avea să devină curând una din cele mai prestigioase universităţi din Europa Centrală şi de Est şi căreia câteva generaţii de cercetători şi tineri profesori universitari îi datorează formarea şi specializarea în discipline socio-umane. Este de amintit că în anii 1990, un număr considerabil de tineri militanți sau universitari, și din România, s-au pregătit în Occident cu sprijinul Open Society Foundation, care le-a oferit burse de cercetare și reconversie profesională, bani pentru cărți și tehnologie didactică, bani pentru programe de studiu."
" A reușit, atât cât putea un plan de asemenea dimensiuni să reușească. Există o formulă politicoasă cu care oamenii decenți își asumă greșelile vorbind în numele unei comunități plină de rezultate: dacă totuși ceva nu a ieșit bine, aceasta s-a întâmplat din cauza lor, nu a celorlalți. Or, am spune, în cazul lui George Soros formula trebuie răsturnată: dacă din proiectul său practic de „societate deschisă” ceva a ieșit rău, acel rău nu i se datorează lui."
Foarte posibil , dar in cazul concret al tarii nostre , lucrurile sunt ceva mai complicate deoarece exista semne de intrebare legate de primele contacte din Romania postrevolutionara ale miliardarului care in viziunea sa " impartasesc credinta intr-o societate deschisa".
Aceste contacte nu au fost cu adevaratii opozanti ai regimului comunist, fosti detinuti politici, etc. recunoscuti in strainatate si despre care a scris elogios istoricul Denis Deletant ( Corneliu Coposu, Doina Cornea,etc.) Contrar asteptarilor ele au inceput cu Silviu Brucan ( cel care in presa comunista ceruse condamnarea la moarte a lui Corneliu Coposu ) :
 |
| https://newsweek.ro/actualitate/sperietoarea-soros-creatorul-societatii-civile-din-romania |
Daca in acest caz sigular am putea vorbi despre o eventuala eroare de apreciere ( asa-zisa credinta a lui Silviu Brucan intr-o societate deschisa starneste rasul) sau despre un interes strategic ( Silviu Brucan era intr-adevar un foarte bun cunoscator al mecanismelor interne ale sistemului comunist ) , ramane o mare intrebare legata de strategia folosita de miliardar si de modul de selectie al persoanelor carora le-a fost incredinta sarcina de a construi noua societate deschisa.
In esenta, aceste persoane selectate pentru " credinta lor in societatea deschisa " apartineau celor cu viziuni democrate si opozantilor comunismului sau reprezentantilor sistemului comunist , descendentilor acestora , interpusilor , etc. ?
Din nefericire, in cazul Romaniei cel putin , unele ( sau multe ) din persoanele selectate s-au dovedit in multe cazuri legate intr-o forma sau alta de fostul sistem comunist si au avut o evolutie ulterioara in totala contradictie cu idealurile asumate initial.
Cel mai bun exemplu este modul in care a aparut la noi Fundatia Soros, ulterior Fundatia pentru o Societate Deschisa, respectiv criteriile dupa care au fost selectati membrii lor.
Un prim indiciu este modul in care au evoluat ulterior beneficiarii burselor Soros , respectiv cei care au fost selectati si finantati pentru a absolvi universitati occidentale si Universitatea Centrala Europeana din Budapesta.
In multe din aceste cazuri, evolutia stipendiatilor a fost dupa principiul de a musca mana care i-a hranit. Aceste evolutii negative au un numitor comun. Asa cum democratia nu a fost construita de opozantii comunismului , ci de fostii comunisti , esalonul doi si interpusii lor , dupa aceeasi logica nici societatea deschisa nu putea fi construita de opozanti sau de fostii detinuti politici *).
In esenta , pornind de la o afirmatie a lui Georg Soros ca buna sa credinta a fost inselata in ceea ce priveste statele din aceasta parte a Europei , reprosul adus in 2006 Fundatiei Soros din Romania este acela ca in randurile beneficiarilor ei a primit persoane controversate , inclusiv fosti securisti. Replica din 2006 a Fundatiei Soros ( condusa atunci de o persoana care ulterior a avut o evolutie sociala si politica in contradictie cu valorile statului de drept si ale societatii deschise ) a fost una foarte palida :
Replica Fundatiei
In legatura cu articolul publicat de Sorin Rosca Stanescu "Si daca, totusi, Soros stia?", Fundatia pentru o Societate Deschisa face urmatoarele precizari:
Domnule Sorin Rosca StanescuAveti, evident, dreptul de a avea propriile opinii cu privire la activitatea filantropica a lui George Soros. Inclusiv cu privire la felul in care a inteles sa se implice in politica din Statele Unite, domnul Soros exprimandu-se public in nenumarate randuri in legatura cu pericolul pe care ideologia promovata de administratia Bush il reprezinta la adresa valorilor societatii deschise, drepturilor omului si democratiei, in general. Tot astfel cum aveti dreptul de a exprima opinia dumneavoastra personala potrivit careia, de-a lungul timpului, unii din beneficiarii finantarilor din partea lui George Soros - prin intermediul fundatiilor sale - ar fi fost persoane controversate. George Soros nu a declarat niciodata ca ar fi fost pacalit de serviciile secrete din tarile in care a finantat in societatea civila, iar interpretarea dumneavoastra este pur speculativa. Mai grav este insa ca, plecand de la aceasta interpretare, trageti concluzia ca in interiorul fundatiilor si organizatiilor infiintate sau finantate de domnul Soros exista o "coloana a cincea" alcatuita din fosti agenti ai serviciilor secrete. Mergeti mai departe cu aceste speculatii si afirmati ca George Soros ar fi cunoscut si acceptat acest lucru! Sunt afirmatii de maxima gravitate pentru care nu aveti nici un argument in afara apelului la "teoriile conspirationiste" atat de des folosite in Romania ultimilor 16 ani si nu intelegem dorinta dumneavoastra de discreditare a lui George Soros si, implicit, a organizatiilor finantate de acesta. Tot astfel sunt pure speculatii, cu o evidenta nota defaimatoare, interpretarile privind intentiile malefice care ar sta in spatele actiunilor filantropice ale domnului Soros. Cine a citit cartile lui George Soros i-a urmarit activitatea in domeniul filantropic, i-a analizat interviurile nu a putut sa nu inteleaga motivatia lui George Soros. La un moment dat, cand a ajuns miliardar, George Soros, influentat inca din tinerete de ideile lui Karl Popper, a considerat ca este momentul sa "imparta norcul si averea sa" cu altii care nu au avut aceasta sansa, si sa promoveze ideile societatii deschise in tari fie inca aflate sub dictatura sau in regimuri autoritare, fie in tarile eliberate de comunism. Ideea pe care doriti sa o acreditati - fie si ca ipoteza - ca intentia lui George Soros a fost de a contrabalansa forta partidelor politice si a statelor nationale este nu doar fantezista, ci si profund nedreapta. Fundatiile si organizatiile finantate de domnul George Soros functioneaza in mod transparent si isi exprima public opiniile pe care le au, chiar daca, de multe ori, sunt critice la adresa guvernelor, adica actioneaza asa cum trebuie sa actioneze societatea civila. De altfel, este semnificativ sa precizam ca prima fundatie creata a fost in Africa de Sud, in 1984, in plin regim de apartheid, cand George Soros si fundatia locala militau pentru stoparea acestei abominabile politici rasiste, pentru dobandirea libertatii si respectarea drepturilor omului. Promovarea valorilor democratice, ale societatii deschise, in care nimeni nu este detinatorul "adevarului ultim", respectul fata de diversitate, protectia drepturilor omului, a categoriilor defavorizate au fost si sunt singurele motive care l-au determinat pe George Soros sa se implice in activitatea filantropica.Renate WEBER, Presedinte "Fundatia pentru o Societate Deschisa"
Acum urmeaza partea cu adevarat interesanta . Ceea ce o fosta presedinta a Fundatiei Soros a negat in 2006 ( respectiv infiltrarea fostilor securisti in randurile ei ) a fost recunoscut in 2013 de catre Sandra Pralong, prima presedinta a Fundatiei Soros din 1990 intr-un dialog de pe forum-ul unui articol aparut pe platforma Contributors.ro despre perceptia asupra romanilor ( https://www.contributors.ro/cum-credem-noi-ca-ne-vad-strainii-si-cum-ne-vad-ei-cu-adevarat-o-intalnire-online-cu-sandra-pralong-miercuri-ora-12-00/ ) in care recunoaste ca in aceasta calitate nu era interesata de infiltrarea fostilor securisti in randurile fundatiei ( un fel de "nu intra in fisa postului ") care transforma societatea civila intr-o societate in civil :
Sursa : https://www.contributors.ro/cum-credem-noi-ca-ne-vad-strainii-si-cum-ne-vad-ei-cu-adevarat-o-intalnire-online-cu-sandra-pralong-miercuri-ora-12-00/
Daca tragem linie si adunam, unii dintre liderii si activistii civici ai anilor `90 ( Alin Teodorescu, Sandra Pralong, Renate Weber , Alina Mungiu Pippidi ) , au dezamagit crunt prin trecutul lor ascuns ( Alin Teodorescu , fost presedinte al GDS si fost presedinte al Fundatiei Soros dovedit colaborator al Securitatii ) , prin alinierea politica in contradictie cu valorile si comportamentul civic clamat anterior ( Renate Weber, Alina Mungiu-Pippidi ) ca sa nu mai vorbim de absolventi ai cursurilor stipendiate de Fundatia Soros gen Mirel Palada deveniti ulterior critici al valorilor societatii deschise si aliniati taberei antioccidentale si conspirationiste.
Concluzia este amara. Calitativ vorbind, societatea civila din anul de gratie 2023 este cu mult sub standardele societatii civile din anii `90 care s-a pierdut pe parcurs si pe nesimtite cu idealurile ei cu tot cu atat mai mult cu cat o parte din artizanii desemnati ai societatii deschise din anii `90 in mod suspect au intors recent armele impotriva ei, daca nu cumva asta s-a urmarit de la inceput.
Cu un trecut atat de accidentat, viitorul societatii civile si al societatii deschise din Romania nu suna prea bine, dar ramane (doar) speranta ca acesta nu este unul batut in cuie.
Note
*) Dupa aparitia Fundatiei (Soros) pentru o Societate Deschisa condusa de Sandra Pralong si cu entuziasmul si naivitatea anilor `90 ( aveam 36 de ani ) am plecat de la Cernavoda unde lucram atunci direct la sediul fundatiei de pe Calea Victoriei din Bucuresti incercand sa discut cu un reprezentant al acelei fundatii despre modul concret in care vor sa actioneze , ce urmaresc si ce fel de persoane vizeaza . Ajungand la sediul foarte elegant si curat atunci am privit mai intai forfota din sala mare de unde se ajungea in diversele compartimente si birouri incercand sa vad ce fel de persoane pareau a fi angajatii casei pentru ca foarte multi se plimbau dintr-un birou in altul cu un aer preocupat si cu hartii in mana. Prima impresie nu a fost deloc favorabila ( raceala, snobism si aroganta ) , dar am trecut peste aceasta impresie acuzandu-mi propriul subiectivism si eventualele prejudecati postcomuniste ( nu puteam sa accept rational ca ma intalneam tocmai acolo exact cu stilul de care am fugit mereu ) si am insistat sa discut cu cineva . A doua impresie a fost deja certitudine. Cu o politete studiata si minimum de cuvinte, functionarul din partea fundatiei cu care am reusit sa discut pana la urma mi-a livrat platitudini si aceleasi sabloane pe care le citisem deja in presa lasand sentimentul ca abia astepta sa incheie conversatia . Discutia s-a incheiat rapid iar impresia finala tradusa in cuvinte era ceva de genul " Mergi si vezi-ti de treburile tale, noi stim sa ne vedem de ale noastre". Asa sa si intamplat, dar impresiile mele de atunci au fost confirmate peste ani.
” Neincrederea. Aceasta pare sa fie pacatul nostru. Neincrederea in noi si in ceilalti oameni.”
Nu sunt de acord cu aceasta generalizare , o consider gratuita. Una este sa decretam in corpore romanii drept „ neincrezatori ” ( mai rau decat atat, in 1990 un politician acum celebru afirma intr-un ziar de atunci ca romanii sunt „paranoici” ) si alta este situatia cand oamenii au fost determinati sa aiba reactii de aparare in fata unui sistem patologic care ii forta sa-si tradeze semenii. Inainte sa fie un „ pacat ” al oamenilor , neincrederea este o consecinta dramatica a sistemului in care au trait si care le-a deformat reactiile , in unele cazuri chiar si dupa ce au ajuns peste granite. Citez aici o marturie furnizata de o cercetatoare de origine romana stabilita in Canada :
” Am intervievat 30 de romani imigrati in Canada (Toronto) intre 1990 si 2004. 28 din ei considera ca romanii din Toronto nu formeaza o comunitate, ci doar o suma de ‘grupuscule’ izolate formate din familie si prieteni. Motivul principal e lipsa de incredere, materializata intr-o suspiciune generalizata, mostenita din vremea lui Ceausescu, pe care nici 20 de ani de locuit in Canada n-au reusit sa o atenueze.”
Laura Visan – Despre inteligenta civica in Romania – cateva intrebari pentru voi
( http://www.contributors.ro/dezbatere/despre-inteligenta-civica-in-romania-%E2%80%93-cateva-intrebari/
In al doilea rand , cateva explicatii posibile ale unor astfel de reactii si eventual solutii de spargere a cercului vicios sunt prezentate aici : http://www.contributors.ro/dezbatere/despre-inteligenta-civica-in-romania-%E2%80%93-cateva-intrebari/#comment-141794
Si acum intrebarile pentru cele doua autoare .
Doamnei Sandra Pralong
– Ati condus in anii `90 „Fundatia pentru o Societate Deschisa”, o speranta pentru Romania de atunci. Cum comentati acum raspunsul surprinzator dat unui ziarist de catre dvs in acea calitate si in presa anilor care au urmat ( daca retin bine dupa ce ati devenit consiliera presedintelui Constantinescu ) cu privire la faptul ca ati permis angajarea exact in acea fundatie a unor persoane care au lucrat in fosta Securitate ” pentru ca nu era sarcina dvs si nu ati avut cum sa le verificati” ?
– Ca ziarist cu experienta occidentala, ce parere aveti despre problema atat de discutata la noi a ofiterilor acoperiti ( vechi sau noi ) din presa romanesca ?
Doamnei Alison Mutler
Cunoasteti cred foarte bine limba, oamenii si cultura acestei tari in care ati trait , ceea ce reprezinta atu-uri formidabile in cazul profesiei dvs. In plus, ati trecut prin filtrul propriu evenimentele dramatice pe care le-au trait romanii.
Dupa mai mult de doua decenii petrecute aici , cum apreciati natura sistemului existent la noi, raportul dintre realitatea construita si prezentata de media si realitatea traita de cetateni, respectiv impactul realitatii media asupra cetatenilor de aici ?
Altfel spus, ca om de presa si ziarist cu o formatie occidentala , dupa doua decenii traite aici cum apreciati acum diferentele sau asemnarile existente din acest punct de vedere intre societatea de aici si societatea britanica ?
Multumesc pentru atentie.
Va multumesc pentru citarea studiului Laurei Visan, nu-l cunosteam, ma voi bucura sa-l citesc. Totusi, trebuie sa recunoastem ca generalizarea respectiva are oaresce temei, suntem o societate, cum de altfel spune si pasajul citat de dvs, in care suspiciunea si lipsa de incredere ne impiedica sa construim. Cat despre intrebare, nu-mi mai aduc aminte de acel interviu, dar pot sa va spun ce gandesc, pentru ca acuza securist/nesecurist este parte din motivul neincrederii de care vorbeam. Doua lucruri:
1- regulile la Fundatia Soros erau foarte clare. Nu beneficiai de sprijin finaniar (burse, calatorii de studiu) daca mai fusesesi in strainatate in trecut. Era maniera noastra de „a aduce contoarele la zero”, favorizand pe cei ce tocmai fusesera defavorizati de vechiul sistem. Acestea fiind spuse, ne bazam pe cuvantul de onoare al aplicantului, nu aveam cum sa verificam spusele sale si nici nu ar fi fost indicat sa o facem deoarece ne-am fi transformat intr-un fel de politie – era exact lucrul de care voiam sa scapam. Voiam sa introducem un sistem in care sa poti avea incredere in spusele unui om.
2 – Problema Securitatii este o mare tara care continua sa domine Romania atata timp cat nu ne decidem sa facem ceva ca sa iesim din angrenajul acesta al santajului si al abuzurilor facute pe baza de santaj. Se intampla peste tot, in politica, in administratie, in economie… Singura solutie, dupa parerea mea, ar fi o mare „spovedanie nationala” si amnistie generalizata, un punct zero de la care sa reconstruim. Nu putem continua asa. Santajul si controlul exersat prin control ne debiliteaaza toate institutiile si orice constructie am intreprinde. Am pierdut momentul unui Tribunal al Adevarului si Reconcilierii, cum au facut argentinienii, chilienii sau cei din Africa de Sud. Trebuie sa inventam un mecanism similar prin care sa aflam exact mecanismele trecute – ca sa nu repetam aceleasi greseli – dar dupa care sa iertam. Sa ierti nu inseamna sa uiti, inseamna doar sa fii lucid si sa-ti dai seama ca fara asta nu poti construi. Daca nu o faci tu in mod constient, o va face timpul care trece. Dar suntem dispusi sa mai asteptam 50 de ani? Si nu uitati ca am fost un privilegiat al vechiului sistem, ci dimpotriva, familia mea „burghezo-mosiera” a avut de suferit, bunicul a fost inchis 8 ani si la rusi, si in Romania si a trebuit sa fugim de bine ce ne era…
In legatura cu a doua intrebare, cea cu ofiterii sub acoperire, atunci cand presa nu e libera, ci devine organul serviciilor secrete, democratia nu poate functiona – si vedem bine ca la noi ea nu functioneaza!
Va multumesc pentru raspuns, am o singura remarca totusi . Desi recunoasteti gravitatea problemei, propuneti o solutie utopica care nu face decat sa perpetueze starea de lucruri in care ne aflam ( de fapt aministia generalizata exista inca din 1990 dar, e drept, fara spovedanie generala ) si care a adus aceasta societate in stare de parabioza :
” Singura solutie, dupa parerea mea, ar fi o mare “spovedanie nationala” si amnistie generalizata, un punct zero de la care sa reconstruim. Nu putem continua asa. Santajul si controlul exersat prin control ne debiliteaaza toate institutiile si orice constructie am intreprinde.”
Daca imi permiteti o opinie diferita, dupa doua decenii irosite deja , afirm cu realism ca putem continua si asa , si vom continua inca multa vreme de aici incolo deoarece acolo unde nu exista de fapt lege , constiinta, sau morala , nici Dumnezeu nu cere…
Pentru acest lucru insa nu sunt vinovati ” toti romanii” ( care fara voia lor finanteaza sistemul in care sunt tinuti prizonieri) ci numai unii dintre ei care traiesc intr-o forma sau alta exact de pe urma nefericirii contribuabilului de rand.