Războiul din Ucraina, atacul Hamas asupra Israelului, tăierea de către rebelii Houthi a cablurilor subacvatice din Marea Roșie care au afectat traficul de date între Asia și Europa și Orientul Mijlociu etc. au arătat că omenirea a intrat într-o nouă eră dominata de incertitudine , instabilitate, nesiguranța și risc ( în aceste situații neliniare doar gândirea umană poate găsi soluții) .
„ Există un cuvânt și o secvență specifică în primele episoade care în mintea mea reprezintă esența managementului crizelor din secolul XXI. Cuvântul este „întuneric” (s.n.), iar secvența este cea care descrie ceea ce s-a întâmplat în Control. Camera reactoarelor 1 și 2 când generatoarele auxiliare au încetat să funcționeze în urma tsunami-ului.
Poate că nu mai este potrivit să vorbim despre „navigarea” crizelor. „Pilotarea”(s.n.) pare un termen mai potrivit. Cu toate acestea, pilotarea, ca și în cazul lui Fukushima, înseamnă a face acest lucru în întuneric total: fără manometre și instrumente care funcționează, evenimente care nu sunt contemplate de manualele de urgență, nicio idee despre ce se întâmplă cu adevărat „acolo”, fără date/informații pe care să se bazeze procesul (s.n.) de luare a deciziilor de management al crizei .
Să fim clari, acestea nu sunt subiecte noi, experți în criză și oameni de știință precum Patrick Lagadec ne avertizează despre ele în ultimii 20 de ani. Dar primele trei episoade din „Zilele” conduc acest punct foarte viu: trebuie să fim pregătiți să pilotam prin universuri necunoscute, fără cartografie sau GPS relevantă. Universuri în care toate punctele noastre de referință dispar, în care tehnologia de care am devenit atât de dependenți se prăbușește și în care experiența din evenimentele trecute este de puțin ajutor. În aceste scenarii de criză, conducerea difuză, creativitatea și competența sunt singurele atuuri care fac o diferență reală.” (s.n.)
Marea problemă este gestionarea lor („pilotarea”). Din această perspectivă, Patrick Trancu face o prezentare foarte interesantă pornind de la accidentul nuclear de la Fukusima din 2011 :
„ Există un cuvânt și o secvență specifică în primele episoade care în mintea mea reprezintă esența managementului crizelor din secolul XXI. Cuvântul este „întuneric” (s.n.), iar secvența este cea care descrie ceea ce s-a întâmplat în Control. Camera reactoarelor 1 și 2 când generatoarele auxiliare au încetat să funcționeze în urma tsunami-ului.
Poate că nu mai este potrivit să vorbim despre „navigarea” crizelor. „Pilotarea”(s.n.) pare un termen mai potrivit. Cu toate acestea, pilotarea, ca și în cazul lui Fukushima, înseamnă a face acest lucru în întuneric total: fără manometre și instrumente care funcționează, evenimente care nu sunt contemplate de manualele de urgență, nicio idee despre ce se întâmplă cu adevărat „acolo”, fără date/informații pe care să se bazeze procesul (s.n.) de luare a deciziilor de management al crizei .
Să fim clari, acestea nu sunt subiecte noi, experți în criză și oameni de știință precum Patrick Lagadec ne avertizează despre ele în ultimii 20 de ani. Dar primele trei episoade din „Zilele” conduc acest punct foarte viu: trebuie să fim pregătiți să pilotam prin universuri necunoscute, fără cartografie sau GPS relevantă. Universuri în care toate punctele noastre de referință dispar, în care tehnologia de care am devenit atât de dependenți se prăbușește și în care experiența din evenimentele trecute este de puțin ajutor. În aceste scenarii de criză, conducerea difuză, creativitatea și competența sunt singurele atuuri care fac o diferență reală.” (s.n.)
Crisis management advisor & evangelist with a focus on preparedness. Curator & co-author of the book «Lo Stato in Crisi. Pandemia, caos e domande per il futuro» (2021). TEDx speaker.
Source : LInkedIn
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu